PROIECT

PENTRU CERTIFICAREA
COMPETENTELOR
PROFESIONALE NIVEL 4

PROFIL: TEHNIC
CALIFICAREA: TEHNICIAN MECANIC
PENTRU INTRETINERE SI REPARATII

TEMA
ROLUL LAGARELOR
FOLOSITE LA MASINI UTILAJE
SI INSTALATII

1
 CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………...3

CAP. I. NOTIUNI INTRODUCTIVE………………………………………..4

[Link] ORGANELOR DE MASINI CARE

TRANSMIT MISCAREA DE ROTATIE……………………………………...4

[Link] LAGARELOR…………………………………………..4

1.3. FORMELE CONSTRUCTIVE ALE LAGARELOR

DE ALUNECARE……………………………………………………………….5

1.4. LAGARELE CU ROSTOGOLIRE………………………………………..6

CAPITOLUL II. FUNCTIONAREA LAGARELOR………………………8

[Link] CONSTRUCTIVE SI MATERIALE…………………………….8

2.2. FUNCTIONAREA LAGARELOR DE ALUNECARE................11

[Link] LAGARELOR…………………………………………… ……14

[Link] LAGARELOR CU ROSTOGOLIRE……………...16

CAP. III. TEHNOLOGIA ASAMBLARII LAGARELOR………………21

3.1. ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE……………………21

[Link] LAGARELOR CU ROSTOGOLIRE…………………25

CAP. IV. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII.......29

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................30

2
 ARGUMENT

Organele de mașini sunt piese componente ale unei masini sau ale unui
mecanism care au rol bine determinat, corespunzator scopului pentru care au fost
create.
Lagărele sunt organe de maşini care au rol de susţinere şi ghidare a arborilor
sau osiilor în mişcarea lor de rotaţie, sub acţiunea sarcinilor în timpul exploatării.
Lagarele cu alunecare sunt organe de masini complexe care, incluzând un
anumit tip de cupla de frecare, asigura rezemarea, rotirea sau deplasarea
elementelor mobile: arbori, osii, tije. În afara de miscare, ele asigura si
transmiterea sarcinilor de la piesa în miscare la piesa suport. Pentru a se reduce
frecarea dintre suprafetele respective si deci uzura, în afara de un film protector de
lubrifiant, suprafata suport care apartine unei piese denumita cuzinet este protejata
si cu un strat dintr-un material cu caracteristici de antifrictiune.
Lubrifiantul poate fi ulei, unsoare sau chiar aer (în anumite tipuri de lagare).
Miscarea relativa poate fi de rotatie sau de translatie la lagarele denumite
lagare cu alunecare sau de rostogolire la lagarele denumite rulmenti.
În cele mai multe cazuri lagarele sunt înglobate în batiul sau carcasa sistemului
mecanic respectiv: motor cu ardere interna sau motor electric, turbina, reductor de
turatie, masina- unealta sau aparat (în cazul lagarelor mecanicii fine).
Lagărele de alunecare ca şi lagărele de rostogolire au menirea de a susţine şi de
a ghida piese mobile. În acelaşi timp ele trebuiesc să preia şi să transmită forţele
dintre piese. În timp ce la lagărele cu rostogolire - rulmenţii - elementele suspensiei
sunt separate prin elemente rotative, la lagărele de de alunecare piesa mobilă -
adesea un arbore, un pivot sau o tijă - glisează pe suprafaţa de alunecare a piesei
fixe - bucşă, cuzinet sau fâşie. Mişcarea de alunecare are loc direct între stratul
glisant al lagărului şi piesa susţinută de acesta. Lubrifierea se asigură prin
lubrifianţi integraţi sau prin straturi glisante aplicate pe corpul de susţinere. La
mişcarea rotativă, jocul de lagăr între arbore şi stratul de alunecare asigură
mobilitatea perechii glisante.
Lagărele de alunecare se oferă ca lagăre radiale, axiale, fîşii, cuzineţi şi în
diferite alte variante. Funcţionarea lor este silenţioasă, sunt adecvate în special
pentru solicitări înalte la viteze de rotaţie sau pivotare reduse, precum şi la
temperaturi extreme. Datorită caracteristicilor lor specifice, acestea se utilizează în
aproape toate ramurile industriale, în special atunci când gabaritul este foarte
limitat

3
CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

[Link] ORGANELOR DE MASINI CARE TRANSMIT

MISCAREA DE ROTATIE

Organele de mașini sunt piese componente ale unei mașini sau ale unui
mecanism, care au rol bine determinat, corespunzător scopului pentru care au fost
create.
Organele de transmitere a mișcarii de rotașie sunt în același timp și organe de
mașini care servesc la transmiterea de energie , de forțe și de cupluri de la un
element la altul.

Organele de mașini care transmit miscarea de rotatie se clasifică în următoarele

categorii:
1. Organe de transmitere a mișcării de rotație simplă propriu-zisa: osii, arbori,
fusuri, pivoti, cuplaje;
2. Organe de susținere, care contribuie indirect la transmiterea miscarii de
rotatie si au un rol static – lagarele, rulmentii;
3. Organe de transmitere a miscarii de rotatie – curelele de transmisie, lanturile,
rotile pentru curele, futile de frictiune, rotile dintate.

[Link] LAGARELOR

Lagărele sunt organe de maşini care au rol de susţinere şi ghidare a arborilor

sau osiilor în mişcarea lor de rotaţie, sub acţiunea sarcinilor în timpul exploatării.
Lagarele sunt organe de masini avand functia de sustinere si ghidare a
arborilor si a osiilor cu miscare rotativa sub actiunea sarcinilor care actioneaza
supra lor.
Dupa directia sarcinii principale fata de axa de rotatie, lagarele se grupeaza
in:
- lagare radiale cu directia sarcinii principale perpendiculara pe axa de rotatie;
- lagare axiale si crapodine avand directia sarcinii principale paralela cu axa de
rotatie;
- lagare radial-axiale a caror sarcina are componente dupa cele doua directii
mentonate.
Dupa caracterul frecarii produse in functionare, lagarele se grupeaza in:
- lagare cu alunecare - intre suprafata exterioara a fusului si suprafata interioara a
lagarului;
- lagare cu rostogolire - intre elementele rulmentilor;
- lagare combinate.
4
Pentru a se asigura o buna functionare, lagarele trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- frecare cat mai mica;
- precizie cat mai are in momentul deplasarii elementului mobil;
- capacitatea buna de preluare a sarcinilor;
- funcționarea buna in regimuri vibratorii si de soc;
- uzura mica si posibilitatea compensarii ei;
- executie usoara, montare si demontare usoara;
- constructie simpla si necostisitoare.

1.3. FORMELE CONSTRUCTIVE ALE LAGARELOR DE ALUNECARE

Lagarele cu alunecare prezinta la suprafata de contact frecarea cu

alunecare. Fusul se sprijina pe o suprafata cilindrica interioara, direct sau prin
intermediul unui lubrifiant.
Partile componente ale lagarului cu alunecare sunt prezentate in figura 1.

Fig. 1. Lagare cu alunecare

1 – corp
2 – capac
3 – şurub de fixare
4 – contrapiuliţă
5 – rezervor
6 – orificiu de ungere
7 – cuzinet

Materialele utilizate la confectionarea bucselor si a cuzinetilor trebuie sa

5
indeplineasca urmatoarele conditii:
 coeficientul de frecare redus;
 rezistenta la uzura ridicata;
 capacitatea de aderenta a lubrifiantului buna;
 conductivitate termica ridicată;
 prelucrabilitate buna prin aschiere;
 dilatarea termica redusa.

1.4. LAGARELE CU ROSTOGOLIRE

Lagarele cu rostogolire evidentiaza in timpul functionarii frecarea cu rostogolire.

Rezulta ca, randamentul transmisiei este superior.
Un rulment este constituit din urmatoarele parti componente:
 inelul exterior;
 inelul interior;
 cale de rulare;
 corpurile de rostogolire;
 colivia;
 capace de etansare.

Dimensiunile de baza ale rulmentului sunt:

- diametrul exterior al inelului exterior
- diametrul interior al inelului interior
- latimea rulmentului

Fig.2. Rulmenți
6
Avantajele utilizarii lagarelor cu rostogolire sunt:
- pierderi mai mici de putere;
- consum redus de lubrifiant;
- asigura conditia de interschimbabilitate;
- turatii mari.
Materialele utilizate la confectionarea rulmentilor sunt:
- RUL 1, RUL 2 pentru inele si corpurile de rostogolire
- Bronz, alama pentru colivie.

Clasificarea rulmentilor:
-dupa forma corpurilor de rostogolire:
-cu bile
-cu role
-cu ace

Fig. 3. Tipuri de rulmenți

7
-dupa directia solicitarii:
-radiali
-axiali
-radial-axiali

-dupa mobilitate:
-ficși
-oscilanti

Fig. 4. Lagăre cu rostogolire

8
CAPITOLUL II. FUNCTIONAREA LAGARELOR

[Link] CONSTRUCTIVE SI MATERIALE

Din punct de vedere constructiv, lagarele pot fi simple sau complexe.

Cele mai simple lagare sunt alezajele, care au dimensiuni corespunzatoare

fusului si care sunt executate in corpul piesei. Prin norme si standarde sunt stabilite
de cele mai multe ori forma constructiva si dimensiunile lagarelor.

Atunci cand este necesar, cand materialul pentru lagar este foarte scump, lagarul va
avea forma unei bucse ce se monteaza in corpul masinii.

Aceasta solutie constructiva are avantajul unei constructii simple, dar ofera si
posibilitatea inlocuirii bucselor atunci cand se uzeaza.

Cateva dintre formele constructive de lagare cu bucse sunt prezentate in fig.5.

Fig.5. Lagare cu bucse

Lagarele complexe se compun din urmatoarele elemente principale:

- corpul lagarului;
- capacul;
- cuzinetii.
In fig. 6 sunt prezentate doua variante de lagare complexe:
a - lagar cu capac drept;
b - lagar cu capac inclinat.

9
 Fig. 6. Variante constructive de
lagare complexe: a - lagar cu capac drept; b - lagar cu capac inclinat.

Elementul principal al unui lagar este cuzinetul. El se executa din materiale

rezistente si ieftine si poate fi placat sau captusit cu materiale antifrictiune.

Buna functionare a lagarului, randamentul si durata de functionare depind de

caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor suprafetelor in contact, dar si de
raporturile de afinitate sau antagonice ale materialelor ce formeaza cupla fus-
cuzinet. O alta conditie ce trebuie indeplinita este corectitudinea executiei si o buna
lubrificatie.

Pentru alegerea materialelor lagarelor, trebuie sa se tina seama de urmatoarele

conditii:

- spre a evita factorii care favorizeaza griparea, intre materialul fusului si

materialul cuzinetului, trebuie sa existe cat mai putina afinitate;

pentru a proteja fusul impotriva uzarii, rezistenta acestuia trebuie sa fie de 2-4 ori
mai mare decat a cuzinetului;

- rezistenta la uzare, coroziune si oboseala a materialului antifrictiune trebuie sa

fie cat mai mare, la fel ca si rezistenta la sarcinile mari;
10
coeficientul de frecare al materialelor care compun cupla trebuie sa fie cat mai mic;

- materialele suprafetelor cuplei trebuie sa aiba o buna adsorbtie a lubrifiantului, dar

si posibilitatea de refacere rapida a peliculei; temperatura de inmuiere a
materialelor trebuie sa fie superioara temperaturii de functionare a cuplei lagar-fus;

- conductivitatea termica sa fie buna pentru a usura transferul de caldura, ceea ce

asigura o buna racire a cuplei.

Materialele antifrictiune cel mai des utilizate sunt bronzurile cu plumb - Pb-Cu,
Pb-Sn-Cu - sau bronzurile speciale: Cu-Pb-Sn-Ni; Cu-Pb-Sn-Ni-Zn.

O buna utilizare o au si aliajele de aluminiu cu Pb, Sn, Zn, Ni sau aliajele pe baza
de staniu:

Y-Sn 83; Y-Sn 80; Y-Sn 10.

Cu mult succes sunt folosite materialele antifrictiune obtinute prin

sinterizarea pulberilor de Fe, Cu, Sn, Pb, C (grafit). Pentru obtinerea cuzinetilor,
amestecul este presat la temperaturi ridicate. Bucsele astfel obtinute nu mai
necesita prelucrari. Ele au o structura spongioasa si pot absorbi o cantitate
importanta de ulei de ungere (25-40% din volumul lor). Dupa sinterizare, bucsele
sunt tinute un timp in ulei fierbinte. Datorita acestui tratament de impregnare,
aceste bucse pot lucra un anumit timp fara ungere.

O alta categorie de materiale antifrictiune sunt materialele nemetalice, printre

care putem enumera materialele plastice, cauciucul, materialele ceramice si grafitul.

2.2. FUNCTIONAREA LAGARELOR DE ALUNECARE

Functionarea lagarelor este asigurata de miscarea de rotatie efectuata de fusurile

arborilor. intre fusuri si cuzinet iau nastere forte de frecare datorita presiunii
exercitate prin fortele de incarcare ale arborelui.

Forta de frecare este definita ca fiind rezistenta care franeaza sau impiedica
miscarea relativa a doua corpuri.

Functionarea lagarului se produce atunci cand diametrul fusului este mai mic
decat diametrul cuzinetului. Spatiul ramas liber in interiorul cuzinetului se numeste
joc radial si el este umplut cu lubrifiant.

11
 Lubrifiantul are rolul de a crea o pelicula intre fus si cuzinet, reducand astfel
frecarea, care nu mai are loc intre doua metale, ci intre metal si o substanta in stare
fluida.

In cazul functionarii lagarelor se intalnesc urmatoarele faze ale frecarii:

frecarea uscata;

frecarea la limita;

frecarea fluida.

Frecarea uscata

Frecarea uscata ia nastere atunci cand are loc contactul direct intre doua
suprafete metalice.

Exista doua teorii care explica frecarea uscata: teoria mecanica si teoria
moleculara.

In teoria mecanica, frecarea este considerata ca o rezistenta la inaintare

datorata asperitatilor suprafetelor in contact, care se rup la deplasarea relativa a
suprafetelor (fig. 7.).

Fig.7. Teoria mecanica a frecarii uscate

Teoria moleculara considera frecarea ca fiind rezultatul invingerii

interactiunii atomo-moleculare, a adsorbtiei moleculare sau chiar a unor
micropunti de sudura (fig. 8).

12
 Fig.8. Teoria moleculara asupra frecarii uscate

La acest tip de frecare se aplica legea enuntata de Coulomb:

F= N.

Frecarea la limita

Frecarea la limita se defineste ca o stare de lubrifiere in care frecarea dintre

cele doua suprafete este determinata de proprietatile suprafetei si de cele ale
lubrifiantului. Ea se caracterizeaza prin interpunerea unuia sau a mai multor straturi
subtiri, moleculare, de lubrifiant, care de regula face sa fie evitat contactul dintre
cele doua suprafete ale cuplei.

Se considera ca frecarea la limita se datoreaza proprietatilor straturilor

monomoleculare de lubrifiant adsorbit de suprafete (fig.9).

Fig.9. Frecarea la limita

Frecarea la limita este foarte greu de realizat deoarece stratul limita, avand o
grosime de cateva molecule, nu este continuu. Acest strat va fi strapuns de
microasperitatile rezultate la prelucrare (chiar si pe suprafete foarte fin prelucrate).

13
Frecarea fluida

Frecarea fluida. La frecarea fluida, in afara de stratul adsorbit de cele doua

suprafete, mai exista un strat de lubrifiant cu grosime mult mai mare decat cel
adsorbit. in acest strat are loc curgerea lubrifiantului. Conditia de existenta a
acestui tip de frecare este ca asperitatile suprafetelor sa fie complet separate prin
lubrifiant. Fortele de frecare care iau nastere in stratul de lubrifiant sunt datorate
vascozitatii acestuia si se determina pe baza legilor de la curgerea fluidelor (fig.10.).

Fig.10. Frecarea fluida

Majoritatea lagarelor functioneaza in regim de ungere. Din momentul pornirii

si pana ajung la turatia de regim, cupla trece prin toate fazele frecarii (fig.11).

Fig.11. Fazele functionarii unui lagar

Daca asociem fiecarei faze de lucru tipul de frecare, vom avea urmatoarele
zone:
14
 - Inainte de pornire si in momentul pornirii- frecarea uscata
- zona turatiei redusa inainte de atingerea turatiei de regim - frecare la limita;
- zona turatiei de regim - frecare fluida - in acest moment incepe antrenarea
lubrifiantului in miscarea de rotatie, ceea ce duce la modificarea coeficientului
de frecare.

[Link] LAGARELOR

Uzarea este definita ca procesul de distrugere a suprafetelor in contact, in

timpul frecarii, care este urmat de o schimbare a calitatii suprafetelor, a geometriei
si a proprietatilor stratului superficial al materialului.

Factorii care determina micsorarea uzarii

Factorii care determina micsorarea uzarii sunt:

 starea de ungere;

 natura lubrifiantului;

 cuplul de materiale fus-cuzinet;

aspectul microasperitatilor suprafetelor in contact.

Clasificarea aditivilor

Imbunatatirea calitatilor de ungere, pi cum si a proprietatilor fizico-chimice ale

lubrifiantilor, se face prin adaugarea in uleiuri in cantitati mici, a aditivilor.

Acesti aditivi pot fi:

 de vascozitate - imbunatatesc variatia vascozitatii in functie de temperatura;

de onctuozitate - favorizeaza adsorbtia formand un strat aderent pe

suprafetele solide;

antigripanti - au o activitate pronuntata de fixare a stratului superficial;

depresanti - au rolul de a facilita curgerea fluidului la temperaturi coborate si

de a micsorapunctul de congelare;
15
inhibitori - ofera stabilitate chimica si impiedica oxidarea;

anticorozivi - impiedica actiunea de coroziune a lubrifiantului.

1. Unsorile consistente sunt amestecuri de uleiuri minerale cu un sapun sau un

amestec de sapunuri metalice. Se folosesc sapunuri de calciu, sodiu, aluminiu, bariu
sau litiu.

Ele au urmatoarele proprietati:

punct de picurare, adica temperatura la care unsoarea separa uleiul in faza lichida,
mai mare decat a mediului ambiant;

stabilitate coloidala, adica nu se separa in componente;

stabilitate la oxidare;

rezistenta la apa.

2. Lubrifiantii solizi sunt lubrifianti sub forma de pulberi fine. Ei trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

eforturile unitare de forfecare sa fie mici;

sa prezinte afinitate fata de suprafetele solide. Aceste conditii sunt satisfacute de

grafit si de bisulfura de molibden. Lubrifiantii solizi se folosesc sub forma de pulberi
fine sau adaugati in lubrifiantii obisnuiti.

3. Lubrifiantii gazosi au o viscozitate mica fata de uleiuri si se intrebuinteaza la

lagarele cu turatii foarte mari si sarcini mici. in prezent, drept lubri
fianti gazosi se folosesc: aerul, azotul si hidrogenul.

4. Masele plastice. Cand sunt depuse in straturi subtiri sunt considerate lubrifianti
solizi. Trebuie sa se tina seama ca temperatura de functionare a
lagarului sa nu depaseasca temperatura de curgerea materialului si nici anumite
limite de presiunespecifice.

La sarcini si viteze mari, datorita slabei conductivitati termice si rezistentei

mecanice insuficiente se recomanda introducerea unor ingrediente cum sunt: fibrele
de sticla, grafitul, bronzul sau bisulfura de molibden.

16
Autolubrifiantii sunt materialele sinterizate poroase, impregnate cu lubrifiant. Se
considera autolubrifianti si materialele plastice depuse in straturi
subtiri pe suprafete de frecare dure (teflon).

[Link] LAGARELOR CU ROSTOGOLIRE

Lagărul de rostogolire se obţine prin înlocuirea cuzinetului din lagărul cu alunecare

printr-un rulment. De aceea lagărele se numesc şi lagăre cu rulmenţi. Celelalte
elemente componente ale lagărelor cu rostogolire diferă foarte puţin de elementele
lagărelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagărelor cu rostogolire se reduce la
studiul rulmenţilor.
Datorită înlocuirii frecării de alunecare prin frecare de rostogolire ,
randamentul lagărelor cu rostogolire este superior lagărelor cu alunecare având
valorile cuprinse între 0,98 până la 0,995.

Lagărul de rostogolire se obţine prin înlocuirea cuzinetului din lagărul cu alunecare

printr-un rulment. De aceea lagărele se numesc şi lagăre cu rulmenţi. Celelalte
elemente componente ale lagărelor cu rostogolire diferă foarte puţin de elementele
lagărelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagărelor cu rostogolire se reduce la
studiul rulmenţilor.
Datorită înlocuirii frecării de alunecare prin frecare de rostogolire ,
randamentul lagărelor cu rostogolire este superior lagărelor cu alunecare având
valorile cuprinse între 0,98 până la 0,995.
Părţi Componente

- inelul interior şi cel exterior- inelele rulmenţilor pot prezenta una

sau două căi de rulare, pe care se rostogolesc corpurile de rulare, acestea
sunt supuse la solicitarea de frecarea prin rostogolire;
- corpurile de rostogolire- sub formă de bile sau role;
-colivia- serveşte la menţinerea unei distanţe constante între corpurile
de rostogolire şi se execută din oţeluiri carbon obişnuite, bronzuri,
duraluminiu, materiale plastice etc.;
- diferite elemente pentru asamblare şi etanşare.

Corpurile de rostogolire şi elementele căii de rulare, adică inelul interior şi inelul

exterior, se execută din oţeluri speciale pentru rulmenţi, cunoscute sub denumirea
de RUL 1, RUL 2 (STAS 1456/1-80).
Colivia rulmentului se execută din oţeluri obişnuite, bronzuri, duraluminiu
sau materiale plastice.

17
 Lagărele cu rulmenţi reprezintă următoarele avantaje principale faţă de
lagărele cu alunecare:
- pierderi mai mici de putere prin frecare;
- turaţii mari de 20000 - 30000rotaţii/minut;
- consum redus de lubrefiant în perioade de întreţinere;
- eficienţă economică superioară, datorită avantajelor standardizării şi
posibilităţile centralizării execuţiei lor prin întreprinderi specializate cu procese de
producţie automatizate.
Lagărele cu rostogolire au dimensiunea radială mai mare decât lagărele cu
alunecare, de aceea necesită o precizie mai mare de execuţie şi montaj, acestea sunt
mai rigide şi mai puţin rezistente la şocuri

Frecarea in rulmenti

Pierderile de energie prin frecare, la rulmentii care functioneaza sub sarcina, se

datoreaza unei serii de cauze legate de factori ca : cponstructia rulmentului,
dimensiunile sale, sarcina pe rulment, cantitatea si calitatea lubrifiantului, turatia.
Astfel se pot lua in considertare urmatoarele frecari :
a) Frecarea intre corpurile si caile de rulare. Este o fredcare de rostogolire, dar la
unele tipuri de rulmenti aparte si mo frecare de alunecare . Frecarea de rostogolire
apare ,de pilda, la rulmenti radiali cu role cilindrice, unde toate punctele liniei de
contact dintre role si inele au aceiasi viteza periferica. La rulmentii radiali cu bile ,
punctele de contact sunt la distante diferite de axe de rotatie, avand in felul acesta
viteze diferite, astfel ca pot aparea alunecari intre corpurile si caile de rulare.
b) Frecarea de alunecare dintre suprafetele laterale ale rolelor su umerii de
ghidare ai inelelor (la rulmentii cu role).
c) Frecarea de alunecare dintre corpurile de rulare si colivie .

d) Fecarea cu elemente de etansare ( la rulmentii cu etansare proprie) .

e) Frecarea datorita deplasarii elementelor mobile in masa lubrifiantului .

Ungerea rulmenilor

Pin ungerea rulmentilor se urmareste se urmareste in primul rand micsorarea

frecarii si protectia [Link] asemenea prin ungere se asigura uniformizarea
reparatitiei si cedarii caldurii, micsorarea zgomotului intr-o anumita masura,
[Link] utilizati sunt uleiurile, unsorile consistente si, in anumite
cazuri, lubrifiantii solizi (sub forma de aditivi 0.

18
Avantajele uleiurilor sunt: stabilitate mai mare; pot fi utilizate intr-un domeniu larg
de temperaturi (-55˚220 la uleiurile sintetice); opun o rezistenta mai mica la
deplasarea cospurilor de rurale si coliviei; permit inlocuirea lor fara a fi necesara
demontarea ansamblului; fac posibila dozarea ungerii; la ungere cu circulatie
asigura transportul caldurii din lagar.

Dezavantaje: etansare mai dificila; necesita uneori instalatii de ungere.

Avantajele ungerii cu unsoare consistenta: constructia mai simpla a lagarului;

etansare mai simpla si mai sigura.

Dezavantaje: unsorile au stabilitate mai mica; dau nastere unor frecari mai mari la
deplasarea elementelor mobile.

Sistemele de ungere cu ulei sunt urmatoarele:

a) Ungerea in baie de ulei - la turatii mici si sarcini mari .Corpul de rulare nu

trebuie sa intre in baie decat pana la nivelul centrului sau.

b) Ungerea prin stropire - discul care trece prin baia de ulei asigura accesul
uleiului la [Link] angrenaje inchise (reductoare) rotile dintate
proiecteaza uleiul pe peretii carcasei de unde acesta se scurge in rulmenti.

c) Ungerea cu circulatie de ulei –asigura o racire mai eficienta a lagarului.

d) Ungerea prin injectie de ulei – la turatii [Link] este injectat cu

presiune mare printr-o diuza, asigurand racirea eficienta a lagarului.

e) Ungerea datorita fortelor centrifuge.

Ungerea prin picurare (uleiul este transportat prin capilaritate, de catre un fitil,
la locul de ungere).

Sistemele de alimentare cu unsori consistente. Daca intervalul de ungere de

completare este mai scurt decat intervalul de pana la reparatia planificata lagarul
trebuie prevazut cu un dispozitiv de ungere. Acesta trebuie construit astfel incat
unsoarea proaspata sa ajunga efectiv in rulment si sa expulzeze unsoarea veche din
rulment.

19
Alcatuirea lagarelor cu rulmenti

La alcatuirea lagarelor cu rulmenti se impune rezolvarea unei serii de probleme:

Alegerea tipului rulmentilor. Aceasta depinde de o multitudine de factori:

directia si marimea fortei care actioneaza asupra lagarului; turatia; temperatura de
lucru; conditiile de zgomot impuse; conditiile de montaj; abaterile de la
coaxialitate a lagarelor si rigiditatea constructiei; precizia de rotire necesara. In
tabelul de mai jos se prezinta comportarea unor tipuri de rulmenti in raport cu unii
dintre factorii (cerintele) de mai sus. Pentru lagarele arborilor masinilor unelte,
incarcarea cu sarcini combinate (arbori principali, arbori intermediari, pe care sunt
montate angrenaje care introduc forte axiale).

Rigiditatea lagarelor se asigura atat prin utilizarea unor rulmenti

corespunzatori (de exemplu rulmenti radiali cu role cilindrice pe doua randuri si
alezaj conic, rulmenti cu role cilindrice pe doua randuri), cat si prin marirea
rigiditatii carcasei(prin nervurarea ei, prin adoptarea unor pereti de aceeasi grosime
pentru a nu se produce dilatari diferite, prin forma constructiva etc.).

Coaxialitatea alezajelor carcasei. Aceasta problema, esentiala ptr functionarea

corecta atat a lagarelor cat si a altor organe montate pe arbore (de exemplu roti
dintate), trebuie rezolvata, in prima instanta prin masurari tehnologice. La
proiectarea orcarui organ de masina nu se poate trece peste dependenta dintre
forma si dimensiunile piesei respective, materialul si tehnologia de executie. De
asemenea, functionarea corecta a unui organ de masina depinde de solutia
constructiva generala. De aceea, consideratiile tehnologice privind asigurarea
coaxialitatiialezajelor carcasei sunt intim legate de aspectul de proiectare a
lagarului.

Pozitionarea axiala a arborilor. Rulment (lagar) conducator. Rulment (lagar)

liber. Rulmentii asigura atat rezemarea cat si pozitionarea axiala a arborelui. Ei
trebuie sa asigure posibilitatea reglarii pozitiei corecte a angrenajelor montate pe
arbore.

Etansarea rulmentilor

Etansarea rulmentilor are ca obiective impiedicarea scurgerii lubrifiantului

din carcasa, si impiedicarea patrunderii in rulment a impuritatilor, apei, gazelor,
prafului, acizilor, etc. Prin patrunderea acestora se produce degradarea
proprietatilor de ungere ale lubrifiantilor, corodarea elementului, deteriorarea cailor
de rulare, deci scoaterea rapida din uz a rulmentului. Iesirea lubrefiantului din
20
rulment poate provoca, uneori, functionarea necorespunzatoare a unor organe (de
exemplu, prin patrunderea lui in cuplaje cu frictiune uscate, sau intre elementele
franelor care lucreaza prin frictiune). La alegerea unei solutii optime pentru
etansare se au in vedere urmatorii factori: tipul lubrifiantului, vieza peperiferica a
arborelui, pozitia arborelui (vertical, orizontal), temperatura, spatiul disponibil,
starea mediului inconjurator, aspectul economic. Etansarea se poate realiza in doua
moduri: a) fara contact; b) cu [Link] utilizarea simultana a acestora rezulta o
etansare combinata.

Etansari fara contact. Efectul de etansare, la dispozitive de etansare fara

contact, se realizeaza prin existenta uneia sau a mai multor fante intre piesele in
rotatie si cele stationare, sau prin inelele de centrifugare. Deoarece nu exista
frecare intre piesele care participala etansare, aceste dispozitive se utilizeaza cu
succes la turatii mari.

Fantele, canalele si labirintii trebuie umpluti cu unsoare pentru ca inelele de

centrifugare sa fie eficiente, viteza periferica trebuie sa aiba o valoare v≥5 m⁄s.

Etansari cu contact. Etansarea se realizeaza prin contactul elastic al

elementelor de etansare pe suprafeta de etansare. La alegerea unei anumite solutii
se tine seama de : temperatura, presiunea din interiorul incintei etansate, viteza
periferica a arborelui, lubrifiantul utilizat. Ca materiale pentru etansare se
utilizeaza cauciucul, pasla, azbestul, grafitul, masele plastice, pielea.

Etansarea cu mansete de rotatie cu buza de etansare (STAS 7950 /2 – 72),

executate din cauciuc rezistent la uleiuri se poate utiliza pentru lagare unse atat cu
unsori cat si cu uleiuri, la viteze periferice pana la 1015 m/s.

Rulmentii cu autoetansare se realizeaza in doua tipuri constructive: rulmenti

protejati si rulmenti etansati. Protejarea se realizeaza cu inele din tabla (fara
contact), iar etansarea – cu inele executate din materiale elastice, de plida din
cauciuc ( cu contact ).

21
CAPITOLUL III. TEHNOLOGIA ASAMBLARII LAGARELOR
3.1. ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE

Din punct de vedere constructiv, cel mai simplu tip de lagar se prezinta sub forma
unei gauri cu diametrul egal cu cel al fusului, executată în corpul lagarului.

Fig.16. Lagăr simplu

Pentru a micsora frecarea, in lagar se introduce o bucsa numita cuzinet, din

bronz, fonta sau din alt material antifrictiune.
La aceste lagăre, fusul se sprijină pe o suprafaţă cilindrică interioară, fie direct, fie
prin intermediul unui lubrifiant.
Principalele elemente componente ale unui lagăr obişnuit pot fi urmărite pe fig17.

Fig.17. Asamblarea lagărului de alunecare

Corpul lagărului are suprafaţa cilindrică în interior şi poate fi executat dintr-

o bucată — ca o bucşă — sau două bucăţi, avînd un plan de separaţie diametral,
pentru a se putea monta pe fusurile intermediare. In mod obişnuit, partea interioară
a corpului reprezintă o căptuşeală — cuzinet — fixată de corpul lagărului printr-un
anumit sistem sau direct prin turnare Dacă suportul este executat prin turnare,
22
cuzinetul se introduce sub formă de flanșă, fixată nedemontabil sau demontabil pe
support.
Materialul cuzineţilor trebuie să aibă proprietăţi superioare de antifricţiune şi
tehnologice de prelucrare mecanică, sudare, turnare etc., fiind mai scump decît
restul materialului corpului.
Lagărele tip suport, cu sau fară cuzinet, au dezavantajul că după un timp se
ovalizează ceea ce poate introduce erori în funcționarea mașinii, deoarece jocul
dintre fus și lagăr devine prea mare și lagărul sau cuzinetul lagărului trebuie
înlocuiți. De aceea este de preferat utilizarea lagărelor secționate, formate din
corpul lagarului, capac asamblat demontabil de corp, prin șuruburi și cuzinetul
confecționat din cel puțin două bucăți, care strâng fusul. Intre cele doua jumatati
ale cuzinetului, uneori, se introduc adaosuri de reglare formate din foi subtiri de
alama sau de otel. Când cuzinetul se ovalizează, la acest lagăr este posibilă reglarea
jocurilor prin strîngerea capacelor.
Cuzinetul este reperul care realizează contactul fizic între arbore / osie şi lagăr.

Fig. 18. Lagăr cu alunecare complex

Din punct de vedere constructiv, lagărele cu alunecare pot fi:

 simple (tip bucşă sau realizate prin practicarea unui alezaj direct în
corpul mașinii)
 complexe (alcatuite din corp și cuzinet

Fig.19. Cuzineti

23
Condiţiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească materialele din care se
execută cuzineţii:
 coeficient de frecare redus
 bună rezistenţă la uzare (antifricţiune)
 conductivitate termică mare pentru a înlesni transferul de caldură
 temperatura de topire superioară temperaturii de funcţionare a lagarului
 coeficient de dilatare termică redus

Materiale pentru cuzineţi:

 aliaje metalice pe bază de plumb cu cupru sau de zinc
 fonte şi oţeluri
 materiale metalice sinterizate (obţinute din pulberi metalice la presiuni şi
temperaturi mari )
 materiale bimetalice (se aliază benzi din materiale diferite)
 materiale metalice combinate cu materiale nemetalice
 materiale nemetalice (materiale plastice, materiale ceramice, cauciuc, grafit)

Avantajele şi dezavantajele utilizarii lagărelor cu alunecare fata de lagărele

cu rostogolire
Avantaje:
 Nu sunt zgomotoase, aşa cum sunt rulmenţii
 Au gabarit diametral mai mic la acelaşi diametru de fus
 Sunt mai puţin rigide decât rulmenţii
 Defectarea poate fi observată şi remediată, nu se produce brusc ca la
rulmenţi
 Se montează mai uşor decat inelele rulmenţilor deoarece sunt executate în
general din două bucaţi
Dezavantaje:
 Fusul arborelui se uzează mai repede
 Consum mai mare de lubrifiant
 Pierderi mai mari prin frecare.

Tehnologia de montaj a lagarelor cu alunecare pentru arborii orizontali este

determinata de constructia cuzinetilor. Astfel, la lagarele tip bucsa, asamblarea
consta din presarea bucsei in corp, folosindu-se un dorn de ghidare si centrare.

24
Fig.20. Lagăre cu alunecare

Asamblarea lagarelor cu capac necesita o atentie deosebita, pentru a se

asigura jocul necesar intre cuzinet si fus. Un joc prea mic poate duce la frecari asa
de mari incat caldura produsa poate provoca topirea materialului cuzinetului.
Cuzinetii se monteaza in locasurile lor cu deosebita atentie, pentru a evita asezarea
lor deplasata, care duce, in timpul exploatarii, la deformarea lor si la ovalizarea
gaurii pentru arbore.
Capacul lagarului se monteaza in corp cu stifturi, prin canale sau cepuri și se
fixeaza in doua sau mai multe prezoane. Stifturile de impiedicare a rotirii se
introduc prin presare cu ajutorul unui dorn, asupra caruia se aplica lovituri usoare
de ciocan. Capacul se aseaza pe prezoane cu mana sau cu lovituri usoare, aplicate
cu un ciocan de lemn pe mijloc sau, pentru a se evita introducerea lui deplasata.
Cea mai simpla metoda de realizare a jocului necesar intre fus si cuzinet consta in
folosirea adaosurilor introduse intre capac si corp.
Marimea jocului se verifica cu calibru de interstitii sau, cand muncitorul are
experienta suficienta, prin rotirea arborelui cu mana.
Daca jocul nu este corespunzator, el se modifica prin schimbarea adaosurilor. La
lagarele de dimensiuni mari jocul se regleaza prin strangerea unor suruburi
prevazute in acest scop in corpul lagarului, cu ajutorul carora cuzinetul este apasat
asupra fusului.
Dupa terminarea asamblarii lagarului, se verifica ungerea, urmarindu-se daca in
timpul functionarii uleiul patrunde intre suprafetele in frecare.

[Link] LAGARELOR CU ROSTOGOLIRE

Montajul cu rulmenti este un subansamblu format dintr-un arbore, pe care sunt
montate roti dintate, roti de curea sau de lant, semicuplaje etc., rulmentii – prin
intermediul carora arborele se sprijina în elementul fix (carcasa, batiu etc.) – si
25
diferite piese care fixeaza axial inelele rulmentilor (bucse distantiere, inele de
siguranta, piulite, capace etc.).
Montajul cu rulmenti trebuie sa realizeze fixarea radiala si axiala, în ambele
sensuri, a arborelui, fara sa se introduca forte suplimentare în rulmenti, atunci când
arborele se dilata termic si/sau se încovoaie sub actiunea fortelor exterioare.

Scheme caracteristice de montaje cu rulmenti

Dupa modul cum este realizata fixarea axiala a arborilor, se disting doua scheme
de montaje cu rulmenti: cu fixarea axiala a arborelui, în ambele sensuri, într-un
singur lagar; cu fixarea axiala a arborelui în ambele lagare, fiecare realizând
fixarea în câte un sens.
Dupa schema din fig.12 a, fixarea axiala a arborelui, în ambele sensuri, se
realizeaza în lagarul B, lagarul A fiind mobil axial. Acest montaj permite dilatatii
termice ale arborelui, precum si deformatii de încovoiere, în limitele admise de
rulmentii utilizati. Se recomanda pentru arbori lungi si/sau care functioneaza la
temperature ridicate, precum si în cazul arborilor sprijiniti pe mai mult
de doua lagare. Deplasarea axiala se realizeaza prin deplasarea rulmentului în
alezajul carcasei si mai rar pe fusul arborelui sau prin deplasarea dintre corpurile
de rostogolire si unul din inele, în cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice de tip
N sau NU si a rulmentilor cu ace. Se recomanda ca lagarul care fixeaza axial
arborele sa fie cel mai putin încarcat radial, pentru uniformizarea încarcarii celor
doua lagare.

Figura 12
Dupa schema prezentata – în doua variante – în fig.12 b si c, la fixarea axiala a
arborelui participa ambele lagare, fiecare în câte un sens.

26
 Exemple de montaje cu rulmenti
Montajul cu rulmenti prezentate în figura 13 este realizat dupa schema cu
fixare axiala, în ambele sensuri, într-un singur lagar (v. 12) si este caracteristic
arborilor
Montajul din fig.13, realizat cu rulmenti radiali cu bile pe un rând, este capabil sa
preia sarcini radiale mici-medii si sarcini axiale mici, în ambele sensuri. Îm figura
este indicat si fluxul fortelor axiale – existente sau întâmplatoare – de la arbore la
carcasa, forte ce traverseaza rulmentul din lagarul B.

Figura 13

În figura 14 este prezentat un montaj cu rulmenti realizat dupa schema cu fixarea

axiala la ambele capete, dinspre exterior (v. fig.12 b), utilizat în transmisiile cu roti
dintate ale reductoarelor, autovehiculelor si utilajelor tehnologice.

Figura14

Montajul din fig.14, realizat cu rulmenti radial-axiali cu role conice, este capabil sa
preia sarcini radiale si axiale mari; în cazul unor forteradiale si axiale medii, se

27
folosesc rulmenti radial-axiali cu bile. În figura este prezentat si fluxul fortelor
axiale, de la arbore la carcasa, precum si punctele de aplicatie ale reactiunilor – la
intersectia normalelor la suprafetele de contact ale rolelor cu caile de rulare ale
inelelor exterioare si axa arborelui.
Montajul din fig.15, realizat cu rulmenti radial-axiali cu bile, montati în O – dupa
schema de montaj din fig.12 c, cu fixare axiala la ambele capete, dinspre interior –
preia sarcini radiale si axiale medii si se recomanda când exista restrictii de gabarit
axial. În figura este prezentat si fluxul fortelor
axiale, de la arbore la carcasa, precum si punctele de aplicatie ale reactiunilor.
Reglarea jocului în rulmenti se efectueaza prin deplasarea inelului interior, cu
ajutorul piulitei canelate, însurubata pe arbore.

Figura 15
Montarea rulmentilor
Este o operatie foarte importanta , de care depinde functionarea corecta ,
precizia dar mai ales, durata de utilizare a ansamblului. Rulmetii se pot monta prin
batere sau prin presare. La montare prin batere prin batere lovirea directa pe inele,
colivie sau corpuri nu se admite, pentru a nu deteriora rulmentul. Forta de batere
(sau de presare ) se aplica inelului cu ajustaj mai stans. Pentru ca forta de batere sa
actioneze centric, se utilizeaza o bucsa intermediara. Bucsa poate actiona asupra
unui inel, sau asupra ambelor inele simultan. Cand sunt necesare forte mari pentru
montarea rulmentului se utilizeaza prese. Uneori este necesara incalzirea
rulmentrului in vederea montarii.
Demontarea rulmentilor
Daca rulmentii trebuie reutilizati dupa demontare, nu se admite ca forta de
depresare sa se transmita prin prin corpurile de rostogolire. Rulmentii neseparabili
se extrag mai intai de pe suprafetele cu ajustaj mai putin strans (in general din
carcasa) iar la rulmentii separabili se separa mai intai inelele. Pentru a putea
extrage inelele se pot prevedea canale in arbore sau in carcasa. Rulmentul poate fi
expulzat din carcasa cu ajutorul unor suruburi montate in gauri special prevazute in
carcasa. Pentru demontarea rulmentilor se utilizeaza dispozitive de extragere.

28
CAPITOLUL IV. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

Pentru imbunatatirea conditiilor de munca si inlaturarea cauzelor care pot

provoca accidente de munca si imbolnaviri profesionale trebuie luate o serie de ma-
suri, sarcini ce revin atat conducatorului locului de munca dar si lucratorilor.
Acestea sunt:
- asigurarea iluminatului, incalzirii si ventilatiei in atelier;
- masinile si instalatiile sa fie echipate cu instructiuni de folosire;
- sa fie asigurata legarea la pamant si la nul a tuturor masinilor actionate electric;
- masinile sa fie echipate cu ecrane de protectie conform normelor de protectie a
muncii;
- atelierele sa fie echipate in locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor;
- atelierul sa fie dotat cu mijloace de ridicat pentru manipularea pieselor mai mari de
20 kg;
- muncitorii sa poarte echipament bine ajustat pe corp cu manecile incheiate iar
parul sa fie acoperit sau legat;
- inainte de inceperea lucrului va fi controlata starea masinilor, a dispozitivelor de
pornire-oprire si inversare a sensului de miscare;
- se va verifica inaintea lucrului daca atmosfera nu este incarcata cu vapori de benzina
sau alte gaze inflamabile sau toxice;
- la terminarea lucrului se deconecteaza legaturile electrice de la prize, masinile
vor fi oprite, sculele se vor aseza la locul lor iar materialele si
piesele vor fi stivuite in locuri indicate;
- muncitorii nu se vor spala pe maini cu emulsie de racire si nu se vor sterge pe
maini cu bumbacul utilizat la curatirea masinii. Daca pentru spalarea mai
nilor a fost necesara utilizarea produselor usor inflamabile se va folosi imediat apa si
sapun;
- ciocanele trebuie sa aiba cozi din lemn de esenta tare, fara noduri sau crapaturi;
este interzis lucrul cu ciocane, nicovale care au fisuri, stirbituri,
sparturi sau deformari in forma de floare;
- la folosirea trasatoarelor se cere atentie pentru a nu produce intepaturi iar dupa
utilizare vor fi asezate in truse speciale;
- daca in timpul realizarii unei operatii mecanice sar aschii vor fi purtati ochelari de
protectie;
-in cazul polizarii cu ajutorul masinii vor fi verificate cu atentie pietrele de polizat
sa nu prezinte fisuri sau sparturi precum si prinderea piesei pe ma
sina. Polizorul trebuie sa aiba prevazut ecran de protectie.

29
 BIBLIOGRAFIE

1. DAMIAN,TR – Calculul şi construcţia elementelor de mecanică fină, vol.

II, Edit., Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972

2. DAMIAN,TR– Construcţii la studiul şi încarcarea lagărelor pentru vârfuri,

Teză de doctorat, Institutul politehnic Bucureşti, 1968

3. DAMIAN,TR – Influenţa uzurii din lagărele cu suprafeţe sferice asupra

erorii fundamentale de indicare a aparatelor, Construcţia de maşini, 6
(1973)

4. CONSTANTINESCU,V.N. – Lubreficaţia cu gaze. Edit. Academiei

Bucureşti, 1963
5. BADESCU, Gheorghe, STURZU, A, MILITARI,C., POPESCU,1.,
Tolerante si masuratori tehnice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1982
6. CIOCARLEA-VASILESCU, Aurel, CONSTANTIN, Mariana,
Asamblarea, Intretinerea si repararea masinilor si instalatiilor. Editura All
Educational,Bucuresti, 2002
7. CIOCARLEA-VASILESCU, Aurel, CONSTANTIN, Mariana, Organe de
masini si mecanisme. Editura All Educational,Bucuresti, 2002
8. GHEORGHE, Ion, VOICU, Mihai, PARASCHIV, Ion, HUZUM, Neculai,
RANTZ, Gabriel, Utilajul si tehnologia meseriei- tehnologia asaamblarii si
montajului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1990
9. TANASESCU, Mariana, GHEORGHIU, Tatiana, GHETU, Camelia,
CEPISCA, Cornelia, Masurari tehnice, Editura Aramis, Bucuresti, 2005
10. ZGURA, Gh.,ARIESANU,E., PEPTEA,Gh., Utilajul si tehnologia
meseriei-lacatuserie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991
[Link]://[Link]/tehnica-mecanica/MONTAREA-LAGARE-DE-
[Link]
[Link]://[Link]/?gws_rd=ssl#q=lagare+de+rostogolire
[Link]://[Link]/[Link]/ro/products_services/inafagpr
oducts/rotativ_products/[Link]
[Link]://[Link]/referate/diverse/online6/Proiect-de-diploma---
[Link]

30