58

U
Ulterior Galen indica frunzele de ulm ca
fiind un bun astringent. Mai târziu, către
sfârşitul Evului Mediu, scoarţa de ulm era
considerată un panaceu cu puterea de
ULM DE CÂMP (Ulmus
vindecare a durerilor reumatice, febrei
minor syn U. foliacea, U. campestris, U.
intermitente, scrofulozei, scorbutului,
caprinifolia), fam. Ulmaceae. Arbore
cancerului şi bolilor nervoase. Mattioli
foios, indigen, megafanerofit cu areal
spunea că lichidul din gale (gogoaşe)
întins din silvostepă până în zona
vindecă herniile la copii, iar decoctul din
forestieră, mai frecvent la câmpie şi
scoarţa rădăcinii era folosit în contracţii şi
dealuri joase urcând uneori pe versanţii
convulsii nervoase. Nicolas Alexandre
însoriţi şi cu condiţii edafice bune, până în
(1751), spunea că la ulm, totul are
zona montană inferioară (900 m
acţiune antilezionară. Chomel (1782)
altitudine), frecvent în păduri de amestec,
utiliza decoctul rădăcinilor de ulm pentru
margini de păduri, tufărişuri, zăvoaie,
toate tipurile de hemoragii. Cercetările
uneori cultivat în grădini; se mai numeşte
moderne au confirmat puterea plantei de
caragaci, şleau, ulmac, ulmar; Germ:
vindecare a eczemelor, furunculozelor,
Feldulme, Glatte ulme, Ulmbaum; Magh:
dermatozelor, cicatrizează rănile, vindecă
Mezei szil; Rus: Viaz listovatâi; Ucr:
arsurile, frânează căderea părului.
Berest. Răspândit în Europa, Asia, Africa
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
de Nord.
pivotant-trasantă mult dezvoltată lateral.
ISTORIC. Arbore cunoscut din
Tulpină dreaptă, elagată, îngroşată la
timpuri vechi. Ulmus este numele
bază, înaltă până la 30 (35) m. scoarţa cu
speciilor genului la Titus Macius Plantus
ritidom timpuriu, pietros, cenuşiu închis,
(250–184 îHr). Dacii îl numeau olma,
adânc-brăzdat-longitudinal. Lemn cu
omoax, ulmac (I. Pachia Tatomirescu,
duramen ciocolatiu – brun-roşcat, alburn
1997). Ei îl foloseau la construcţii,
lat (1/3–½ din diametru), alb gălbui cu
confecţionarea diferitelor obiecte necesare
nuanţa brună, raze medulare vizibile – în
în gospodărie, pentru combustibil şi în
secţiune radială şi tangenţială – cu
medicina tradiţională. Decoctul scoarţei
numeroase pete deschise, inele anuale
era folosit la spălatul rănilor şi arsurilor
vizibile. Coroană conică până la
(N. Leon, 1903), iar intern în bolile de
globuloasă cu ramuri ascendente. Lujeri
piept (C. Bârcă, C. Gorea, 1972). Teofrast
anuali brun roşcaţi, glabrii sau pubescenţi;
(sec. III) scrie că ulmul era utilizat pentru
cei de 2 ani glabri, cu crăpături
proprietăţile sale cicatrizante şi de
longitudinale fine. Mugurii ovoizi, acuţi,
ameliorare a dermatozelor. Pliniu cel
bruni violacei, fin ciliaţi, aşezaţi distih.
Bătrân precizează în lucrarea Historia
Frunze alterne, eliptice, glabre, acuminate
naturalis că frunzele, scoarţa şi
la vârf, asimetrice la bază, cu 7–12
rămurelele de ulm au proprietăţi de
perechi de nervuri, pe dos cu smocuri de
cuagulare şi cicatrizare a rănilor.
peri la subsuoara nervurilor. Flori
Dioscoride recomanda lichidul din galele
hermafrodite, peţiolate, sesile, dispuse în
frunzelor în tratamentul bolilor cutanate.
59

fascicule dese, brun-violacee, apar înainte piept: decoct, din 2 linguri cu pulbere de
înfrunzirii. Înflorire, III–IV. Fruct, samară scoarţă la 1 litru de apă. Se lasă să se
obovată, turtită, eliptică cu sămânţa răcească şi se strecoară. Se consumă 4–5
excentrică aşezată spre vârf în apropierea căni pe zi. 2. Pentru tratarea ascitei,
crestăturii aripioarei. Capacitatea curăţirea sângelui, în erupţii tegumentare:
germinativă este mică (30–40%) şi se decoct, din 50 g pulbere de scoarţă la 1
păstrează puţin timp. Lăstăreşte şi litru de apă. Se fierbe până scade la
drajonează bine. Longevitate 300–400 jumătate. Se lasă la răcit şi se strecoară.
ani. Se bea o ceaşcă dimineaţa şi una seara. 3.
Pentru tratarea obezităţii: consumarea
câtorva frunze proaspete potolesc senzaţia
de foame. Uz extern. Pentru tratarea
arsurilor şi dermatozelor: decoct
concentrat, obţinut din 50 g pulbere la 1
litru de apă. Se spală local.
Fitohomeopatie. Uz intern. 1. În
congestia cronică a ficatului, insuficienţă
hepatică, icter, litiază biliară, colecistită
cronică, cefalee hepatică: tinctura-mamă,
se administrează în diluţiile centezimale
RECOLTARE. Scoarţa (Ulmi cortex) de la a 3-a la 5-a. Înainte de tratament
se recoltează primăvara, de pe ramurile bolnavul are gust amar în gură, cefalee,
tinere. Înainte de uscare se curăţă de tulburări gastrice imediat după masă,
suber. Se usucă în strat subţire, la soare tristeţe la trezire şi la o oră după fiecare
sau în poduri acoperite cu tablă. masă, scaun capricios, durere în
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Scoarţa hipocondrul drept. 2. În dispersia atonică,
conţine substanţe amare, răşini, tanin, gastralgie, gastrită cronică şi în cefalea
mucilagii etc. digestivă: tinctura-mamă, se
PROPRIETĂŢI administrează în diluţiile centezimale a 4-
FARMACODINAMICE. Scoarţa şi a şi a 5-a (M. Neagu Basarab, 1984).
frunzele au utilizări terapeutice în Gemoterapie. Uz intern. 1. Pentru
medicina umană tradiţională. Li se tratarea acneei juvenile, alopeciei
atribuie proprietăţi astringente, seboreice, transpiraţiei acide şi urât
antidiareeice, hemostatice, depurative, mirositoare, dermatozei umede,
sudorifice, cicatrizante. Prin precipitarea dermatozei rebele, dermatozelor
proteinelor produc o strângere a suprafeţei scuamoase şi buloase, pielei grase şi
ţesuturilor, opresc hemoragiile, lucioase, aftei, stomatitei aftoase,
diminuează secreţiile şi cicatrizează sindromului hiper-gama cu tendinţă de
rănile. Combate scaunele moi şi dese fibro-scleroză, stărilor inflamatorii,
provocate de unele boli intestinale. leucoreei şi catar vaginal, cervicite, arsuri:
Provoacă eliminarea toxinelor din sânge macerat glicero-hidro-alcoolic 1 DH, din
şi din organism. Măreşte sudoraţia cu muguri proaspeţi de ulm de câmp
efect purificator. Folosite intern în ascită, (Ulmus minor). Se iau 50-70 picături o
pleurozie, boli de piept, obezitate, diaree, dată pe zi, în puţină apă, înainte cu 15
curăţirea sângelui, ir extern în dermatoze, minute de a mânca. 2. Pentru tratarea
erupţii tegumentare, răni, arsuri. eczemei acute şi erupţiei eczematoase,
MEDICINĂ UMANĂ. eczemei umede, eczemei vericuloase
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru neinfectate, urticariei: macerat glicero-
tratarea pleureziei, ascitei, bolilor de hidro-alcoolic 1 DH, din muguri proaspeţi
 60

de ulm de câmp (Ulmus minor) în medicina tradiţională. Decoctul scoarţei

asociere cu maceratul glicero-hidro- era folosit la spălatul rănilor şi arsurilor
alcoolic 1 DH obţinut din muguri (N. Leon, 1903), iar intern în bolile de
proaspeţi de coacăz negru (Ribes piept (C. Bârcă, C. Gorea, 1972).
nigrum). 3. Pentru tratarea eczemelor, Aprecierile făcute de savanţii antichităţii
eczemelor infectate, plăgilor supurate, şi a celor din Evul Mediu asupra
hidrosadenitei, herpes: maceratul posibilităţilor de vindecare a unor boli a
mugurilor proaspeţi de ulm de câmp se ulmului de munte sunt aceleaşi care sunt
asociază cu maceratul mugurilor proaspeţi descrise la ulmul de câmp.
de nuc (Juglans regia). 4. Pentru tratarea DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
herpesului recidivant, herpesului ocular: rămuroasă trasantă, superficială. Tulpină
maceratul mugurilor proaspeţi de ulm se relativ dreaptă, cilindrică, înaltă până la
asociază cu maceratul glicero-hidro- 30 m. Scoarţa cenuşie la început, mai
alcoolic 1 DH al mlădiţelor proaspete de târziu formează un ritidom
măceş (Rosa canina). 5. Pentru tratarea cenuşiu-negricios, subţire, solzos. Lemn
hiperuricemiei şi gutei: macerat glicero- cu duramen brun deschis, alburn
hidro-alcoolic 1 DH al mugurilor alb-gălbui-roşiatic cuprinzând cca 1/3–½
proaspeţi de ulm, asociat cu maceratul din diametru, raze medulare observabile
obţinut din muguri de frasin (Fraxinus în secţiune radială şi tangenţială sub
excelsior). În toate cazurile prezentate la formă de numeroase pete deschise, inele
reţetele 2, 3, 4 şi 5 se iau 50-70 picături, o anuale vizibile. Coroana largă, neregulată.
dată pe zi, în puţină apă cu 15 minute Lujerii bruni verzui, pubescenţi, cu
înainte de masă. lenticele mari. Mugurii violacei,
pubescenţi, cu peri aurii. Frunze
lat-eliptice până la obovate, lungi de 8–16
cm, cu 15–18 perechi de nervuri laterale,
ULM DE MUNTE brusc acuminate la vârf, puternic
(Ulmus glabra syn U. montana, U. asimetrice la bază, pe margini acut dublu
scabra), fam. Ulmaceae. Arbore foios, serate, scabre pe faţă, pubescente pe dos,
indigen, megafanerofit, cu areal întins în scurt-peţiolate. Flori hermafrodite,
zonele de dealuri şi de munte (400–1.300 apetale, grupate în fascicule sesile, brune
m altitudine), frecvent în stare izolată, violacee. Înflorire, IV–V. Fructe, samare
diseminat sau în pâlcuri, în şleaurile, lat-eliptice.
făgetele şi gorunetele din regiunea
dealurilor până în făgetele montane în
amestecurile de fag şi răşinoase; se mai
numeşte mladă, ulm, ulm pletos; Germ:
Berg-Ulme; Magh. Hegyi szil; Rus: Viaz
şerşavâi. Răspândit în Europa, Asia de
Nord, Africa de Nord.
ISTORIC. Arbore cunoscut din
timpuri vechi. Ulmus este numele
speciilor genului la Titus Macius Plantus
RECOLTARE. Scoarţa (Ulmi cortex)
(250–184 îHr). Dacii îl numeau olma,
se recoltează primăvara, de pe ramurile
omoax, ulmac (I. Pachia Tatomirescu,
tinere. Înainte de uscare se curăţă de
1997). Ei îl foloseau la construcţii,
suber. Se usucă în strat subţire, la soare
confecţionarea diferitelor obiecte necesare
sau în poduri acoperite cu tablă.
în gospodărie, pentru combustibil şi în
61

COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Scoarţa masă, scaun capricios, durere în

conţine substanţe amare, răşini, tanin, hipocondrul drept. 2. În dispersia atonică,
mucilagii etc. gastralgie, gastrită cronică şi în cefalea
PROPRIETĂŢI digestivă: tinctura-mamă, se
FARMACODINAMICE. Scoarţa şi administrează în diluţiile centezimale a 4-
frunzele au utilizări terapeutice în a şi a 5-a (M. Neagu Basarab, 1984).
medicina umană tradiţională. Li se Gemoterapie. Uz intern. 1. Pentru
atribuie proprietăţi astringente, tratarea acneei juvenile, alopeciei
antidiareeice, hemostatice, depurative, seboreice, transpiraţiei acide şi urât
sudorifice, cicatrizante. Prin precipitarea mirositoare, dermatozei umede,
proteinelor produc o strângere a suprafeţei dermatozei rebele, dermatozelor
ţesuturilor, opresc hemoragiile, scuamoase şi buloase, pielei grase şi
diminuează secreţiile şi cicatrizează lucioase, aftei, stomatitei aftoase,
rănile. Combate scaunele moi şi dese sindromului hiper-gama cu tendinţă de
provocate de unele boli intestinale. fibroscleroză, stărilor inflamatorii,
Provoacă eliminarea toxinelor din sânge leucoreei şi catar vaginal, cervicite, arsuri:
şi din organism. Măreşte sudoraţia cu macerat glicero-hidro-alcoolic 1 DH, din
efect purificator. Folosite intern în ascită, muguri proaspeţi de ulm de munte
pleurozie, boli de piept, obezitate, diaree, (Ulmus glabra). Se iau 50-70 picături o
curăţirea sângelui, ir extern în dermatoze, dată pe zi, în puţină apă, înainte cu 15
erupţii tegumentare, răni, arsuri. minute de a mânca. 2. Pentru tratarea
MEDICINĂ UMANĂ. eczemei acute şi erupţiei eczematoase,
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru eczemei umede, eczemei vericuloase
tratarea pleureziei, ascitei, bolilor de neinfectate, urticariei: macerat glicero-
piept: decoct, din 2 linguri cu pulbere de hidro-alcoolic 1 DH, din muguri proaspeţi
scoarţă la 1 litri de apă. Se lasă să se de ulm de munte (Ulmus glabra) în
răcească şi se strecoară. Se consumă asociere cu maceratul glicero-hidro-
conţinutul a 4–5 căni pe zi. 2. Pentru alcoolic 1 DH obţinut din muguri
tratarea ascitei, curăţirea sângelui, în proaspeţi de coacăz negru (Ribes
erupţii tegumentare: decoct, din 50 g nigrum). 3. Pentru tratarea eczemelor,
pulbere de scoarţă la 1 litru de apă. Se eczemelor infectate, plăgilor supurate,
fierbe până scade la jumătate. Se lasă la hidrosadenitei, herpes: maceratul
răcit şi se strecoară. Se bea o ceaşcă mugurilor proaspeţi de ulm de munte se
dimineaţa şi una seara. 3. Pentru tratarea asociază cu maceratul mugurilor proaspeţi
obezităţii: consumarea câtorva frunze de nuc (Juglans regia). 4. Pentru tratarea
proaspete potolesc senzaţia de foame. Uz herpesului recidivant, herpesului ocular:
extern. Pentru tratarea arsurilor şi maceratul mugurilor proaspeţi de ulm se
dermatozelor: decoct concentrat, obţinut asociază cu maceratul glicero-hidro-
din 50 g pulbere la 1 litru de apă. Se spală alcoolic 1 DH al mlădiţelor proaspete de
local. măceş (Rosa canina). 5. Pentru tratarea
Fitohomeopatie. Uz intern. 1. În hiperuricemiei şi gutei: macerat glicero-
congestia cronică a ficatului, insuficienţă hidro-alcoolic 1 DH al mugurilor
hepatică, icter, litiază biliară, colecistită proaspeţi de ulm, asociat cu maceratul
cronică, cefalee hepatică: tinctura-mamă, obţinut din muguri de frasin (Fraxinus
se administrează în diluţiile centezimale excelsior). În toate cazurile prezentate la
de la a 3-a la 5-a. Înainte de tratament reţetele 2, 3, 4 şi 5 se iau 50-70 picături, o
bolnavul are gust amar în gură, cefalee, dată pe zi, în puţină apă cu 15 minute
tulburări gastrice imediat după masă, înainte de masă.
tristeţe la trezire şi la o oră după fiecare
 62

are utilizări terapeutice în medicina

umană tradiţională. Principiilor active li
UNGHIA-CIUTEI se atribuie proprietăţi astringente,
(Ceterach officinarum D C), fam. hemostatice, cicatrizante, antidiareeice,
Polypodiaceae. Plantă erbacee, perenă, diuretice. Realizează strângerea suprafeţei
hemicriptofită, întâlnită pe stânci şi pe ţesuturilor prin precipitarea proteinelor,
crăpături, rar pe sol din zona de stepă opresc hemoragiile, diminuează secreţiile
până în etajul fagului; se mai numeşte şi cicatrizează rănile. Combate diareea.
limba cerbului, unghia găii; Germ: Acţionează asupra epiteliului renal
Milzfarn; Magh: Pikkelyharaszt; Rus: favorizând creşterea cantităţii de urină
Scrabniţa aptecinaia. Răspândită în eliminată. Folosită pentru tratarea diareei,
Europa, Asia (atlantic-mediteranean). eliminarea acidului uric, în gută, pentru
ISTORIC. Planta este cunoscută din cicatrizarea rănilor.
vechime. Sporadic utilizată ca diuretică şi MEDICINĂ UMANĂ.
astringentă, folosită în bolile renale şi FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
diaree. pentru tratarea gutei, eliminarea acidului
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcini uric, diareei: infuzie, din o linguriţă rasă
adventive. Rizom scurt ascendent. Frunze de pulbere de rizom peste care se toarnă
lungi de 5–20 cm, dispuse în tufe la partea 200 ml apă în clocot. Se lasă acoperită
superioară a rizomului. Peţiol scurt 15–20 minute. Se beau 3 doze a 200 ml pe
acoperit cu scvame. Limb penatisectat cu zi. Uz extern. Pentru tratarea rănilor,
lobi scurţi, oval obtuzi sau rotunjiţi, dermatozelor: decoct, din 1 lingură
întregi sau crenaţi, alterni, confluenţi la pulbere de rizom sau rizom uscat şi
bază pe faţa superioară glabrii, verzi, pe mărunţit la 250 ml apă. Se fierbe 10
faţa inferioară acoperiţi cu scvame minute. Se acoperă şi se lasă la răcit. Se
mărunte roşcate. Sorii sunt alungiţi, strecoară. Se spală local afectat de 2–3 ori
aşezaţi între scvame fără induzie. pe zi şi se aplică cataplasme prin
Maturare, IV–X. înmuierea unui pansament steril în decoct.

UNGHIA-GĂII
(Astragalus glycyphyllos L), fam.
Fabaceae/Leguminosae. Plantă erbacee,
perenă, hemicriptofită, întâlnită în
întreaga ţară, prin păduri, margini de
păduri, tufărişuri, mai ales pe versanţii
însoriţi, de la câmpie până în etajul
montan superior; se mai numeşte
RECOLTARE. Rizomul plantei buruiana ghebosului, cosaci, foaia
(Ceterachi rhizoma) se recoltează toamna pădurii, iarba limbricilor, laba gâştii,
(X). Se scoate din pământ cu cazmaua. Se măzăriche ciorească, măzăriche
scutură de pământ şi apoi se spală într-un sălbatică, unghia căţelei, unghia găinii;
curent de apă. Se usucă în poduri Germ: Bärenklee, Biarnkli, Süsser
acoperite cu tablă. Tragant; Magh: Édeslevelű bóka, Édes
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. csüdfü; Pol: Bohorodyca rosa, Édes
Nestudiată. csüdfü; Rus: Astragal sladkolistnâi;
PROPRIETĂŢI Sârbo-Cr: Orlovi nokti. Răspândită în
FARMACODINAMICE. Pe alocuri planta Europa şi Asia.
63

ISTORIC. Plantă cunoscută din populară îi atribuie proprietăţi

vechime. Astragalus este nume de plantă antivermifuge, antiseptice şi cicatrizante.
la Dioscoride, probabil din cauza Principiile active pe care le conţine
seminţelor muchiate (M. Guşuleac, 1957). provoacă paralizia şi eliminarea viermilor
Ea a fost utilizată contra limbricilor, intestinali; împiedică dezvoltarea
opărelii, vătămătură şi colţ de lup. microorganismelor şi provoacă moartea
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină celor existente pe tegumente şi mucoase;
adânc pivotantă. Tulpină întinsă pe grăbeşte procesul de epitelizare şi
pământ, flexuoasă, muchiată, acoperită cu vindecare a rănilor.
peri alipiţi, rar sau aproape glabră. Frunze MEDICINĂ UMANĂ.
compuse din câte 4–7 perechi mari de FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
foliole, ovale până la lat eliptice, lungi de combaterea viermilor intestinali: decoct,
2–3,5 cm şi late de 1–2 cm, rotunjite sau din 1 linguriţă plantă uscată şi mărunţită
scurt aristat ascuţite, pe dos mai mult sau sau 1 linguriţă fructe uscate şi mărunţite
mai puţin păroasă. Stipele, cu excepţia la o cană (250 ml) cu apă. Se fierbe 5
celor inferioare, libere, lungi de 1,5–2 cm, minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a
lanceolate, ascuţite. Flori galbene verzui 3 căni pe zi. 2. Pentru tratarea de
grupate în raceme ovat alungite. Bractei vătămătură (afecţiuni interne cu crize
membranoase, ciliate, mai lungi decât acute, hernie): a) extracţie alcoolică, din
pedicelul. Înflorire, V–VI (IX). Fruct, 5 g plantă uscată la 1 litru de rachiu. Se
păstăi lineare, încovoiate în sus până la lasă la macerat 10 zile. Zilnic sticla se
uşor spiralate, umflate, la ambele capete agită pentru uniformizarea concentraţiei.
îngustate, rostrate, glabre de culoare Se strecoară. Se păstrează în sticlă închisă
ocru-brună. Seminţe cel puţin câte 10 în la culoare. Se bea câte un păhăruţ de 3 ori
fiecare lojă, reniforme, roşii-brunii, pe zi (dimineaţa, prânz, seara) înainte de a
netede. mânca; b) decoct, din 1 linguriţă plantă
uscată la o cană (250 ml) cu vin. Se fierbe
5 minute. Se lasă să se răcească. Se
strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe
zi cu înghiţituri rare. Uz extern. 1. Pentru
tratarea de reumatism: decoct, din 200 g
plantă uscată şi mărunţită la 5 litri apă. Se
fierbe 10 minute. Se strecoară. Se adaugă
apei de baie. 2. Pentru tratarea opărelilor:
decoct, din 1 linguriţă cu vârf plantă
uscată şi mărunţită la o cană (250 ml) cu
RECOLTARE. Părţile aeriene ale lapte dulce. Se fierbe 10 minute la foc
plantei (Astragali glycyphylosae herba) se domol. Se strecoară. Se fac spălături
recoltează în timpul înfloririi, pe timp locale. 3. Empiric, pentru tratarea
însorit, după ce s-a ridicat roua. Se usucă muşcăturii de lup (colţi de lup): alifie, din
la umbră în strat subţire. Fructele planta proaspătă pisată şi amestecată cu
(Astragali glycyphylosae fructus) se unt. Se ung părţile afectate.
recoltează când au ajuns la maturitatea
fiziologică. Se usucă la umbră sau la
soare.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
UNGURAŞ (Marrubium
Nestudiată.
vulgare L), fam. Lamiaceae/Labiatae.
PROPRIETĂŢI
Plantă erbacee, perenă, hemicriptofită,
FARMACODINAMICE. Medicina
întâlnită pe marginea drumurilor, locuri
 64

ruderale, păşuni de lângă sate, degradate,

mai ales în zona de stepă; se mai numeşte
bălţătură, cătuşnică, cătuşnică sălbatică,
cătuşniţă, cătuşniţă sălbatică, gutuiţă,
iarbă flocoasă, iarbă mambrie, smeiţă
unsuroasă, voronic, voronică, voronică
sălbatică; Engl: Hoarhound; Germ:
Gemeiner Andron; Magh: Orvosi
pemetefü; Rus: Şadra obâknovennaia;
Ucr: Terphe zilie. Răspândit în Europa,
Asia, Africa de Nord; neutralizată în
America de Nord.
ISTORIC. Plantă cunoscută din
vechime. Locuitorii din spaţiul teritorial al
ţării noastre au folosit-o de-a lungul
RECOLTARE. Ramurile şi tulpinile
timpului contra durerilor de mijloc, de
cap, ameţelilor şi de speriat (tulburări tinere (Marrubii herba) se recoltează în
psihice mai ales la copii). Planta se timpul înfloririi, din iunie până în
fierbea, iar cu decoctul se făceau septembrie. Se taie la maximum 20 cm de
spălături, iar unii se legau cu planta. Tot la vârf. Nu se iau părţile lignificate. Se
cu planta fiartă se făceau cataplasme usucă la umbră sau în poduri cu tablă.
contra durerilor de rinichi (V. Butură, Uscarea artificială, la 30–35oC. Se
1933, 1943, 1979). Vârfurile tulpinilor se păstrează în saci textili sau în pungi de
plămădeau în vin şi se luau ca expectorant hârtie.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Planta
şi pentru poftă de mâncare (C. Bîrcă, C.
Gorea, 1972). Numele genului Marubium conţine marubina (principiu amar), acid
vine de la cuvintele ebraice mar = amar şi marubic, tanin, ulei volatil, mucilagii,
rob = mult, adică plante cu gust foarte substanţe pectice, rezine, ceruri, acid
amar (M. Răvăruţ, 1961). ursolic, substanţe grase, colină, vitamina
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
C, substanţe încă neidentificate, o
pivotantă, lignificată, alburie, groasă până saponozidă, o glicozidă, săruri minerale
la 2 cm. Tulpină în 4 muchii, erectă, goală etc.
PROPRIETĂŢI
în interior, simplă sau ramificată, cu peri
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene
lungi şi alipiţi. Frunze opuse aproape
ale plantei au utilizări terapeutice în
rotunde (2–4 cm diametru), cu marginea
medicina umană şi veterinară tradiţională,
neregulat crenată, lung peţiolate, cu peri
mai puţin în medicina cultă. Principiile
rari pe faţa superioară şi alburii tomentoşi
active au acţiune balsamică, stomahică,
pe cea inferioară, nervaţiune evidentă cu
antitermică, febrifugă, colagogă,
descreştere în mărime spre vârful tulpinii.
expectorantă, secretorie şi modificatoare a
Flori mici, albicioase, scurt pedicelate,
ritmului cardiac. Sunt stimulente
grupate 20–50 în verticile globuloase;
armonioase ale funcţiei digestive.
caliciul tubulos cu 10 dinţi răsfrânţi,
Stimulează secreţia bile, secreţia mucoasă
păros; corola fin-păroase. Polenizare
a căilor respiratorii, al celor intestinale şi
entomofilă. Înflorire, VI–IX. Fruct,
renale. Favorizează eliminarea prin
nuculă brună, grupate câte 4 în caliciul
expectoraţie a secreţiilor bronşice
persistent.
fluidificate. Produce scăderea temperaturii
în caz de febră, elimină febra şi împiedică
recidiva acceselor de febră. Acţiunea
65

colagogă este imprimată de sărurile de Se fierbe 15–20 minute. Se lasă la răcit.

sodiu şi potasiu ale acidului marubic şi Se strecoară. Se spală pe cap pentru
mai puţin de marubiină. Ca antitermic înlăturarea durerilor de cap sau se aplică
planta poate înlocuii chinina (se cataplasme în zona lombară folosind o
recomandă persoanelor cu intoleranţă la pânză înmuiată în decoct pentru
chinină). Planta este folosită în bronşite, combaterea durerilor renale.
astmă bronşic, gripă, guturai, tuse MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz
convulsivă şi spastică, anorexie, intern. Pentru stimularea poftei de
dischinezie biliară, afecţiuni cardiace, mâncare, ruminator, combaterea febrei:
răni, ulceraţii tegumentare. infuzie, din 5 g plantă uscată şi mărunţită
MEDICINĂ UMANĂ. peste care se toarnă 100 ml apă în clocot.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru Se lasă acoperită 30 minute. Se strecoară.
tratarea afecţiunilor cardiace cu substrat Se administrează prin breuvaj bucal (se
nervos: a) infuzie, din 1 linguriţă plantă toarnă pe gât. Dozele de tratament:
mărunţită la o cană (250 ml) cu apă în animale mari (cabaline, taurine), 10–30–
clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se 50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
strecoară. Se bea conţinutul a 2–3 căni pe porcine), 2–5–10 g; animale mici (pisici,
zi, de preferinţă înainte de mese; b) câini), 0,2–1–2 g; găini, 0,1–0,5 g. Uz
infuzie, din 2 linguri de plantă mărunţită extern. Pentru tratarea rănilor purulente,
la o cană (250 ml) cu apă în clocot; se lasă ulceraţiilor tegumentare: decoct, din 10 g
acoperită 20–30 minute. Se strecoară. Se plantă uscată şi mărunţită la 500 ml apă.
ia câte o lingură înainte de mese. 2. Pentru Se fierbe 15–20 minute. Se lasă la răcit.
stimularea poftei de mâncare: infuzie, din Se strecoară. Se spală locul afectat
2 linguri cu plantă mărunţită la o cană folosind un pansament steril.
(250 ml) cu apă în clocot. Se lasă
acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea
câte o lingură înainte de mesele
principale. 3. Pentru tratarea dischineziei
biliare, în bronşită, astm bronşic, gripă, UNTUL-PĂMÂNTULU
guturai, tuse convulsivă şi spastică: a) I (Tamus communis L), fam.
infuzie, din 1 linguriţă de plantă mărunţită Dioscoreaceae. Plantă perenă, geofită,
la o cană (250 ml) cu apă dată în clocot. volubilă, dioică, medicinală, întâlnită prin
Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. păduri umbroase, marginea pădurilor,
Se bea conţinutul a 2–3 căni pe zi; b) tufărişurilor, garduri vii; se mai numeşte
infuzie, din 2 linguri de plantă mărunţită brie, brâie, fluerătoare, lemn nelemn,
la o cană (250 ml) cu apă în clocot. Se napi de pădure, napi porceşti de pădure,
lasă acoperită 30 minute. Se strecoară. Se napii-porcului de pădure,
iau 3 linguri pe zi; în bronşită, tuse unsoarea-pământului,
convulsivă şi spastică 3–4 linguri pe zi. uşoarea-pământului, untişorul
Uz extern. 1. Pentru tratarea rănilor pământului, viţă neagră; Germ:
purulente, ulceraţiilor cu efect antiseptic Schmeerwurz; Magh: Piritogyökér.
şi grăbirea cicatrizării: infuzie, din 1–2 Răspândit în Europa, Asia, Africa,
linguri de plantă mărunţită la o cană (250 Insulele Canare.
ml) cu apă fierbinte. Se lasă acoperită 20– ISTORIC. Planta este cunoscută din
30 minute. Se strecoară. Se fac băi locale Antichitate. Tamus este nume folosit de
folosind un tampon de vată. 2. Empiric, Plinius cel Bătrân pentru o plantă
pentru tratarea durerilor de cap şi târâtoare cu bacele roşii. Utilizată din cele
durerilor de rinichi: decoct, din 30 g mai vechi timpuri ca remediu împotriva
plantă uscată şi mărunţită la 3 litri de apă.
 66

reumatismului. La daco-geţi este acţionează asupra epiteliului renal mărind

cunoscută sub numele de blés-ma, bree de secreţia şi excreţia de urină; produce
unde mai târziu a derivat termenul purgaţie; diminuează şi în cele din urmă
brie-mare (I. Pachia Tatomirescu, 1997). înlătură inflamaţiile. Se foloseşte la
Rizomul se rădea, se amesteca cu grăsime tratarea reumatismului, gutei, contuziilor,
rezultând o alifie care se aplica prin frecţii echimozelor.
pe zona reumatică dureroasă. După MEDICINĂ UMANĂ.
descoperirea distilării alcoolului, rizomul FITOTERAPIE. Uz extern. Pentru
se rădea şi se plămădea în rachiu care tratarea reumatismului, gutei, contuziilor
servea la fricţiuni pe zonele reumatice şi echimozelor: a) macerat, din rădăcină
dureroase. rasă şi alcool în părţi egale. Se rade
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină rădăcină şi se pune într-o sticlă peste care
cilindrică, alungită, cărnoasă, rar se toarnă alcool. Se acoperă, se lasă 5–6
ramificată. Tulpină volubilă, înaltă de 2–4 zile. Cu soluţia obţinută se fricţionează
m. Frunze adânc-cordat-ovate, acuminate, uşor locul dureros de 2–3 ori pe zi; b)
cu marginile întregi peţiolate, alterne. alifie, din rădăcină rasă şi lanolină sau
Flori mascule gălbui-verzi, tubuloase, cu vaselină în părţi egale. Se unge locul
6 stamine, stigmat atrofiat, dispuse în dureros.
racem alungit; flori femele cu ovar
inferior, stil scurt purtând trei stigmate;
uneori conţine staminodii. Înflorire, V–
VI. Fruct, bacă globuloasă, roşie. Seminţe UNTUL VACII (Orchis
globuloase, brun-roşcate. morio L), fam. Orchidaceae. Plantă
erbacee, perenă, geofită, frecventă în toată
ţara prin pajişti, rarişti, prin margini de
pădure, în staţiuni însorite, pe soluri
sărace, adesea în pâlcuri mari, din
silvostepă până în regiunea montană
(etajul fagului); se mai numeşte boaşă,
boaşa coliţei, boaşele popii, bojor, boşie,
bujorel, bijorei, bujoreni, bujori, buruiene
de copii, gemănăriţă, gemenariţă,
gonitoare, poranici, poranic, salep,
sculătoare, unt de brânză, untişor; Germ:
RECOLTARE. Rizomul (Tami Kuckucksblume; Magh: Agár kosbor;
rhizoma) se recoltează toamna. Se scoate Rus: Iatrâşnik dremlik. Răspândită în
din pământ cu cazmaua, se spală şi se Europa.
usucă la umbră sau în camere încălzite. Se ISTORIC. Planta este cunoscută din
foloseşte şi proaspăt. Antichitate. Numele genului Orchis vine
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Conţine de la cuvântul grecesc órchis = testicule,
alcaloizi, glicozizi, saponozide, taninuri. cu referire la forma celor doi tuberculi
Seminţele conţin licopină şi licoxantină. care au forma de testicule. Din cele mai
PROPRIETĂŢI vechi timpuri locuitorii meleagurilor
FARMACODINAMICE. Rizomul plantei noastre au folosit tuberculii plantei ca
re utilizări terapeutice în medicina umană afrodiziac, iar ceaiul din flori contra
tradiţională. I se atribuie proprietăţi frigurilor (malarie). Decoctul florilor s-a
reumatice, diuretice, purgative, mai folosit pentru scurgeri de sânge la vite
antiinflamatorii. Diminuează şi în cele din (N. Leon, 1903; Gr. Grigoriu-Rigo, 1907).
urmă înlătură durerile reumatice;
67

DESCRIEREA SPECIEI. Tuberculi minerale (fosfat de potasiu, clorură de

mici, întregi, sferici, ovoidali sau potasiu şi calciu).
elipsoidali, cu rădăcini filiforme, relativ PROPRIETĂŢI
groase. Tulpină muchiată, înaltă până la FARMACODINAMICE. Medicina
6–40 (50) cm, în partea superioară adesea populară îi atribuie proprietăţi
cu nuanţă roşiatică, foliată până la reconstituante în stări de epuizare,
inflorescenţă, la bază cu frunze convalescenţă, în iritaţii alte tubului
vaginiforme acute, alburii, strâns alipite. digestiv sau ale căilor urinare, ca
Frunze inferioare lanceolate sau oblongi, afrodiziac (excită simţul genezic). A fost
acute sau obtuziuscule, cu nervuri folosit în Orient sub denumirea de Salep.
evidente, nemaculate, rareori cu pete mici, MEDICINĂ UMANĂ.
puţin evidente; frunzele mijlocii şi FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
superioare vaginiform amplexicaule. Flori înlăturarea stărilor de epuizare, a iritaţiilor
închis sau deschis violet purpurii, cu tubului digestiv, iritaţiilor căilor urinare şi
nervuri verzi, mai rar roze, albe-gălbui ca afrodiziac: a) consum zilnic, câte 3–4
sau albe, plăcut mirositoare, grupate câte tuberculi timp de 10 zile; b) tinctură, din
7–16 (25) într-o inflorescenţă ovoidală 10 g tuberculi pisaţi, la 1 litru rachiu. Se
sau cilindrică, lungă de 4–8 cm. Înflorire, lasă la macerat 10 zile. Zilnic sticla se
IV–V. agită pentru uniformizarea concentraţiei.
Se strecoară. Se păstrează într-o sticlă
închisă la culoare. Se bea zilnic conţinutul
a 1–2 păhărele de 2–3 ori pe zi.

URA (Gymnadenia
conopsea (L) R. Br), fam. Orchidaceae.
Plantă erbacee, perenă, geofită, frecventă
în toate judeţele ţării prin pajişti, stâncării
înierbate, buruienişuri de pe coaste, din
SUBSPECII. O. m. ssp. morio, cu regiunile de dealuri (etajul gorunului)
tepale de 6–8 mm şi pinten de lungimea până în zona alpină; se mai numeşte
ovarului. Frecventă; O. m. ssp. picta limba cucului, mâna Maicii Domnului,
(Lois) Arc, cu tepale de 6–8 mm, pinten palma-pământului; Germ: Handwurz;
de lungimea ovarului. Întâlnită în judeţele Magh: Tarbibics; Rus: Kokyşik
Caraş-Severin, Mehedinţi, Olt, Tulcea. komarnikovâi. Răspândită în Europa şi
Pontic-mediteranean. Asia.
RECOLTARE. Florile (Orchisi flos) ISTORIC. Numele genului
se recoltează pe timp însorit. Se folosesc Gymnadenia vine de la cuvintele greceşti
proaspete sau se usucă în poduri acoperite gymnos = gol şi adén = glandă, referitor la
cu tablă, în strat subţire. Tuberculii retinaculele neacoperite de bursiculă.
(Orchisi tuber) se recoltează în timpul Prelucrat de A. Paucă în colaborare cu Tr.
înfloritului sau mai târziu. Uscarea lor se Ştefureac, 1972. Planta a fost considerată
face la soare sau în poduri acoperite cu în multe părţi din Moldova ca bună pentru
tablă. Se pot folosi şi proaspete. orice boală, mai ales la cele femeieşti, în
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Incomplet legătură cu sarcina. Contra apucăturii de
studiată. Se ştie că planta conţine argint (sifilis, dureri date de sifilis), planta
mucilagii (45–50%), amidon (cca 30%), se fierbea în vin alb, cu puţin ulei şi zahăr
dextrine (până la 13%), pentozane, săruri
 68

şi se lua mai mult timp (V. Butură, 1943, folosiţi în Orient sub denumirea de Salep
1979). ca aliment reconstituant, în stări de
DESCRIEREA SPECIEI. Tuberculi epuizare, convalescenţă, în iritaţii ale
bifidaţi, comprimaţi, cu segmentele de tubului digestiv şi ale căilor urinare, ca
obicei 3–4-palmat divizate, cu rădăcini afrodiziac. La noi medicina populară pe
relativ groase. Tulpină erectă, cilindrică, lângă aceste utilizări terapeutice a mai
rareori slab muchiată, înaltă de 10–50 folosit tuberculi ca antiepileptic şi ca
(60) cm, verde gălbuie, la bază cu 2 remediu contra sifilisului.
frunze vaginiforme, membranoase, brune, MEDICINĂ UMANĂ.
strâns alipite de tulpină. Frunze de obicei FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
câte 6–9, lineare sau îngust lanceolate tratarea de diaree la copii: mucilag dens,
până la oblong lanceolate, cu baza care asigură însănătoşirea. 2. Pentru
vaginată, pe faţă canaliculate, pe dos înlăturarea stărilor de epuizare, a iritaţiilor
carenate, pe margini foarte fin papilos intestinale, a iritaţiilor căilor renale sau ca
denticulate; cele superioare bracteiforme afrodiziac, în sifilis: consum zilnic, câte
Flori deschis purpurii sau roze, relativ 4–5 tuberculi proaspeţi sau uscaţi. 3.
mici, neplăcut mirositoare, grupate într-o Pentru tratarea iritaţiilor intestinale:
inflorescenţă cilindrică, de obicei pulbere, câte 1–2 linguriţe pe zi.
multifloră, laxă sau mai mult sau mai Acţionează ca pansament intestinal. 4.
puţin densă. Înflorire, VI–VIII. Empiric, pentru tratarea de sifilis: decoct,
din 5 g plantă întreagă (flori, frunze,
tuberculi) se pisează şi apoi se fierbe cu 1
litru vin alb, puţin ulei şi zahăr. Se ia
zilnic de 3 ori pe zi conţinutul a câte ½ de
pahar, timp de 30 de zile.

URDA-VACII (Cardaria
draba (L) Desv. syn Lepidium draba L),
fam. Brassicaceae/Cruciferae. Plantă
RECOLTARE. Planta întreagă erbacee, perenă, hemicriptofită, comună
(Gymnodeniaie herba) se recoltează în în întreaga ţară, ca buruiană dăunătoare,
timpul înfloririi şi se foloseşte proaspătă întâlnită frecvent pe câmpuri, lângă
sau uscată. Recoltarea se face pe timp drumuri, prin curţi, locuri ruderale, prin
însorit, după ce s-a ridicat roua. Tuberculii semănături, izlazuri, de obicei în pâlcuri;
(Gymnodeniaie tiber) se recoltează în se mai numeşte călţunaş, caprilemă,
timpul înfloririi. Se folosesc proaspeţi sau cresuţă, floare albă, hrăniţă, hreniţă,
se usucă în podurile caselor acoperite cu iarbă căiască, iarbă câinească, iarbă
tablă, într-un singur strat. lungă de leac, iarbă lungoare, năsurel,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. soc de câmp; Engl: Hoary cress; Franc:
Nestudiată. Se ştie numai că tuberculii Passerage-Drave; Germ: Graue Kresse;
conţin mucilag cu structură neozuronică Magh: Útszéli zsázsa; Rus: Klopovnik
care prin hidroliză conduce la glucoză şi krupkovidnâi. Răspândită în Europa şi
manoză. Mia conţine amidon, zahăr, Asia (mediteranean).
proteine, săruri minerale de fosfor, potasiu ISTORIC. Planta este cunoscută din
şi calciu. vechime ca buruiană printre culturi.
PROPRIETĂŢI Numele Lepidium până nu demult atribuit
FARMACODINAMICE. Tuberculii au fost genului derivă din cuvântul grecesc
69

lepidion = solzişor, cu referire la desimea COMPOZIŢIE CHIMICĂ.

şi micimea fructelor acestei plante care Nestudiată.
aduc întrucâtva cu nişte solzi asemănători PROPRIETĂŢI
cu ai pielii. Planta s-a întrebuinţat empiric FARMACODINAMICE. Medicina
încă din Antichitate ca medicament pentru populară atribuie plantei proprietăţi de
bolile de piele. Seminţele sale cu gust vindecare a bolilor de piele.
înţepător au fost utilizate ca piperul. MEDICINĂ UMANĂ.
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină FITOTERAPIE. Uz extern. Empiric,
groasă, verticală, uneori oblică, mai rar pentru tratarea de boli ale pielii (eczeme
repentă, lemnoasă. Tulpini erecte, solitare de diferite tipuri): decoct, din 1 lingură
sau numeroase, înalte de 20–40 (50) cm, plantă uscată şi mărunţită la o cană (250
scurt păroase, des foliate, spre vârf repetat ml) cu apă. Se fierbe 5 minute la foc
ramificate, formând un corimb dens. domol. Se lasă să se răcească până la
Frunze bazale mai mult sau mai puţin călduţ. Se strecoară. Se spală locul bolnav
peţiolate, de obicei sinuat lobate sau de pe piele şi apoi se pune o compresă tot
lirate, în timpul înfloriri dispar; frunze cu decoct pentru 30 minute. Tratamentul
mijlocii şi superioare mai mult sau mai se repetă de 3ori pe zi până la vindecare.
puţin eliptice sau ovat eliptice, sesile, cu
bază sagitat cordată, amplexicaule,
distanţat dinţate sau denticulate, cu dinţii
îndreptaţi în afară. Flori albe, plăcut URECHEA-IEPURELU
mirositoare, grupate într-un corimb I (Buplerum rotundifolium L), fam.
compus; caliciu din sepale alungit ovate; Apiaceae/Umbelliferae. Plantă erbacee,
corolă din petale cu limb lat obovat, anuală, terofită, comună în întreaga ţară,
îngustate în unguiculă; androceu din 6 întâlnită prin semănături, prin vii, pe
stamine, simple. Înflorire, V–VI. Fructe, coaste stepice, în lungul căilor ferate, prin
silicule obcordate, la partea inferioară mai păduri rărite, din zona stepei până în/şi
late, bulbucate, spre vârf ascuţite. Valve zona dealurilor (etajul gorunului); se mai
nearipate sau cel mult muchiate. Sămânţă numeşte doznică bărbătească, lăutoare,
ovată, puţin comprimată, brună. Embrion ureche tătărească, urechelniţă, urechiuşă;
notoriz. Germ: Rundblättriges Hasenohr; Magh:
Kereklevelű buvákfű; Rus: Voloducika
kruglolistnaia. Răspândită în Europa şui
Asia (mediteraneană).
ISTORIC. Planta cunoscută din
timpuri vechi şi folosită în practici
magice. Numele genului Buplerum derivă
din cuvintele greceşti bus = bou şi pleurá
= coastă, plămân adică plămânii boului,
cu referire la frunzele unor specii care
seamănă cu coastele boului. Genul a fost
prelucrat pentru Flora României vol. VI,
RECOLTARE. Părţile aeriene ale de către I. Todor, 1958.
plantei (Cardari herba) se recoltează în DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
timpul înfloritului, pe timp însorit şi după pivotantă, subţire, puţin ramificată,
ce s-a ridicat roua. Se usucă la umbră în albicioasă. Tulpină erectă, cilindrică, fin
strat subţire. Seminţele (Cardari semen) striată, înaltă de 15–75 (100) cm, alburiu
se culeg când au ajuns la maturitate. lucitoare sau purpuriu nuanţată, repetat
bifurcată corimbiform ramificată. Frunze
 70

glauscente, în stare uscată subţiri, lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se

coriacee, cele bazale şi tulpinale consumă conţinutul a 1-3 căni pe zi, în
inferioare mai mult sau mai puţin evident funcţie de gravitatea bolii. Uz extern.
peţiolate sau aproape sesile, amplexicaule, Pentru tratarea rănilor, bolilor de piele:
obovate, alungit lanceolate, obtuze 7– infuzie, cu 2 linguriţe la o cană (250 ml)
15-nervate, cu nervurile secundare peste care se toarnă apă în clocot. Se lasă
anastomozate; frunzele mijlocii şi acoperită 20 minute. Se strecoară. Se
superioare lungi de 8 cm şi late de 5 cm, spală zona afectată cu un pansament
perfoliate, spre vârful tulpinii steril.
descrescente, eliptice, eliptic-ovate, lat
ovate sau alungit ovate, cu până la 15
nervuri. Flori galbene, grupate în umbele
mici, scurt pedunculate. Involucru lipsă. URECHELNIŢĂ
Involucele 5–6 foliate, gălbui verzi, uşor (Sempervivum tectorum L), fam.
coriacee şi transparente, la bază puţin Crassulaceae. Plantă erbacee, perenă,
concrescute. Înflorire, V–VII. Fructe camefită, cultivată ca plantă ornamentală
elipsoidal alungite, bruniu negricioase, pe acoperişul caselor, pe ziduri şi pe
lungi de 3–3,5 mm, pronunţat turtite stâncării, adesea subspontană; se mai
lateral, cu coaste filiforme. Semifructe pe numeşte argintură, buruiana-porcului,
partea dorsală semicilindrice, cu pericarp curechiu-stâncii, frunzar, ghinţură,
subţire. Endosperm evident sulcat. iarba-ciutei, iarba-lupului,
iarba-tunului, iarbă de urechi, iarbă
grasă, jinteră, nevăstuică, poloisă,
orecleşniţă, prescurăriţă, ţiţa-mielului,
urechee-iepurelui, urechea-mâţei,
urecheriţă, urechiuşă de stâncă, varză de
stâncă, verzişoară; Franc: Joubarbe;
Germ: Echte Hauswurz; Magh: Fedéli
kövirózsa; Rus: Jivucika krovelnaia; Ucr:
Roinek. Răspândită în Europa (montan).
ISTORIC. Plantă cunoscută din
Antichitate. Se cultiva pe case, şuri,
grajduri în credinţa că apără împotriva
trăsnetului. Folosită de medicina populară
la dureri de urechi. Frunzele se pisau şi
seva se storcea în urechea dureroasă. Seva
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Se pare că
se mai punea pe negi, iar frunzele pisate
planta conţine saikosaponozide.
PROPRIETĂŢI pe bătături pentru înlăturarea lor. Zeama
FARMACODINAMICE. Medicina rezultată din pisarea frunzelor şi ţinerea
populară îi acordă însuşiri lor în puţină apă era folosită la umflături,
antiinflamatoare şi hepato-protectoare. arsuri, brâncă (erizipel) şi trânji
MEDICINĂ UNAMĂ. (hemoroizi). Cu sucul diluat în apă se
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru făcea gargară împotriva aftelor şi
tratarea afecţiunilor hepatice (hepatită stomatitei (V. Bianu, 1910). Planta se
cronică, hepatită virală, ciroză hepatică, ţinea în apă şi apoi se spăla cu ea contra
dureri intestinale: infuzie, din 1 linguriţă durerilor de ochi (Elena Niculiţă Voronca,
plantă uscată şi mărunţită la o cană (250 1903).
ml) peste care se toarnă apă în decoct. Se
71

DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină favorizează vindecarea rănilor; efect de

înaltă de 40–60 (100) cm, strângere a suprafeţei ţesuturilor prin
glandulos-viloasă. Frunze groase, cele din precipitarea proteinelor, opresc
rozetă stelat-întinse, obovat-lanceolate, hemoragiile, diminuează secreţiile şi
abrupt acuminate, glabre, rigid ciliate pe cicatrizează rănile; calmează durerea,
margini, spre vârf adeseori roşiatice. Pe calmează stările de excitaţie cerebrală;
tulpină frunzele sunt ovat spatulate, determină scăderea febrei; acţionează
acuminate, brun roşiatice la vârf, răzleţ asupra epiteliului renal favorizând
glandulos-pubescente, ciliate pe margine. creşterea cantităţii de urină eliminată;
Flori purpurii-deschis spre roz, grupate în diminuează sau înlătură spasmele sau
corimbe păros-glanduloase; caliciul contracturile involuntare ale muşchilor;
divizat până la mijloc în foliole spatulate, intervine în oprirea hemoragiilor. Planta
glandulos-păroase; petale dispuse stelat, este folosită în combaterea febrei,
mai lungi de două ori decât sepalele, durerilor de urechi, arsurilor, pecinginei,
păroase pe faţa inferioară şi pe margini; rănilor, bătăturilor, afecţiunilor renale,
androceul, din 24–32 stamine purpurii; afecţiunilor nervoase, viermilor
gineceul din 12–16 carpele, verzi, intestinali, hemoroizilor, aftelor,
glandulos-păroase. Are solzi nectariferi. stomatitelor, umflăturilor, erizipelului.
Înflorire, VII–IX. Fructe, folicule MEDICINĂ UMANĂ.
polisperme. Seminţe linear-alungite. FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
mărirea diurezei, combaterea febrei şi a
viermilor intestinali: macerare, 200 g
frunze proaspete la 1 litru vin roşu
natural. Frunzele proaspete se pisează, se
adaugă vin roşu până la 1 litru. Se
păstrează într-o sticlă închisă la culoare
timp de 5–6 zile. Se strecoară. Se bea
conţinutul a câte ½ de pahar de 3 ori pe zi
(dimineaţa, prânz, seara); pentru
combaterea viermilor intestinali,
conţinutul se ia pe stomacul gol. 2. Pentru
tratarea afecţiunilor nervoase şi renale:
RECOLTARE. Părţile aeriene ale
suc, extras din frunze, câte o linguriţă de
plantei (Sempervivi herba) se recoltează
1–3 ori pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
când este nevoie. Se folosesc proaspete.
pecingini, acneei, arsurilor, înţepăturilor
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Frunzele
de insecte şi a altor afecţiuni cutanate: suc
conţin acid malic, malat de calciu,
proaspăt, extras din plantă, se unge locul
flavonide, rezine, tanin, mucilagii, acid
afectat. Părţile aeriene ale plantei proaspăt
formic etc.
culese se pisează într-un mojar şi apoi se
PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene storc. 2. Pentru tratarea durerilor de
ale plantei au utilizări terapeutice în urechi: suc, extras din frunze proaspete se
medicina tradiţională umană şi veterinară. picură în ureche. 3. Pentru scoaterea
Principiilor active li se atribuie proprietăţi bătăturilor: cataplasme, din frunze
antiseptice, antiinflamatoare, vulnerare, proaspete. Frunzele se pisează şi se aplică
astringente, sedative, antifebrile, pe locul afectat. Se pansează. Se schimbă
diuretice, antispasmodice, hemostatice. la 12 ore. Procedeul continuă fără
Au însuşirea de a distruge microbii; întrerupere până se scoate întreaga
elimina sau limitează procesul inflamator; bătătură (clavus). 4. Pentru tratarea
hemoroizilor: catapalsme, cu frunze
 72

proaspete pisate. 5. Pentru tratarea arsurile simţite pe piele prin urzicare. Încă
negilor: seva proaspăt extrasă din frunze din Antichitate planta a fost folosită de
se pune pe negi de mai multe ori pe zi. 6. oameni în diferite scopuri casnice şi
Pentru tratarea aftelor, stomatitei: medicinale. Daco-geţii, romanii şi grecii
gargară, cu suc de plantă diluat în apă foloseau planta la diferite preparate
fiartă şi răcită. 7. Pentru tratarea durerilor culinare, la vopsitul firelor şi în medicină.
de ochi: extracţie apoasă, din plantă. Preocupări medicale mai susţinute au
Aceasta se ţine în apă cca 5–6 ore. Se început din Evul Mediu. Ceaiul din
spală globul ocular. vârfurile florifere îndulcit cu miere se lua
MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz contra tusei, răcelii şi în durerile de piept.
intern. Pentru tratarea animalelor de stări Tot pentru aceste afecţiuni se amesteca
febrile, stări a frigore: frunze proaspete floarea de urzică cu miere, se lăsa o
pisate, suc proaspăt extras din plantă sau săptămână şi apoi se lua câte o linguriţă.
macerat. Dozele de tratament: animale Decoctul din rădăcină, tulpină şi frunze se
mari (cabaline taurine), 50–100–150 g; lua la tuse, tuse cu sânge, hidropizie şi
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), hemoragii. Pentru combaterea constipaţiei
20–30–50 g. Uz extern. Pentru tratarea se lua decoct din rădăcină, iar în bolile de
mamitei, conjunctivitei, în dermatite, rinichi şi hemoroizi decoct din vârfurile
papilomatoză, plăgi atone: suc proaspăt florifere şi frunze. În bolile de stomac,
diluat în apă. Se spală locul afectat. părţile aeriene de urzică se fierbeau, iar
Atenţie! La tratamentul intern mărirea decoctul se lua de 4 ori pe zi. tratarea de
dozelor poate provoca intoxicaţii ciumă se face prin oblojeli cu urzici fierte
exteriorizate prin tulburări digestive şi cu rădăcini, tulpini şi frunze (N. Leon,
circulatorii de mică intensitate. Se 1903; Gh. Bujoreanu, 1936; C. Bârcă, D.
intervine cu tratament simptomatic. Străchinaru, 1972; C. Bârcă, C. Gorea,
1972).
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcini
subţiri, pâsloase. Rizom cilindric, subţire,
URZICĂ (Urtica dioica brun-deschis, repent, lung şi ramificat.
L), fam. Urticaceae. Plantă erbacee, Tulpină cu 4 muchii evidente, simplă,
perenă, hemicriptofită, foarte frecventă, erectă, acoperită cu peri urticaţi, setacei,
întâlnită pe lângă garduri, ziduri, drumuri, înaltă până la 1,30 m. Frunze opuse,
dărâmături, tăieturi de pădure, pe lângă ovate, lanceolate sau ovat lanceolate, la
case, grajduri, stâne, în locuri unde se vârf ascuţite, la bază cordate sau rotunjite,
depozitează bălegar, malul apelor de la dinţate pe margini, pe ambele feţe cu peri
câmpie până în zona alpină; se mai urticaţi, setacei, peţiolate. Flori
numeşte oişea, urzică creaţă, urzică unisexuat-dioice, dispuse în panicule la
crăiască, urzică maşcată, urzică de axila frunzelor superioare. Înflorire, VI–
pădure, urzici româneşti; Germ: Grosse X. Fructe, nucule ovale, verzi, cu
Brennessel; Magh: Nagy csalán; Rus: perigonul persistent.
Krapiva jguceaia, Krapiva dvudomaia;
Ucr: Jalincea cropeva. Răspândită pe tot
Globul, cu excepţia regiunii arctice,
centrul şi sudul Africii.
ISTORIC. Plantă cunoscută din
vechime. Urtica este numele genului la
Hratius şi alţi scriitori latini. El vine de la
cuvântul latin úrere = a arde, cu referire la
73

Elimină starea de anemie. Intervine

favorabil în diferite afecţiuni ale căilor
respiratorii (bronşite, astmă). Acţionează
asupra epiteliului renal mărind cantitatea
de urină eliminată şi o dată cu ea a
substanţelor toxice din sânge şi, în
general, din organism. Deplasează acidul
uric din ţesuturi în sânge, favorizând
eliminarea masivă a acidului uric pe cale
renală; stimulează secreţia bilei, secreţia
pancreatică, gastrică şi intestinală,
RECOLTARE. Frunzele (Urticae stimulează peristaltismul intestinal şi
folium) se recoltează prin strujirea digestia. Stimulează secreţia glandelor
tulpinilor direct pe plantă; tulpina cu mamare la femeile lăuze; acţionează
frunzele (Urticae herba) se recoltează hipoglicemiant provocând scăderea
prin cosire sau rupere manuală. Uscarea glucozei din sânge. Alături de principiul
se face la umbră în şoproane, poduri, hipoglicemiant există însă şi un
încăperi aerisite în strat subţire. Lumina le hiperglicemiant. Acţiune hemostatică,
decolorează. Uscarea artificială, la 50– oprind sângerarea. Stimulează
60oC. Seminţele (Urtica semen) se hematopoeza activând procesele
recoltează toamna când ajung la fiziologice de formare a eritrocitelor,
maturitatea fiziologică. Se păstrează în leucocitelor, trombocitelor. Fluidifică
pungi de hârtie. Rădăcinile (Urticae sângele. Fluidifică secreţiile bronşice şi
radix) se recoltează toamna târziu prin favorizează eliminarea lor prin
smulgere sau cu sapa. Se spală de pământ, expectoraţie. Activează regenerarea
se taie părţile aeriene şi se îndepărtează. ţesuturilor şi epitelizarea, cicatrizând
Se usucă la soare. Uscarea artificială la rănile. Provoacă scăderea temperaturii
50–60oC. corpului în diferite stări febrile.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Conţine Acţionează revulsiv asupra tegumentului,
substanţe proteice cu un mare număr de cu efect decongestiv în profunzime.
aminoacizi, glucide, amine, steroli, cetone Remineralizează şi vitaminizează
(metilheptenona, acetofenona), ulei organismul. Combate diareea, dizenteria
volatil, substanţe grase, sitosteroli, acizii şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului
acetic, formic, pantotenic, folic, complex digestiv. Combate tusea. Acţionează
vitaminic (A, B2, C, K), clorofilă, bactericid, limitând sau înlăturând
protoporfirină, coproporfirină, -caroten, multiplicarea bacteriilor. Acţionează
săruri de Ca, Mg, Fe, Si, P şi altele. În împotriva viermilor intestinali,
peri se află o sub ştanţă vezicantă pentru dereglându-le metabolismul. Asigură
piele constituită din acid formic, o enzimă dispariţia nepurulentă a proceselor
şi o toxalbumină (F. Crăciun, O. Bojor, patologice, urmată de absorbţia acestora.
M,. Alexan, 1976). Tonic capilar, urzica combate mătreaţa.
PROPRIETĂŢI Recomandată în afecţiuni renale, ale
FARMACODINAMICE. Planta are prostatei şi vezicii urinare; afecţiuni
utilizări terapeutice în medicina umană şi circulatorii, gastrice, hepatice, ale splinei
veterinară cultă şi tradiţională. Folosită ca şi afecţiuni intestinale, indigestii; enterită,
plantă medicinală încă din Evul Mediu, diaree, dizenterie; insuficienţă secretorie
seminţele constituind un bun remediu gastrică, hepatică, pancreatică şi
natural. Principiile active din plantă au un intestinală; ulcer duodenal; litiază biliară
spectru foarte larg farmacodinamic. şi renală; retenţie urinară, uremie,
 74

incontinenţă urinară; hematurie; tratarea ulcerului varicos şi

insuficienţă galactogenă; hemoptizie, reumatismului: infuzie, din 40–50 g
hemoragie internă şi uterină; metroragie, frunze mărunţite la 1 litru de apă în
menstre neregulate, vaginite, vaginită clocot. Se lasă acoperită 20–30 minute. Se
trofică, leucoree; ascită, reumatism, gută, strecoară. Se fac băi locale sau se aplică
obezitate; lombago, sciatică; tumori, cataplasme. 2. Pentru tratarea
cancer (consumul de urzici folosite în stomatitelor: infuzie, din 2 linguri de
profilaxia cancerului), pneumonie, varice, frunze mărunţite la o cană (200 ml) cu apă
răni, urticarie, psoriazis, alergie, mătreaţă, în clocot. Se lasă acoperită 10–20 minute.
alopecie (chelie), amigdalite, hemoroizi. Se strecoară. Se face gargară. Acţiune
MEDICINĂ UMANĂ. antiinflamatorie. 3. Pentru tratarea rănilor
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru şi grăbirea cicatrizării lor: infuzie, din 3–4
tratarea hemoroizilor, hemoragiilor, în linguri de frunze mărunţite la o cană cu
diaree, dismenoree (menstre abundente şi apă pregătită ca mai sus. Băi locale sau
neregulate), metroragii (hemoragii uterine comprese. 4. Pentru tratarea de acnee:
între menstre), hipermenoree, bronşită, suc, obţinut din frunze proaspete prin
litiază renală şi biliară, uremie, diabet mixare sau presare. Se aplică pe locul
zaharat, gută, hidropizie şi altor afecţiuni afectat.
prezentate la fitoterapie, retenţie azotată, MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz
tulburări ovariene, eliminarea toxinelor intern. 1. Pentru tratarea bolilor digestive,
din corp, vitaminizare: a) infuzie, din 1 respiratorii şi renale: infuzie, din 2–5 g
lingură cu frunze uscate mărunţite peste frunze uscate şi mărunţite sau rădăcini
care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în uscate şi mărunţite peste care se toarnă
clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se 100 ml apă în clocot. Se lasă acoperită 30
strecoară. Se bea conţinutul a 2–3 căni pe minute. Se strecoară. Se administrează
zi; b) suc, obţinut din frunze proaspete prin breuvaj bucal (se toarnă pe gât).
pisate şi stoarse sau în storcătorul de Dozele de tratament: animale mari
fructe. Se beau 2–3 linguriţe pe zi. 2. (cabaline, taurine), 20–50 g, pentru viţei,
Pentru uşurarea activităţii digestive 10–22 g, se 3–4 ori pe zi. 2. Pentru
(stomahice): infuzie, din 1–2 linguriţe de tratarea hipogalaxiei (adusul laptelui) la
frunze mărunţite la o cană (250 ml) peste vaci: plantă tocată foarte mărunt şi
care se toarnă apă în clocot. Se lasă amestecată cu tărâţe. 3. Pentru stimulatul
acoperită 20 minute. Se strecoară. Se bea ouatului la păsări: planta se fierbe, se
conţinutul a 2 căni seara la culcare. 3. toacă, se amestecă cu tărâţe şi se
Pentru tratarea enteritei, ascitei, în administrează în mâncare. Uz extern.
metroragii, hemoragii, hemoroizi, astmă Pentru tratarea râiei (rapăn): decoct, din
bronşic, erupţii tegumentare, hidropizie, urzici proaspete sau uscate. soluţia
retenţie urinară, reumatism, icter: decoct, obţinută prin fierbere este folosită ca
din 1–2 linguriţe cu pulbere de rădăcină la adjuvant în tratarea animalelor. Se spală
o cană (250 ml) cu apă. Se fierbe 5 corpul. Efect antiseptic, cicatrizant,
minute. Se lasă să se răcească până la hiperemiant, tonifiant, antitricofitic.
călduţ. Se strecoară. Se bea conţinutul a
1–2 căni pe zi. Frunzele intră în
compoziţia ceaiului antibronşic nr. 2
(Plafar). 4. Pentru tratarea enurezisului URZICĂ MICĂ (Urtica
(pierderea necontrolată a urinei), urens L), fam. Urticaceae. Plantă erbacee,
incontinenţă urinară: seminţele de urzică anuală, terofită, întâlnită prin locuri
măcinate, 2–3 g se iau seara împreună cu necultivate, ruderale, pe lângă ziduri,
o linguriţă de miere. Uz extern. 1. Pentru
75

garduri, clăi cu fân, pe lângă drumuri, COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Planta

grădini, vii de la Marea Neagră până la conţine acetilcolină, histamină, acizii
altitudinea de 2.000 m; se mi numeşte formic, acetic, butilic, o substanţă
oieşea, urzică blândă, urzică crăiască, răşinoasă toxică, vitamine, elemente
urzică creaţă, urzică de şură, urzică minerale.
grecească, urzică iute, urzică împleşată, PROPRIETĂŢI
urzică mărunţică, urzică sârbească; FARMACODINAMICE. Părţile aeriene şi
Germ: Kleine Brennessel; Magh: rădăcina plantei au utilizări terapeutice în
Aprocsalán; Rus: Krapiva jguceaia; Ucr: medicina tradiţională umană şi veterinară.
Cropeva. Răspândită pe întreg Globul Principiilor active li se atribuie proprietăţi
terestru, cu excepţia regiunii arctice şi a vitaminizante de protecţie a capilarelor
sudului Africii. sangvine, antihemoragice, antireumatice,
ISTORIC. Plantă cunoscută din fortifiante etc. Ea a fost comercializată în
Antichitate. Ea a fost folosită ca legumă, farmacie sub numele de Herba et Semen
în alimentaţia omului, dar şi ca plantă Urticae mioris. Din plantă se fac
medicinală, fiind considerată mai preparate speciale pe cale industrială sau
eficientă decât urzica mare (Urtica se administrează mai simplu sub formă de
dioica). A fost utilizată pentru tuse, dureri infuzie sau decoct. Prezintă aceleaşi
în piept, ascită, curăţirea sângelui, gută, utilizări ca urzica (Urtica dioica) cu
reumatism, friguri (malarie) sfreanţ precizarea că farmacodinamic este mai
(sifilis), suspin (astmă). activă decât aceasta.
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină MEDICINĂ UMANĂ.
fusiformă albă-gălbuie. Tulpină în 4 FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
muchii, erectă, simplă sau ramificată, tratarea hemoroizilor, hemoragiilor, în
verde închis, înaltă de 10–15 cm. Frunze diaree, dismenoree (menstre abundente şi
opuse, ovate sau eliptice, adânc serate, neregulate), metroragii (hemoragii uterine
peţiol păros. Flori femele şi mascule între menstre), bronşită, litiază renală şi
dispuse împreună în spice înguste prinse biliară, uremie, diabet zaharat, gută,
la baza frunzelor. Înflorire, V–XI. Fruct, hidropizie, eliminarea toxinelor din corp,
oval verde deschis. urticarii, vitaminizare: a) infuzie, din 1
lingură cu frunze uscate mărunţite peste
care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în
clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se
strecoară. Se bea conţinutul a 2–3 căni pe
zi; b) suc, obţinut din frunze proaspete
pisate şi stoarse sau obţinut prin maşini de
sucuri. Se beau 2–3 linguriţe pe zi. 2.
Pentru uşurarea activităţii digestive
(stomahice): infuzie, din 1–2 linguriţe de
frunze mărunţite la o cană (200 ml) cu apă
pregătită ca mai sus. Se bea conţinutul a 2
căni seara la culcare. 3. Pentru tratarea
RECOLTARE. Părţile aeriene enteritei, ascitei, în metroragii, hemoragii,
(Urticae minoris herba) se recoltează hemoroizi, astmă bronşic, erupţii
primăvara şi se folosesc proaspete sau se tegumentare, hidropizie, retenţie urinară,
usucă la umbră. Rădăcinile (Urtica reumatism, icter: decoct, din 1–2 linguriţe
minoris radix) se recoltează toamna. Se cu pulbere de rădăcină la o cană (250 ml)
usucă în poduri acoperite cu tablă. cu apă. Se fierbe 5 minute. Se lasă să se
răcească până la călduţ. Se strecoară. Se
 76

bea conţinutul a 1–2 căni pe zi. Frunzele planta uscată se sfărâmă, se amestecă cu
intră în compoziţia ceaiului antibronşic nr. tărâţe şi se administrează ca hrană.
2 (Plafar). 4. Pentru tratarea enurezisului
(pierderea necontrolată a urinei),
incontinenţă urinară: seminţele de urzică
măcinate, 2–3 g se iau seara împreună cu URZICĂ MOARTĂ
o linguriţă de miere. Uz extern. 1. Pentru ALBĂ (Lamium album L), fam.
tratarea ulcerului varicos şi Lamiaceae/Labiatae. Plantă erbacee,
reumatismului: infuzie, din 40–50 g perenă, hemicriptofită, întâlnită în locuri
frunze mărunţite la 1 litru de apă în umbroase, pe lângă ziduri şi garduri,
clocot. Se lasă acoperită 20–30 minute. Se tufărişuri, margini de păduri din regiunea
strecoară. Se fac băi locale sau se aplică colinelor până în etajul subalpin, uneori în
cataplasme. 2. Pentru tratarea pâlcuri dese; se mai numeşte faţa mâţei,
stomatitelor: infuzie, din 2 linguri de mierea ursului cu flori bălai, sugel alb,
frunze mărunţite la o cană (200 ml) cu apă urzică albă, urzică creaţă, urzică surdă,
în clocot. Se lasă acoperită 10–20 minute. urzici mortăreţe; Engl: White dead nettle;
Se strecoară. Se face gargară. Acţiune Franc: Ortie blanche; Germ: Weisse
antiinflamatorie. 3. Pentru tratarea rănilor Taubnessel; Magh: Fehér arvacsalán;
şi grăbirea cicatrizării lor: infuzie, din 3–4 Rus: Iasnotka belaia; Ucr: Bilai
linguri de frunze mărunţite la o cană cu Kropeva. Răspândită în Europa, Asia.
apă pregătită ca mai sus. Băi locale sau ISTORIC. Planta cunoscută din
comprese. Atenţie! Administrată în doze Antichitate. Dacii o numeau dýn
mari provoacă febră, o iritaţie urticariană (dsiín/dziín) – zín/zân. Ea a fost utilizată
a pielii, o reacţie dureroasă a splinei, fitoterapeutic din cele mai vechi timpuri
scăderea pH-ului urinar, scăderea secreţiei pentru bolile de piept, răceală, tuse
de lapte, dureri reumatismale. convulsivă, reumatism, friguri (malarie),
Fitohomeopatie. Uz intern. 1. Pentru ulcer stomacal, tensiune arterială. În
tratarea urticariei anafilactice artritice, unele sate planta se lua gătită în mâncare
hepatice sau alimentare, arsurilor de ori coaptă pe vatră în aluatul de pâine.
gradul I, picăturilor de păianjen sau Fiartă în vin se lua dimineaţa, prânz şi
înţepăturii de albină, pruritului arzător (cu seara de cei care sufereau de reumatism.
eritem sau edem), degerături arzătoare şi Ulcerul gastric se trata cu decoct rezultat
pruriginoase agravate de ninsori: tinctura- din fierberea stolonilor subterani.
mamă, preparată din planta proaspătă. Se Decoctul din flori se lua pentru
administrează primele 3 diluţii decimale normalizarea tensiunii (A. Gorovei, M.
în criză şi diluţia a 4-a centezimală între Lupescu, 1915). Decoctul din tulpinile
acutizările urticariei. 2. Pentru tratarea florifere a mai fost folosit pentru poală
lipsei de lapte a lehuzelor (cu sânii măriţi albă (scurgeri vaginale) (M. Bucşe, V.
şi dureroşi): tinctura-mamă, în diluţia a 1- Giurcă, 1970).
a decimală; în durerile de sân după sevraj DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
(după supt), se administrează diluţia a 4-a alungit, orizontal din care pornesc
centezimală. Aceeaşi diluţie se aplică şi în rădăcini adventive şi stoloni subterani.
febrele intermitente, în durerile de splină, Tulpinile aeriene pornesc de pe stoloni, au
eventual reumatism uricemic, sau la 4 muchii, sunt păroase, neramificate înalte
hepatici cronici cu crize alergice (M. de 20–50 (70) cm. Frunze opuse,
Neagu Basarab, 1985). triunghiular-ovate, păroase, marginile
MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz serate cu dinţi mari, peţiolate. Flori albe,
intern. Pentru tratarea hipogalaxiei, cu mari (lungi de 2–2,5 cm), sesile, dispuse
stimularea secreţiei de lapte la vaci:
77

câte 3–6 în cime la subsuoara frunzelor; diareea şi normalizează tranzitul

caliciu campanulat, dispers-păros, cu dinţi intestinal; ajută la eliminarea toxinelor din
egali; corolă tubuloasă, infundibuliformă, sânge şi din organism în general; asigură
cu labiul superior asemănător unui coif, dispariţia nepurulentă a proceselor
iar labiul inferior ca o lingură; androceu patologice; mucilagiile pe care le conţine
cu antere brune-închis, acoperite cu labiul relaxează ţesuturile şi diminuează starea
superior. Înflorire, IV–IX. Fructe, nucule inflamatorie; fluidifică secreţiile bronşice
trimuchiate, brune. şi provoacă eliminarea lor prin
expectoraţie; provoacă îngustarea
lumenului vascular; sedare a sistemului
nervos. Planta este folosită intern de
medicina umană în leucoree, dismenoree,
hipertrofierea sau inflamaţia prostatei
(cură), diaree, bronşite, sări nervoase la
femei în timpul menopauzei, insomnii,
tuse convulsivă, iar extern în abcese,
tumori, varice, ulcer, umflături provocate
de gută. Medicina veterinară o foloseşte
în enterite, pielonefrite, cistite, catar al
căilor respiratorii, tulburări
RECOLTARE. Florile (Lamii albi
gastrointestinale (mai ales la porci),
flos) se recoltează fără caliciu. Părţile
tumori, ulcere, otite.
superioare aeriene ale plantei (Lamii albi MEDICINĂ UMANĂ.
herba) se recoltează în timpul înfloririi, FITOTERAPIE. Uz intern.1. Pentru
pe timp frumos. Se usucă l soare, pe rame. tratarea tulburărilor gastrointestinale:
Peste noapte se trec în camere sau poduri pulbere, se iau 1–3 vârfuri de cuţit înainte
bine aerisite. Uscarea artificială, 35–40oC. de masă. Aceeaşi cantitate se poate
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Părţile amesteca în mâncare. 2. Pentru tratarea
aeriene ale plantei conţin mucilagii, leucoreei, metroragiilor, prostatită,
flavonoide, saponine, tanin, ulei volatil, hipertrofia prostatei (cură), bronşite,
vitaminele C şi K, acizi fenolici, alcaloizi, diaree, insomnie (cură): infuzie, din ½
amine biogene (histamină, tiramină, linguriţă de flori sau o linguriţă de pulbere
metilamină), glicozide, săruri minerale de plantă la o cană (250 ml) cu apă în
(mai ales de potasiu). clocot. Se lasă acoperită 15–20 minute. Se
PROPRIETĂŢI
strecoară. Se bea conţinutul a 2 căni pe zi.
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene
3. Pentru tratarea tulburărilor de
ale plantei şi rădăcinile au utilizări
menopauză, în inflamarea prostatei,
terapeutice în medicina umană şi
tulburări gastrointestinale: infuzie, din 1
veterinară, cultă şi tradiţională. Principiile
linguriţă cu flori proaspete la o cană (250
active au proprietăţi diuretice,
ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15
antiinflamatoare, antidiareeice,
minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a
astringente, depurative, rezolutive,
1–2 căni pe zi. 4. Pentru combaterea
vulnerare, emoliente, expectorante,
hemoragiilor: extract alcoolic, după
vasoconstrictoare. Farmacodinamic
norme farmaceutice. Se iau câte 30
acţionează asupra epiteliului renal
picături din 30 în 30 minute. 5. Pentru
favorizând creşterea cantităţii de urină;
tratarea leucoreei, metroragiilor,
elimină sau diminuează procesul
retroflexiei uterină: sirop, pregătit prin
inflamator; lichidează afecţiunile acute
adăugarea a 100 g tinctură, a 50 g sirop
inflamatorii ale intestinului, combate
simplu şi 25 g apă. Se ia câte o linguriţă
 78

din 30 în 30 minute. Uz extern. 1. Pentru URZICĂ NEAGRĂ

spălături vaginale şi tratarea ulceraţiilor (Scrophularia umbrosa Dum. syn S. alta
tegumentare, abceselor, prostatitei: acut), fam. Scrophulariaceae. Plantă
infuzie, din 2–3 linguri cu flori proaspete erbacee, perenă, hemicriptofită, comună
la o cană (250 ml) cu apă în clocot. Se în toate judeţele ţării, întâlnită pe locuri
lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. umede, pe soluri argiloase, bogate în
Spălăturile vaginale se fac seara înainte de humus, terenuri inundabile, marginea
culcare. Pe ulceraţii şi abcese tegumentare râurilor, marginea lacurilor, mlaştini, din
se aplică comprese cu infuzia obţinută sau regiunea de câmpie până în zona
se fac băi locale. Pentru prostată se fac băi montană; se mai numeşte iarbă neagră;
(foarte calde) la şezut. Pentru infecţii Germ: Geflügelte Braunwurz; Magh:
bucale se face gargară. 2. Pentru tratarea Szárnyas görvélyfü; Rus: Noricinik
ulcerelor varicoase, în furunculoză, răni krâlatâi. Răspândită în Europa şi Asia.
purulente, ulceraţii, tumori, varice, ISTORIC. Plantă folosită din timpuri
umflături provocate de gută: infuzie, din îndepărtate, pentru bube, tăieturi,
50 g plantă uscată şi mărunţită sau flori la umflături, reumatism. Decoctul plantei se
1 litru cu apă în clocot. Se lasă acoperită lua de către cei stricaţi de franţă (sifilis).
20–30 minute. Se strecoară. Se fac băi DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină
locale sau se aplică cataplasme. erectă, înaltă de 40–120 (150) cm,
MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz 4-unghiulară, cu muchile mai mult sau
intern. Pentru tratarea pielonefritelor, mai puţin aripate, simplă sau în porţiunea
cistitelor, enteritelor, tulburărilor gastrice superioară ramificată. Frunze glabre,
intestinale (mai ales la porci), catarului alungit ovate, lungi de 7–9 cm şi late de
căilor respiratorii, tumorilor: a) infuzie, 3,5–4 cm, cele inferioare mai mari, mai
din 4–5 g plantă uscată şi mărunţită peste mult sau mai puţin acute, cu baza
care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se rotunjită, trunchiată sau aproape cordată,
lasă acoperită 30 minute. Se strecoară. Se pe margine simplu serate sau crenat
administrează prin breuvaj bucal (se serate, cu peţiolul aripat, stipele
toarnă pe gât); b) decoct, din 4–6 g plantă lanceolate, lungi de 1–3 cm. Flori verzui
uscată şi mărunţită la 200 ml de apă. Se brune purpurii la exterior, galbene verzui
fierbe 5 minute. Se acoperă şi se lasă la la interior, grupate în inflorescenţă
răcit. Se strecoară. Se administrează prin paniculat ramificată, alcătuită din dihazii
breuvaj bucal. Dozele de tratament: axilare; caliciu glabru, 5-partit, cu lacinii
animale mari (taurine), 50–150 g; animale rotunjite, înconjurate de o membrană
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10–15– alburiu-gălbuie; corolă lungă de 4–6 mm,
30 g. Dozele se repetă după 24 ore. cu lobii labiului superior rotunjiţi, de 2 ori
Atenţie! Depăşirea dozelor poate da stări mai lungi decât cei laterali ai labiului
de intoxicaţie manifestate prin tulburări inferior; androceu din 4 stamine
digestive. Se intervine prin suprimarea didiname, incluse în tubul corolei, cu
tratamentului, dietă alimentară şi filamente glandulos păroase; gineceu cu
tratament simptomatic (E. Neagu, C. ovar glabru, ovoidal. Înflorire, VII–IX.
Stătescu, 1985). Uz extern. Pentru tratarea Fruct, capsulă subrotundă, cu vârful
otitei: infuzie sau decoct, se toarnă călduţ ascuţit. Seminţe întunecat brune,
în urechi. elipsoidale, cu falduri longitudinale.
79

toarnă 100 ml cu apă în clocot. Se lasă

acoperită 20 minute. Se strecoară. Se bea
cu înghiţituri rare. În cazul amigdalitei se
face şi gargară. Atenţie! Reţeta nu a fost
verificată. Uz extern. Pentru tratarea
tăieturilor, rănilor, bubelor, piodermitelor:
a) cataplasme, cu frunze proaspete.
Frunzele se rup, se aplică pe locul afectat
şi se bandajează; b) alifie, din frunze
proaspete pisate sau din frunze uscate
sfărâmate până al stadiul de pulbere şi
amestecate cu lanolină. Se unge locul
afectat; c) tinctură, din 3 g plantă
proaspătă mărunţită sau 2 g plantă uscată
şi mărunţită la 200 g alcool de 40–50o. Se
ţine într-o sticlă 10 zile. Zilnic sticla se
agită pentru uniformizarea concentraţiei.
RECOLTARE. Părţile aeriene ale Se strecoară. Cu tinctura obţinută se
plantei (Scrophulariae umbrosi herba) se tamponează locul afectat folosindu-se
recoltează pe timp însorit, după ce s-a vată sau un pansament steril.
ridicat roua. Se usucă la umbră. Frunzele
plantei (Scrophulariae umbrosi folium) se
recoltează prin luna iunie. Se usucă la
umbră în strat subţire. Se poate folosi şi URZICUŢĂ MOARTĂ
proaspete. ROŞIE (Lamium purpureum L), fam.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Planta Lamiaceae/Labiatae. Plantă erbacee,
conţine ulei volatil care îi imprimă un anuală, terofită, comună în toată ţara,
miros caracteristic, principii amare, întâlnită prin locuri cultivate, mirişti,
saponozide, diosmină, alte substanţe. pârloage, grădini de zarzavat, vii, pe lângă
PROPRIETĂŢI
garduri, pe dărâmături din zona stepei
FARMACODINAMICE. Medicina
până în regiunea montană (etajul fagului);
populară empirică atribuie plantei
se mai numeşte buruiană de ceas rău,
proprietăţi antibacteriene, antiseptice,
gălbeniţă, sugărel, sugel, sugel puturos,
cicatrizante, antireumatice, antiflogistice,
ţigancă, urzica câinelui, urzică roşie;
antisifilitice. Principiile active pe care le
Engl: Red dead nette; Franc: Hortie
conţin împiedică dezvoltarea
rouge; Germ: Acker Taubnessel; Magh:
microorganismelor şi le distruge pe cele
Piros árvacsalán; Rus: Iasnotka
existente pe mucoase sau pe tegumente;
purpurnaia. Răspândită în Europa, Asia.
stimulează procesul de epitelizare şi
ISTORIC. Plantă cunoscută din
vindecare a rănilor; diminuează durerile
Antichitate. Ea a fost folosită de strămoşii
reumatice şi în cele din urmă le înlătură;
noştri şi de la ei până astăzi pentru
diminuează inflamaţiile, umflăturile şi în
combaterea reumatismului. Tulpinile
cele din urmă le înlătură; împiedică
florifere se fierbeau în vin, din care se bea
dezvoltarea spirochetelor sifilitice.
de trei ori pe zi. (N. Leon, 1903). Planta
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
se mai punea în scăldători pentru ceas rău
pentru tratarea sifilisului, urticariei, (epilepsie, tahicardie) (V. Butură, 1943).
amigdalitei, anginei difterice: infuzie, din În galoterapia veche a fost întrebuinţată ca
1 g plantă uscată şi mărunţită peste care se
 80

hemostatic şi ca emolient în tratamentul active li se atribuie proprietăţi

abceselor (I. Grinţescu, 1961). antiepileptice, antireumatismale,
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină hemostatice şi emoliente. Întârzie sau
fibroasă, bine dezvoltată. Tulpină înlătură descărcările epileptice;
ramificată de la bază, cu ramuri diminuează şi în cele din urmă înlătură
ascendente, pubescente de la mijloc în durerile reumatice; intervine eficient în
sus, înalte de 15–20 (30) cm. Frunze oprirea hemoragiei; relaxează ţesuturile şi
inferioare lat-ovate, adânc cordate, serate, diminuează starea inflamatorie. Empiric,
lung peţiolate, cele superioare cordat planta este folosită la tratarea epilepsiei,
ovate, pe margine serat dinţate, reumatismului, abceselor şi rănilor.
pubescente pe faţa superioară, MEDICINĂ UMANĂ.
glabrescente pe cea inferioară. Flori FITOETERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
purpurii, rar albe, dispuse într-o tratarea epilepsiei: a) macerarea, plantei
inflorescenţă piramidală; caliciul slab proaspete mărunţită în miere; planta se
bilabiat, păros, tubulos, campanulat; taie foarte mărunt, eventual se zdrobeşte
corolă tubuloasă, uşor curbată, bilabiată puţin şi se amestecă cu miere. Se lasă 7
cu un inel păros în interior; androceu din zile la macerat. Se iau 2 linguriţe pe zi; b)
stamine cu antere violete; gineceu din infuzie, din 1 linguriţă plantă uscată
ovar cu disc nectarifer la bază. Înflorire, mărunţită peste care se toarnă o cană (200
III–IX. Fructe, nucule cu 4 muchii. ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 5
minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a
1–2 căni pe zi. 2. Pentru tratarea
reumatismului: decoct, din tulpini
florifere în vin. Se lasă la fiert 10 minute.
Se strecoară. Se bea de 3 ori pe zi
conţinutul a câte unui pahar. Uz extern. 1.
Pentru tratarea abceselor: a) planta pisată
se pune pe abces şi se pansează; b)
decoct, din 10 g plantă la 250 ml apă. Se
fierbe 10 minute. Se lasă să se răcească
până la călduţ. Se strecoară. Se spală locul
afectat cu decoctul obţinut şi apoi tot cu
RECOLTARE. Părţile aeriene ale decoct, se aplică comprese apoi se aplică
plantei (Lamii purpureumi herba) se cataplasme cu frunzele plantei rămase
recoltează în timpul înfloriri pe timp după strecurarea decoctului şi se
frumos, însorit, după ora 10. Se usucă în bandajează. Are proprietăţi hemostatice şi
strat subţire, în camere bine aerate sau în emoliente.
poduri acoperite cu tablă. Se păstrează în
pungi de hârtie.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
Nestudiată. Planta probabil conţine ulei USTUROI (Allium
volatil, flavonoide, saponine, acizi sativum L), fam. Liliaceae. Plantă
flavonici, tanin, alcaloizi, histamină, erbacee, perenă, în condiţiile de cultivare
metialanină, vitaminele C, K, săruri de la noi este anuală, nu formează tulpini
minerale. florale şi nu produce seminţe; alogamă,
PROPRIETĂŢI legumicolă, cu valoare terapeutică,
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene cultivată, originară din Asia Mică,
ale plantei au utilizări terapeutice în Kazahstan, Uzbekistan, Afganistan, India,
medicina umană tradiţională. Principiilor bazinul Mării Mediterane, Munţii Caucaz
81

şi Carpaţi; se mai numeşte ai, ai de

grădină, ai de primăvară, ai de toamnă,
ai de vară, aniu, baib, ceapă albă,
osturoi, pur, scăloi, usturoi de primăvară,
usturoi de toamnă, usturoi de vară,
usturoni; Engl: Garlic; Franc: Ail;
Germ: Knoblauch; Magh: Fokhagyma;
Rus: Luk cesnok; Ucr: Cesnok. Creşte
spontan în Peninsula Iberică (Spania),
Insula Sicilia, nord-estul şi nord-vestul
Africii (Egipt, Algeria). VARIETĂŢI. Sativum – usturoiul
ISTORIC. Usturoiul este cunoscut din comun, cu bulbili ovoidal-alungiţi, frunze
vechime. El a fost cultivat cu cca 5000– canaliculate, pe margini scabre, bulbilii
6000 ani îHr dacii îl numeau baibustron, din inflorescenţă mici, de 2–5 mm;
maibustron, ustron de unde mai târziu a ophioscordon (Link) Döll, – usturoiul
derivat numele de usturoi (I. Pachia rocambole, cu bulbilii laterali
Tatomirescu, 1997). Pentru oprima dată a globulos-ovoidali, frunze plane, pe
fost luat în cultură în mai multe centre: margini netede, partea superioară a
zona mediteraneană, Asia Mică, Iran, tulpinii înainte de înflorire, curbat
Afganistan, China. În prezent, se cultivă spiralată, cu 1–2 bucle, bulbilii din
pe tot globul terestru, pe suprafeţe mai inflorescenţă de peste 10 mm.
mici în estul şi nordul Europei. În RECOLTARE. Bulbii (Allii satixi
România, se cultivă în toate judeţele pe bulbus) denumiţi curent căpăţâni de
cca 9.000 ha, fiind o legumă apreciată atât usturoi se recoltează în iulie – august. Se
de populaţia rurală cât şi de locuitorii de păstrează în încăperi uscate, bine aerisite,
la oraş. la temperatura de 0–4oC. Producţia, 6–10
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcini t/ha.
fibroase (fasciculate). Bulb ovoidal, lat COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Bulbii
ovoidal, format din 12–15 (50) bulbili conţin glucide (23–27%) (glucoză,
(căţei) prinşi pe un disc comun şi înveliţi fructoză, zaharoză, maltoză, rafinoză etc);
la exterior din tunici pergamentoase protide (6–7%); lipide (0,1–0,5%), ulei
comune. Fiecare bulbil (căţel) are un disc eteric (0,009 g%) format din 67 compuşi,
propriu, este învelit într-o tunică printre care disulfura de alilpropil (6%),
pergamentoasă, sub aceasta o cămaşă disulfura de alil (60%), trisulfură de alil
cărnoasă protejează în interior un mugur (cca 20%), cantităţi mici de tetrasulfură
prins de disc. Fiecare bulbil desprins de de alil; acizi organici neazotaţi (citric,
pe discul comun şi pus în pământ va malic, piruvic, succinic, oxalic,
forma o nouă plantă. Frunze liniare lungi glucuronic); vitaminele C (14–20 mg% g
de 20–60 cm, late de 4–12 (30) mm, acute s. u), B1, B2 şi PP (nu depăşesc fiecare 0,5
la vârf pe faţa inferioară cu nervura mg% g s. p), E (25–29 mg% g s. u);
mediană proeminentă. În ţările de origine fitohormoni (gibereline), enzime
tulpină floriferă plină, înaltă de 25–100 (rigonuclează, invertază,
(200) cm învelită cu tecile frunzelor până polifructozidază); substanţe anorganice,
la jumătate. Flori albicioase, apă (61–64%), macroelemente
verzui-roşiatice sau purpurii, grupate în reprezentate de potasiu (540 mg% g s. p),
inflorescenţe. Înflorire, VI–VIII. Seminţe fosfor, magneziu, calciu, sodiu, clor,
negre cu 3 muchii. microelemente constând din fier (1,4–1,7
mg% g s. p), mangan, cupru, siliciu,
cadmiu.
 82

PROPRIETĂŢI stimulează peristaltismul intestinal.

FARMACODINAMICE. Bulbii plantei au Dozele mari devin inhibitoare. Usturoiul
utilizări terapeutice în medicina umană şi se recomandă în profilaxia şi tratamentul
veterinară, cultă şi tradiţională. Din bolilor infecţioase (epidemii gripale, febră
timpuri străvechi usturoiul a fost utilizat tifoidă, difterie); în afecţiuni ale tubului
ca fortifiant contra ciumei. Aristofan digestiv (enterocolite, diaree, dizenterie),
elogiază usturoiul pentru numeroasele spasme intestinale, atonie digestivă,
proprietăţi terapeutice. Dioscoride şi digestie anevoioasă, paraziţi intestinali
Galen îl descriu ca un bun vermifug. (ascarizi, oxiuri, tenie), constipaţie,
Arabii îi recomandau ca antidot contra dispepsie de fermentaţie, fermentaţie
turbării şi muşcăturilor de viperă. Şcoala amibiană, ulcer gastro-duodenal; în
din Salermo îi recunoaşte proprietăţi afecţiuni renale şi ale căilor urinare, în
antiseptice. În timpul Renaşterii, retenţie urinară, litiază renală urică,
Paracelsius şi chirurgul Ambroise Paré îl oligourie; în afecţiuni ale sistemului
considerau un adevărat panaceu. Timp de cardiovascular, constând din tahicardii,
secole a constitui singurul mijloc de spasme vasculare, tulburări circulatorii,
combatere a epidemiilor de ciumă. varice, hemoroizi, arterioscleroză,
Principiile active au proprietăţi ateroscleroză, hipertensiune arterială,
antiseptice, bacteriostatice şi bactericide, spasme vasculare; în edem al gambelor,
antispastice, carminative, coleretice, edem al picioarele, gută, reumatism,
diuretice, afrodiziace, emenagoge, pletoră, paradontoză, pecingine, scabie,
expectorante, febrifuge, fluidifiante ale stomatite, surditate, bătături (clavus),
secreţiilor bronşice, negi, nevralgii reumatismale, antrax,
hipocolesterolemiante, hipoglicemiante, tumori albe (artrite tuberculoase cronice
hipotensoare, sedative, rezolutive, cu inflamaţia ţesuturilor), plăgi, plăgi
revulsive, anticatarale, aperitive, infectate, ulcere varicoase.
antigutoase, antiartritice, stomahice, MEDICINĂ UMANĂ.
tonice (capilar, nervos, vascular, cardiac), FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
vermifuge, de prevenire a cancerului, tratarea hipertensiunii, în dispepsii de
vasodilatatoare, antigripale, antidiareice, fermentaţie, balonări intestinale,
antidizenterice, antifermentative, helmintiază, bronşite cronice, gripă, rinite,
antihemoroidale, antisclerotice, tuse, litiază urică, gută, artritism,
bradicardizante, cardiotonice. Acţiunea reumatism şi alte afecţiuni prezentate la
antibacteriană se datorează alicinei în fitoterapie: a) consumat ca atare, zilnic,
concentraţie de 1:100.000 acţionează atât minimum 2–3 bulbili (căţei) zdrobiţi; b)
asupra germenilor gram-pozitivi cât şi a decoct, din 2–3 bulbili zdrobiţi fierţi în
celor gram-negativi (stafilococi, 200 ml apă sau lapte, 15 minute;
streptococi etc). Are şi acţiune cantitatea rezultată se bea în cursul unei
antifungică. Medicii chinezi tratează cu zile; c) sirop, din 50 g usturoi fiert în 200
usturoi meningita produsă de ciuperca ml apă. Se filtrează. Se îndulceşte cu 50 g
Cryptococcus neoformans. Acţiunea zahăr. Se iau 2–3 linguri pe zi; în cazul
hipotensivă constând în scăderea tensiunii teniei se bea dimineaţa pe stomacul gol
arteriale, se datorează disulfurii de alil. întreaga cantitate; se repetă zilnic până la
Sucul de usturoi conservat sau stocat un expulzarea parazitului; d) tinctură,
timp îşi pierde acest efect. Prin obţinută din bulbili zdrobiţi şi o cantitate
consumarea usturoiului se produce o egală de alcool. Se lasă la macerat 5 zile.
scădere a colesterolului din sânge, o Se iau 2 linguriţe pe zi timp de 10 zile pe
scădere a trigliceridelor, -lipoproteinelor lună. 2. Pentru tratarea hipertensiunii,
şi fosfolipitelor serice. Dozele mici aterosclerozei: a) tinctură, obţinută după
83

reţeta din medicină tradiţională chineză: oxiurilor şi limbricilor: decoct, din o parte
350 g bulbili de usturoi, se pisează, se bulbil de usturoi şi două părţi apă. Se
amestecă cu 200 ml alcool concentrat fierbe la foc domol într-un vas emailat
(70o). Se lasă 10 zile la macerat în loc acoperit până scade la jumătate. Se
răcoros. Se strecoară (filtrează), după care strecoară. Se lasă la răcit. Se amestecă cu
se lasă 3 zile la limpezire prin decantare. miere (o linguriţă rasă de miere la 1 pahar
Se păstrează în sticluţe brune, astupate cu lichid) se păstrează la frigider cel mult o
dop, la temperatură moderată. Doza se săptămână timp în care se face
administrează prin picături după tratamentul. Se administrează astfel:
următoarea schemă: se porneşte de la 1 copiilor între 6–9 ani li se dau seara 2
picătură în dimineaţa primei zile şi se linguriţe, la cei de 9–12 ani li se dau seara
ajunge la maximum de 15 picături în 12 linguriţe; copii mai mari şi adulţii iau
seara zilei a 5-a, când se începe 3–4 pahare, o dată sau de 2 ori pe
descreşterea numărului de picături; se săptămână. Tratamentul durează 2
continuă până în ziua a 10-a când se săptămâni. 6. Pentru tratarea tusei însoţită
ajunge iar la 1 picătură. În ziua 11 se se secreţie muco-purulentă: infuzie, din 15
administrează doza de atac constituită din g bulbili pentru copii până la 2 ani; 25 g
25 picături (dimineaţa, prânz, seara). În bulbili pentru copii de 2–5 ani; 40 g
ziua a 12-a se reia la fel ca în prima zi. bulbili pentru copii de 10–12 ani; 60–80
Tratamentul se face continuu conform bulbili pentru altă vârstă. Se pisează. Se
schemei timp de câteva luni până la toarnă o cană (250 ml) cu apă în clocot.
terminarea tincturii. Cantităţile Se lasă acoperită 30 minute. Se strecoară.
menţionate se iau cu 20–30 minute înainte Copii până la 5 ani iau 8–10 linguriţe pe
de mese, în 50 ml lapte sau apă zaharată. zi; copii de 10–12 ani iau 8–10 linguri
Efectul în boala hipertensivă şi desert; pentru vârste mai mari inclusiv
ateroscleroză se păstrează 3–5 ani; b) 4–5 adulţii se iau 8–10 linguri de supă. 7.
căţei de usturoi se curăţă de pieliţe, se taie Pentru tratarea bronşectaziei: infuzie, din
sub forma pastilelor de paracetamol şi se 80 bulbili pisaţi peste care se toarnă o
înghit cu 2 ore înainte de a mânca, şi cu 2 cană (250 ml) cu apă în clocot. Se lasă
ore după ce s-a mâncat. Cura durează 15 acoperită 30 minute. Se strecoară. Se
zile da şi 15 zile nu, având eficacitate şi administrează copiilor 8 linguriţe pe zi,
asupra prevenirii îmbolnăvirii de gripă. 3. iar adulţilor 8 linguri pe zi. 8. Pentru
Pentru tratarea viermilor intestinali tratarea astmului bronşic, hipertensiunii
(limbrici, oxiuri): a) macerat, din 3–4 arteriale: infuzie-decoct, din 80 g bulbili
bulbili care se zdrobesc şi se pun într-o pisaţi peste care se toarnă o cană (250 ml)
cană cu apă sau lapte în clocot. Se cu apă în clocot. Se acoperă şi se mai
acoperă. Se bea întreaga cantitate fierbe 1 minut. Vasul acoperit se lasă la
dimineaţa pe stomacul gol şi nu se răcit. Se bea într-o zi câte o lingură la un
mănâncă nimic până la prânz. Tratamentul sfert de oră. Cura durează 20–30 de zile.
se face zilnic, timp de 3 săptămâni; b) În crize de astmă se iau câteva picături de
suc, din 20 g bulbili la 200 ml lapte cald; suc de usturoi pe o bucată de zahăr cubic.
se bea dimineaţa pe stomacul gol. 4. 9. Pentru tratarea sclerozei, în astmă,
Pentru tratarea teniei: decoct, din 50 g reumatism, hipertensiune: tinctură, din 50
bulbili pisaţi la o cană (200 ml) cu apă. Se g căpăţână de usturoi şi 250 ml alcool de
fierbe 5 minute. Se strecoară. Se lasă la 60o. Se curăţă bulbilii de usturoi, se taie în
răcit. Se îndulceşte cu 50 g miere sau bucăţi mici şi se pun la macerat 10 zile în
zahăr. Se bea dimineaţa pe stomacul gol. alcool. Periodic sticla se agită pentru
Se repetă mai multe zile până la uniformizarea extractului. Se stoarce şi se
eliminarea paraziţilor. 5. Pentru tratarea filtrează. Se iau câteva picături în apă. În
 84

astmă se iau câteva picături pe o bucată de boli pulmonare, constipaţie, fascioloză,

zahăr în momentul crizei. Uz extern. 1. anorexie, ca vasodilatator şi hipotensiv:
Pentru tratarea oxiurazei: extract, din 80 g suc proaspăt, administrat prin breuvaj
bulbili de usturoi pisaţi la 500 ml apă în bucal (se toarnă pe gât). Dozele de
alcool. Se fac băi anale. 2. Pentru tratarea tratament: animale mari (cabaline,
bătăturilor şi negilor: cataplasme, cu taurine), 25–75 g; animale mijlocii (ovine,
bulbili pisaţi sau raşi. Se aplică seara şi se caprine, porcine), 5–10–15 g; animale
ţine până dimineaţa. Procedura durează 15 mici (pisici, câini, păsări), 1–2 g. În doze
zile. 3. Pentru dezinfectarea rănilor, mari produce hipertensiune şi tulbură
ulceraţiilor: soluţie din 10% suc de usturoi ritmul cardiac. 2. Empiric, pentru tratarea
+ 1–2% alcool. Se fac badijonări locale. 4. bronhopneumoniilor la bovine: decoct,
Pentru calmarea durerilor de urechi: suc din ramuri de mur, ramuri de cireş, flori
de usturoi, se îmbibă în vată şi se de muşeţel, mătase de porumb şi usturoi
introduce în conductul auditiv extern. 5. pisat la 2 litri de apă. Se fierbe 30 minute.
Contra surdităţii de origine reumatismală: Se strecoară. Se lasă la răcit. Se ia 500 ml
suc de usturoi, obţinut prin pisarea şi din acest decoct şi se amestecă cu 50 ml
stoarcerea bulbilor amestecat cu ulei. În alcool. Aceasta constituie doza pe zi. Se
fiecare seara se introduce în ureche un repetă 3 zile consecutiv (reţeta se practică
tampon de vată înmuiat în acest preparat. în judeţul Mureş). 3. Empiric, pentru
6. Pentru diminuarea durerilor reumatice: tratarea fasciolozei: decoct, din amestecul
bulbili fierţi, se aplică cât se poate suporta format din ardei iute pulbere (boia iute),
de cald pe zona afectată; unguent. usturoi pisat, hrean ras, funingine pisată,
Contraindicaţii! Nu se administrează în oţet tare şi zeamă de varză. Se fierbe 2
tratamentul intern persoanelor cu cataruri zile. Se administrează oilor câte o
gastrice şi intestinale, în simptoame linguriţă pe zi prin breuvaj bucal 8se
congestive pulmonare (tuse seacă, tuse toarnă pe gât). 4. Empiric, pentru tratarea
sangvinulentă, stări febrile), deoarece constipaţiei: decoct, din frunze şi rădăcini
accentuează starea iritantă; de asemenea de pătrunjel amestecat cu usturoi. Se
mamelor care alăptează; se transmite administrează prin breuvaj bucal.
laptelui gustul şi mirosul de usturoi.
Fitohomeopatie. Uz intern. 1. Pentru
tratarea asteniei digestive prezentă la USTUROI
marii gurmanzi carnivori, bronşitei ROCAMBOLE (Allium sativum L. var.
cronice, dureri de şold: tinctura-mamă, se ophioscorodon (Link) Döll), fam.
administrează în diluţiile centezimale de Liliaceae. Plantă erbacee, perenă, geofită,
la a 4-a la a 7-a. 2. Pentru tratarea cultivată, legumicolă, cu valoare
traheitei, bronşiectazii şi astmului terapeutică; se mai numeşte ai de toamnă,
periodic: tinctura-mamă, se administrează ai tomnatic, usturoi, usturoi de Egipt,
în diluţiile a 4-a şi a 5-a centezimală. 3. usturoi de toamnă; Germ: Perizwiebel,
Pentru tratarea artritei şoldului, coxalgiei Rockenbolle. Răspândit în Orientul
şi psoitei: tinctura-mamă, se Apropiat şi coasta Mării Mediterane, unde
administrează în diluţiile centezimale de creşte în stare sălbatică.
la a 5-a la a 7-a. boala se manifestă mai ISTORIC. Plantă cunoscută din
ales la schimbarea timpului şi este vechime. Se cultivă cu cca 3000 de ani
agravată de cea mai mică mişcare a îHr, în primul rând la egipteni, de aceea i
şoldului sau coapsei (M. Neagu Basarab, se mai spune usturoiul de Egipt. În
1985). Europa a fost adus de spanioli. Se cultivă
MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz pe suprafeţe mai mari în Italia, iar în
intern. 1. Pentru tratarea animalelor de
85

vestul Europei pe suprafeţe mai restrânse. PROPRIETĂŢI

La noi se cultivă în mod sporadic, pe FARMACODINAMICE. Bulbii plantei au
suprafeţe mici de teren. utilizări terapeutice în medicina umană şi
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcina, veterinară, cultă şi tradiţională. Din
frunzele şi tulpina falsă sunt timpuri străvechi usturoiul a fost utilizat
asemănătoare cu cele ale usturoiului ca fortifiant contra ciumei. Aristofan
comun, dar de dimensiuni mai mari. elogiază usturoiul pentru numeroasele
Tulpina floriferă este asemănătoare cu cea proprietăţi terapeutice. Dioscoride şi
de praz. În inflorescenţă formează Galen îl descriu ca un bun vermifug.
bulbişori aerieni. Bulbul poate fi format Arabii îi recomandau ca antidot contra
dintr-un singur grăunte sau din mai mulţi turbării şi muşcăturilor de viperă. Şcoala
bulbi-fraţi prinşi pe un disc comun, din Salermo îi recunoaşte proprietăţi
fiecare format dintr-un singur grăunte. antiseptice. În timpul Renaşterii,
Paracelsius şi chirurgul Ambroise Paré îl
considerau un adevărat panaceu. Timp de
secole a constitui singurul mijloc de
combatere a epidemiilor de ciumă.
Principiile active au proprietăţi
antiseptice, bacteriostatice şi bactericide,
antispastice, carminative, coleretice,
diuretice, afrodiziace, emenagoge,
expectorante, febrifuge, fluidifiante ale
secreţiilor bronşice,
RECOLTARE. Primăvara se hipocolesterolemiante, hipoglicemiante,
recoltează usturoiul pentru stufat. hipotensoare, sedative, rezolutive,
Producţia, 5–7 t/ha. Cultura pentru bulbi revulsive, anticatarale, aperitive,
este similară cu a usturoiului comun. antigutoase, antiartritice, stomahice,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Bulbii tonice (capilar, nervos, vascular, cardiac),
conţin glucide (23–27%) (glucoză, vermifuge, de prevenire a cancerului,
fructoză, zaharoză, maltoză, rafinoză vasodilatatoare, antigripale, antidiareeice,
etc.); protide (6–7%); lipide (0,1–0,5%), antidizenterice, antifermentative,
ulei eteric (0,009 g%) format din 67 antihemoroidale, antisclerotice,
compuşi, printre care disulfura de bradicardizante, cardiotonice. Acţiunea
alilpropil (6%), disulfura de alil (60%), antibacteriană se datorează alicinei în
trisulfură de alil (cca 20%), cantităţi mici concentraţie de 1:100.000 acţionează atât
de tetrasulfură de alil; acizi organici asupra germenilor gram-pozitivi cât şi a
neazotaţi (citric, malic, piruvic, succinic, celor gram-negativi (stafilococi,
oxalic, glucuronic); vitaminele C (14–20 streptococi etc.). Are şi acţiune
mg% g s. u), B1, B2 şi PP (nu depăşesc antifungică. Medicii chinezi tratează cu
fiecare 0,5 mg% g s. p), E (25–29 mg% g usturoi meningita produsă de ciuperca
s. u); fitohormoni (gibereline), enzime Cryptococcus neoformans. Acţiunea
(rigonuclează, invertază, hipotensivă constând în scăderea tensiunii
polifructozidază); substanţe anorganice, arteriale, se datorează disulfurii de alil.
apă (61–64%), macroelemente Sucul de usturoi conservat sau stocat un
reprezentate de potasiu (540 mg% g s. p), timp îşi pierde acest efect. Prin
fosfor, magneziu, calciu, sodiu, clor, consumarea usturoiului se produce o
microelemente constând din fier (1,4–1,7 scădere a colesterolului din sânge, o
mg% g s. p), mangan, cupru, siliciu, scădere a trigliceridelor, -lipoproteinelor
cadmiu. şi fosfolipitelor serice. Dozele mici
 86

stimulează peristaltismul intestinal. reţeta din medicină tradiţională chineză:

Dozele mari devin inhibitoare. Usturoiul 350 g bulbili de usturoi, se pisează, se
se recomandă în profilaxia şi tratamentul amestecă cu 200 ml alcool concentrat
bolilor infecţioase (epidemii gripale, febră (70o). Se lasă 10 zile la macerat în loc
tifoidă, difterie); în afecţiuni ale tubului răcoros. Se strecoară (filtrează), după care
digestiv (enterocolite, diaree, dizenterie), se lasă 3 zile la limpezire prin decantare.
spasme intestinale, atonie digestivă, Se păstrează în sticluţe brune, astupate cu
digestie anevoioasă, paraziţi intestinali dop, la temperatură moderată. Doza se
(ascarizi, oxiuri, tenie), constipaţie, administrează prin picături după
dispepsie de fermentaţie, fermentaţie următoarea schemă: se porneşte de la 1
amoebiană, ulcer gastro-duodenal; în picătură în dimineaţa primei zile şi se
afecţiuni renale şi ale căilor urinare, în ajunge la maximum de 15 picături în
retenţie urinară, litiază renală urică, seara zilei a 5-a, când se începe
oligourie; în afecţiuni ale sistemului descreşterea numărului de picături; se
cardiovascular, constând din tahicardii, continuă până în ziua a 10-a când se
spasme vasculare, tulburări circulatorii, ajunge iar la o picătură. În ziua 11 se
varice, hemoroizi, arterioscleroză, administrează doza de atac constituită din
ateroscleroză, hipertensiune arterială, 25 picături (dimineaţa, prânz, seara). În
spasme vasculare; în edem al gambelor, ziua a 12-a se reia la fel ca în prima zi.
edem al picioarele, gută, reumatism, Tratamentul se face continuu conform
pletoră, parodontoză, pecingine, scabie, schemei timp de câteva luni până la
stomatite, surditate, bătături (clavus), terminarea tincturii. Cantităţile
negi, nevralgii reumatismale, antrax, menţionate se iau cu 20–30 minute înainte
tumori albe (artrite tuberculoase cronice de mese, în 50 ml lapte sau apă zaharată.
cu inflamaţia ţesuturilor), plăgi, plăgi Efectul în boala hipertensivă şi
infectate, ulcere varicoase. ateroscleroză se păstrează 3–5 ani. 3.
MEDICINĂ UMANĂ. Pentru tratarea viermilor intestinali
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru (limbrici, oxiuri): a) macerat, din 3–4
tratarea hipertensiunii, în dispepsii de bulbili care se zdrobesc şi se pun într-o
fermentaţie, balonări intestinale, cană cu apă sau lapte în clocot. Se
helmintiază, bronşite cronice, gripă, rinite, acoperă. Se bea întreaga cantitate
tuse, litiază urică, gută, artritism, dimineaţa pe stomacul gol şi nu se
reumatism şi alte afecţiuni prezentate la mănâncă nimic până la prânz. Tratamentul
fitoterapie: a) consumat ca atare, zilnic, se face zilnic, timp de 3 săptămâni; b)
minimum 2–3 bulbili (căţei) zdrobiţi; b) suc, din 20 g bulbili la 200 ml lapte cald;
decoct, din 2–3 bulbili zdrobiţi fierţi în se bea dimineaţa pe stomacul gol. 4.
200 ml apă sau lapte, 15 minute; Pentru tratarea teniei: decoct, din 50 g
cantitatea rezultată se bea în cursul unei bulbili pisaţi la o cană (200 ml) cu apă. Se
zile; c) sirop, din 50 g usturoi fiert în 200 fierbe 5 minute. Se strecoară. Se lasă la
ml apă. Se filtrează. Se îndulceşte cu 50 g răcit. Se îndulceşte cu 50 g miere sau
zahăr. Se iau 2–3 linguri pe zi; în cazul zahăr. Se bea dimineaţa pe stomacul gol.
teniei se bea dimineaţa pe stomacul gol Se repetă mai multe zile până la
întreaga cantitate; se repetă zilnic până la eliminarea paraziţilor. 5. Pentru tratarea
expulzarea parazitului; d) tinctură, oxiurilor şi limbricilor: decoct, din o parte
obţinută din bulbili zdrobiţi şi o cantitate bulbil de usturoi şi două părţi apă. Se
egală de alcool. Se lasă la macerat 5 zile. fierbe la foc domol într-un vas emailat
Se iau 2 linguriţe pe zi timp de 10 zile pe acoperit până scade la jumătate. Se
lună. 2. Pentru tratarea hipertensiunii, strecoară. Se lasă la răcit. Se amestecă cu
aterosclerozei: tinctură, obţinută după miere (o linguriţă rasă de miere la 1 pahar
87

lichid) se păstrează la frigider cel mult o bulbili pisaţi sau raşi. Se aplică seara şi se
săptămână timp în care se face ţine până dimineaţa. Procedura durează 15
tratamentul. Se administrează astfel: zile. 3. Pentru dezinfectarea rănilor,
copiilor între 6–9 ani li se dau seara 2 ulceraţiilor: soluţie din 10% suc de usturoi
linguriţe, la cei de 9–12 ani li se dau seara + 1–2% alcool. Se fac badijonări locale. 4.
12 linguriţe; copii mai mari şi adulţii iau Pentru calmarea durerilor de urechi: suc
3–4 pahare, o dată sau de 2 ori pe de usturoi, se îmbibă în vată şi se
săptămână. Tratamentul durează 2 introduce în conductul auditiv extern. 5.
săptămâni. 6. Pentru tratarea tusei însoţită Contra surdităţii de origine reumatismală:
se secreţie muco-purulentă: infuzie, din 15 suc de usturoi, obţinut prin pisarea şi
g bulbili pentru copii până la 2 ani; 25 g stoarcerea bulbilor amestecat cu ulei. În
bulbili pentru copii de 2–5 ani; 40 g fiecare seara se introduce în ureche un
bulbili pentru copii de 10–12 ani; 60–80 tampon de vată înmuiat în acest preparat.
bulbili pentru altă vârstă. Se pisează. Se 6. Pentru diminuarea durerilor reumatice:
toarnă o cană (250 ml) cu apă în clocot. bulbili fierţi, se aplică cât se poate suporta
Se lasă acoperită 30 minute. Se strecoară. de cald pe zona afectată; unguent.
Copii până la 5 ani iau 8–10 linguriţe pe Contraindicaţii! Nu se administrează în
zi; copii de 10–12 ani iau 8–10 linguri tratamentul intern persoanelor cu cataruri
desert; pentru vârste mai mari inclusiv gastrice şi intestinale, în simptoame
adulţii se iau 8–10 linguri de supă. 7. congestive pulmonare (tuse seacă, tuse
Pentru tratarea bronşectaziei: infuzie, din sangvinulentă, stări febrile), deoarece
80 bulbili pisaţi peste care se toarnă o accentuează starea iritantă; de asemenea
cană (250 ml) cu apă în clocot. Se lasă mamelor care alăptează; se transmite
acoperită 30 minute. Se strecoară. Se laptelui gustul şi mirosul de usturoi.
administrează copiilor 8 linguriţe pe zi, Fitohomeopatie. Uz intern. 1. Pentru
iar adulţilor 8 linguri pe zi. 8. Pentru tratarea asteniei digestive prezentă la
tratarea astmului bronşic, hipertensiunii marii gurmanzi carnivori, bronşitei
arteriale: infuzie-decoct, din 80 g bulbili cronice, dureri de şold: tinctura-mamă, se
pisaţi peste care se toarnă o cană (250 ml) administrează în diluţiile centezimale de
cu apă clocotită. Se acoperă şi se mai la a 4-a la a 7-a. 2. Pentru tratarea
fierbe 1 minut. Vasul acoperit se lasă la traheitei, bronşiectazii şi astmului
răcit. Se bea într-o zi câte o lingură la un periodic: tinctura-mamă, se administrează
sfert de oră. Cura durează 20–30 de zile. în diluţiile a 4-a şi a 5-a centezimală. 3.
În crize de astmă se iau câteva picături de Pentru tratarea artritei şoldului, coxalgiei
suc de usturoi pe o bucată de zahăr cubic. şi psoitei: tinctura-mamă, se
9. Pentru tratarea sclerozei, în astmă, administrează în diluţiile centezimale de
reumatism, hipertensiune: tinctură, din 50 la a 5-a la a 7-a. boala se manifestă mai
g căpăţână de usturoi şi 250 ml alcool de ales la schimbarea timpului şi este
60o. Se curăţă bulbilii de usturoi, se taie în agravată de cea mai mică mişcare a
bucăţi mici şi se pun la macerat 10 zile în şoldului sau coapsei (M. Neagu Basarab,
alcool. Periodic sticla se agită pentru 1985).
uniformizarea extractului. Se stoarce şi se MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz
filtrează. Se iau câteva picături în apă. În intern. 1. Pentru tratarea animalelor de
astmă se iau câteva picături pe o bucată de boli pulmonare, constipaţie, fascioloză,
zahăr în momentul crizei. Uz extern. 1. anorexie, ca vasodilatator şi hipotensiv:
Pentru tratarea oxiurazei: extract, din 80 g suc proaspăt, administrat prin breuvaj
bulbili de usturoi pisaţi la 500 ml apă în bucal (se toarnă pe gât). Dozele de
alcool. Se fac băi anale. 2. Pentru tratarea tratament: animale mari (cabaline,
bătăturilor şi negilor: cataplasme, cu taurine), 25–75 g; animale mijlocii (ovine,
 88

caprine, porcine), 5–10–15 g; animale spaţiul mediteranean şi submediteranean

mici (pisici, câini, păsări), 1–2 g. În doze euro-asiatic-african.
mari produce hipertensiune şi tulbură ISTORIC. Plantă cunoscută din
ritmul cardiac. 2. Empiric, pentru tratarea Antichitate. Daco-geţii o numeau
bronhopneumoniilor la bovine: decoct, aebustrone, crustane, cruş-stani,
din ramuri de mur, ramuri de cireş, flori cruţ-stani, ibustrone, maebustrone,
de muşeţel, mătase de porumb şi usturoi usturoane de unde a derivat mai târziu
pisat la 2 litri de apă. Se fierbe 30 minute. usturoaie (I. Pachia Tatomirescu, 1997).
Se strecoară. Se lasă la răcit. Se ia 500 ml Planta a fost folosită în alimentaţie dar şi
din acest decoct şi se amestecă cu 50 ml în fitoterapie. Frunzele crude se puneau
alcool. Aceasta constituie doza pe zi. Se pe bube şi umflături (V. Butură, 1935).
repetă 3 zile consecutiv (reţeta se practică Planta se fierbea şi se spăla cu ea cei ce
în judeţul Mureş). 3. Empiric, pentru sufereau de cel perit (sifilis) (Al. Arvat,
tratarea fasciolozei: decoct, din amestecul 1937). A avut şi alte întrebuinţări
format din ardei iute pulbere (boia iute), terapeutice cu referire la purificarea
usturoi pisat, hrean ras, funingine pisată, sângelui.
oţet tare şi zeamă de varză. Se fierbe 2 DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
zile. Se administrează oilor câte o pivotantă. Tulpină erectă, cilindrică,
linguriţă pe zi prin breuvaj bucal (se glabră în partea superioară, cu peri mici în
toarnă pe gât). 4. Empiric, pentru tratarea partea inferioară, de obicei ramificată,
constipaţiei: decoct, din frunze şi rădăcini înaltă de 20–80 (100) cm. Frunze bazale
de pătrunjel amestecat cu usturoi. Se şi inferiore lung-peţiolate,
administrează prin breuvaj bucal. rotund-reniforme, cordate, dur-crenate;
cele superioare cu peţioli progresiv mai
scurţi către vârful tulpinii, cordate,
triunghiular-ovate, pe margine
USTUROIŢĂ (Alliaria adânc-sinuat-crenat-dinţate. Flori albe,
petiolta (Bieb) Cavara et Grande syn A. grupate în racem. Înflorire, IV–VI. Fruct,
officinalis Andrz), fam. silicvă rigidă, lungă de 5–7 cm, mai mult
Brassicceae/Cruciferae. Plantă erbacee, sau mai puţin în 4 muchii. Seminţe
bianuală rar perenă, hemiterofită-terofită, negre-brune, cu zbârcituri longitudinale.
cu miros de usturoi, întâlnită în locuri
umbroase din grădini, livezi, poieni, pe
lângă garduri şi drumuri; se mi numeşte
aişoară, bruncuţă usturoaie, buruiană de
bubă rea, buruiană de perit, buruiană
pentru răni, floare de lingoare,
frunza-voinicului, gălbenele,
iarba-tăieturii, iarbă de boli, iarbă de
lingoare, iarbă de rană, iarbă de toate
boalele, rădăcină de lângoare (lungoare),
usturoaie, vindecătoare, voinicică; Engl:
Garlic mustard, Hedge garlic; Germ: RECOLTARE. Părţile aeriene ale
Gemeines Lauchkraut; Magh: plantei (Alliarriae herba) se recoltează şi
Hagymaszagú szegecs; Pol: Casnok, se folosesc proaspete; prin uscare planta
Kinskyj; Rus: Cesnocinik aptecinâi; îşi pierde proprietăţile.
Sârbo-Cr: Cesnjanca. Răspândită în COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Conţine
principii active cu sulf asemănătoare celor
ale usturoiului şi cepei, la care se adaugă
89

-flavonozide, o heterozidă azotată, furunculelor: cataplasme, cu frunze

enzime, vitamina C, săruri minerale. proaspete.
PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Medicina
populară atribuie plantei proprietăţi
antiscorbutice, antiinflamatoare, diuretice,
hipotensive, vermifuge, antidiareeice.
Previne sau combate fenomenele
scorbutice; normalizează tranzitul
intestinal împiedicând consecutiv diareea;
acţionează asupra epiteliului renal mărind
excreţia şi secreţia de urină, respectiv
creşterea cantităţii de urină eliminată în
timp; determină scăderea tensiunii
arteriale; provoacă eliminarea viermilor
intestinali. Folosită pentru tratarea
inflamaţilor externe, furunculelor,
traumatisme, diaree, eliminarea viermilor
intestinali, tusei, astmului, hipertensiunii,
bolilor renale, diminuează şi în cele din
urmă înlătură inflamaţiile.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
tratarea astmului, tusei de diverse
etiologii, scorbutului, ca diuretic,
depurativ, cu provocare de transpiraţie, ca
stimulent: infuzie, din 1 linguriţă cu
frunze proaspete, zdrobite, peste care se
toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot.
Se lasă acoperită 10–15 minute. Se
strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe
zi. 2. Pentru tratarea bolilor renale şi
eliminarea viermilor intestinali: consum,
de frunze proaspete pe stomacul gol. Se
mănâncă după cca 60 minute. Uz extern.
1. Pentru vindecarea rănilor: frunzele
proaspete, crude, se aplică pe răni şi se
pansează. 2. Pentru vindecarea rănilor
produse de rosăturile de pantof sau
bocanci şi, în general, a altor tipuri de
răni: extract alcoolic, din o parte plantă
proaspătă zdrobită, la 10 părţi alcool 70o.
Se lasă 2–3 zile. Sticla se agită zilnic
pentru uniformizarea extractului. Se
strecoară. La utilizare se diluează cu ser
fiziologic, apoi, cu un tampon de vată, se
spală locul afectat. 3. Pentru tratarea
traumatismelor, inflamaţiilor,