48

RAPIŢĂ MARE
(Brassica napus L, convar. napus var.
oleifera (Moench) Delile), fam.
Brassicaceae/Cruciferae. Plantă erbacee,
anuală până la bianuală, terofită, rezultată
din încrucişarea speciilor Brassica
oleracea x B. rapa, cultivată, oleiferă şi
furajeră; se mai numeşte brojbe, broajbe, RECOLTARE. Pentru scopuri
brojbă, colză, hardal, nap de mirişte, medicinale frunzele (Brassici
(Brassici napusi
pere de pământ, rapiţă; Germ: Germ: folium)
folium) se recoltează la nevoie şi se
Repskohl; Magh:
Magh: Repcekáposzta; Rus: Rus: folosesc imediat. Napii (Brassici
(Brassici napusi)
napusi)
Briukva raps. Răspândită în Europa, se recoltează toamna. Se păstrează în
Asia, Africa de Nord. beci în strat de nisip. Sămânţa se
ISTORIC. Planta se cultivă din recoltează la 5–7 zile după aplicarea
timpuri străvechi. Patria de origine este tratamentului pentru defoliere. Defolierea
necunoscută. Soiurile cultivate pentru se face cu 2–3 l/ha Reglone la 150–200 l
seminţele lor dau un ulei foarte bun. apă/ha. Dacă nu există substanţă pentru
Uleiul de iluminat din Evul Mediu era defoliere, recoltarea se face cu
extras din această plantă. Astăzi uleiul vindroverul. Tăierea plantelor începe
are importanţă industrială. Specia are atunci când umiditatea seminţelor este de
forme de toamnă şi de primăvară. În 25–30%. După tăiere se lasă timp de 6–8
România se cultivă în exclusivitate rapiţa zile pe loc, după care sunt treierate din
mare de toamnă (colza). mers. Producţia, 22–36 q/ha.
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
pivotantă. Tulpină dreaptă, înaltă de 120– Seminţele conţin grăsimi (37,2–49,6%),
160 cm, mult ramificată. Frunze lirat- proteine (19,6–23,8%), glucide (17,8–
penat-partite, cu lobul terminal mare. 19,1%), celuloză (5,8–7,4%), săruri
Flori galbene, grupate în race, alungite. minerale (4,1–5,4%), apă (5,2–7,3%).
Înflorire, IV–VIII. Fruct, silicvă. Turtele obţinute după extragerea uleiului
conţin proteine (38,1–41,9%), glucide
(31,5–36,6%), celuloză (11,9–14,4%),
săruri minerale (7,9–9,8%). Napii
(rădăcina îngroşată) conţin proteine
(1%), hidraţi de carbon (6%), vitaminele
A (14 mg%), B1 (0,05 mg%), B2 (0,05
mg%), niacin (0,7 mg%), C (27 mg%),
49

sodiu (8 mg%), potasiu (190 mg%), RAPIŢĂ NAVETĂ

calciu (40 mg%), fosfor (25 mg%), fier (Brassica rapa L. convar. oleifera (D C)
(0,4 mg%). Valoarea energetică, 29 Metzger), fam. Brassicacea/Cruciferae.
kcal/100 g napi. Plantă erbacee, anuală, până la bianuală,
PROPRIETĂŢI terofită, diferenţiată în două varietăţi: var.
FARMACODINAMICE. Napii şi frunzele praecox D C (var. annua Metzger)
au utilizări terapeutice în medicina numită rapiţă mică de vară sau rapiţă
tradiţională. Principiile active au acţiune navetă de vară şi var. autumnalis D C.
depurativ-diuretică, emolientă, (var. biennis Metzger) numită rapiţă
dezinfectantă, expectorantă, maturativă. navetă de iarnă sau rapiţă mică de
Se folosesc în boli renale, angine, gută, iarnă,
iarnă, cultivată pretutindeni ca plantă
enterite, bronşite, tuse, degerături, oleiferă şi de nutreţ, adeseori sălbăticită
furuncule, ulcer varicos. prin locuri ierboase, pe lângă drumuri,
MEDICINĂ UMANĂ. locuri ruderale, uneori devine buruiană;
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru se mai numeşte broajbe, brojbă, brozbă,
tratarea bolilor renale, anginei, gutei, brozbe, curechi de câmp, curechi
enteritelor, tusei: napii consumaţi ca sălbatic, muştar negru, nap rotund, napi,
atare. 2. Acţiune depurativ-diuretică, nap curceşti, napi de mirişti, napi
eliminarea toxinelor din organism şi sălbatici, navetă, rapăţă colza, rapiţă de
mărirea diurezei: infuzie, dintr-o lingură câmp, rapiţă sălbatică, râpac;râpac; Bulg:
Bulg:
pulbere napi peste care se toarnă ½ litru Rapica; Engl:
Engl: Rape; Germ:
Germ: Rübenkohl;
apă în clocot. Se lasă acoperită 10–15 Magh:
Magh: Kerekrépa, Vadkáposztakóró;
minute. Se strecoară. Se bea întreaga Rus:
Rus: Kapusta polevaia. Răspândită în
cantitate într-o zi în două reprize, la Europa, Asia, Africa de Nord.
intervale de 4–5 ore. 3. Pentru afecţiuni ISTORIC. Patria de origine este
pectorale, tuse, bronşite: decoct, din 100 necunoscută. Se cultivă din timpuri
g napi tăiaţi în felii la 1 litru apă sau străvechi. Frunzele au fost folosite
lapte. Se fierbe 15–20 minute. Se adeseori ca salată. Seminţele dau un ulei
strecoară. Se consumă conţinutul a 2 căni de primă calitate. Uleiul s-a folosit şi
pe zi. Se poate face gargară. Uz extern. 1. pentru iluminat. Florile au fost folosite la
Pentru grăbirea maturării abceselor şi vopsitul în galben.
furunculelor, pentru vindecarea DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
degerăturilor şi completarea pivotantă. Tulpină înaltă de 50–100 cm,
tratamentului făcut intern pentru gută: mai mult sau mai puţin ramificată, suriu-
cataplasme locale, cu napi fierţi. Se glaucă. Frunzele bazale şi tulpinale
presează uşor pentru a-şi lăsa sucul. 2. inferioare peţiolate, lirat-penat-sectate, cu
Pentru tratarea ulcerului varicos: limbul terminal mare şi cu aripi mici,
cataplasme, cu frunze proaspete puse pe întregi sau dinţate; frunze submijlocii
locul afectat. Se pansează cu tifon. Se sesile, mai mult sau mai puţin lirate,
lasă 24 ore (o zi şi o noapte). Se aplică glauce, glabre, adânc cordate şi
apoi comprese îmbibate în infuzie amplexicaule. Flori viu galbene, grupate
obţinută din 50 g frunze, peste care se în racem umbeliform. Înflorire, V–VIII.
toarnă 1 litru apă în clocot. Se lasă Fruct, silicvă. Seminţe uniseriate, ferice,
acoperită 30 minute. Se strecoară. brunii-roşietice.
Procedura se repetă până la vindecare.
 50

afecţiuni pectorale, tuse, bronşite:

decoct, din 100 g napi tăiaţi în felii la 1
litru apă sau lapte. Se fierbe 15–20
minute. Se strecoară. Se consumă
conţinutul a 2 căni pe zi. Se poate face
gargară. Uz extern. 1. Pentru grăbirea
maturării abceselor şi furunculelor,
pentru vindecarea degerăturilor şi
completarea tratamentului făcut intern
pentru gută: cataplasme locale, cu napi
fierţi. Se presează uşor pentru a-şi lăsa
sucul. 2. Pentru tratarea ulcerului varicos:
COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
cataplasme, cu frunze proaspete puse pe
Seminţele conţin grăsimi (37,2–49,6%),
locul afectat. Se pansează cu tifon. Se
proteine (19,6–23,8%), glucide (17,8–
lasă 24 ore (o zi şi o noapte). Se aplică
19,1%), celuloză (5,8–7,4%), săruri
apoi comprese îmbibate în infuzie
minerale (4,1–5,4%), apă (5,2–7,3%).
obţinută din 50 g frunze, peste care se
Turtele obţinute după extragerea uleiului
toarnă 1 litru apă în clocot. Se lasă
conţin proteine (38,1–41,9%), glucide
acoperită 30 minute. Se strecoară.
(31,5–36,6%), celuloză (11,9– 14,4%),
Procedura se repetă până la vindecare.
săruri minerale (7,9–9,8%). Napii
(rădăcina îngroşată) conţin proteine
(1%), hidraţi de carbon (6%), vitaminele
A (14 mg%), B1 (0,05 mg%), B2 (0,05
mg%), niacin (0,7 mg%), C (27 mg%), RĂCHITAN (Lythrum (Lythrum
sodiu (8 mg%), potasiu (190 mg%), salicaria L), fam. Lythraceae. Plantă
calciu (40 mg%), fosfor (25 mg%), fier erbacee, perenă, hemicriptofită, comună
(0,4 mg%). Valoarea energetică, 29 la marginea lacurilor, bălţilor, în
kcal/100 g napi. depresiuni umede, mlaştini, lăcovişti,
PROPRIETĂŢI şanţuri, de la câmpie până în regiunea
FARMACODINAMICE. Napii şi frunzele montană din etajul fagului, abundentă în
au utilizări terapeutice în medicina Lunca şi Delta Dunării, asociată adesea
tradiţională. Principiile active au acţiune cu specii de Carex şi Juncus;
Juncus; se mai
depurativ-diuretică, emolientă, numeşte brăileancă, călbăşoară,
dezinfectantă, expectorantă, maturativă. cârligăţea, colbăşoară, floarea-zânei,
Se folosesc în boli renale, angine, gută, florile-zânelor, gălbejoară, lemnie,
enterite, bronşite, tuse, degerături, lemnuş, lemnuşcă, sburătoare,
furuncule, ulcer varicos. sburătoare bărbătească, sburătoare
MEDICINĂ UMANĂ. bărboasă; Franc:
Franc: Salicaire; Germ:
Germ: Blut-
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. Weiderich; Magh:
Magh: Réti füzény; Rus: Rus:
tratarea bolilor renale, anginei, gutei, Derbennik ivolistnâi, Plakun; Ucr: Ucr:
enteritelor, tusei: napii consumaţi ca Zolotneţa. Răspândit în Europa, Asia,
atare. 2. Pentru eliminarea toxinelor din Africa de Nord, America de Nord,
organism şi mărirea diurezei: infuzie, Australia.
dintr-o lingură pulbere napi peste care se ISTORIC. Planta este cunoscută din
toarnă ½ litru apă în clocot. Se lasă antichitate. Lythrum este nume la
acoperită 10–15 minute. Se strecoară. Se Dioscoride, lythron însemnând pătat cu
bea întreaga cantitate într-o zi în două sânge. Anumite obiceiuri fito-terapeutice
reprize, la intervale de 4–5 ore. 3. Pentru ni s-au transmis de la daci. A fost folosită
51

din cele mai vechi timpuri, pentru

tratamentul expectoraţiei sanguinolente,
pentru moderarea fluxului menstrual,
pentru instilaţii nazale împotriva
hemoragiei nazale (epistaxis) şi aplicarea
pe plăgi ca antiseptic şi antihemoragic. În
mai multe zone din ţară, planta era
folosită de medicina populară pentru
poceală (paralizie). În ţinutul Neamţului,
planta înflorită se punea în scăldătoarea
copiilor, ca să se îngraşe. În satele din
RECOLTARE. Părţile aeriene
Munţii Apuseni, din florile plantei se
superioare (Salicariae
(Salicariae herba)
herba) se
făcea un ceai care se da copiilor contra
recoltează la începutul înfloritului, din
insomniilor. În nordul Moldovei, tulpinile
iunie până la începutul lunii august, pe
florifere se foloseau la tratarea de gâlci
timp frumos. Planta se taie la maximum
(amigdalită, angină difterică, scrofule).
25 cm de la vârf în jos. Se îndepărtează
Acestea se fierbeau, cu decoctul se
inflorescenţele cu flori scuturate. Se
făceau spălături, iar cu plantele se
usucă la umbră în strat subţire. Se
oblojea locul afectat. Pentru tratarea de
întoarce uşor la 1–2 zile. Frunzele
leucoree, inflorescenţa aflată în
(Lythrumi salicariae folium)
folium) se
fructificaţie se fierbea, iar decoctul se
recoltează în lunile iunie şi iulie. Se
bea; în plus, femeile făceau cu el şi
usucă la umbră, în strat subţire, de
spălături vaginale. După descoperirea
preferat în podurile caselor acoperite cu
distilării alcoolului, fructificaţiile plantei
tablă. Atenţie! La recoltare să nu se
erau plămădite în ţuică şi se lua în acelaşi
confunde specia Lythrum virgatum, virgatum,
scop. Astăzi, frunzele intră în compoziţia
asemănătoare, dar lipsită de proprietăţi
unor ceaiuri antidiareeice şi diuretice.
medicinale, cu Lythrum salicaria care are
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
proprietăţi medicinale. Prima specie are
scurt, lemnos, din care pornesc
tulpina lipsită de peri, frunzele au baza
numeroase rădăcini elastice. Tulpină
îngustă, iar inflorescenţa este laxă, cu
erectă, simplă sau ramificată, în patru
axul dezvelit. La a doua specie, care are
muchii, cu peri scurţi, înaltă de 30–200
proprietăţi medicinale, tulpina este
cm. Frunze triunghiular-lanceolate, la
prevăzută cu peri scurţi, frunzele au baza
bază rotunjite sau cordate, cu nervaţiune
rotunjită sau cordată, iar florile sunt
pronunţată pe faţa inferioară. Flori roşii-
dispuse foarte des, acoperind axul.
violete, rar roz, tipul 6, grupate în
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Părţile
inflorescenţe în formă de racem
aeriene conţin galotaninuri (5–10%),
(ciorchine) sau spic; receptacul tubulos;
substanţe de natură flavonică (vitexina,
caliciu din 6 sepale dentiforme; corolă
orientina), antociani, colină, glicozidul
dialipetală, actinomorfă, din 6 petale
salicarina, pectine, carotenoide, ulei
eliptice sau alungit-ovale; androceu din
volatil, substanţe minerale.
12 stamine inserate pe 2 cercuri la baza PROPRIETĂŢI
receptaculului; gineceu cu ovar FARMACODINAMICE. Părţile aeriene
bicarpelar, sincarp, cu stil de diferite ale plantei au utilizări terapeutice în
lungimi. Înflorire, VI–IX. Fruct, capsulă medicina umană şi veterinară, cultă şi
elipsoidală sau ovoidală, de 3–5 cm, tradiţională. Principiile active au rol
închisă în receptacul. Seminţe brun- astringent, antidiareeic, antiseptic,
gălbui, mici. hemostatic, hipoglicemiant, cicatrizant.
 52

Precipită proteinele din conţinutul fierbe 5–10 minute la foc moderat. Se

intestinal, înlăturând stările diareice; au lasă la răcit 15–20 de minute. Se
proprietatea de a distruge strecoară. Se fac băi locale în ulcere
microorganismele de pe mucoase, varicoase, folosindu-se un tampon de
tegumente, răni; opreşte hemoragia; vată, şi spălături vaginale cu ajutorul
diminuează conţinutul de zahăr din sânge irigatorului, în prurit vulvar şi vaginite.
prin activarea funcţiei pancreasului de COSMETICĂ. Planta intră în
secreţie a insulinei; stimulează compoziţia ceaiurilor Plafar pentru
epitelizarea grăbind vindecarea rănilor. tratarea tenurilor uscate şi în preparatul
Acţiunea antibacteriană şi Floriten 2, utilizat ca mască cosmetică.
antiinflamatorie este asigurată de un grup
de principii active. În primul şi al doilea
război mondial, epidemiile de dizenterie
au fost tratate folosind această plantă. RĂCHITĂ (Salix
(Salix
Recomandată în afecţiuni gastro- viminalis L), fam. Salicaceae. Arbust
intestinale, hemoragii, metroragii, indigen, foios, fanerofit, întâlnit sporadic
hipotensiune, ulcere varicoase, eczeme, în luncile râurilor, pe malul râurilor
dermatoze, urticarie, vaginite acute. adeseori împreună cu răchita roşie, din
MEDICINĂ UMANĂ. regiunea de câmpie până în zona
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. montană inferioară, etajul fagului; se mai
tratarea hemoragiilor, afecţiunilor numeşte lozie, mlaje, mlajă, răchiteaţă,
gastrointestinale, metroragiilor răchită de împletit, răchită de mlajă,
(hemoragii uterine în afara menstruaţiilor răchiţică albă, răchiţică mlaje, richită,
ciclice), diareei, dizenteriei: infuzie, richită albă, salce, alcie americană,
dintr-o linguriţă pulbere plantă sau plantă salcie roşie, străvăţ;
străvăţ; Bulg:
Bulg: Mlazja; Engl:
Engl:
uscată mărunţită peste care se toarnă o Common osier; Franc: Franc: Saule des
cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă vanniers; Germ:
Germ: Korb-Weide; Magh: Magh:
acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea Kosárfonó fûz; Rus:
Rus: Iva prutievidnaia,
conţinutul a 3 căni pe zi. 2. Pentru Iva korzinocinaia; Ucr: Ucr: Verbenţ.
tratarea diareei, dizenteriei: pulbere Răspândit în Europa şi Asia.
plantă, se administrează câte 1–4 g pe zi. ISTORIC. Arbustul este cunoscut
3. Pentru tratarea de diabet: infuzie, din din antichitate. El a servit din cele mai
4–6 g plantă uscată şi mărunţită peste vechi timpuri la diferite împletituri.
care se toarnă 1 litru apă în clocot. Se DESCRIEREA SPECIEI. Tulpini
lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se înalte până la 6 m. Lujeri lungi, erecţi,
bea în cursul unei zile. Uz extern. 1. flexibili, verzi sau bruni-gălbui. Muguri
Pentru tratarea ulcerelor varicoase, albicioşi-păroşi, inegali ca mărime,
eczemelor, dermatozelor, urticariei: comprimaţi pe lujeri. Frunze linear-
infuzie, din 1–2 linguri pulbere plantă sau lanceolate, pe dos alb-cenuşii-păroase, cu
plantă uscată mărunţită peste care se nervură mediană proeminentă, galbenă.
toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Amenţii, subţiri, erecţi şi uşor încovoiaţi,
Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. lungi de 1,5–4 (6) cm, apar înaintea
Se fac băi locale, folosindu-se un tampon frunzelor; androceu din 2 stamine;
de vată, sau se aplică comprese, gineceul cu ovar ovoconic, pubescent,
folosindu-se un pansament steril înmuiat stil subţire, stigmate lineare. Înflorire,
în infuzie. 2. Pentru tratarea ulcerelor III–IV. Cultivată în răchitării, dă cea mai
varicoase, pruritului vulvar, vaginitelor mare producţie de mlădiţe, de foarte bună
acute: decoct, din 4 linguri (20 g) plantă calitate.
uscată mărunţită la ½ litru de apă. Se
53

10 g scoarţă mărunţită la 200 ml apă

rece. Se fierbe 20–30 minute. Se iau 3–4
linguri pe zi; c) pulbere de scoarţă, se ia
de 3 ori pe zi câte ½ linguriţă înainte de
masă. 2. În cadrul tratamentului de
spondilită anchilozată: decoct, din 10 g
scoarţă la 200 ml apă. Se fierbe 10–15
minute. Se strecoară. Se bea în timpul
unei zile. 3. Pentru tratarea gripei, rinitei
banale, rinitei gripale, guturaiului,
nevralgiilor, insomniilor, gutei, durerilor
RECOLTARE. Scoarţa (Salicis
(Salicis musculare: decoct, din 2 linguri scoarţă
cortex)
cortex) se recoltează de pe ramurile de 2– mărunţită la cană. Se iau 3 linguri pe zi.
3 ani, prin jupuire în fâşii. Uscarea se 4. Pentru tratarea eritemului genital,
face la soare sau în încăperi bine aerisite. neurasteniei: infuzie, dintr-o linguriţă
Uscarea artificială, până la maximum frunze uscate şi mărunţite peste care se
60oC. Se ambalează în saci textili. toarnă o cană cu apă în clocot. Se
Frunzele (Salicis
(Salicis folium)
folium) se recoltează în acoperă şi se lasă 15 minute. Se
iunie – iulie. Se usucă la umbră. Se strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe
păstrează în saci textili. zi. Acţiune de diminuare a apetitului
PROPRIETĂŢI sexual exagerat. 5. Pentru tratarea
FARMACODINAMICE. Scoarţa şi hemoptiziei şi diareei cu sânge: decoct
frunzele au utilizări terapeutice în concentrat, din 3 linguri (30 g) coajă de
medicina umană şi veterinară, cultă şi răchită la o cană (250 ml) cu apă. Se ia
tradiţională. Heterozidele salicilice din câte 1 linguriţă la 2 ore. 6. Pentru tratarea
preparatele din scoarţă au proprietăţi reumatismului şi liniştirea sistemului
antireumatice, analgezice, febrifuge şi nervos (efect sedativ): macerat, din
sedative nervoase, iar taninurile au pulbere scoarţă în vin; 1 lingură (10 g)
acţiune tonică, astringentă, coagulantă şi pulbere de scoarţă la 250 ml vin. Se lasă
uşor hemostatică. Previne sau tratează 2 săptămâni la temperatura camerei. Se
reumatismul, suprimă sau diminuează strecoară în sticle închise la culoare şi se
senzaţia de durere, înlătură febra şi acoperă cu dop. Zilnic se ia câte un
împiedică recidiva acceselor de febră, păhărel înainte de masă. Uz extern. 1.
calmează stările de excitaţie cerebrală. Pentru tratarea stomatitelor: decoct, din 4
Folosită la tratarea insomniilor nevrotice, linguri scoarţă mărunţită la cană. Se face
în dismenoree cu simptoame dureroase, gargară de mai multe ori pe zi, din care
hiperexcitabilitate nervoasă, dureri ultima seara, înainte de culcare. 2. În
pelviene, în anxietate (nelinişte tratamentul spondilitei anchilozante:
psihomotore, teamă nedefinită), decoct, din 100–150 g scoarţă la 1 litru
reumatism, eritem genital, neurastenie, de apă. Se fierbe 30 minute. Se strecoară.
gripă, rinită, nevralgii, stomatite, Se adaugă apei de baie încălzită la 37oC.
hemoroizi, bătături (clavus), transpiraţia Se fac 21 băi în cure de 3–4 ori pe an. 3.
picioarelor. Medicina veterinară foloseşte Pentru tratarea hemoroizilor, având
scoarţa în tratarea diareei la viţei. proprietăţi coagulante şi hemostatice:
MEDICINĂ UMANĂ. decoct, din 40 g scoarţă mărunţită la 1
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. litru de apă. Se fac băi locale. 4. Pentru
tratarea reumatismului: a) decoct, din 2 stimularea circulaţiei periferice şi
linguri de scoarţă mărunţită la cană. Se refacerea ţesuturilor cu efect în
consumă 3–4 linguri pe zi; b) decoct, din cicatrizarea rănilor: decoct, din 2–3
 54

linguri scoarţă mărunţită la cană. Se fac fierbeau în zeama castraveţilor muraţi şi

băi locale sau se aplică comprese. 5. decoctul obţinut se turna pe gât oilor,
Pentru tratarea rănilor purulente, câte 2–3 linguri pe zi, timp de 3 zile,
ulceraţiilor: decoct, din 3–4 linguri pentru combaterea viermilor de gălbează
scoarţă mărunţită la cană. Se fac băi care parazitau ficatul.
locale. 6. Pentru oprirea secreţiei de lapte DESCRIEREA SPECIEI. Lujeri
la lehuze (efect antigalactogog): decoct, subţiri, elastici, roşii-purpurii sau
din 2–3 linguri scoarţă mărunţită la cană. galbeni. Muguri alungiţi, roşii-bruni,
Se aplică în cataplasme pe mamele. 7. frecvent opuşi. Frunze obovat-lanceolate
Pentru tratarea bătăturilor (clavus): până la linear-lanceolate, acute, baza
decoct, din 2–3 linguri frunze mărunţite îngustă, mărunt serate numai în jumătatea
la 200 ml apă. Se fierbe 15 minute. Se superioară, opuse sau imperfect-opuse;
strecoară. Se pun, de două ori pe zi, după uscare se înnegresc. Flori grupate în
comprese pe bătături. 8. Pentru cei cărora amenţi negricioşi, lungi de 4 cm.
le miroase gura: gargară, cu apă în care Înflorire, III–IV, înainte de înfrunzire.
se adaugă câteva picături de oţet în care Fructe, capsule.
s-a plămădit scoarţă de răchită. Se
prepară, într-o sticlă, dintr-o lingură (10
g) scoarţă la 100 ml oţet. Se ţine 2
săptămâni, timp în care se agită sticla de
mai multe ori. Se strecoară. 9. Pentru cei
cărora le transpiră şi le miros picioarele:
decoct, din 3 linguri (30 g) pulbere de
scoarţă la o cană (250 ml) cu apă. Se
fierbe 15–20 minute. Se fac băi locale.

RECOLTARE. Scoarţa (Salicis

(Salicis
RĂCHITĂ ROŞIE cortex)
cortex) se recoltează de pe ramurile de 2–
(Salix purpurea L), fam. Salicaceae. 3 ani, prin jupuire în fâşii. Uscarea se
Arbust indigen, foios, fanerofit, întâlnit face la soare sau în încăperi bine aerisite.
frecvent pe prundişurile din lungul Uscarea artificială, până la maximum
râurilor şi pâraielor, în locuri umede şi 600C. Se ambalează în saci textili.
pietroase, mlăştinoase, în zăvoaie de anin Frunzele (Salicis
(Salicis folium)
folium) se recoltează în
alb şi chiar pe stâncării umede, frecvent iunie – iulie. Se usucă la umbră. Se
cultivată în răchitării, de la câmpie până păstrează în saci textili.
PROPRIETĂŢI
în etajul montan superior; se mai numeşte
FARMACODINAMICE. Scoarţa şi
loză, lozie, mlajă, răchită, răchiţică,
răchiţele, richită, richită roşie, salcă frunzele au utilizări terapeutice în
roşie, salce neagră, salcie, salcie roşie; medicina umană şi veterinară, cultă şi
Germ: tradiţională. Heterozidele salicilice din
Germ: Purpur-Wwide; Magh:
Magh:
Csigolyafûz; Rus: preparatele din scoarţă au proprietăţi
Rus: Iva pupurnaia.
Răspândită în Europa şi Asia. antireumatice, analgezice, febrifuge şi
ISTORIC. Arbustul este cunoscut
sedative nervoase, iar taninurile, acţiune
din antichitate. Scoarţa ramurilor a fost tonică, astringentă, coagulantă şi uşor
folosită pentru vopsitul firelor şi hemostatică. Previne sau tratează
pânzeturilor în galben. Smicelele de reumatismul, suprimă sau diminuează
răchită tăiate mărunt, cu ardei roşu, se senzaţia de durere, înlătură febra şi
împiedică recidiva acceselor de febră,
55

calmează stările de excitaţie cerebrală. de masă. Uz extern. 1. Pentru tratarea

Folosită la tratarea insomniilor nevrotice, stomatitelor: decoct, din 4 linguri scoarţă
în dismenoree cu simptoame dureroase, mărunţită la cană. Se face gargară de mai
hiperexcitabilitate nervoasă, dureri multe ori pe zi, din care ultima seara
pelviene, în anxietate (nelinişte înainte de culcare. 2. În tratamentul
psihomotore, teamă nedefinită), spondilitei anchilozante:: decoct, din 100–
reumatism, eritem genital, neurastenie, 150 g scoarţă la 1 litru de apă. Se fierbe
gripă, rinită, nevralgii, stomatite, 30 minute. Se strecoară. Se adaugă apei
hemoroizi, bătături (clavus), transpiraţia de baie încălzită la 37oC. Se fac 21 băi în
picioarelor. Medicina veterinară foloseşte cure de 3–4 ori pe an. 3. Pentru tratarea
scoarţa în tratarea diareei la viţei. hemoroizilor, având proprietăţi
MEDICINĂ UMANĂ. coagulante şi hemostatice: decoct, din 40
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. g scoarţă mărunţită la 1 litru de apă. Se
tratarea reumatismului: a) decoct, din 2 fac băi locale. 4. Pentru stimularea
linguri de scoarţă mărunţită la cană. Se circulaţiei periferice şi refacerea
consumă 3–4 linguri pe zi; b) decoct, din ţesuturilor cu efect în cicatrizarea rănilor:
10 g scoarţă mărunţită la 200 ml apă decoct, din 2–3 linguri scoarţă mărunţită
rece. Se fierbe 20–30 minute. Se iau 3–4 la cană. Se fac băi locale sau se aplică
linguri pe zi; c) pulbere de scoarţă, se iau comprese. 5. Pentru tratarea rănilor
de 3 ori pe zi câte ½ linguriţă înainte de purulente, ulceraţiilor: decoct, din 3–4
masă. 2. În cadrul tratamentului de linguri scoarţă mărunţită la cană. Se fac
spondilită anchilozată: decoct, din 10 g băi locale. 6. Pentru oprirea secreţiei de
scoarţă la 200 ml apă. Se fierbe 10–15 lapte la lehuze (efect antigalactogog):
minute. Se strecoară. Se bea în timpul decoct, din 2–3 linguri scoarţă mărunţită
unei zile. 3. Pentru tratarea gripei, rinitei la cană. Se aplică în cataplasme pe
banale, rinitei gripale, guturaiului, mamele. 7. Pentru tratarea bătăturilor
nevralgiilor, insomniilor, gutei, durerilor (clavus): decoct, din 2–3 linguri frunze
musculare: decoct, din 2 linguri scoarţă mărunţite la 200 ml apă. Se fierbe 15
mărunţită la cană. Se iau 3 linguri pe zi. minute. Se strecoară. Se pun, de două ori
4. Pentru tratarea eritemului genital, pe zi, comprese pe bătături. 8. Pentru cei
neurasteniei: infuzie, dintr-o linguriţă cărora le miroase gura: gargară, cu apă
frunze uscate şi mărunţite peste care se în care se adaugă câteva picături de oţet
toarnă o cană cu apă în clocot. Se în care s-a plămădit scoarţă de răchită
acoperă şi se lasă 15 minute. Se roşie. Se prepară, într-o sticlă, dintr-o
strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe lingură (10 g) scoarţă la 100 ml oţet. Se
zi. Acţiune de diminuare a apetitului ţine 2 săptămâni, timp în care se agită
sexual exagerat. 5. Pentru tratarea sticla de mai multe ori. Se strecoară. 9.
hemoptiziei şi diareei cu sânge: decoct Pentru cei cărora le transpiră şi le miros
concentrat, din 3 linguri (30 g) coajă de picioarele: decoct, din 3 linguri (30 g)
răchită roşie la o cană (250 ml) cu apă. pulbere de scoarţă la o cană (250 ml) cu
Se ia câte 1 linguriţă la 2 ore. 6. Pentru apă. Se fierbe 15–20 minute. Se fac băi
tratarea reumatismului şi liniştirea locale.
sistemului nervos (efect sedativ):
macerat, din pulbere scoarţă în vin; 1
lingură (10 g) pulbere de scoarţă la 250
ml vin. Se lasă 2 săptămâni la RĂCHIŢELE
temperatura camerei. Se strecoară în (Vaccinium oxicoccus L. ssp. oxicoccus),
oxicoccus),
sticle închise la culoare şi se acoperă cu fam. Ericaceae. Arbust indigen, târâtor,
dop. Zilnic se ia câte un păhărel înainte
 56

pitic, chamefit, întâlnit prin tinoave ale organismului, şi stimulează funcţia

(turbării oligotrofe), din regiunea endocrină a pancreasului.
montană şi subalpină; se mai numeşte MEDICINĂ UMANĂ.
boabe; Engl:
Engl: Small cranberry; Franc:
Franc: FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE.
Canneberge vulgaire; Germ:
Germ: tratarea de scorbut şi diabet: fructe
Moosbeere; Magh:
Magh: Hamvas áfonya; proaspete consumate ca atare sau uscate,
Rus:
Rus: Kliukva obâknovennaia. Răspândit câte 1–2 linguri pe zi.
în nordul şi centrul Europei, Siberia,
America de Nord.
ISTORIC. Arbustul este cunoscut
din vechime. Fructele lui au fost folosite RĂCULEŢ (Polygonum
(Polygonum
în consumul alimentar şi în scopuri bistorta L), fam. Polygonaceae. Plantă
medicinale, împotriva diabetului şi a erbacee, perenă, geofită, întâlnită prin
diareei. turbării, fâneţe, păşuni umede, în
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpini regiunea montană şi subalpină; se mai
târâtoare, subţiri, lungi de cca 80 cm, numeşte buruiana-rândunicii, cărligată,
adesea roşii. Frunze pieloase, întregi, cărligel, cărligete, cărligaţi, cărligăţie,
ovat-eliptice, cu faţa inferioară glaucă, pe cârligat, cârligăţică, cârligeţe, cârligaţi,
margini revolute. Flori albe sau roz- cârliguţi, ginţură, iarba-balaurului,
carmin, grupate câte 2–4 în umbele. iarbă roşie, iarba-şarpelui, lemn dulce,
Înflorire, V–VI. Fructe, bace sferice, moţul-curcanului, nodurar, nodurariu,
roşii-deschis. Seminţe alungite. Se coc în rădăcina-şarpelui, rădăcina-şerpilor,
septembrie. Gust acrişor toamna şi dulce, scoriş de munte, şerpariţă, troscot,
aromatic, primăvara. troscoţel, ţâţa-fiului; Engl:
Engl: Snake-root,
Easter-ledges; Franc:
Franc: Serpentaire,
Renouée; Germ:
Germ: Schlangen-Knöterich;
Magh:
Magh: Kigyos keserüfû; Rus: Rus: Goreţ
zmeinâi; Ucr:
Ucr: Kizhe zâle. Răspândit în
Europa, Asia, America de Nord.
ISTORIC. Planta este cunoscută din
vechime. Dacii îi spuneau láx, lács (I.
Pachia Tatomirescu, 1997). Rizomul
plantei a fost folosit contra diareei, a
durerilor de stomac, la tratarea rănilor şi
contra dizenteriei la cai. Pentru diaree şi
RECOLTARE. Fructele (Vaccini
(Vaccini dureri de stomac, rizomul uscat se pisa,
oxicoccusae fructus)
fructus) se recoltează se fierbea din el o lingură la litru de apă,
toamna sau primăvara. Ele sunt folosite iar decoctul obţinut se bea în cursul unei
în stare proaspătă sau uscate. zile. Rănile se spălau cu decoctul obţinut
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Fructele din rizom sau, pisat foarte bine până la
conţin glucoză, fructoză, zaharoză, stadiul de pulbere, se presăra pe ele. De
vitamina C, acid citric, săruri minerale. asemenea, praful de rizom era folosit
Fructele culese primăvara pierd mult din pentru tratarea dizenteriei la cai.
vitamina C. DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
PROPRIETĂŢI gros, contorsionat, roşiatic, gros de 2–3
FARMACODINAMICE. Fructelor li se cm. Tulpină erectă, simplă, umflată la
atribuie proprietăţi antiscorbutice şi noduri, înaltă până la 30 cm. Frunze
antidiabetice. Îmbogăţeşte organismul în oblong-ovate, oblong-lanceolate, lung-
vitamina C, reglând importante funcţii
57

peţiolate, cele superioare lanceolate. Flori conţinutul a 2–3 căni pe zi cu înghiţituri

roşii grupate în inflorescenţă spiciformă rare. 2. Pentru tratarea de diaree, enterită
compactă. Înflorire, VI–VIII. Fruct, şi dureri stomacale: extract, din rizom
trigon lucios, castaniu deschis. plămădit în ţuică. Rizomul uscat şi
fragmentat se introduce într-o sticlă până
la un sfert din spaţiul ei şi se adaugă ţuică
până se umple. Se lasă la macerat 10 zile.
Din când în când sticla se agită pentru
uniformizarea concentraţiei. Se strecoară.
Se foloseşte la nevoie. Se bea conţinutul
a 1–2 păhărele de 3 ori pe zi, înainte de a
mânca. 3. Pentru tratarea diareei şi
enteritei: tinctură, din 10 g pulbere rizom
la 100 ml alcool concentrat. Se lasă sticla
la temperatura camerei 5–6 zile. Zilnic se
agită de 3–4 ori. Se filtrează într-o sticlă
RECOLTARE. Rizomul plantei închisă la culoare şi se astupă. Se iau 40–
(Bistortae rhizoma)
rhizoma) se recoltează toamna 50 picături în apă. 4. Pentru oprirea
sau primăvara. Se scoate din pământ cu incontenenţei urinare la bărbaţi: decoct,
cazmaua sau sapa. Se spală de pământ din 20 g pulbere rizom sau rizom
într-un curent de apă şi se usucă la soare mărunţit la 1 litru apă. Se fierbe 5
sau în podul caselor acoperite cu tablă. minute. Se lasă acoperit 20 minute. Se
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomul, strecoară. Se bea conţinutul a 2 ceşti pe
pe lângă alte substanţe active, conţine zi. 5. Pentru tonifiere generală a
mult tanin (15–25%) şi amidon. organismului: vin, pregătit din 250 g
PROPRIETĂŢI rizom zdrobit la 125 ml alcool
FARMACODINAMICE. Rizomul plantei concentrat. Se lasă, pentru extracţia de
are utilizări terapeutice în medicina principii active, timp de 24 ore. Se
populară umană şi veterinară. Principiilor adaugă apoi 1 litru de vin şi se ţine încă 5
active pe care le conţine li se atribuie zile la temperatura camerei. Conţinutul se
proprietăţi astringente, antidiareeice, agită, prin mişcarea vasului, de mai multe
hemostatice, antiflogistice, antiseptice, ori pe zi. Se strecoară în sticle închise la
cicatrizante. Precipită proteinele din culoare şi se astupă. Se iau 4–5 linguri pe
conţinutul intestinal, diminuează sau zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea aftelor,
înlătură definitiv inflamaţiile intestinului, stomatitelor, hemoroizilor, fisurilor anale:
distruge microbii, cicatrizează decoct, dintr-o linguriţă pulbere rizom la
eventualele leziuni. Grăbeşte vindecarea o cană cu apă. Se fierbe 5 minute. Se
rănilor, stimulând procesul de epitelizare. strecoară. Se clăteşte gura de mai multe
Rizomul este utilizat în tratarea de diaree, ori pe zi în afecţiunile buco-faringiene; se
dizenterie, enterită, hemoragie uterină, fac spălături locale în afecţiunile anale,
hemoroizi, stomatite, faringite, metrite, mai ales după defecaţie. 2. Pentru tratarea
leucoree, incontenenţă urinară. hemoroizilor, fisurilor anale: supozitoare,
MEDICINĂ UMANĂ. din extract moale de rizom şi unt de
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. cacao. Se utilizează 0,5–1 g extract la 2–
tratarea de diaree, dizenterie, enterită, 3 g unt de cacao pentru un supozitor. 3.
hemoroizi: decoct, dintr-o linguriţă Pentru tratarea hemoragiilor provocate de
pulbere rizom la o cană (250 ml) cu apă. răni: pulbere de rizom, se presară pe rana
Se fierbe 2–3 minute. Se lasă acoperit proaspătă.
15–20 minute. Se strecoară. Se bea
 58

RĂSFUG (Chondrilla
(Chondrilla
juncea L), fam. Asteraceae/Compositae.
Plantă erbacee, bianuală până la perenă,
hemiterofită-hemicriptofită, comună în
întreaga ţară, întâlnită prin locuri
nisipoase, pietroase, cultivate, între vii;
se mai numeşte ameţeala cailor,
ameţeala oilor, chiţion, mestec, mestecă,
mestică, răsfulg; Germ:
Germ: Knorpellatich;
Magh:
Magh: Nyulparéj. Răspândită în Europa
şi Asia (continental). RECOLTARE. Planta întreagă
ISTORIC. Planta este cunoscută din (Chondrillae herba)
herba) se recoltează în
antichitate. Sub numele grecesc timpul înfloritului, pe timp însorit, după
chondrille, Dioscoride considera planta ora 11. Se usucă la umbră.
înrudită cu Cichorium. Planta a fost PROPRIETĂŢI
folosită pentru tratarea animalelor de FARMACODINAMICE. Medicina
răsfug (antrax). populară veterinară i-a atribuit în trecut
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină însuşirea de a combate antraxul.
lemnoasă. Tulpină înaltă de 50–100 cm,
bogat, lung şi extins ramificată, începând
de la bază, în partea inferioară dur- RECHIE1 (Reseda
(Reseda lutea
setaceu-păroasă, iar în cea superioară şi L), fam. Resedaceae. Plantă erbacee,
pe ramuri glabră, cilindrică, verde, fin hibernantă anuală până la perenă,
striată. Frunzele bazale formează rozetă hemiterofită-hemicriptofită, întâlnită pe
rotată, oblanceolate, runcinate, rigid câmpuri, coaste aride, pe marginea
păroase, până la înflorire, de obicei drumurilor, semănături, pajişti erodate şi
dispar sau rămân foarte puţine; frunzele ruderalizate, din regiunea de câmpie până
tulpinale de la ramificaţii sau de sub în regiunea dealurilor, mai frecvent în
calatidii îngust-lineare, uneori subulate, vestul şi sudul ţării, inclusiv Dobrogea;
întregi, rar puţin mai late, denticulate, se mai numeşte drobinţă, drobiţă, poala
puţin aparente. Flori galbene, grupate în Sf. Mării, prescurea, răchie, răchiege,
calatidii la capătul sau de-a lungul rozetă, rozetă sălbatică; Engl:
Engl: Wild
ramurilor; involucru cilindric, cu puţine mignonette; Germ:
Germ: Gelbe Resede;
flori. Înflorire, VII–IX. Fruct, achenă, Magh:
Magh: Vaderezeda; Rus: Rus: Rezeda
lungă de 3–4 mm, canaliculată, de jeltenkaia. Răspândită în Europa şi Asia
culoare alburie, în partea superioară (mediteranean).
mărunt-spinuloasă, terminată cu 5 ISTORIC. Planta este cunoscută din
spinişori lanceolaţi, lung-rostrată; papus antichitate. Numele ei vine de la cuvântul
alb, cu radii simple. latin sedo, -are = a calma, a linişti din
nou. A fost folosită pentru coloratul
firelor în galben, iar în domeniul
medicini ca diuretică, sudorifică şi
vulnerară, ca vomitiv, purgativ şi
antiscorbutic.
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
pivotantă, ramificată, adâncă în sol până
la 80 cm. Tulpină înaltă de 30–60 (70)
59

cm, ramificată de la bază, uneori simplă. care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în
Frunze alterne, simplu sau dublu-penat- clocot. Se lasă acoperită 20 minute. Se
fidate sau sectate, cu segmente întregi, strecoară. Se spală locul afectat, apoi se
lanceolate până la liniare. Flori verzi- ţine pe rană un pansament îmbibat în
galbene, grupate într-un racem terminal. lichid, timp de 10 minute.
Înflorire, VI–IX. Fruct, capsulă
trunchiată la vârf. Seminţe obovat-
reniforme, brun-negricioase, netede. O
mie de seminţe cântăresc 0,7–0,8 g. RECHIE2 (Reseda
luteola L), fam. Resedaceae. Plantă
erbacee, bianuală, hemiterofită, întâlnită
prin stepe, coaste mai mult sau mai puţin
aride, comună în regiunea deluroasă şi de
câmpie; se mai numeşte brobinţă,
prescurea, rachiege, rezedă, rezedă din
România, rozetă; Engl:
Engl: Dyver's rocket,
Weld; Franc:
Franc: Gaude; Germ:
Germ: Färber
Resede; Magh:
Magh: Festò rezeda; Rus: Rus:
Rezeda jeletnkaia. Răspândită în Europa,
RECOLTARE. Părţile aeriene ale sud-vestul Asiei, nordul Africii, America
plantei (Resedae
(Resedae herba)
herba) se recoltează în de Nord.
timpul înfloritului. Se usucă la umbră, în ISTORIC. Planta este cunoscută din
strat subţire. antichitate. A fost cultivată ca plantă
PROPRIETĂŢI tinctorială. Se folosea pentru colorarea
FARMACODINAMICE. Medicina firelor în galben. În medicina populară a
populară îi atribuie plantei proprietăţi fost utilizată împotriva viermilor
diuretice, sudorifice, vulnerare, vomitive, intestinali.
purgative şi antiscorbutice (S. Leon, DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
1903). Conform acestor consideraţii pivotantă. Tulpină înaltă de 50–130 cm,
principiile active acţionează asupra simplă sau slab-ramificată. Frunze
epiteliului renal, mărind secreţia şi lanceolate, lineare, întregi, sesile. Flori
excreţia de urină; măresc sudoraţia; galbene-deschis, grupate în racem
grăbesc vindecarea rănilor; provoacă spiciform îngust, alungit, dens. Înflorire,
vomă; provoacă scaune dese; combate VI–VIII (IX). Fruct, capsulă cu 6 coaste
scorbutul. Folosită pe alocuri pentru şi 3 dinţi mari ascuţiţi. Seminţe brune,
tratarea bolilor renale şi căilor urinare şi reniforme.
tratarea rănilor.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE.
tratarea bolilor renale şi căilor urinare:
infuzie, dintr-o linguriţă pulbere plantă
sau plantă uscată şi mărunţită peste care
se toarnă o cană (200 ml) cu apă în
clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se
strecoară. Se bea conţinutul unei căni pe
zi cu înghiţituri rare. Uz extern. Pentru
tratarea rănilor, bubelor: infuzie, dintr-o
lingură plantă uscată şi mărunţită peste
 60

RECOLTARE. Părţile aeriene ale

plantei (Resedae
(Resedae herba)
herba) se recoltează în
timpul înfloritului, pe timp însorit, după
ora 10. Se usucă la umbră în strat subţire.
PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Medicina umană
populară atribuie plantei proprietăţi
vermifuge.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. Părţile
FITOTERAPIE.
aeriene uscate ale plantei au fost folosite
în trecut pentru combaterea viermilor RECOLTARE. Peţiolurile se
intestinali. În acest scop pregăteau un recoltează începând cu anul al doilea de
decoct din 1 lingură plantă uscată la o cultură. Recoltarea mai timpurie conduce
cană (250 ml) cu apă. Se fierbea 3 la slăbirea plantelor şi la reducerea
minute. Se strecura. Se bea pe stomacul duratei culturii. Recoltarea începe în luna
gol. aprilie şi se întrerupe la sfârşitul lunii
iunie pentru a se putea fortifica până la
sosirea sezonului rece. Se recoltează o
dată sau de două ori pe săptămână. De
REVENT1 (Rheum
(Rheum fiecare dată de la o plantă se obţin 2–4
rhabarbarum L. syn. R. undulatum L), frunze, în funcţie de vigoare. Peţiolii se
fam. Polygonaceae. Plantă erbacee, taie de la bază, sau se răsucesc, după care
perenă, geofită, cultivată ca plantă se smulg. De la frunză se reţine numai
ornamentală şi legumicolă; se mai peţiolul, iar lamina (limbul) frunzei se
numeşte rabarbară, rabarburică, lasă pe teren, între rândurile plantelor, ele
rabinţă, ravant, ravent; Engl:
Engl: Rhubarb; servind drept mulci. Producţia de
Franc:
Franc: Rhubarbe; Germ:Germ: Rhabarber; peţioluri este de 20–30 t/ha, uneori până
Magh:
Magh: Rebarbara; Rus:Rus: Reveni; Turc:
Turc: la 50 t/ha. După recoltare, peţiolurile se
Râvent. Răspândit în Mongolia. sortează după calitate şi se fasonează la
ISTORIC. Plantă originară din lungimea de cca 20 cm, după care se
Mongolia, introdusă în Europa în secolul leagă în pachete de 5–10 kg şi se
al XVIII-lea, mai întâi în Anglia, de unde valorifică. Peţiolurile în spaţii răcoroase
s-a răspândit treptat în Franţa, Belgia, se păstrează bine 5–7 zile, iar în depozite
Olanda, Germania etc. A fost cultivată întunecoase cu atmosfera controlată, la
atât ca plantă ornamentală, cât şi ca temperatura de 1–20C şi umiditatea
plantă culinară. În anul 1871 a fost aerului de 90–95% se păstrează timp de
introdusă în Grădina Botanică din 20–30 de zile, fără a-şi pierde din calitate
Bucureşti. Cultivată destul de puţin în şi prospeţime. Producţia, 20–30 t/ha. În
Transilvania şi nordul Moldovei. anul al VIII-lea de cultură producţia
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină scade considerabil, ea devine nerentabilă.
înaltă de 1–2 m. Frunze bazale ovate sau După 10–12 ani plantele îmbătrânesc.
subcordiforme, întregi, mai lungi decât COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomii
late, pe dos subviloase, pronunţat şi rădăcinile conţin apă (până la 67%),
ondulate la margini. Flori mici, dispuse antrachinone (crizofanol, reoemodina,
în cime, alcătuind un panicul. Înflorire, reocrizidina, renina etc), substanţe
V–VI. Fruct, lung de 10 mm şi lat de 8 tanante (glucogolina, catecolul, tetrarina),
mm. acid oxalic, oxalaţi de calciu, acid galic,
cinamic, rezine, ulei volatil, substanţe
61

minerale. Peţiolul şi lamina frunzei câte un păhărel înainte de masă. 3. Pentru

conţin hidraţi de carbon (până la 2%), combaterea anorexiei (stimularea poftei
acizi organici: lactic, malic, oxalic; de mâncare) şi atenuarea sau diminuarea
proteine (0,5%); vitamina C (până la 15 totală a durerilor de stomac: tinctură,
mg/100 g substanţă proaspătă), substanţe obţinută prin macerarea unei linguriţe
minerale: potasiu, calciu, fosfor, pulbere rizom cu o lingură pulbere
magneziu, sodiu, fier, mangan, zinc, rădăcină genţiană la 1 păhărel de alcool
cupru, molibden etc. concentrat. Se astupă sticla cu dop şi se
PROPRIETĂŢI lasă 7 zile, agitându-se zilnic de 2–3 ori.
FARMACODINAMICE. Substanţele Se strecoară şi se păstrează în sticluţe
active, în doze mici, au acţiune mici închise la culoare. Se iau, de 2–3 ori
antidiareeică datorită reotanoidelor şi pe zi, câte 15–20 picături. 4. Pentru
totodată excitant al secreţiei gastrice. stimularea poftei de mâncare la copii:
Datorită acestei proprietăţi este prescris sirop, dintr-o linguriţă pulbere rizom, 1
ca tonic stomahic. În doze mai mari, linguriţă pulbere rădăcină cicoare, 1 vârf
principiile antrachinonice acţionează mai de cuţit bicarbonat de sodiu la o cană
întâi laxativ, apoi purgativ. În doze foarte (200 ml) cu apă. Se dă în clocot. Se
mari inhibă contracţiile peristaltice ale strecoară. Reziduul rămas se stoarce. Se
intestinului gros. Stările purgative sunt adaugă zahăr şi se fierbe până la
date nu numai de antrachinone, dar şi de consistenţa dorită. Se ia înainte de masă
alte componente. Reventul conţine o câte o linguriţă (A. Radu, E. Andronescu,
rezină colorată în galben-brun, care 1984). 5. Pentru combaterea viermilor
posedă proprietăţi puternic laxative. intestinali şi ca purgativ: se iau 2 g praf
Substanţele antrachinonice nu produc rizom amestecat cu miere, dimineaţa pe
colici la nivelul stomacului şi intestinului stomacul gol. 6. Homeopatic, diluţia a 4-
subţire. Ajunse în intestinul gros, sub a centezimală a tincturii-mamă se
formă glicozidică sau scindate, sunt administrează, în diareele acide şi
reduse la antranoli de flora fermentativă dureroase, copiilor frecvent rahitici, care
de putrefacţie. transpiră abundent şi permanent, mai ales
MEDICINĂ UMANĂ. vara, după ce au mâncat fructe necopate.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. Copilul e palid şi agitat. Agitaţia e mai
combaterea constipaţiilor: pulbere rizom,
rizom, mare la începutul scaunului şi după
câte un vârf de linguriţă, seara, înainte de acesta. În timpul defecaţiei, copilul
culcare. 2. Pentru stimularea digestiei, frisonează, tremură. Această diluţie se
prin excitaţia sucurilor gastrointestinale, mai administrează în durerile provocate
ca tonic stomahic şi uşor laxativ: a) de erupţiile dentare şi în diareele din
decoct, dintr-o lingură pulbere rizom la o timpul verii. Diluţiile de la a 5-a la a 7-a
cană (250 ml) cu apă, în care se adaugă 1 centezimale se administrează în
linguriţă bicarbonat de sodiu. Se dă în tulburările de lactaţie ale mamei,
clocot. Se acoperă şi se lasă la răcit. Se manifestate la nivelul mameloanelor
strecoară. Se bea câte o linguriţă înainte (Mihai Neagu Basarab, 1985). Uz extern.
de mesele principale; b) vin tonic, obţinut 1. Pentru tratarea rănilor, tăieturilor,
din macerarea a 4 linguri (60 g), pulbere contuziilor: decoct, dintr-o lingură
rizom, o lingură (15 g) coajă de pulbere rizom la o cană (250 ml) cu apă.
portocală, 8 g cardamon în 960 ml vin Se fierbe 5–10 minute la foc domol. Se
negru. Se lasă 7 zile la temperatura strecoară. Se răceşte. Se spală locul
camerei. Sticla se agită de mai multe ori afectat. Pe contuzii se aplică cataplasme
pe zi, pentru omogenizarea conţinutului. cu pansament înmuiat în decoct. 2.
Se strecoară. Se adaugă zahăr. Se bea Pentru tratarea laringitei, 2–3 gargare pe
 62

zi, cu decoctul pregătit ca mai sus. 3. în Grădina Botanică din Paris (Al. Buia,
Pentru tratarea bătăturilor (clavus): 1944). După anul 1871, rusul Prjev Alski,
cataplasme, cu pulbere, rizom înmuiat în aflat în misiune în Tibet, reuşeşte să
puţină apă. Se aşează pe locul afectat şi aducă seminţe de Rheum palmatum. Ele
se bandajează. Procedeul se repetă până au fost luate din regiunea Tangut. Ajunse
când bătătura este înlăturată. în Rusia, seminţele au fost cultivate în
Grădina Botanică din St. Petersburg de
către Maximovici. De aici a fost
răspândit sub denumirea de Rh.
REVENT2 (Rheum
(Rheum palmatum L. var. tanguticum Maxim.
palmatum L), fam. Polygonaceae. Plantă Aproximativ în acelaşi timp, consulul
erbacee, perenă, geofită, cultivată în Franţei în China trimite în ţară seminţe
scopuri medicinale; se mai numeşte de Rheum officinalis Baillon. Şi această
rabarbură, rebarbură, robarbură, specie, ca şi prima, este aclimatizată în
robarbăr; Engl:
Engl: Rhubarb; Franc: Franc: cadrul diferitelor grădini botanice din
Rhubarbe; Germ:
Germ: Rhabarber; Magh: Magh: Europa. S-a încercat apoi introducerea lor
Rebarbara; Rus: Rus: Reveni tangutskii. în cultură. Agrotehnica reventului este
Răspândit în China de Vest, unde creşte adusă la cunoştinţa celor interesaţi de
spontan. către Sofonea (1935) într-un articol
ISTORIC. Reventul (Rheum
(Rheum publicat în Viaţa agricolă.
agricolă. Primele culturi
palmatum şi Rh. officinalis)
officinalis) este cunoscut experimentale din România cu Rh.
din cele mai vechi timpuri. El este palmatum s-au efectuat între anii 1955 şi
amintit în scrierile din China cu 3.000 de 1957 la Măgurele – Braşov. Sămânţa
ani îHr, iar Dioscoride, Galen, Plinius cel pentru această cultură a fost adusă din
Bătrân şi Celsus din antichitate; şi Polonia. La nivel european, reventul a
medicii arabi din Evul Mediu îl preţuiau fost introdus în cultură în Marea Britanie,
şi îl foloseau în practica medicală ca Rusia, Franţa, apoi Germania, Olanda şi
purgativ, stomahic şi tonic. În trecut România. Ţările cultivatoare sunt puţine,
reventul era adus din China în Europa pe din care cauză produsul chinezesc
trei căi comerciale şi denumit diferit după domină piaţa mondială (V. Cucu şi
ultima ţară distribuitoare: prin Turkestan colab., 1982; Leon S. Muntean, 1990).
– Marea Caspică – Rusia şi era numit DESCRIEREA SPECIEI. Rizom şi
revent rusesc; prin Persia – Siria şi se rădăcină viguroase, situate în pământ
numea revent sirian; prin India – Marea până la 20 cm adâncime. Unele rădăcini
Roşie – Alexandria şi era numit revent ajung la 120 cm. Rizomul este napiform,
egiptean. Între anii 1653 şi 1918, Rusia multicapitat, cu grosimea de 3–6 cm. De
deţine monopolul comerţului cu revent. pe rizom pornesc rădăcinile şi organele
După anul 1918, exportul reventului îl aeriene. Tulpina floriferă apare din capul
realizează China direct pe piaţa mondială coletului în anul al doilea de vegetaţie.
sub numele de revent de Canton, Shenzi, Este erectă, viguroasă, înaltă de 1,5–2,5
Şanhai (Em. Păun, A. Mihalea, Anela m, cilindrică, fistuloasă. Frunzele
Dumitrescu, Maria Verzea, Oltea formează, în primul an de vegetaţie, o
Coşocariu, 1988). S-a născut ideea de rozetă, iar în anul al doilea de vegetaţie,
aclimatizare a reventului în Europa. În cresc şi pe tulpină; cele din rozetă sunt
acest scop s-a căutat obţinerea de seminţe foarte mari, oblong-cordiforme, cu
şi cultivarea lor. Acest fapt s-a realizat în peţiolul lung, gros, cărnos, colorat diferit;
anul 1867, când misionarii catolici limbul frunzelor este cordiform penati 3–
francezi aduc seminţe care sunt cultivate 5-lobat (cu lobi dinţaţi). Frunzele din
rozetă ajung până la 100 cm lungime, iar
63

cele tulpinale până la cca 20 cm lungime. rizomi cu resturi de coajă; maximum

Flori dispuse în inflorescenţă terminală, 0,5%, corpuri străine minerale; nu se
sub formă de panicul, lung de cca 50 cm; admit corpuri străine organice; maximum
florile au perigon sepaloid, cu 5 lacinii; 12%, umiditate. Pentru produsul în stare
androceul este format din 9 stamine; proaspătă se admit: minimum 11%
gineceu cu ovar superior. Înflorire, V–VI. substanţe extractive; minimum 0,8%
Fruct, nuculă (achenă), cu trei muchii, oximetilantrachinonă; maximum 1%,
triaripate, lungă de cca 10 mm, lată de 7– impurităţi, rizomi seci înnegriţi în
8 mm, de culoare brun-roşcată. spărtură; maximum 2%, rizomi cu resturi
de coajă; nu se admit corpuri străine
organice; maximum 0,5% corpuri străine
minerale.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomii
şi rădăcinile conţin apă (66–67%),
antrachinone (crizofanol, reoemodina,
reocrizidina, renina etc), substanţe
tanante (glucogolina, catecolul, tetrarina),
acizii oxalic, oxalaţi de calciu, acid galic,
cinamic, rezine, unei volatil, substanţe
minerale. Peţiolul şi lamina frunzei
RECOLTARE. Rizomul (Rhei
(Rhei conţin hidraţi de carbon (2%), acizi
rhizoma)
rhizoma) se recoltează toamna, în luna organici: lactic, malic, oxalic (0,5–0,6%);
octombrie. Din flora spontană se proteine (0,5%); vitamina C (10–15
recoltează când ajunge la vârsta de 8–10 mg/100 g substanţă proaspătă), substanţe
ani. Din cultură recoltarea începe cu anul minerale: potasiu (3,42%), calciu (1,0%),
al III-lea. Se obişnuieşte recoltare în anii fosfor (0,33%), magneziu (0,28%), sodiu
IV–V. Rizomii scoşi din pământ se curăţă (0,01%), fier (17,2 mg%), mangan
de impurităţi şi se transportă la locul de (19,8%), zinc (2,7 mg%), cupru (0,53 mg
condiţionare. Rizomii se decojesc, se %), molibden (0,021 mg%) etc.
fragmentează prin tăiere şi se despică PROPRIETĂŢI
dacă sunt groşi, apoi se aşează în strat FARMACODINAMICE. Substanţele
subţire în şoproane, pe platforme, la active, în doze mici, au acţiune
soare sau la umbră pentru zvântare. antidiareeică datorită reotanoidelor şi
Uscarea se face în poduri acoperite cu totodată excitant al secreţiei gastrice.
tablă sau camere bine aerisite. Procesul Datorită acestei proprietăţi este prescris
de uscare durează mult. Uscarea ca tonic stomahic. În doze mai mari,
artificială, la 50–600C. După uscare principiile antrachinonice acţionează mai
rădăcinile devin galbene. Producţia: întâi laxativ, apoi purgativ. În doze foarte
rădăcini proaspete, 8.000– 10.000 kg/ha; mari inhibă contracţiile peristaltice ale
rădăcini uscate, 2.000–2.500 kg/ ha. intestinului gros. Stările purgative sunt
După uscare se ambalează în bale, saci. date nu numai de antrachinone, dar şi de
Se păstrează în încăperi uscate, curate şi alte componente. Reventul conţine o
bine aerisite. Condiţii tehnice de rezină colorată în galben-brun care
recepţie. Pentru produsul în stare uscată posedă proprietăţi puternic laxative.
se prevăd: principii active – substanţe Substanţele antrachinonice nu produc
extractive, minimum 33%, colici la nivelul stomacului şi intestinului
oximetilantrachinonă, minimum 2,5%; subţire. Ajunse în intestinul gros, sub
maximum 1%, impurităţi rizomi seci, formă glicozidică sau scindate, sunt
înnegriţi cu spărtură; maximum 2%,
 64

reduse la antranoli de flora fermentativă administrează, în diareele acide şi

de putrefacţie. dureroase, copiilor frecvent rahitici, care
MEDICINĂ UMANĂ. transpiră abundent şi permanent, mai ales
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. vara, după ce au mâncat fructe necoapte.
combaterea anorexiei (stimularea poftei Copilul e palid şi agitat. Agitaţia e mai
de mâncare) şi atenuarea sau diminuarea mare la începutul scaunului şi după
totală a durerilor de stomac: tinctură, acesta. În timpul defecaţiei, copilul
obţinută prin macerarea a unei linguriţe frisonează, tremură. Această diluţie se
pulbere rizom cu o lingură pulbere mai administrează în durerile provocate
rădăcină genţiană la 1 păhărel de alcool de erupţiile dentare şi în diareele din
concentrat. Se astupă sticla cu dop şi se timpul verii. Diluţiile de la a 5-a la a 7-a
lasă 7 zile, agitându-se zilnic de 2–3 ori. se administrează în tulburările de lactaţie
Se strecoară şi se păstrează în sticluţe ale mamei, manifestate la nivelul
mici, închise la culoare. Se iau de 2–3 ori mameloanelor (Mihai Neagu Basarab,
pe zi câte 15–20 picături. 2. Pentru 1985). Uz extern. 1. Pentru tratarea
stimularea digestiei, prin excitaţia rănilor, tăieturilor, contuziilor: decoct,
sucurilor gastrointestinale, ca tonic dintr-o lingură pulbere rizom la o cană
stomahic şi uşor laxativ: a) decoct, dintr- (250 ml) cu apă. Se fierbe 5–10 minute la
o lingură pulbere rizom la o cană (250 foc domol. Se strecoară. Se răceşte. Se
ml) cu apă, în care se adaugă 1 linguriţă spală locul afectat. Pe contuzii se aplică
bicarbonat de sodiu. Se dă în clocot. Se cataplasme cu pansament înmuiat în
acoperă şi se lasă la răcit. Se strecoară. decoct. 2. Pentru tratarea laringitei, 2–3
Se bea câte o linguriţă înainte de mesele gargare pe zi, cu decoctul pregătit ca mai
principale; b) vin tonic, obţinut din sus. 3. Pentru tratarea bătăturilor
macerarea a 4 linguri (60 g) pulbere (clavus): cataplasme, cu pulbere, rizom
rizom, o lingură (15 g) coajă de înmuiat în puţină apă. Se aşează pe locul
portocală, 8 g cardamon în 960 ml vin afectat şi se bandajează. Procedeul se
negru. Se lasă 7 zile la temperatura repetă până când bătătura este înlăturată.
camerei. Sticla se agită de mai multe ori
pe zi pentru omogenizarea conţinutului.
Se strecoară. Se adaugă zahăr. Se bea
câte un păhărel înainte de masă. 3. Pentru REVENT3 (Rheum
(Rheum
combaterea constipaţiilor: pulbere rizom,
rizom, officinale Baillon), fam. Polygonaceae.
câte un vârf de linguriţă, seara, înainte de Plantă erbacee, perenă, geofită, cultivată
culcare. 4. Pentru stimularea poftei de în scopuri medicinale; se mai numeşte
mâncare la copii: sirop, dintr-o linguriţă rabarbără, rabarbură, rabinţă, ravent,
pulbere rizom, 1 linguriţă pulbere rebarbără; Engl:
Engl: Rhubarb; Franc:
Franc:
rădăcină cicoare, 1 vârf de cuţit Rhubarbe; Germ:
Germ: Rhabarber; Rus: Rus:
bicarbonat de sodiu la o cană (200 ml) cu Reveni; Turc:
Turc: Râvent. Răspândit în
apă. Se dă în clocot. Se strecoară. China de Vest.
Reziduul rămas se stoarce. Se adaugă ISTORIC. Reventul (Rheum
(Rheum
zahăr şi se fierbe până la consistenţa officinalis)
officinalis) este cunoscut din cele mai
dorită. Se ia înainte de masă câte o vechi timpuri. El este amintit în scrierile
linguriţă (A. Radu, E. Andronescu, din China cu 3000 de ani îHr, iar
1984). 5. Pentru combaterea viermilor Dioscoride, Galen, Plinius cel Bătrân şi
intestinali şi ca purgativ: se iau 2 g praf Celsus din antichitate, precum şi medicii
rizom amestecat cu miere, dimineaţa pe arabi din Evul Mediu îl preţuiau şi îl
stomacul gol. 6. Homeopatic, diluţia a 4- foloseau în practica medicală ca purgativ,
a centezimală a tincturii-mamă se
65

stomahic şi tonic. În trecut reventul era puţin turtit şi pubescent; faţa inferioară a
adus, din China în Europa, pe trei căi frunzei pubescentă. Flori mici, verzui.
comerciale şi denumit diferit după ultima Înflorire, V–VI. Fruct nuculă (achenă).
ţară distribuitoare: prin Turkestan –
Marea Caspică – Rusia şi era numit
revent rusesc; prin Persia – Siria şi se
numea revent sirian; prin India – Marea
Roşie – Alexandria şi numit revent
egiptean. Între anii 1653 şi 1918, Rusia
deţine monopolul comerţului cu revent.
După anul 1918, exportul reventului îl
realizează China direct pe piaţa mondială
sub numele de revent de Canton, Shenzi,
Şanhai (Em. Păun, A. Mihalea, Anela
Dumitrescu, Maria Verzea, Oltea RECOLTARE. Rizomul (Rhei
(Rhei
Coşocariu, 1988). S-a născut ideea de rhizoma)
rhizoma) se recoltează toamna, în luna
aclimatizare a reventului în Europa. În octombrie. Din flora spontană se
acest scop s-a căutat obţinerea de seminţe recoltează când ajunge la vârsta de 8–10
şi cultivarea lor. Acest fapt s-a realizat în ani. Din cultură recoltarea începe cu anul
anul 1867, când misionarii catolici al III-lea. Se obişnuieşte recoltare în anii
francezi aduc seminţe care sunt cultivate IV–V. Rizomii scoşi din pământ se curăţă
în Grădina Botanică din Paris (Al. Ruia, de impurităţi şi se transportă la locul de
1944). Aproximativ în anul 1871, condiţionare. Rizomii se decojesc, se
consulul Franţei în China trimite în ţară fragmentează prin tăiere şi se despică
seminţe de Rheum officinalis Baillon. dacă sunt groşi, apoi se aşează în strat
Această specie este aclimatizată în cadrul subţire în şoproane, pe platforme, la
diferitelor grădini botanice din Europa. soare sau la umbră pentru zvântare.
S-a încercat apoi introducerea ei în Uscarea se face în poduri acoperite cu
cultură. Agrotehnica reventului este tablă sau camere bine aerisite. Procesul
adusă la cunoştinţa celor interesaţi de de uscare durează mult. Uscarea
către Sofonea (1935) într-un articol artificială, la 50–600C. După uscare
publicat în Viaţa agricolă.
agricolă. Primele culturi rădăcinile devin galbene. Producţia:
experimentale din România cu Rh. rădăcini proaspete, 8.000– 10.000 kg/ha;
officinale s-au efectuat între anii 1955 şi rădăcini uscate, 2.000–2.500 kg/ ha.
1957 la Măgurele – Braşov. Sămânţa După uscare se ambalează în bale, saci.
pentru această cultură a fost adusă din Se păstrează în încăperi uscate, curate şi
Polonia. La nivel european, reventul a bine aerisite.
fost introdus în cultură în Marea Britanie, COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomii
Rusia, Franţa, apoi în Germania, Olanda şi rădăcinile conţin apă (până la 67%),
şi România. Ţările cultivatoare sunt antrachinone (crizofanol, reoemodina,
puţine, din care cauză produsul chinezesc reocrizidina, renina etc), substanţe
domină piaţa mondială (V. Cucu şi tanante (glucogolina, catecolul, tetrarina),
colab., 1982; Leon S. Muntean, 1990). acid oxalic, oxalaţi de calciu, acid galic,
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom cinamic, rezine, ulei volatil, substanţe
voluminos. Tulpină înaltă până la 2–3 m. minerale. Peţiolul şi lamina frunzei
Frunze bazale mari, subreniforme sau conţin hidraţi de carbon (până la 2%),
suborbiculare, mai late decât lungi, acizi organici: lactic, malic, oxalic;
ajungând până la 1 m diametru, cu 5 lobi proteine (0,5%); vitamina C (până la 15
multidentaţi; peţiolul mai mult sau mai mg/100 g substanţă proaspătă), substanţe
 66

minerale: potasiu, calciu, fosfor, prin macerarea unei linguriţe pulbere

magneziu, sodiu, fier, mangan, zinc, rizom cu o lingură pulbere rădăcină
cupru, molibden etc. genţiană la 1 păhărel de alcool
PROPRIETĂŢI concentrat. Se astupă sticla cu dop şi se
FARMACODINAMICE. Substanţele lasă 7 zile, agitându-se zilnic de 2–3 ori.
active, în doze mici, au acţiune Se strecoară şi se păstrează în sticluţe
antidiareeică datorită reotanoidelor şi mici închise la culoare. Se iau, de 2–3 ori
totodată excitant al secreţiei gastrice. pe zi, câte 15–20 picături. 4. Pentru
Datorită acestei proprietăţi, este prescris stimularea poftei de mâncare la copii:
ca tonic stomahic. În doze mai mari, sirop, dintr-o linguriţă pulbere rizom, 1
principiile antrachinonice acţionează mai linguriţă pulbere rădăcină cicoare, 1 vârf
întâi laxativ, apoi purgativ. În doze foarte de cuţit bicarbonat de sodiu la o cană
mari inhibă contracţiile peristaltice ale (200 ml) cu apă. Se dă în clocot. Se
intestinului gros. Stările purgative sunt strecoară. Reziduul rămas se stoarce. Se
date nu numai de antrachinone, dar şi de adaugă zahăr şi se fierbe până la
alte componente. Reventul conţine o consistenţa dorită. Se ia înainte de masă
rezină colorată în galben brun, care câte o linguriţă (A. Radu, E. Andronescu,
posedă proprietăţi puternic laxative. 1984). 5. Pentru combaterea viermilor
Substanţele antrachinonice nu produc intestinali şi ca purgativ: se iau 2 g praf
colici la nivelul stomacului şi intestinului rizom amestecat cu miere, dimineaţa pe
subţire. Ajunse în intestinul gros, sub stomacul gol. 6. Homeopatic, diluţia a 4-
formă glicozidică sau scindate, sunt a centezimală a tincturii-mamă se
reduse la antranoli de flora fermentativă administrează, în diareele acide şi
de putrefacţie. dureroase, copiilor frecvent rahitici, care
MEDICINĂ UMANĂ. transpiră abundent şi permanent, mai ales
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. vara, după ce au mâncat fructe necopate.
combaterea constipaţiilor: pulbere rizom,
rizom, Copilul e palid şi agitat. Agitaţia e mai
câte un vârf de linguriţă, seara, înainte de mare la începutul scaunului şi după
culcare. 2. Pentru stimularea digestiei, acesta. În timpul defecaţiei, copilul
prin excitaţia sucurilor gastrointestinale, frisonează, tremură. Această diluţie se
ca tonic stomahic şi uşor laxativ: a) mai administrează în durerile provocate
decoct, dintr-o lingură pulbere rizom la o de erupţiile dentare şi în diareele din
cană (250 ml) cu apă, în care se adaugă 1 timpul verii. Diluţiile de la a 5-a la a 7-a
linguriţă bicarbonat de sodiu. Se dă în centezimală se administrează în
clocot. Se acoperă şi se lasă la răcit. Se tulburările de lactaţie ale mamei,
strecoară. Se bea câte o linguriţă înainte manifestate la nivelul mameloanelor
de mesele principale; b) vin tonic, obţinut (Mihai Neagu Basarab, 1985). Uz extern.
din macerarea a 4 linguri (60 g) pulbere 1. Pentru tratarea rănilor, tăieturilor,
rizom, o lingură (15 g) coajă de contuziilor: decoct, dintr-o lingură
portocală, 8 g cardamon în 960 ml vin pulbere rizom la o cană (250 ml) cu apă.
negru. Se lasă 7 zile la temperatura Se fierbe 5–10 minute la foc domol. Se
camerei. Sticla se agită de mai multe ori strecoară. Se răceşte. Se spală locul
pe zi pentru omogenizarea conţinutului. afectat. Pe contuzii se aplică în
Se strecoară. Se adaugă zahăr. Se bea cataplasme cu pansament înmuiat în
conţinutul unui păhărel înainte de masă. decoct. 2. Pentru tratarea laringitei, 2–3
3. Pentru combaterea anorexiei gargare pe zi, cu decoctul pregătit ca mai
(stimularea poftei de mâncare) şi sus. 3. Pentru tratarea bătăturilor
atenuarea sau diminuarea totală a (clavus): cataplasme, cu pulbere rizom
durerilor de stomac: tinctură, obţinută înmuiat în puţină apă. Se aşează pe locul
67

afectat şi se bandajează. Procedeul se acelaşi racem. Florile femele reprezintă

repetă până când bătătura este înlăturată. 50–70% din inflorescenţă, grupate în
partea superioară a axului central
(ciorchine), cele mascule în partea
inferioară. Înflorire, VIII–X. Polenizare
RICIN (Ricinus
(Ricinus anemofilă şi entomofilă. După eliberarea
communis L), fam. Euphorbiaceae. polenului, florile mascule se usucă şi cad.
Plantă erbacee, anuală, oleaginoasă, Fruct, capsulă tri sau tetraloculară,
medicinală, ornamentală, cultivată; se indehiscentă sau dehiscentă, cu suprafaţa
mai numeşte boabe de turbă, casroca, netedă, rugoasă sau acoperită cu ţepi.
căpuşe, cârliş, cicer, cin, floare Seminţe mari, oval-alungite, cu
boierească, iarba boierului, rătin, recin, endosperm, cu o excrescenţă în vârf
reţin, reţână, riţin, turb; Bulg:
Bulg: Protuk; numită carunculă, lucioase, cenuşii-
Engl:
Engl: Castor-oil plant; Franc:
Franc: Ricin albăstrui sau roz-verzui, mozaicat prin
commun, Ricin; Germ:Germ: Wunderbaum; desene punctiforme sau liniare.
Magh:
Magh: Csudafa; Rus:Rus: Reţinus, Klesevina
obâknovennaia. Răspândit în India,
Africa tropicală.
ISTORIC. Ricinul este cultivat din
timpuri străvechi de chinezi, indieni,
egipteni, greci şi arabi. În mormintele
antice chineze şi în sarcofagiile egiptene
au fost găsite seminţe de ricin, ceea ce
înseamnă că în acele vremuri era o plantă
de cultură importantă. Romanii îi dau
numele de ricinus,
ricinus, ceea ce înseamnă
căpuşe, după asemănarea seminţelor cu RECOLTARE. Seminţele (Ricini (Ricini
această insectă. În prezent ricinul se semen)
semen) se recoltează atunci când ajung la
cultivă ca plantă uleioasă, ocupând la maturitatea deplină. Sub aspect exterior,
nivel mondial peste 1,5 milioane/ha din această fază corespunde cu uscarea şi
suprafaţa arabilă. Cele mai mari suprafeţe brunificarea capsulelor. În acest stadiu
se cultivă în India (cca 600.000 ha), seminţele au 13–15% umiditate.
Brazilia, Rusia, China, SUA. Alte ţări Recoltarea se face manual şi cu combina.
cultivatoare sunt: Algeria, Sudan, RAU, La recoltarea manuală mâinile sunt
Senegal, Madagascar, Argentina, Iran etc. protejate cu mănuşi de doc. Înainte de
În România, ricinul se cultivă asociat pe recoltarea cu combina se aplică
suprafeţe cuprinse între 12.000 şi 25.000 defolierea plantelor cu defoliatoare
ha. chimice (triclorofenoxiacetic în soluţie de
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină 0,5% sau dinitroortocrezol în
pivotantă, adâncă în sol până la 2 m, cu concentraţie de 35% etc.). Capsulele
rădăcini secundare de diferite ordine, pe recoltate se usucă 2–4 zile, apoi se
un diametru de cca 2 m. Tulpină erectă, treieră. Sămânţa treierată se curăţă de
fistuloasă, cu 5–8 internoduri, înaltă de impurităţi prin vânturare sau selectare.
1–2 m, verzuie-albăstruie sau roşiatică, Producţie, 10 q/ha.
ramificată, acoperită cu un strat de ceară. COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
Frunze alterne, palmat-lobate, glabre, Seminţele conţin ulei nesicativ (47,2–
lucioase, lung-peţiolate. Flori unisexuate, 58,6%), constituit din acizii: oleic
femele şi mascule, grupate distinct pe (6,8%), linoleic (1,4%), ricinoleic (82%),
 68

stearic (3,4%), dioxistearic (1,3%); gros (colon) se saponifică, pune în

proteine, din care una foarte toxică, libertate acidul ricinoleic. Acesta
ricina; glucide, enzime, vitamina E, stimulează peristaltismul intestinal. Lasă
substanţe minerale. Gust oleaginos şi local o iritaţie moderată, iar acţiunea este
acru. Indice de iod, 81–86. Turtele rapidă. Dozele de administraţie: 20–50 g
rezultate după extragerea uleiului conţin pentru adulţi, 5–10 g pentru copii,
substanţe proteice (peste 40%), din care ţinându-se cont să se adauge câte 2 g
ricina 1,5%, foarte toxică, otrăvitoare pentru un an de vârstă. Se mai foloseşte
(provoacă moartea animalelor), pentru înlăturarea negilor, a petelor de
alcaloidul ricina (1,5–3%), cu toxicitate ficat apărute la vârstnici pe faţă şi pe
moderată, ulei, săruri minerale cu mâini, a bătăturilor. Intern se mai poate
conţinut de azot (6,3%), fosfor (2,55%), administra sub formă de capsule
potasiu (0,96%). gelatinoase, clisme sau supozitoare. Din
TOXICOLOGIE. Substanţele uleiul de ricin se prepară un unguent cu
menţionate se găsesc acumulate şi în acţiune cicatrizantă, folosit în chirurgie.
tulpini, frunze, inflorescenţe, fructe MEDICINĂ UMANĂ.
provocând stări de intoxicaţie gravă la FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
muncitorii din câmp, în timpul culturii şi evacuarea intestinală: ulei de ricin,
ricin, extras
al treieratului. Seminţele conţin ricină, cu la rece, adulţii – 20–50 g o dată; la copii
o toxicitate mai mare decât a stricninei, se stabileşte cantitatea în funcţie de
cianurilor, acidului cianhidric, vârstă (câte 2 g pentru un an de vârstă).
asemănătoare cu a veninului de şarpe. Uz extern. 1. Pentru tratarea negilor:
Toxicitatea se manifestă prin leziuni frecţii cu ulei de ricin seara şi dimineaţa.
hepatice, nefritice, coagularea fibrinei, După 3–4 săptămâni dispar. 2. Pentru
aglutinarea hematiilor, lezarea pereţilor tratarea papiloamelor: frecţii uşoare şi
vaselor de sânge, iritarea mucoasei ungere,
ungere, de 3 ori pe zi, cu ulei de [Link].
gastrice şi intestinale etc. Pentru om, Dispar după 1–2 luni. 3. Pentru
consumul a 15–20 seminţe constituie combaterea petelor de ficat apărute la
doza mortală. Se instalează nefrita, apoi vârstnici pe mâini şi faţă: frecţii, seara şi
necroza ficatului, urmată de paralizia dimineaţa, cu ulei de ricin.
ricin. Dispar după
vasomotorie. Ingerarea a 10 seminţe 1–2 luni. 4. Pentru combaterea
provoacă dureri de mâini şi picioare, bătăturilor: frecţie locală cu ulei de ricin,
ricin,
scaun coleric, tahicardie, anurie etc. Se apoi se aplică o bucată de propolis topit
impune tratament medical de specialitate. la foc, peste care se pune leucoplast.
PROPRIETĂŢI Procedura se repetă în fiecare seară până
FARMACODINAMICE. Uleiul de ricin când bătătura dispare. 5. Pentru
(Oleum ricini)
ricini) are utilizări terapeutice în combaterea seboreei: pomadă sau
medicina umană şi veterinară, cultă şi loţiune, cu ulei de ricin 20–50% în apă de
tradiţională. Este un lichid vâscos, colonie. Se poate asocia şi cu alte
aproape incolor sau slab gălbui. Miros şi ingrediente.
gust particular, densitatea 0,945–0,966 Fitohomeopatie. Tinctura-mamă
g/dm3. La 00C se tulbură. La –160C trece obţinută din plantă proaspătă este
într-o masă albicioasă, cu consistenţă utilizată la tratarea unor boli umane. 1. În
moale. Este solubil în alcool absolut, acid hipogalactie: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se
acetic, eter şi cloroform. Conţine 80% administrează în diluţiile de la a 3-a
ricinoleină, glicerida acidului ricinoleic, decimală la a 3-a centezimală. 2. În
gliceride ale acizilor izoricinoleic, tendinţa de diaree: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se
stearic, hidroxistearic şi dihidroxistearic. administrează în diluţiile a 3-a decimală
Utilizat ca purgativ. Ajuns în intestinul la a 4-a centezimală. 3. În constipaţii,
69

congestie hepatică cronică, icter cu hipocotil. Rădăcina rămâne subţire şi este

greaţă, hepatite, cefalee occipitală prevăzută cu rădăcini secundare. Sub
hepatică: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se epidermă se găseşte, la cele mai multe
administrează la ora 16, în diluţia a 5-a soiuri, un ţesut care conţine antocian, ce
centezimală. Bolnavul manifestă tendinţă le conferă culoarea mai mult sau mai
de subicter, durere epigastrică, greţuri puţin roşie. Frunze inferioare peţiolate,
frecvente. 4. În gastroenterite, diaree mari, pubescente, lirat-penat-sectate; cele
acute sau cronice, holeră, dizenterie, tulpinale lanceolate, mai mult sau mia
vomă: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se administrează puţin sectate. Flori albe, roze-pal sau
diluţia a 4-a centezimală. 5. În mamite cu violete, grupate într-un racem lax.
secreţie lactată abundentă, sâni umflaţi, Înflorire, V–IX. Polenizare entomofilă.
adenopatie axială, dureri mamare Fruct, silicvă indehiscentă, cu rostru de
pulsatile cu iradiere în braţe: tinctura- formă conică. Seminţe globuloase,
mamă,
mamă, se administrează diluţiile a 3-a maronii-roşcate.
decimală la a 4-a centezimală. 6. În
hipergalactie: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se
administrează în diluţiile a 4-a sau a 5-a
centezimală (M. Neagu Basarab, 1984).

RIDICHE DE LUNĂ
(Raphanus sativus L. convar. sativus, var.
radicula Pers), fam.
Brassicaceae/Cruciferae. Plantă erbacee,
anuală, alimentară, cultivată pentru RECOLTARE. Rădăcinile se
rădăcina tuberizată; se mai numeşte recoltează când au ajuns la maturitatea de
arape, aripane, aripane roşii, ridiche de consum. Acest lucru se întâmplă
grădină, ridiche roşie, ridichi albe, aproximativ cu 4–6 săptămâni de la
ridichi roşii; Engl:
Engl: Radish; Franc:
Franc: Radis semănat. Recoltarea se face gradat, în
de tous les mois; Germ:
Germ: Monatsrettig; funcţie de epoca când au fost semănate.
Magh:
Magh: Hónapos retek; Rus: Rus: Radiska. Ridichile se recoltează prin smulgere, se
Răspândită în Asia de Est, India, Asia spală, se leagă câte 5–10 bucăţi şi se
Centrală şi zona Mării Mediterane. livrează. Producţia, 8–10 t/ha.
Acestea sunt considerate centrele COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Ridichile
geografice de origine pentru ridichea de de lună conţin apă (93,34%), proteine
lună. (1,23%), grăsimi (0,15%), substanţe
ISTORIC. Ridichea de lună se află extractive neazotate (3,77%), celuloză
în cultură din timpuri foarte vechi. Este (0,75%), săruri minerale (0,74%).
cultivată cu cel puţin 4000 de ani îHr. PROPRIETĂŢI
Popoarele antice din China, Japonia, FARMACODINAMICE. Au acţiune
Egipt, Grecia, Roma cultivau pe scară antilitiazică, antiscorbutică, antiseptică,
largă această plantă şi o foloseau în antirahitică, depurativă, diuretică; drenor
alimentaţie. În prezent cultura ridichilor hepatic şi renal, colagogă, coleretică,
de lună se practică pe toate continentele. aperitivă, calmantă, răcoritoare,
În România se cultivă în toate judeţele. revulsivă, sedativă, tonică. Provoacă
DESCRIEREA SPECIEI. Partea eliminarea viermilor intestinali;
îngroşată este reprezentată numai din împiedică formarea calculilor renali şi
hepatici (colecistici); contribuie la
 70

combaterea scorbutului; acţionează se acoperă; după 24 de ore rezultă un

împotriva microorganismelor de pe sirop din care se iau 3–4 linguriţe pe zi.
tegumente şi mucoase; stimulează pofta Uz extern. Pentru tratarea pneumoniei,
de mâncare; scade excitabilitatea diminuarea congestiei ficatului:
nervoasă, acţionând asupra centrului cataplasme,
cataplasme, cu ridiche roşie rasă; pentru
tusei din bulb şi punte; stimulează plămâni se aşează pe cavitatea toracică,
secreţia bilei; retrage din umori toxinele iar pentru ficat, pe jumătatea abdominală,
şi favorizează eliminarea lor; acţionează începând de la coaste în jos.
asupra epiteliului renal, mărind secreţia şi Fitohomeopatie. Tinctura-mamă,
excreţia de urină; fluidifică şi elimină pregătită din partea cărnoasă proaspătă
prin expectoraţie substanţele dăunătoare de ridichie este folosită pentru
din bronhii şi plămâni; elimină senzaţia combaterea diferitelor boli umane. 1. În
de încălzire; determină o congestie meteorismul flatulent (încarcerări
superficială locală, având ca efect gazoase dureroase) cronic sau acut.
descongestionarea în profunzime; Abdomenul bolnavului este destins,
calmează stările de excitaţie cerebrală. timponizat şi dur, de multe ori cu o jenă
Recomandată în tratarea litiazei urinare şi respiratorie. Nu se pot emite gaze, deşi
biliare, dispepsiilor, colecistitelor, există spasme peristaltice de intensitatea
insuficienţei hepatice, afecţiunilor unor colici: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se
pulmonare (pneumonie, bronşită cronică, administrează în diluţiile centezimale a
astm), tusei, tusei convulsive, alergiei, 3-a şi a 4-a.
4-a. 2. În isterie, bulă isterică,
ameţelilor, dischineziei biliare, gutei, spasme esofagiene, nimfomanie. Bolnava
reumatismului cronic degenerativ, prezintă menstre abundente şi prelungite
artritelor cronice, scorbutului, urticariei, ca durată. Simte o bulă caldă urcând din
icterului, insomniei, migrenei, abdomen spre gât. Râsul uneori se
constipaţiei, rahitismului, eczemelor. prelungeşte în tuse. Senzaţie de frig în
MEDICINĂ UMANĂ. spate, pe faţa posterioară a braţelor şi o
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. răcire a genunchilor. Manifestă aversiune
tratarea bolilor menţionate la fitoterapie, faţă de copii şi faţă de femei, insomnii
ridichea se consumă în stare proaspătă la datorate apetenţei sexuale exagerate:
mese. Poate fi tăiată felii sau rasă. 2. tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se administrează în
Pentru tratarea litiazei renale şi biliare: diluţiile centezimale de la a 5-a la 9-a. 3.
suc, obţinut prin introducerea ridichilor În seboree, la indivizii flatulenţi sau
roşii în maşina centrifugă pentru sucuri. dispuşi la erupţii pemfigoide: tinctura-
În lipsa acesteia, ridichile se spală şi se mamă,
mamă, se administrează în diluţiile
dau prin răzătoare, apoi prin maşina de centezimale a 4-a şi a 5-a (Mihai Neagu
tocat. Se storc bine prin pânza de tifon, Basarab, 1985).
obţinându-se sucul. Se iau 30–40 g cu
cca 15 minute înainte de mese. Posedă
rolul de mărunţire a pietrelor. 3. Pentru
tratarea dischineziei biliare hipotone şi RIDICHE NEAGRĂ
atone: suc, obţinut ca mai sus. Sucul (Raphanus sativus L. convar. niger (Mill)
obţinut, în cantitate de 250 ml, se D C), fam. Brassicaceae/Cruciferae.
Brassicaceae/Cruciferae.
amestecă cu o jumătate pahar de miere; Plantă erbacee, bianuală, alimentară,
se iau 3–6 linguri pe zi, între mese, până cultivată ca ridiche de vară şi ridiche de
la ameliorare. Favorizează eliminarea iarnă; se mai numeşte rădichi, rădichi
bilei 4. Pentru tratarea afecţiunilor albe, rădăţiă, rădişi, rădiţi, ridiche
pectorale: suc, obţinut din ridichile de tomnatică, ridiche de bere, ridichi de
lună tăiate felii peste care se pune zahăr;
71

iarnă, ridichi de toamnă, ridichi de vară, vitamina A (1 μg), B1 (0,05 mg%), B2

ridichi negre de iarnă, Engl:Engl: Winter (0,02 mg%), niacin (0,3 mg%), vitamina
radish;
radish; Franc:
Franc: Radis d’été et d’hiver;
d’hiver; C (25 mg%).
Germ:
Germ: Sommerund Winterrettich, PROPRIETĂŢI
Bierretich;
Bierretich; Magh:
Magh: Fekete Retek, FARMACODINAMICE. Ridichile de vară
Sörretek;
Sörretek; Rus:
Rus: Redka letniaia i zimniaia.
zimniaia. şi de iarnă au utilizări terpeutice în
Răspândită în Asia, Europa etc. medicina tradiţională umană şi
ISTORIC. Ridichea neagră a fost veterinară. Ridichea neagră are
cultivată din timpuri străvechi, cu cel proprietăţi antiscorbice, antialergice,
puţin 4.000 ani în urmă. Era folosită în antitusive, colecistochinetice (provoacă
alimentaţie de popoarele antice din golirea vezicii biliare), tonice respiratorii,
China, Japonia, Egipt, Grecia, Roma etc. stimulatoare ale celulei hepatice,
în ţara noastră se cultivă pentru sezonul diuretice, digestive, pectorale, revulsive,
rece. sedative. Principiile active ale acestor
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcina soiuri provoacă eliminarea viermilor
tuberizată provine din hipocotil şi intestinali; împiedică formarea calculilor
rădăcina propriu-zisă. Frunzele din rozetă renali li hepatici (colecistici); contribuie
sunt mari, pubescente, peţiolate, lirat- la combaterea scorbutului; acţionează
penat-sectate, cu segmentul terminal împotriva microorganismelor de pe
mare, rotunjit, cordat; cele tulpinale tegumente şi mucoase; stimulează pofta
lanceolate, mai mult sau mai puţin de mâncare; scade excitabilitatea
sectate. Tulpină floriferă dreaptă, nervoasă, acţionând asupra centrului
cilindrică, puternic ramificată, acoperită tusei din bulb şi punte; stimulează
cu perişori rigizi, înaltă până la 100 cm. secreţia bilei; retrage din umori toxinele
Flori albe, dispuse în racem lax. Înflorire, şi favorizează eliminarea lor; acţionează
V-IX. Fruct, silicvă indehiscentă, asupra epiteliului renal, mărind secreţia şi
terminată cu un rostru de formă conică. excreţia de urină; fluidifică şi elimină
Seminţe globuloase, de culoare maronie- prin expectoraţie substanţele dăunătoare
roşcată. Facultatea germinativă se din bronhii şi plămâni; elimină senzaţia
păstrează 4 ani. de încălzire; determină o congestie
superficială locală, având ca efect
descongestionarea în profunzime;
calmează stările de excitaţie cerebrală.
Recomandate în tratarea litiazei urinare şi
biliare, dispepsiilor, colecistitelor,
insuficienţei hepatice, afecţiunilor
pulmonare (pneumonie, bronşită cronică,
astm), tusei, tusei convulsive, alergiei,
ameţelilor, dischineziei biliare, gutei,
reumatismului cronic degenerativ,
artritelor cronice, scorbutului, urticariei,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Ridichile icterului, insomniei, migrenei,
negre conţin ulei volatil sulfurat format constipaţiei, rahitismului, eczemelor.
din rafinol şi mici cantităţi de topoferol. MEDICINĂ UMANĂ.
UMANĂ.
Ridichea de vară şi de iarnă conţin apă FITOTERAPIE. Uz intern.
intern. 1. Pentru
(86%), proteine (1,92%), grăsimi tratarea bolilor menţionate la fitoterapie
(0,11%), hidraţi de carbon (6,90%), sodiu ridichile se consumă în stare proaspătă la
(15 mg%), potasiu (254 mg%), calciu (25 mese. 2. Pentru tratarea litiazei renale şi
μg%), fosfor (20 mg%), fier (o,6 mg%), biliare: suc,
suc, obţinut prin introducerea
 72

ridichilor negre în maşina centrifugă Fitohomeopatie. 1. Homeopatic,

pentru sucuri. În lipsa acesteia, ridichile diluţiile centezimale a 3-a şi a 4-a ale
se spală şi se dau prin răzătoare, apoi prin tincturii-mamă se administrează în
maşina de tocat. Se storc bine prin pânza meteorismul flatulent (încarcerări
de tifon, obţinându-se sucul. Se iau 30-40 gazoase dureroase) cronic sau acut.
g cu cca 15 minute înainte de mese. Abdomenul bolnavului este destins,
Posedă rolul de mărunţire a pietrelor. 3. timponizat şi dur, de multe ori cu o jenă
Pentru tratarea dischineziei biliare respiratorie. Nu se pot emite gaze, deşi
hipotone şi atone: a) suc de ridiche există spasme peristaltice de intensitatea
neagră,
neagră, obţinut ca mai sus, după ce se unor colici. Diluţiile centezimale de la a
spală şi se curăţă de coajă; într-un borcan 5-a la a 9-a se administrează în isterie,
de sticlă de ¼ litri sucul obţinut se bulă isterică, spasme esofagiene,
amestecă cu o jumătate de pahar de nimfomanie. Bolnava prezintă menstre
miere; se iau 3-6 linguri pe zi, între mese, abundente şi prelungite ca durată. Simte
până la ameliorare. Favorizează o bulă caldă urcând din abdomen spre
eliminarea bilei; b) suc de ridiche neagră gât. Râsul uneori se prelungeşte în tuse.
diluat în proporţii egale cu apă; în prima Senzaţie de frig în spate, pe faţa
zi, seara, la culcare, se beau 100 ml, apoi, posterioară a braţelor şi o răcire a
zilnic, cantitatea se măreşte, ajungându- genunchilor. Manifestă aversiune faţă de
se după 6-8 săptămâni la 400 ml pe zi. 4. copii şi faţă de femei, insomnii datorate
Pentru tratarea bronşitelor cronice, tusei, apetenţei sexuale exagerate. Diluţiile a 4-
răguşelii: suc de ridiche neagră,neagră, o a şi a 5-a centezimale se administrează în
jumătate de pahar, amestecat cu o seboree, la indivizii flatulenţi sau dispuşi
jumătate de pahar de miere. Se păstrează la erupţii pemfigoide (Mihai Neagu
la frigider. Copii iau 1-2 linguriţe de 3 ori Basarab, 1985). Uz extern. extern. Pentru
pe zi, adulţii, 1-2 linguri de 3 ori pe zi. 5. tratarea pneumoniei, diminuarea
Pentru tratarea afecţiunilor pectorale: a) congestiei ficatului: cataplasme,
cataplasme, din
suc,
suc, obţinut din ridiche neagră tăiată felii ridiche neagră rasă; pentru plămâni se
peste care se pune zahăr; se acoperă; aşează pe cavitatea toracică, iar pentru
după 24 de ore rezultă un sirop din care ficat, pe jumătatea dreaptă abdominală,
se iau 3-4 linguriţe pe zi; b) suc de începând de la coaste în jos.
ridiche neagră,
neagră, obţinut prin scobirea unei MEDICINĂ VETERINARĂ. Pentru
ridichi mai mari şi umplerea cu zahăr sau tratarea de tuse a cailor: ridichile negre se
miere şi hrean; se coace; din sucul lăsat taie mărunt şi se administrează în
se iau 3-4 linguriţe pe zi. 6. Pentru mâncare sau prin breuvaj bucal (se toarnă
calmarea tusei: suc,
suc, obţinut din ridiche pe gât).
neagră. Ridichea se taie în două jumătăţi
egale. În fiecare jumătate se face o gaură
adâncă, folosindu-se o lingură cu
marginile mai ascuţite. Se umple cu RIDICHE
zahăr. Se lasă 6 ore. Se bea siropul SĂLBATICĂ (Raphanus
(Raphanus raphanistrum
rezultat şi se mai umple încă o dată cu L), fam. Brassicaceae/Cruciferae. Plantă
zahăr. Operaţiunea se face dimineaţa erbacee, anuală, terofită, buruiană,
pentru a bea la prânz siropul format, la întâlnită prin arături printre plantele
prânz pentru a bea siropul seara, iar seara cultivate, pe pârloage, mirişti, foarte
pentru a bea siropul dimineaţa. Un astfel comună, din zona de stepă până în
de tratament este suficient 2 zile, regiunea montană, etajul fagului; se mai
maximum 3 zile. numeşte hrean, rapiţă sălbatică, răchiţă
73

de ogoare, răchiţe, ridichioară, rochiţă; (malic, citric, succinic), acizi fenolici

Engl:
Engl: Wild radish, White charlocke, (cafeic, feluric), ulei eteric, sinalbină,
Runch; Germ:
Germ: Acker Rettich; Magh:Magh: vitamina C, B1, B2, B6, PP. Frunzele
Repcsényretek; Rus:Rus: Redka polevaia; conţin K, Ca, Mg, Na, Fe, P, S, Cl, Si,
Ucr:
Ucr: Riisva. Răspândită în regiunea zaharuri, aminoacizi, acizii cafeic, p-
mediteraneană (cosmopolită), de unde s-a cumaric, feluric. Seminţele conţin P, K,
răspândit pe toate continentele. Ca, Mg, Na, Fe, Zn, Mn, Cu, Mo, Hg,
ISTORIC. Planta este cunoscută din aminoacizii (glutamic, aspartic), prolina,
antichitate. Strămoşii noştri o foloseau lipide, acizi graşi (oleic, erucic, linoleic,
contra tuberculozei. Sucul obţinut prin linolenic, palmitic, arahidonic, stearic,
strivirea rădăcinilor se lua în bolile de miristic), compuşi organici cu sulf etc.
ficat. Frunzele tinere erau folosite ca PROPRIETĂŢI
legumă. Sămânţa conţine 25% ulei gras, FARMACODINAMICE. Plantei i se
bun pentru iluminat. atribuie proprietăţi antiscorbutice,
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină diuretice, expectorante, stimulente,
pivotantă. Tulpină erectă sau ascendentă, antilitiazice, biliare, coleretice.
cilindrică sau obtuz-muchiată, înaltă de Aprovizionează organismul cu vitamina
30–60 (80) cm, rărit-păroasă, adeseori C şi combate scorbutul; acţionează
ramificată de la bază, frunzoasă. Frunzele asupra epiteliului renal şi măreşte
inferioare şi mijlocii peţiolate, dispers- secreţia şi excreţia de urină; acţionează
setos-păroase, obovat-lanceolate, lirat- asupra căilor respiratorii şi fluidifică
penat-fidate, cu 2–4 perechi de lacinii secreţiile bronşice; fortifică organismul
ovate, descrescente în jos; segmentul prin microelementele şi macroelementele
terminal este mult mai mare, rotund, chimice la care se adaugă substanţele
ondulat sau lobat dinţat, de obicei organice pe care le conţine; intervine
confluent cu lacinia vecină. Frunze favorabil în litiaza biliară, reducând
superioare nedivizate, lanceolate, dinţate, mărimea calculilor sau dezvoltarea lor,
cu dinţi cartilaginoşi. Flori albe, roşii, stimulează secreţia biliară.
violete, rar gălbui, cu nervaţiunea MEDICINĂ UMANĂ.
întunecată, grupate într-un racem FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE.
corimbiform. Înflorire, V–IX. Fruct, tratarea de boli renale, boli hepatice,
silicvă subţire, indehiscentă, în formă de calculi biliari, scorbut: suc, obţinut prin
şirag de mărgele, gâtuită între seminţe. zdrobirea rădăcinilor şi frunzelor
proaspete. Se iau 3–4 linguri pe zi. Sucul
se poate obţine şi la maşina de scos sucul
din fructe.

ROCOINĂ (Stellaria
media (L) Vill. ssp. media),media), fam.
Caryophyllaceae. Plantă erbacee, anuală
până la anuală de iarnă (hibernantă),
terofită-hemiterofită, buruiană invadantă
în grădini, comună prin locuri umbroase,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. cultivate sau necultivate, de la câmpie
Rădăcinile conţin Mn, Cu, B, Zn, I, Cd, până la munte; se mai numeşte aurică,
glicotropeolină şi alte glucide, coadă de găină, cuişoriţă, gheţişoară,
aminoacizi, acizii organici neazotaţi iarba găinii, iarbă de păsări, racoină,
 74

răcoină, racovină, racoviţă, răcovină,

răciună, răncuină, recuină, rocotină,
rocovină, rocoţel, rocoviţă, roghină,
scânteiuţă, steluţa fetei, steluţa albă;
Germ:
Germ: Vogelmiere; Magh: Magh: Gyenge
csillaghúr; Rus:
Rus: Zvezdocika mokriţa.
Răspândită pe tot Globul pământesc
(cosmopolită).
ISTORIC. Planta este cunoscută din
antichitate. Numele Stellaria este dat
după cuvântul latin stella = stea, referitor
la formarea florii deschise în formă de
stea. Ea a fost folosită în scopuri RECOLTARE. Părţile aeriene ale
medicinale încă de pe timpul dacilor. plantei (Stellariae
(Stellariae mediae herba)
herba) se
Planta se fierbea în vin, se strecura şi recoltează atunci când se află în floare şi
decoctul se lua pentru oprirea rândurilor se folosesc proaspete. Pentru iarnă se
roşii (metroragie, menstruaţie). Extern, usucă în podurile caselor acoperite cu
plantei i s-au găsit mai multe utilizări. Cu tablă.
planta pisată se făceau legături de COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
vătămătură (hernie, afecţiuni interne cu Necunoscută.
crize acute). Pisată şi amestecată cu MEDICINĂ UMANĂ.
untură se tratau rănile şi umflăturile. FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
FITOTERAPIE.
Locuitorii satelor din Munţii Apuseni pentru oprirea sau diminuarea scurgerilor
fierbeau rădăcina plantei cu flori de menstruale sau a hemoragiilor vaginale:
şopârliţă albă (Parnassia
(Parnassia palustris)
palustris) şi cu decoct, dintr-o lingură plantă proaspătă,
decoctul se spălau zonele de pe corp tocată mărunt sau uscată şi mărunţită la o
opărite cu apă fierbinte. Astăzi este cană (250 ml) cu vin. Se fierbe 3–4
folosită extern pentru luxaţii şi cangrene. minute. Se lasă să se răcească. Se
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină strecoară. Se bea conţinutul a 2 căni pe
fusiformă. Tulpini subţiri, rotunde, zi, dimineaţa şi seara. Uz extern. Pentru
procumbente sau ascendente, înalte până tratarea de luxaţii şi cangrene: a) decoct,
la 40 (80) cm, păroase numai pe o latură din 100 g plantă proaspătă la 1 litru cu
şi radicante la nodurile inferioare. Frunze apă. Se fierbe 10 minute. Se lasă să se
ovate, scurt acute la vârf, glabre sau răcească până la călduţ. Se strecoară. Se
ciliate la bază. Flori albe, dispuse în spală locul afectat cu decoctul obţinut, iar
dicazii rare, glomerate. Înflorire, tot anul. cu planta se bandajează. Pentru bandajare
Fruct, capsulă care se deschide prin 6 se folosesc şi plante proaspete zdrobite
valve. Seminţe rotunde, reniforme, brune bine; b) alifie, din zdrobirea plantei
sau negre. amestecată cu untură. Se lasă pentru
omogenizarea principiilor active cca 2
zile. Se ung porţiunile afectate.
Fitohomeopatie. Uz intern.
intern. 1. În
durerile osoase sau periostale cronice cu
localizări de elecţie la tibie, craniu,
extremităţile membrelor şi vertebre:
tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se administrează în
diluţiiele de la a 3-a decimală la a 7-a
centezimlă. 2. În adenopatiilee cervicale,
cu răguşeală şi dureri reumatismale
75

osoase sau periostale, agravaţi de timp

umed: tinctura-mamă,
tinctura-mamă, se administrează
în diluţiile a 4-a centezimală. 3. Pentru
reumatismul persoanelor prematur ridate,
cu corpul rece, frecvent slabe, cu o
digestie încetinită, cu inflamaţii
periarticulare, sinovială: tinctura-mamă,
tinctura-mamă,
în diluţiile de la a 3-a decimală la a 4-a
centezimală. Aceleaşi diluţii e
administrează în încetinirea tuturor
funcţiilor organismului, cu ficat mare, cu RECOLTARE. Părţile aeriene ale
fecale decolorate, cu alternanţă plantei (Stellariae
(Stellariae gramineae herba)
herba) se
diaree/constipaţie (M. Neagu Basarab, recoltează pe timp frumos, însorit, după
1985). ora 11. Se usucă în podul caselor
acoperite cu tablă, sau la umbră, în strat
subţire.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
ROCOŢEA (Stellaria (Stellaria Necunoscută.
graminea L), fam. Cariophyllaceae. TOXICOLOGIE. V. Ciocârlan, în
Plantă erbacee, perenă, hemicriptofită, Flora ilustrată a României,
României, vol. I, 1988,
toxică, comună în întreaga ţară, la p. 28, menţionează planta ca fiind toxică.
PROPRIETĂŢI
marginea pădurilor, prin tufărişuri, livezi,
FARMACODINAMICE. Medicina
locuri înierbate, semănături, de la câmpie
până în etajul montan, mai frecventă din populară atribuie plantei proprietăţi
silvostepă până în etajul molidului; se antiflogistice, topice. Acţionează asupra
mai numeşte buruiana junghiului, iarba umflăturilor, diminuându-le, manifestând
căşunatului, iarba căşunăturii, intiţă, acţiune locală.
MEDICINĂ UMANĂ.
ochişor, racovină, rhână, rocoină,
rocovină, steluţa fetei, steluţă; Engl: FITOTERAPIE. Uz extern. Pentru
FITOTERAPIE.
Engl:
Lesser stitchwort; Magh: tratarea umflăturilor: decoct, din tulpini
Magh: Pázsitos
csillaghúr. Răspândită în Europa şi Asia. florifere în apă. Se fierbe cca 15 minute.
ISTORIC. Planta este cunoscută din
Se lasă să se răcească. Se spală local
antichitate. Tulpinile florifere se fierbeau umflăturile.
şi cu decoctul se spălau umflăturile (I.
Morariu, 1937).
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpini
înalte până la 50 cm, glabre, netede, RODIU (Punica
(Punica
ascendente, răsfirate în toate părţile, 4- granatum L), fam. Punicaceae. Arbust,
unghiulare, simple sau ramificate. Frunze uneori arboraş spinos, cultivat în scopuri
lineare, sau linear-lanceolate, acute, ornamentale în spaţii închise şi în locuri
îngustate spre bază, unde sunt puţin deschise, în parcul de la Băile Herculane,
ciliate, în rest glabre, verzi-strălucitoare. în Grădina Botanică din Bucureşti şi în
Flori albe, grupate în dichazii rare. grădini particulare, pe malurile lacului
Înflorire, V–VII. Fruct, capsulă Techirghiol; cel mai adesea nu ajunge la
lunguiaţă, îngustă, mai lungă decât înflorire, deoarece ramurile îngheaţă
caliciul. Seminţe roşcate, cu asperităţi. până la bază; se mai numeşte arodie,
bodier, pitlijan, pitlingean, pomogram,
roidă, rodie; Engl:
Engl: Pomegranate; Germ:
Germ:
Granat-Apfelbaum, Granatapfel; Grec: Grec:
 76

Rodie; Magh:
Magh: Gránátalma; Rus: Rus: originea scoarţei. Cele care provin de la
Granat, Granatovoe derevo; Turc:
Turc: Nar. tulpini şi ramuri au lenticele, zbârcituri şi
Răspândit în Asia, unde se găseşte în crăpături largi. Suprafaţa internă este
flora spontană (Tunisia, Iranul de Nord, netedă sau fin striată. Scoarţa recoltată de
Turcia, Afganistan). pe rădăcini are suprafaţa externă de
ISTORIC. Planta este cunoscută din culoare cenuşiu-gălbuie sau brună, iar
antichitate. Ea a fost cultivată de suprafaţa internă este colorată în galben-
fenicieni. Numele Punica vine de la brun. Gustul este astringent. Mirosul
cuvântul latin punicus = fenician, lipseşte.
cartaginean, cu referire la cultivarea COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Scoarţa
plantei de către aceştia. Planta a fost rădăcinilor şi ramurilor conţine 1%
adusă în Europa şi cultivată în scopuri alcaloizi ca peletierina, izopeletierina
ornamentale, mai apoi a fost folosită şi în (amândoi cu acţiune tenifugă),
scopuri medicinale, în alimentaţie şi pseudopeletierina şi multipeletierina,
diverse meşteşuguri. tanin şi substanţe minerale, în special
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină oxalat de calciu. Fructele conţin zaharuri,
înaltă de 1–5 m. Ramuri opuse. Frunze acid citric, acid malic şi vitamina C.
scurt-peţiolate, alungit-lanceolate, Scoarţa fructului conţine tanin.
pieloase, glabre, lucioase pe faţă. Flori PROPRIETĂŢI
roşii de 2–4 cm diametru, grupate câte 1– FARMACODINAMICE. Medicina
5 la extremitatea lujerului; caliciu populară atribuie scoarţei rădăcinilor şi
purpuriu, campanulat sau tubular, din 5–8 ramurilor proprietăţi tenifuge. Ea este
sepale valvate, cărnoase; corolă din 5–7 folosită cu succes contra viermilor Tenia
petale imbricate; androceu din numeroase solium şi contra Dibothriocephalus latus.
latus.
stamine; gineceu cu ovar inferior. MEDICINĂ UMANĂ.
Înflorire, V–VIII. Fruct, bacă globuloasă, FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE.
galbenă-intens până la roşu-aprins. combaterea viermilor laţi paraziţi (Tenia
(Tenia
Fructificare, IX–X. solium, Dibothriocephalus latus) latus) şi
împotriva ascarizilor (limbricilor): a)
decoct, din 50–60 g scoarţă în 750 ml
apă. Se lasă la macerat în apă rece timp
de 6 ore. Apoi se fierbe până se reduce la
500 ml. Se filtrează, se răceşte în 2–3
reprize, la câte o jumătate de oră interval.
La sfârşit se administrează un purgativ;
b) sulfat de peletierină, la copii în doze
de 0,10–0,15 g şi la adulţi 0,30–0,40 g,
adăugând şi 1,50 g tanin; c) tanat, gata
preparat, peletierina se administrează,
câte 0,40–0,50 g la copii şi 1,0–1,2 g la
adulţi. Este obligatorie supravegherea
RECOLTARE. Scoarţa de pe bolnavului în timpul tratamentului.
rădăcini, tulpinile şi ramurile arborelui Atenţie! Preparatele cu peletierină sunt
(Punicae granati cortex)
cortex) se recoltează contraindicate la nevrotici, femei gravide
toamna sau primăvara. Se usucă la şi copii mici (Em. Grigorescu, I. Ciulei,
umbră. Produsul se prezintă sub forma Ursula Stănescu, 1986).
unor fragmente de scoarţă plate, sub
formă de jgheab sau rulate în tuburi.
Suprafaţa lor diferă, ca aspect, după
77

RODUL- DESCRIEREA SPECIEI. Tubercul

PĂMÂNTULUI1 (Arum maculatum cilindric-ovoidal din care pornesc
L), fam. Araceae. Plantă erbacee, perenă, rădăcini subţiri. Frunze lung-peţiolate cu
geofită, toxică, întâlnită frecvent în toate lamină hastat-sagitată, cu nervuri
judeţele ţării prin păduri, din regiunea de proeminente. Peduncul floral mai scurt
câmpie şi de dealuri, pe soluri bogate în sau mai lung decât peţiolii, terminat cu
humus, în zona pădurilor de stejar şi un spic cu axa mult îngroşată, cărnoasă,
etajul gorunului; se mai numeşte aron, înconjurată de o frunză răsucită în cornet
aronă, baltag, barba lui Aron, (spată). Inflorescenţa este formată din
calendarul-codrului, calendar, ceapa- flori mici, unisexuate, femele, deasupra
zânelor, cocoşoaică, cocoşească, cărora, pe ax, se află florile mascule.
cocoşică, ghimber nemţesc, hribă, Polenizare entomofilă. Înflorire, IV–V.
judănaş, limba-broaştei, limba-vacii, Fructe, bace roşii. Seminţe sferice.
marceţi, mărcet, murceţ, murt, piciorul-
viţelului, porumbul-cucului, porumbul-
şarpelui, purcei, rădăcină de friguri,
săgeată, timp, ungurean, ungureancă,
unguroaică; Franc:
Franc: Gouet, Pied-de-
veau; Germ:
Germ: Gefleckter Aronstab;
Magh:
Magh: Kontyvirág; Pol: Pol: Aronova buda;
Sârbo-Cr:
Sârbo-Cr: Aronika; Ucr: Ucr: Aronovaca
buda. Răspândit în Europa Centrală,
Asia.
ISTORIC. Planta este cunoscută din
antichitate. Numele Arum vine de la RECOLTARE. Tuberculul (Ari
(Ari
cuvântul grecesc áros = utilitate, cu tuber)
tuber) se recoltează toamna sau
referire la utilizarea ei largă în medicina primăvara devreme (martie, începutul
umană empirică. Teofrast folosea numele lunii aprilie). Se curăţă de pământ şi se
de Arum pentru o anume specie de spală repede într-un curent de apă. Se
plantă. Din cele mai vechi timpuri, foloseşte proaspăt. Pentru iarnă se usucă
locuitorii actualului teritoriu al României la umbră, în încăperi bine aerisite.
foloseau planta în diverse scopuri Uscarea artificială, la 350C. Frunzele (Ari
(Ari
medicinale. Frunzele se puneau pe răni şi folium)
folium) se recoltează în cursul vegetaţiei.
bube rele (cărbune, antrax). Rănile Se usucă la umbră, de preferat în poduri
cangrenoase se spălau cu decoctul plantei acoperite cu tablă.
şi apoi se ungeau cu alifie preparată din COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomul
rădăcini şi frunze pisate şi amestecate cu conţine amidon, mucilagii, gume,
grăsime (N. Leon, 1903). Rănile se mai substanţe grase şi zaharate, substanţe
tratau cu sucul picurat din planta pisată. toxice (aroină, aronină, aroidina,
Pentru vătămătură (hernie, afecţiuni conicina), saponine, glicozizi, compuşi
interne cu crize acute) şi constipaţie, cianici etc.
planta pisată se plămădea în vin alb şi se TOXICOLOGIE. Sucul plantei irită
bea porţionat. Contra trânjilor puternic pielea şi mucoasele
(hemoroizi), planta se pisa, se amesteca gastrointestinale. Provoacă purgaţie
cu miere şi se lua pe nemâncate. Mai violentă, salivaţie, vomă. Produce
târziu, tot pentru trânji, planta se pisa, se parapareză şi hemoglobinurie. Copiii
plămădea în rachiu şi se bea porţionat. care mănâncă fructele prezintă dureri
stomacale, arsuri ale gâtului, diaree cu
crampe, convulsii.
 78

PROPRIETĂŢI iritaţii ale pielii, ale mucoasei bucale,

FARMACODINAMICE. Frunzele şi mucoaselor gastrice şi intestinale, diaree,
tuberculii au utilizări terapeutice în modificări ale ritmului inimii, paralizii
medicina tradiţională umană şi ale sistemului nervos periferic. În cazuri
veterinară. Li se atribuie proprietăţi extreme poate interveni moartea. Primul
purgative, vomitive, antiasmatice, ajutor constă în administrarea de cărbune
antihemoroidale, antiinflamatoare medicinal şi lichide diuretice în cantitate
(aplicate extern), antihelmintice, mare pentru eliminarea toxinelor din
vulnerare, antinevralgice. Determină organism.
evacuarea conţinutului intestinal prin
mărirea peristaltismului. Produc senzaţia
de vomă şi declanşează voma. Previn şi
elimină crizele caracteristice astmului RODUL-
bronşic. Diminuează procesul de PĂMÂNTULUI2 (Arum orientale
dezvoltare a hemoroizilor. Elimină sau Bieb), fam. Araceae. Plantă erbacee,
limitează procesul inflamator extern. perenă, geofită, toxică, întâlnită prin
Provoacă evacuarea viermilor intestinali. păduri, tufărişuri, din zona silvostepei
Stimulează vindecarea rănilor. Folosite în până în zona deluroasă, etajul gorunului,
tratarea empirică a astmului, adeseori confundată cu Arum
hemoroizilor, rănilor, umflăturilor, maculatum. Răspândită în regiunea
viermilor intestinali. Pontică-Panonică-Balcanică.
MEDICINĂ UMANĂ. ISTORIC. Planta este cunoscută din
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. antichitate şi confundată cu A.
tratarea astmului şi hemoroizilor: infuzie, maculatum. I se atribuie aceleaşi utilizări
dintr-o linguriţă frunze uscate şi ca la A. maculatum.
mărunţite sau tubercule zdrobite peste DESCRIEREA SPECIEI. Tuber
care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în discoform sau globulos, cu brazda
clocot. Se lasă acoperită 10–15 minute. transversală evidentă. Frunzele şi
Se strecoară. Se ia câte o linguriţă sau se pedunculul floral pornesc dintr-o
amestecă cu lapte dulce sau miere şi apoi adâncitură a rizomului. Frunze câte 2–3,
se consumă. 2. Pentru tratarea hastat-sagitate, proeminente, reticular-
hemoroizilor, la Valea Călugărească şi în nervate, lung-peţiolate; lobul median al
satele din jur, se face o extracţie alcoolică frunzelor oblong, acut, de 2–3 ori mai
din tuberculi. Se bea, de 3 ori pe zi, lung decât lobii laterali, patenţi sau
conţinutul câte unui păhărel. Cu această reflecţi. Flori cu peduncul floral puţin
reţetă s-a tratat Cornel Răducanu originar mai scurt decât peţiolii; tubul spatului
din Vălenii de Munte şi cu domiciliul alungit-ovoidal, în interior alb, lamina
actual în Bucureşti. Uz extern. Pentru spatului, de două ori mai lungă decât
tratarea rănilor şi umflăturilor: a) tubul, purpurie-închis, uneori numai
cataplasme, cu frunze zdrobite sau purpuriu nuanţată sau verzuie, deschisă
tubercul zdrobit, bine tocate, puse pe în partea superioară. Între inflorescenţa
zona afectată; b) decoct, din 1–2 linguriţe femelă şi cea masculă se află 3–4
rizom mărunţit la o cană (200 ml) cu apă. verticile de flori sterile, iar deasupra
Se pune la fiert şi se lasă să dea de 2–3 florilor mascule, încă 1–2 verticile.
ori în clocot. Se strecoară. Se îmbibă Înflorire, III–IV. Fruct, bacă roşie.
pansamente şi se aplică comprese pe
zona afectată. Atenţie! Utilizarea plantei
se face cu grijă, deoarece pot apărea
fenomene de intoxicaţie manifestate prin
79

dezvoltare a hemoroizilor. Elimină sau

limitează procesul inflamator extern.
Provoacă evacuarea viermilor intestinali.
Stimulează vindecarea rănilor. Folosite în
tratarea empirică a astmului,
hemoroizilor, rănilor, umflăturilor,
viermilor intestinali.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
RECOLTARE. Tuberculul (Ari
(Ari tratarea astmului şi hemoroizilor: infuzie,
tuber)
tuber) se recoltează toamna sau dintr-o linguriţă frunze uscate şi
primăvara devreme (martie, începutul mărunţite sau tubercule zdrobite peste
lunii aprilie). Se curăţă de pământ şi se care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în
spală repede într-un curent de apă. Se clocot. Se lasă acoperită 10–15 minute.
foloseşte proaspăt. Pentru iarnă se usucă Se strecoară. Se ia câte o linguriţă sau se
la umbră, în încăperi bine aerisite. amestecă cu lapte dulce sau miere şi apoi
Uscarea artificială, la 35oC. Frunzele (Ari
(Ari se consumă. 2. Pentru tratarea
folium)
folium) se recoltează în cursul vegetaţiei. hemoroizilor, la Valea Călugărească şi în
Se usucă la umbră, de preferat în poduri satele din jur, se face o extracţie alcoolică
acoperite cu tablă. din tuberculi. Se bea, de 3 ori pe zi,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Rizomul conţinutul câte unui păhărel. Uz extern.
conţine amidon, mucilagii, gume, Pentru tratarea rănilor şi umflăturilor: a)
substanţe grase şi zaharate, substanţe cataplasme, cu frunze zdrobite sau
toxice (aroină, aronină, aroidina, tubercul zdrobit, bine tocate, puse pe
conicina), saponine, glicozizi, compuşi zona afectată; b) decoct, din 1–2 linguriţe
cianici etc. de rizom mărunţit la o cană (200 ml) cu
TOXICOLOGIE. Sucul plantei irită apă. Se pune la fiert şi se lasă să dea de
puternic pielea şi mucoasele 2–3 ori în clocot. Se strecoară. Se îmbibă
gastrointestinale. Provoacă purgaţie pansamente şi se aplică comprese pe
violentă, salivaţie, vomă. Produce zona afectată. Atenţie! Utilizarea plantei
parapareză şi hemoglobinurie. Copiii se face cu grijă, deoarece pot apărea
care mănâncă fructele prezintă dureri fenomene de intoxicaţie manifestate prin
stomacale, arsuri ale gâtului, diaree cu iritaţii ale pielii, ale mucoasei bucale,
crampe, convulsii. mucoaselor gastrice şi intestinale, diaree,
PROPRIETĂŢI modificări ale ritmului inimii, paralizii
FARMACODINAMICE. Frunzele şi ale sistemului nervos periferic. În cazuri
tuberculii au utilizări terapeutice în extreme poate interveni moartea. Primul
medicina tradiţională umană şi ajutor constă în administrarea de cărbune
veterinară. Li se atribuie proprietăţi medicinal şi lichide diuretice în cantitate
purgative, vomitive, antiasmatice, mare pentru eliminarea toxinelor din
antihemoroidale, antiinflamatoare organism.
(aplicate extern), antihelmintice,
vulnerare, antinevralgice. Determină
evacuarea conţinutului intestinal prin
mărirea peristaltismului. Produc senzaţia ROIBĂ (Rubia tinctorum
de vomă şi declanşează voma. Previn şi L), fam. Rubiaceae. Plantă erbacee,
elimină crizele caracteristice astmului perenă, hemicriptofită, agăţătoare,
bronşic. Diminuează procesul de cultivată şi subspontană pe lângă garduri,
 80

prin vii, pe coastele dealurilor; se mai rubiadinprimverozid, rubiadin cu aglicon,

numeşte broci, garanţă, iarbă de alizarina, pseudopurpurina, purpurina,
margină, iarbă văpsitoare, paţachină, rubiadina, purpuroxantina, munjistina
robie rădăcină, rudă, rughie, ruibă, etc.
rumele, ştevie; Germ:Germ: Färberröte, PROPRIETĂŢI
Färber Krapp; Magh:
Magh: Buzer, Buzérfü, FARMACODINAMICE. Frunzele şi
Festöfü. Răspândită în regiunea rădăcinile plantei au utilizări terapeutice
mediteraneană. în medicina umană cultă şi tradiţională.
ISTORIC. Planta este cunoscută din Principiile active pe care le conţine
vechime ca având utilizări medicinale şi acţionează ca diuretic şi saluretic,
tinctoriale. Cultivată prin grădinile spasmolitic, tonic şi emenagog.
ţărăneşti. În unele ţări, rădăcinile servesc Acţionează asupra epiteliului renal,
la obţinerea de medicamente folosite în mărind cantitatea de urină eliminată.
litiază renală. Opresc cristalizarea sărurilor şi provoacă
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină cu eliminarea lor din organism. Favorizează
patru muchii, prevăzute cu peri mici şi tranzitul cristalelor şi al calculilor renali,
aspri, înalte de 50–80 cm. Frunze dizolvându-le vârfurile şi transformându-
lanceolat-eliptice, dispuse verticilat, pe le în gel. Elimină spasmele. Provoacă
nervuri şi margini cu peri aculeaţi, aspri apariţia ciclului menstrual întârziat.
şi retorşi. Flori galbene-pal, grupate în Indicate în litiază renală, cistită,
cime laxe, pauciflore; caliciul lipseşte; pielonefrită, insuficienţă renală.
corolă scurt-tubuloasă, cu 5 lacinii ovat- MEDICINĂ UMANĂ.
lanceolate; androceu cu 5 stamine fixate FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
de gâtul corolei, purtând antere alungite, tratarea litiazei renale, cistitei,
eliptice; gineceu cu ovar bilocular şi stil pielonefritei, insuficienţei renale: a)
cu stigmat capitat. Înflorire, VI–VII. pulbere de rădăcină, de 3 ori pe zi câte 1
Fruct, bacă brun-roşcată. g (se înghite); b) extract fluid, preparat
din 10 g pulbere de rădăcină sau rădăcină
uscată mărunţită la 100 ml alcool de 60 0.
Se lasă 10 zile. Sticla se agită zilnic
pentru omogenizare. Se strecoară. Se iau
de 3 ori pe zi câte 20–30 picături, sau
doze zilnice de 0,10 g. 2. Pentru tratarea
aceloraşi afecţiuni, cercetările
farmacodinamice şi microbiologice din
ţara noastră au demonstrat acţiunea de
prevenire a formării calculilor renali.
RECOLTARE. Rădăcinile (Rubii (Rubii Unele produse farmaceutice obţinute din
tinctoriae radix),
radix), cu grosimea mai mare plantă au efecte antibiotice (F. Crăciun,
decât a unui creion (sau mai mică), se O. Bojor, M. Alexan, 1977). În
recoltează toamna la sfârşitul vegetaţiei. farmacoterapie produsele farmaceutice
Se curăţă de impurităţi. Se usucă în obţinute din plantă servesc în tratamentul
camere bine aerisite sau în poduri litiazei renale, în colicile nefritice şi în
acoperite cu tablă. Frunzele (Rubii (Rubii afecţiunile infecţioase inflamatorii ale
tinctoriae folium)
folium) se recoltează în timpul aparatului urinar. Empiric, i se atribuie
înfloririi. Se usucă la fel ca rădăcinile. proprietăţi antirahitice: a) infuzie, din un
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. vârf de cuţit (1 g) pulbere de frunze peste
Rădăcinile şi frunzele conţin acid care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în
ruberitrinic, galiozina, clocot. Se lasă acoperită 10–15 minute.
81

Se strecoară. Se bea conţinutul unei căni bolilor de inimă. Mai târziu, după
pe zi; b) pulbere de frunze, se ia câte un descoperirea distilării alcoolului, se făcea
vârf de cuţit la 3–6 ore. Tratamentul nu un extract din o parte flori roiniţă şi 3
se aplică femeilor gravide. Ţesutul osos părţi alcool. Extractul rezultat se folosea
al persoanelor care utilizează planta se la fricţiuni contra durerilor reumatice.
colorează în roşu. Astăzi, se cultivă ca plantă medicinală şi
aromatică în Europa Centrală,
Meridională şi Orientală, în Asia şi în
America de Nord.
ROINIŢĂ (Melissa DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
officinalis L), fam. Lamiaceae/Labiatae. orizontal, brun-gălbui, articulat,
Plantă erbacee, perenă, hemicriptofită, cu lignificat, lung de cca 30 cm, din care
miros de lămâie, spontană şi cultivată, pornesc rădăcini adventive. Tulpină
întâlnită pe locuri uscate, pietroase, erectă, ramificată, pubescentă, înaltă
luminişuri şi locuri poienite din pădurile până la 80 (120) cm, cu 4 muchii. Frunze
de stejar, pajişti, fâneţe, tufărişuri, mai ovate, cu vârful obtuz, pe margine serat-
ales în regiunile din sudul şi vestul ţării; crenate, păroase, aromă plăcută, gust
se mai numeşte alămâiţă, buruiana- amărui. Flori albe sau albe-liliachii,
stupului, busuiocul-stupului, cătuşnică, grupate într-o inflorescenţă cu verticile
floarea-stupilor, iarba-albinelor, iarba- de 5–10 exemplare la fiecare nod; caliciu
roilor, iarba-stupilor, iarba stupului, bilabiat cu 10 nervuri acoperite cu peri;
izma-stupilor, lămâiţă, mătăciune, corolă bilabiată, infundibuliformă, în
măţăcină, melisă, melisă turcească, interior pubescentă, cu labiul superior
mintă turcească, motoacă, motocină, bilobat, iar cel inferior trilobat; androceu
poala-Sf. Mării, răstupească, roişte, cu stamine conivente, cu antere albe;
stupelniţă, voioşniţă de albini; Engl:Engl: gineceu cu stil de lungimea staminelor.
Balm; Franc:
Franc: Melisse; Germ:
Germ: Înflorire, VI–VIII. Fructe, nucule ovoide,
Zitronenmelisse; Magh:
Magh: Citronszagù netede, castanii (1,5–2 mm).
melifii;
melifii; Rus:
Rus: Melissa lekarstvennaia.
Răspândită în Europa şi Asia
(mediteranean).
ISTORIC. Planta este cunoscută din
antichitate. Ea a fost folosită ca plantă
medicinală la greci, romani şi daci şi
menţionată în scrierile lor de Teofrast,
Varo etc. Dacii o numeau
prodiarnila/mătăciuna –
pojărnilă/pojărilă, pojăron, pojăroi,
pojărniţă, roiniţă, mătăciune (I. Pachia
Tatomirescu, 1997). Multe dintre aceste COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Părţile
numiri dăinuie şi astăzi în anumite zone aeriene conţin ulei eteric (0,05–0,15%),
din ţară. Dacii foloseau decoctul din acizii cafeic (1,62%), clorogenic
frunze şi tulpinile florifere pentru (1,93%), protocatechic, rozmarinic,
durerile de dinţi, durerile de stomac, ursolic, oleanolic, pomolic, ramnazină,
colici şi diaree, durerile de inimă. Vinul taninuri (3–6%), mucilagii (12%), care
de roiniţă se utiliza în astm. În Evul prin hidroliză dau glucoză, xiloză,
Mediu, Paracelsius (1541) aprecia că este ramnoză, glucide (planteoză, zaharoză),
cea mai bună plantă pentru tratarea substanţe amare (1,8 mg%), acid
succinic, oxalaţi, substanţe minerale cu
 82

Fe, Al şi 40K (radioactiv). Uleiul eteric biliare, duodenitelor, dischineziei

este format din aldehide terpenice (citral, duodenale cu stază, diareei, vomei,
geranial etc), alcooli terpenici (geraniol, anorexiei, tulburărilor neurovegetative,
linalool, citronelol etc), hidrocarburi insomniilor, nevralgiilor dentare,
terpenice (tinen, limonen, ocimen, ameţelilor, durerilor de cap, palpitaţiilor
cubeben, copaen, burbonen, cariofilen). nocturne, balonărilor abdominale:
Seminţele conţin ulei gras constituit din infuzie, dintr-o linguriţă (5 g) pulbere
acizii linolenic (58%), linoleic (29%), frunze peste care se toarnă o cană (200
oleic (6%), palmitic (5,1%), stearic ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită
(2,1%) şi planteoză. 15–20 minute. Se strecoară. Se bea
PROPRIETĂŢI conţinutul a 2–3 căni pe zi. La copii,
FARMACODINAMICE. Frunzele au cantităţile se dozează după vârstă. 2.
utilizări terapeutice în medicina umană şi Pentru combaterea bolilor pulmonare,
veterinară, cultă şi tradiţională. crizelor de astm: extract, din 2 linguriţe
Principiile active acţionează antiseptic, pulbere frunze la 1 litru de vin. Se lasă la
carminativ, coleretic, stomahic, sedativ, macerat 15–20 zile. Sticla se ţine la
antispastic, uşor laxativ, cicatrizant, temperatura camerei şi se agită zilnic
galactogog şi insecticid. Principala pentru omogenizare. Se strecoară. Se
acţiune farmacodinamică este păstrează în sticle bine astupate. Se bea
spasmolitică şi sedativă – elimină zilnic conţinutul a 1–2 păhărele. 3. Pentru
spasmele gastrointestinale de origine stimularea poftei de mâncare, combaterea
nervoasă şi constituie un bun remediu în migrenelor, ameţelilor: infuzie, din 1–2
nevrozele cardiace. Acţiunea sedativă a linguriţe pulbere de frunze la 1 litru de
uleiului volatil pe care îl conţin frunzele vin fiert. Se lasă acoperită până se
are ca punct de atac sistemul limbic, răceşte. Se strecoară. Se bea conţinutul
răspunzător de dirijarea funcţiilor unei ceşti dimineaţa. Bun reconfortant
vegetative şi de ecranare a cortexului mai ales pentru persoanele bătrâne şi
cerebral faţă de excitanţii puternici de la obosite. 4. Pentru combaterea
periferia corpului. Este indicată în somnolenţei, surmenajului, migrenelor,
tratamentul gastropatiei funcţionale ameţelilor, astmului umed şi catarului
(nevroză gastrică) şi a distoniei pulmonar: infuzie, dintr-o linguriţă
vegetative. Administrată seara, amestec în părţi egale de pulbere de
favorizează instalarea somnului. frunze de roiniţă şi flori de lămâiţă peste
Determină şi alte efecte: curăţă care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în
organismul de toxine, elimină balonările clocot. Se lasă 15 minute. Se bea
abdominale prin expulzarea gazelor, conţinutul a 1–2 căni pe zi, la nevoie.
stimulează eliminarea bilei în intestin, Tonic general. Uz extern. 1. Pentru
favorizează digestia, stimulează secreţia tratarea reumatismului: tinctură, din o
glandelor mamare la lehuze, favorizează parte pulbere de frunze la trei părţi alcool
procesul de epitelizare şi vindecare a de 70o. Se lasă la macerat 10–15 zile.
rănilor. Extern acţionează asupra Sticla se agită zilnic. Se strecoară. Se
insectelor, mai ales asupra moliilor, păstrează în sticle bine astupate. Se fac
omorându-le. frecţii locale şi se iau câteva picături pe o
MEDICINĂ UMANĂ. bucată de zahăr. 2. Pentru combaterea
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. durerilor de dinţi, ca antiseptic şi
tratarea colicilor gastrointestinale, cicatrizant al rănilor: infuzie, din 2
colitelor cronice, colitelor de putrefacţie, linguriţe pulbere frunze peste care se
sindromului enterorenal, dischineziei toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot.
Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară.
83

Se fac badijonări locale, băi sau se spală galbene, cele marginale albe, ligulate,
zona afectată. Planta intră în compoziţia sterile, grupate în calatidii lung-
ceaiurilor PLAFAR necesare în pedunculate, cu diametrul de 10–15 (20)
tratamentul afecţiunilor cardiace cu cm; involucru semiglobulos, cu foliole
substrat nervos, anginei pectorale, eliptice, verzi-alburii, la vârf
aterosclerozei, sindroamelor dispeptice membranoase, de obicei păroase sau
(anaciditate, hipoaciditate, enterocolită, aproape glabrescente. Înflorire, VII–IX.
constipaţie), dismenoreei, bronşitei, Fruct, achene cilindrice, verucoase, lungi
diabetului zaharat, rahitismului, pentru de 2 mm.
mărirea secreţiei de lapte la lehuze etc.

ROMANIŢĂ
PUTUROASĂ (Anthemis cotula L),
fam. Asteraceae/Compositae. Plantă
erbacee, anuală, terofită, întâlnită în
întreaga ţară, în jurul comunelor, lângă
drumuri, locuri ruderale, pe ogoare, din
zona stepei până în zona montană, în RECOLTARE. Părţile aeriene ale
etajul fagului; se mai numeşte fulică, plantei (Anthemisiae
(Anthemisiae cotulae herba)
herba) se
fuliu, mărariu câinesc, mărariul recoltează în timpul înfloritului, pe timp
câinelui, momoriţă, mormoriţă, morună, însorit şi după ora 11, când s-a ridicat
moşeţel prost, muşeţel de cel câinesc, roua. Se foloseşte proaspătă sau uscată.
muşeţel prost, ochiul boului, roman, Se usucă în podurile caselor acoperite cu
roman puturos, romaniţă proastă, tablă sau în şoproane, în straturi subţiri.
romanoi, romaniţa câinelui, romon, COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
romoniţă puturoasă; Germ:
Germ: Stinkende Necunoscută. Părţile aeriene ale plantei
Hundskamille; Magh:
Magh: Nehézszagú conţin ulei volatil cu un miros urât.
PROPRIETĂŢI
pipitér; Rus:
Rus: Pupavka voniuciaia.
FARMACODINAMICE. Empiric,
Răspândită aproape pe tot Globul
medicina populară îi atribuie proprietăţi
(cosmopolită).
antiseptice, cicatrizante.
ISTORIC. Planta are miros
MEDICINĂ UMANĂ.
respingător şi este cunoscută din
FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
FITOTERAPIE.
antichitate. Decoctul ei se dădea femeilor
în trecut, pentru a stimula redresarea
lehuze şi li se făcea cu el scăldători. A
femeii după naştere şi pentru a determina
mai fost folosită pentru îndepărtarea
cicatrizarea rănilor genitale: decoct,
şoarecilor din magazii şi a albinelor
dintr-o linguriţă părţi aeriene uscate ale
atunci când se umbla la stup.
plantei la o cană cu apă (250 ml). Se
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină
fierbea 3–4 minute. Se strecoară. Se
fusiformă. Tulpină erectă, glabrescentă
îndulceşte cu miere şi se bea conţinutul a
sau mai mult sau mai puţin păroasă,
1–2 căni pe zi, cu înghiţituri rare. Uz
înaltă de 10–45 (60) cm, abundent
extern. Cu decoctul plantei se îmbăia
ramificată, adeseori de la bază. Frunze 2–
femeia după naştere.
3-penat-sectate, cu lacinii lineare, întregi
sau cu 1–2 dinţi mucronate şi cu rahisul
nearipat, glabrescente sau slab-dispers-
păroase. Flori centrale tubuloase,
 84

ROSTOGOL (Echinops(Echinops
sphaerocephalus L), fam.
Asteraceae/Compositae. Plantă erbacee,
perenă, hemicriptofită, întâlnită frecvent
la marginea tufărişurilor, a pădurilor, a
mărăcinişurilor, a viilor şi pe malul
apelor, în regiunea de câmpie şi de
dealuri; se mai numeşte arici, buruiana
dracului, căpăţânoasă, măciuca
ciobanului, scaete, scai rotunjor, scai
gogoneţ, scai rotund, scăiete; Germ: Germ:
Rundköpfige Kugeldistel; Magh:Magh: Fehér RECOLTARE. Inflorescenţele
szamárkenyér; Rus:
Rus: Mordovnik (capitulele) se recoltează când se află în
şarogolovâi; Ucr:
Ucr: Perekotepole. floare. Se usucă la umbră, în strat subţire.
Răspândit în Europa şi Asia (continental). COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
ISTORIC. Planta este cunoscută din Capitulele florale conţin echinopsină,
antichitate. Numele Echinops vine de la alcaloid echinoleic, substanţe flavonice şi
cuvintele greceşti échinos = arici, şi ops peptide.
PROPRIETĂŢI
= înfăţişare, cu referire la forma
FARMACODINAMICE. Medicina
inflorescenţei. Rădăcina plantei a fost
utilizată în tratarea dalacului (cărbune, populară îi atribuie proprietăţi
antrax). Ea se mărunţea bine, se încălzea vasoconstrictoare. Capitulele florale intră
uşor şi se punea pe locul afectat. în compoziţia unor ceaiuri şi preparate
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
destinate tratamentului afecţiunilor
gros, lemnos şi noduros, din care pornesc nervoase. Echinopsina este un stimulent
rădăcini lungi, mai mult sau mai puţin nervos.
MEDICINĂ UMANĂ.
lemnoase. Tulpină erectă, înaltă de 20–
200 cm, muchiat-cilindrică, glabrescentă FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
FITOTERAPIE.
sau păienjeniu-păroasă, pe ramuri suriu- pentru tratarea afecţiunilor venoase şi ca
lanuginoasă. Frunze ovat-lanceolate, stimulent nervos: infuzie,
infuzie, din o linguriţă
sesile, cele inferioare atenuate, cele inflorescenţă uscată şi mărunţită peste
mijlocii şi superioare cu baza lată, care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în
semiamplexicaule, toate adânc penat- clocot. Se lasă acoperită 20 minute. Se
sectate, cu segmente acute, ovate sau strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe
ovat-lanceolate, din nou lobat-fidate, zi, cu înghiţituri rare.
lobii acuţi, terminaţi în spinişori. Flori cu
corola lung tubuloasă, cu 5 lacinii adânc
incize, de culoare albăstrui-alburie,
grupate în calatidii, de ordinul I şi ordinul ROSTOPASCĂ
II. Înflorire, VII–VIII. Fruct, achene (Chelidonium majus L), fam.
lungi de 8 mm, des-alipit-păroase. Papaveraceae. Plantă erbacee, perenă,
hemicriptofită, toxică, spontană,
cultivată, întâlnită prin locuri umbroase
prin păduri, tufărişuri, grădini, pe lângă
garduri, ziduri, ruine, în jurul aşezărilor
omeneşti, de la câmpie până în zona
montană, la altitudinea maximă de 800–
1.000 m; recent introdusă în cultură; se
mai numeşte ai de pădure, alândurişe,
85

buruiană de cele sfinte, bueţi de de 1–2 cm, lung până la 10 cm, din care
pesângine, buruiană de negei, buruiană pornesc rădăcini. Tulpină ramificată,
de pecingine, buruiană de tătarcă, înaltă până la 100 cm, dispers-păroasă.
buruiene sfinte, calce mare, chica Frunze alterne, imparipenat-sectate, cu
maramgie, cucea-voinicului, gălbănare, 2–5 perechi de segmente inegal-crenate,
godie, hărmiaiu, hilindunea, iarba- cel terminal mai mare şi trilobat-crenat,
rândunelei, lăptiugă, mac sălbatic, pe faţa inferioară glabre sau dispers-
măselariţă, negeloasă, oioasă, păroase. Flori galbene, actinomorfe,
paparună, plescăniţă, sălăţea, sclace pedunculate, grupate în umbele simple;
mare, scânteiuţă; Engl: Engl: Celandine caliciu cu sepale caduce; corolă din 4
tellerwort;
tellerwort; Franc:
Franc: Chélidoine; Germ:
Germ: petale; androceu din numeroase stamine
Schöllkraut; Rus:
Rus: Cistotel bolşoi; Ucr:
Ucr: galbene; gineceu bicarpelar cu ovar
Hladeşnek. Răspândită în Europa, Asia. multiovulat, stil scurt, stigmat bilobat.
Adventivă în America, regiunea atlantică. Înflorire, V–IX. Toate părţile plantei
ISTORIC. Planta este cunoscută din conţin un suc lăptos (latex) de culoare
antichitate. Ea a fost folosită în medicina galbenă, care, în contact cu aerul, se
populară pentru tratarea de boli hepatice. brunifică. Fruct, capsulă silicviformă,
Sucul a fost folosit pentru stârpirea uniloculară, multispermă, cu deschiderea
negilor, tratarea pecinginei şi a bubelor în 2 valve.
dulci (eczeme). În multe părţi planta era
folosită la scăldători pentru dureri de
picioare şi în apa cu care se spăla pe cap.
Pentru înlăturarea durerilor din corp, se
făcea decoct din rostopască, se punea
într-un vas şi se ţineau picioarele în el;
sub tălpi se puneau frunzele de
rostopască fierte. Baia dura 15 minute.
După baie plantele fierte se puneau pe
abdomen şi se legau cu pânză. Se învelea
bine şi se stătea aşa până transpira bine. RECOLTARE. În primul an de
Scăldătorile se repetau până la vindecare. cultură se obţine o recoltă, iar în anii
Planta a mai fost folosită contra tusei următori, două recolte. Atât din cultură,
grele, a muşcăturilor de şarpe şi de cât şi din flora spontană, părţile aeriene
insecte. Ceaiul îndulcit cu miere se lua ale plantei (Chelidonii
(Chelidonii herba)
herba) se
porţionat pentru bolile de ficat (icter) şi recoltează în timpul înfloritului. La
de rinichi. După descoperirea distilării desfiinţarea culturii, tot în timpul
alcoolului, rostopasca se plămădea în înfloritului, se recoltează părţile aeriene
rachiu şi se lua contra gălbinării. În Evul şi rădăcinile (Chelidonii
(Chelidonii herba et radix).
radix).
Mediu, cu rostopască s-a pus un accent Părţile aeriene ale plantei se taie sub
mai mare pe tratamentul icterului. Primul locul de ramificare a tulpinii, folosindu-
studiu farmacodinamic asupra materiei se secera, coasa sau cositoarea mecanică.
prime vegetale s-a efectuat în anul 1818 După recoltare se face selecţionarea
de către Orfils. Cercetările chimice au plantelor. Se îndepărtează buruienile,
continuat până în zilele noastre. În tulpinile lemnificate şi frunzele
Franţa, Elveţia şi Germania, rostopasca îngălbenite. Uscarea se face pe cale
constituie materia prima pentru 18 naturală la umbră, în strat subţire,
medicamente contra bolilor hepatice. întorcându-se la 3–4 zile. Uscarea
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
artificială, la 35–400C. Randamentul de
dezvoltat, ramificat, brun-roşiatic, gros
 86

uscare este de 6:1. După uscare produsul calchicinic. În doze mari produce
se ambalează în saci textili sau bale. convulsii. Aplicată local, provoacă
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Planta paralizia terminaţiilor nervoase. Are
conţine alcaloizii chelidonina, proprietăţi carioclazice asemănătoare
homeochelidonina, oxichelidonina, colchicinei. Inhibă acetil-colinesteraza.
mezoxichelidonina, cheleritrina, Cheleritrina stimulează peristaltismul
sanguinaria, coptizina, intestinal, stimulează contracţiile uterine,
tetrahidrocoptizina, protopina, coboară presiunea arterială. Coptizina
alocriptopina, cantităţi mici de berberină, prezintă acţiune colecistochinetică.
sparteină, vitamina C, rezine, ulei volatil, Complexul alcaloidic este narcotic,
substanţe de natură flavonică, spasmolitic şi coleretic, antibacterian şi
saponozide, săruri minerale. Maximum antifungic. Stimulează tonusul şi
de alcaloizi se află în rizomi şi rădăcini. peristaltismul vezicii biliare cu efect
Planta conţine multe principii active cu colecistocinetic, ameliorează fluxul biliar
efect terapeutic important asupra în dischinezii biliare, hepatită cronică şi
organismului uman. după hepatită acută, în hipotonie şi atonie
TOXICOLOGIE. Alcaloizii din veziculară. Normalizează valorile
plantă sunt toxici, prezentând, în bilirubinei şi colesterolului. Stimulează
ansamblu, o acţiune narcotică şi secreţia pancreatică, mărind secreţia de
spasmolitică. În parte, acţiunea lor lipază şi a-amilază. Reprezintă un
fiziologică este diferită: chelidonina şi medicament hepatoprotector, cu
homeochelidonina au acţiune analgetică proprietăţi lipotrope, hipolipidemiante,
şi spasmolitică; cheleritrina acţionează ca hipocolesterolemiante, antilitogenice,
iritant local; sanguinarina stimulează analgezice şi antispastice. Intră în
persitaltismul intestinal şi măreşte compoziţia Ceaiului hepatic nr. 2, în
secreţia gastrică, pancreatică, hepatică, compoziţia produselor farmaceutice
intestinală; berberina paralizează centrul Nervocalm, Pasinal şi a altora. Extractele
respirator nervos şi scade tensiunea totale din plantă au efecte antibiotice pe
arterială; protopina acţionează asupra un mare număr de germeni patogeni (L.
centrului nervos vasomotor. Intoxicaţiile S. Muntean, 1990). Are proprietăţi
cu această plantă se manifestă prin vome, antivirale şi este eficientă în toate tipurile
colici abdominale, purgaţii violente, de hepatită: A, B, C, D, E.
scaune cu sânge (V. Zanoschi, E. MEDICINĂ UMANĂ.
Turenschi, M. Toma, 1981). FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
PROPRIETĂŢI tratarea colicilor hepatobiliare,
FARMACODINAMICE. Chelidonina şi dischineziei biliare, tusei convulsive şi
homochelidonina acţionează ca citostatic spastice, anginei pectorale, spasmelor
de tip colchicinic, acţionează sedativ şi tractului gastrointestinal: infuzie, din o
narcotic asupra centrilor nervoşi jumătate linguriţă pulbere plantă peste
superiori, fără a reduce reflexele, care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în
deprimă miocardul, relaxează clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se
musculatura netedă a coronarelor şi a strecoară. Se iau câte 1–2 linguri la 3 ore.
altor vase sanguine, stimulează uşor 2. Pentru tratarea dischineziei biliare,
respiraţia. Chelidonina acţionează colecistopatiilor, hepatitelor acute şi
antispatic, micşorând tonusul cronice, cirozei hepatice iniţiale, litiazei
musculaturii netede, bronhiale, gastrice, biliare, spasmelor tractului
intestinale şi uterine. Sanguinarina are gastrointestinal: infuzie, din 5 g plantă
acţiune excitantă asupra centrilor mărunţită la 1 litru de apă. Se pune apa la
medulară şi antitumorală de tip fiert într-un vas smălţuit. Se lasă să dea
87

bine în clocot. Se ia de pe foc, se aşează unguent,

unguent, din aceleaşi substanţe şi
vasul pe masă, se acoperă şi se lasă la cantităţi, cu excepţia acidului fenic din
răcit exact 10 minute, apoi se introduce care se pun 10 picături. Se amestecă bine.
planta cântărită şi se amestecă cu o Se unge rana şi se pansează. La 2–3 zile
lingură de lemn pentru a lua contact cu se repetă tratamentul. 3. Pentru
apa. Se lasă acoperită 12 ore (orele 18 la combaterea cheliei: alifie, obţinută din 6
6 dimineaţa). Se strecoară. Se cântăresc g suc plantă, săpun alb şi unguent
200 g miere de salcâm sau polifloră şi se camforat. După tunderea părului, se spală
amestecă cu infuzia obţinută. Se bine capul cu săpun şi apă caldă. Se
păstrează în sticle închise la culoare, aplică pe tot capul, 6–8 minute, compresă
eventual la frigider. Se ia câte o lingură cu decoct din frunze, apoi se aplică alifia
din oră în oră, de 10–12 ori pe zi. Se şi se fricţionează bine. 4. Pentru tratarea
poate administra zilnic şi câte o fiolă de formaţiunilor papiloase benigne (negi,
vitamina C. Cura pentru copii durează 5 bătături): a) suc proaspăt, obţinut prin
zile, iar pentru adulţi, 7–10 zile. 3. Pentru ruperea plantei de pe rizom, sau prin
tratarea afecţiunilor ficatului (hepatice), ruperea rizomului; se fac badijonări de
splinei şi ca diuretic: infuzie în vin, din trei ori pe zi pe locul afectat; b) infuzie,
12–20 g (1–2 linguri) pulbere de plantă din 2 linguriţe pulbere de plantă peste
peste care se toarnă 1 litru de vin fiert. Se care se toarnă 200 ml apă. Se lasă
lasă acoperită 1–2 zile. Se strecoară. Se acoperită 10–12 ore. Se strecoară. Se pun
iau zilnic 1–4 linguri înainte de mesele mai multe comprese pe zi. 5. Pentru
principale. 4. Pentru tratarea tratarea rănilor, fistulelor: pulbere de
psoriazisului: infuzie, dintr-o jumătate plantă, se aplică pe locul afectat. 6.
linguriţă plantă mărunţită peste care se Pentru tratarea psoriazisului: comprese,
toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. cu infuzie din 2 linguriţe pulbere de
Se lasă acoperită 10–12 ore. Se strecoară. plantă la 200 ml apă în clocot.
Se ia o lingură la 3 ore. Această infuzie
se foloseşte şi pentru comprese. 5.
Homeopatic, tinctura-mamă se prepară
din planta proaspătă, recoltată în ROTUNGIOARĂ
momentul înfloririi. Diluţiile între a 3-a (Gleochoma hederacea L), fam.
decimală şi a 4-a centezimală se Lamiaceae/Labiatae. Plantă erbacee,
administrează hepaticilor, cu gust de perenă, hemicriptofită (camefită),
amar în gură (Mihai Neagu Basarab, întâlnită în întreaga ţară, prin păduri,
1985). Atenţie! Nu se supradozează şi tufărişuri, livezi, locuri umbrite şi umede,
nici nu se administrează cantităţi mai fâneţe din silvostepă până în regiunea
mari, deoarece poate avea acţiune toxică, subalpină; se mai numeşte brâncă,
constând din iritaţia tubului digestiv, buruiană rotundă de bube, buruiana-
vomă, respiraţie încetinită, uneori delir. leacului, buruiana-zgăibii, buruiană de
Se intervine cu laxative, vomitive, orbalţ, cătuşnica-copiilor, coada-ielelor,
cărbune activ. Uz extern. 1. Pentru coarda ielelor, creasta-uăilor, frunză de
cicatrizarea rănilor: unguent, obţinut din zgaibă, iarba-cărtiţelor, iarba-mătrililor,
30 g pulbere de plantă, 15 g lanolină, 15 iedera-zânelor, mărul-lupului, nejălnică,
g vaselină, 5 picături de acid fenic. Se nejelnică, nejelmnică, nejernică,
amestecă bine până se obţine o pastă nejâtnică, orbalţ, pelungoasă, piperul-
omogenă. Se unge rana şi se pansează. apelor, prelungioasă, prelungoasă,
La 2–3 zile se repetă tratamentul. 2. Ca pristinioară, pristinior, rănunchiară,
adjuvant în tratarea tuberculozei cutanate rotundioară, rotunjoară, silnică,
(pielii), herpesului, bubelor dulci:
 88

supărare;
supărare; Franc:
Franc: Courroie de St. Jean; corolă glabră sau disper-păroasă; stilul
Germ:
Germ: Gundelrebe; Magh: Magh: Kerek puţin mai lung decât lobul superior al
repkény; Rus:
Rus: Budra pliuşcevidnaia. corolei. Înflorire, IV–VI. Polenizare
Răspândită în Europa, Asia, naturalizată alogamă, entomofilă. Fructe, nucule
în America de Nord. elipsoidale, netede, brune, lungi de 2
ISTORIC. Planta este cunoscută din mm.
vremuri îndepărtate şi folosită ca leac
pentru mai multe afecţiuni. Frunzele
crude şi decoctul celor uscate erau leacuri
obişnuite contra bubelor şi umflăturilor
(V. Butură, 1935). În mai multe părţi,
frunzele crude şi decoctul se puneau în
scăldători contra cârtiţelor (varice) şi
mătricelor (dureri reumatice). A mai fost
folosită pentru dureri de urechi,
cunoscute sub numele de năjit. Dacă
durerile erau mai mari, se turna în ureche RECOLTARE. Părţile aeriene ale
decoctul plantei. Contra durerilor de cap, plantei (Gleocomae
(Gleocomae herba)
herba) se recoltează
atribuite dedeochiului,
dedeochiului, decoctul plantei se în timpul înfloririi, pe vreme frumoasă.
descânta, o parte se bea, cu o parte se Se usucă la umbră, în strat subţire. Se
spăla pe cap, iar resturile se puneau în întoarce din timp în timp. Uscare
legături. Planta a mai fost folosită contra artificială, la maximum 50oC. În stare
orbalţului (erizipel), tusei, afecţiunilor de uscată are gust slab amărui, fără miros
piept, a ofticii (tuberculoză). Fiartă în caracteristic. Recoltată în cantităţi mai
vin, planta se lua pentru pocitură din ele mari din pădurile din zonele Bucureşti,
(congestie cerebrală, paralizie facială, Cluj, Bran (Braşov), Cheia, Muntele
epilepsie), lovitură din ele (congestie Roşu (judeţul Prahova).
cerebrală, epilepsie). Cu băi calde, în COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Conţine
care s-a fiert planta, se trata ologeala (N. ulei volatil (0,03–0,06%), colină, tanoizi,
Leon, 1903). Decoctul plantei a mai fost substanţe amare (glecomină), substanţe
folosit şi pentru tratarea la oi a bolii grase, saponozide, ceruri, rezine etc.
copiilor, numită nijit (G. Ilieş, G. Rácz, PROPRIETĂŢI
1963). Numele Gleocoma vine de la FARMACODINAMICE. Părţile aeriene
cuvântul grecesc gléchon,
gléchon, dat unor plante (somităţile florale) ale plantei au utilizări
(Mentha pulegium)
pulegium) cu miros asemănător terapeutice în medicina tradiţională
cu planta descrisă. umană şi veterinară. I se atribuie
DESCRIEREA SPECIEI. Rădăcină proprietăţi bahice, antiscorbutice,
lignificată, puţin dezvoltată. La nodurile antidiareeice, tonice, diuretice,
tulpinii apar rădăcini filiforme. Tulpină antiinflamatorii, antilitiazice,
repentă (culcată), lungă de 20–50 (60) cicatrizante, vermifuge. Se apreciază că
cm, din care se desprind numeroşi lăstari principiile active au acţiune antitusivă,
floriferi ascendenţi; puţin păroasă. combate scorbutul şi maladiile corelate
Frunze opuse, reniforme sau cordat- cu acestea, normalizează tranzitul
ovate, cu marginile crenate, peţiolate. intestinal, înlăturând stările diareice,
Flori albastre-violacee, rar roşii-liliachii acţionează asupra epiteliului renal,
sau albe, scurt-pedicelate, grupate câte 3– mărind cantitatea de urină eliminată;
10, în cime, la subsuoara frunzelor din atenuează procesul inflamator; limitează
partea superioară a lăstarilor. Caliciu cu sau elimină litiaza; favorizează procesul
nervuri evidente şi 5 dinţi triunghiulari;
89

de epitelizare şi vindecare a rănilor; tinov, roua soarelui; Germ:

Germ:
provoacă eliminarea viermilor intestinali; Rundblättriger Sonnentau; Magh:
Magh:
stimulează pofta de mâncare. Folosită Harmatfü, Napharmat, Veritékfü; Ucr: Ucr:
intern în bolile aparatului urinar, Posuek. Răspândită în Europa, Asia,
aparatului respirator şi digestiv, în America de Nord.
afecţiuni hepatice, iar extern ca ISTORIC. Planta este cunoscută din
cicatrizant în leziuni greu vindecabile. vechime şi folosită în tuse convulsivă.
MEDICINĂ UMANĂ. Numele Drosera vine de la cuvântul
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE. grecesc drósos = rouă, cu referire la
tratarea diareei, litiazei renale, bolilor glandele plantei care secretă un lichid ca
aparatului urinar, aparatului respirator şi roua, cu care prinde şi digeră insectele.
ale aparatului digestiv, afecţiunilor DESCRIEREA SPECIEI. Frunze
hepatice: infuzie, din 2 linguriţe de plantă dispuse în rozetă, limbul rotund, pe faţa
mărunţită la o cană (200 ml) peste care se superioară şi marginal cu peri glandulari,
toarnă apă în clocot. Se lasă acoperită capitaţi, peţiol glabru. Tulpină floriferă.
15–20 minute. Se strecoară. Se bea Flori albe dispuse într-o cimă scorpioidă;
conţinutul a 2 căni pe zi. 2. Pentru caliciu tubulos, campanulat; corolă
tratarea catarului bronşic: suc, din plantă alungit-obovată; androceu din 5 stamine,
proaspătă, câte o lingură de 2–3 ori pe zi. cu antere extorse; gineceu cu ovar
Uz extern. Pentru tratarea leziunilor superior. Înflorire, VI–VIII. Fruct,
cutanate, greu vindecabile, tratarea capsulă. Seminţe fusiforme, galbene-
rănilor: infuzie, din 3 linguriţe plantă deschis, lungi până la 2 mm.
mărunţită peste care se toarnă o cană
(250 ml) cu apă în clocot. Se lasă
acoperită 20–30 minute. Se strecoară. Se
spală local folosind un pansament steril.
MEDICINĂ VETERINARĂ. Uz
intern. Pentru tratarea cailor de viermi
intestinali: pulbere de plantă,plantă, se
administrează în tărâţe. Uz extern. Pentru
tratarea plăgilor la animale: infuzie, din 2
linguri pulbere de plantă peste care se
toarnă o cană (250 ml) cu apă în clocot.
Se lasă acoperită 30 minute. Se strecoară.
Se spală zona afectată folosind un RECOLTARE. Părţile aeriene ale
pansament steril. plantei (Droserae
(Droserae herba)
herba) se recoltează în
luna iunie. Se usucă în strat subţire la
umbră, de preferat în poduri acoperite cu
tablă. Se păstrează în pungi de hârtie.
ROUA CERULUI COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Planta
(Drosera rotundifolia L), fam. conţine tanin, acid malic, acizii citric,
Droseraceae. Plantă erbacee, perenă, galic, benzoic, ascorbic, flavone
hemicriptofită, carnivoră, întâlnită prin (cvercetol), substanţe cu structură
turbării unde vegetează în covorul de naftochinonică de tip lumbagonă,
Sphagnum,
Sphagnum, ocrotită, din regiunea ramentonă, rosalizidă, ramentacetonă,
montană, subalpină şi alpină; se mai carboxioxinaftochinonă şi enzime
numeşte iarba cerii, iarba fierii, iarba- proteolitice.
fiarelor, rouă, roua dimineţii, rouă de PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene
 90

ale plantei au utilizări în medicina umană active în următoarea formulă: Extractul

tradiţională. Principiile active au Droserae fluidum 5 g, Tinctura Anisi 15
proprietăţi antispastice-bronşice şi g, Extractum Thymi 5 g. Din această
intestinale, antitusive, antibiotice (chiar combinaţie se iau, de 3 ori pe zi, câte 10–
la diluţii mari 1:50.000); utilizare limitată 20 picături.
în fitoterapie. Folosită pentru tratarea Fitohomeopatie. Tinctura-mamă se
bronşectaziei, colicilor intestinale. prepară din planta întreagă, recoltată în
Împiedică apariţia bronhospasmului. momentul înfloririi. Ea acţionează
Acţiunea antispastică la nivel bronşic şi antispamodic contra tusei. 1. Diluţia a 4-
de calmare a tusei se datorează a centezimală se foloseşte în tuse gravă,
carboxixinaftochinonei (CON), probabil diluţia a 7-a se administrează în debuturi
în combinaţie şi cu alte principii care de tuse sau în tuse chintoasă mai uşoară,
influenţează enzimatic sau catalitic o în tuberculinism. 2. Diluţiile a 5-a şi a 6-
serie de procese intime la acest nivel. a centezimale se utilizează în diferite
Acţiunea spasmolitică se instalează la forme de tuse. Tusea care cedează la
aplicarea unor doze mici şi se răsfrânge tratamentul cu roua cerului este uscată,
şi asupra capilarelor periferice. În spasmodică, scurtă, chintoasă, cu
general, extractul de roua cerului se tendinţă emetizantă şi congestivă (Mihai
asociază cu unele preparate Neagu Basarab, 1985).
antiaterosclerotice.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
bronşectazie: infuzie, din 2 linguriţe roua ROZMARIN
cerului şi 2 linguriţe licheni de piatră, (Rosmarinus officinalis L), fam.
peste care se toarnă o cană (250 ml) cu Lamiaceae/Labiatae. Subarbust peren,
apă în clocot. Se lasă acoperită 15 plăcut mirositor, de origine
minute. Se strecoară. Se îndulceşte cu mediteraneană, unde creşte spontan; la
miere. Se bea conţinutul a 2 căni pe zi, noi numai în cultură, medicinală,
dimineaţa şi seara. 2. În cadrul condimentară şi ornamentală; se mai
tratamentului medical al abcesului numeşte dendrului, martin, rojmalin,
pulmonar, ca adjuvant: infuzie, din 2 rosmailin, rosmălin, rosmărin, rosmolin,
linguriţe roua cerului peste care se toarnă roşmarin, rozmalin, rozmarin, rujmalin,
o cană (250 ml) cu apă în clocot. Se lasă rujmărin, rusmălin, rusmărin, ruşmalin,
acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se ruşmălin; Engl:
Engl: Rosemary; Franc: Franc:
îndulceşte cu miere. Se bea conţinutul a 2 Rosmarin; Germ:Germ: Rosmarin; Magh: Magh:
căni pe zi, una dimineaţa şi una seara. Rosmarin; Rus:
Rus: Rosmarin lekarstvennâi.
Cura durează 30 zile. 3. Pentru tratarea Răspândit mai ales în Spania, sudul
tusei convulsive, astmului şi catarului Franţei, Italia, Grecia, nordul Africii.
pulmonar, bronşitei spastice şi a altor ISTORIC. Arbustul este cunoscut
afecţiuni pulmonare: tinctură, din roua din antichitate. Numele Rosmarinus vine
cerului uscată şi mărunţită, peste care se de la cuvintele greceşti rhops=
rhops= arbust mic
toarnă alcool (acesta trebuie să şi myrinos = mirositor, de balsam, sau din
depăşească cu 1 cm nivelul plantelor din cuvintele latineşti ros = rouă, marinus =
sticlă). Se lasă 10 zile. Sticla se agită de mare. Dacii, romanii, egiptenii şi
zilnic. Se strecoară. Se administrează 10 arabii îl considerau un panaceu universal.
picături, de 3 ori pe zi, la copii, şi 15–20 Carol cel Mare, cunoscând virtuţile
picături, de 3 ori pe zi, la adulţi. Tot în terapeutice ale acestei plante, a ordonat
acest scop se poate folosi, cu efect ca obligatoriu să o cultive toţi locuitorii.
favorabil, o combinaţie de principii
91

Atât în antichitate, cât şi în Evul Mediu, DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină

arbustul era cunoscut şi apreciat ca plantă erectă, înaltă de 60–150 (200) cm, cu
medicinală şi ornamentală. Frunzele sale ramuri ascendente sau arcuite, la bază
au fost folosite în tratamentul diferitelor scoarţa exfoliată, în partea superioară
boli de către locuitorii spaţiului teritorial patrunghiulară, păroasă, cenuşie. Frunze
al României de azi şi al altor teritorii ce liniare, sesile, aciculare, coriacee,
au aparţinut României. Zeama de la persistente (rămân verzi peste iarnă),
frunzele fierte se folosea pentru spălatul pieloase, lungi de 2–3 cm, late de 3–4
pe cap, contra mătreţii. Din tulpini şi mm, cu nervura mediană pronunţat
frunze se făcea ceai contra durerilor de dezvoltată pe faţa inferioară. Flori
inimă. Frunzele şi florile plantei se albăstrui-pal sau uşor violacee, rar albe,
puneau în scăldătorile copiilor şi ale dispuse câte 3–10 în dicazii, dând, în
oamenilor bolnavi pentru a-i fortifica. totalitatea lor, un aspect de spic. Corolă
Mai târziu, după descoperirea distilării bilabiată, păroasă la exterior, cu labiul
alcoolului, frunzele plantei se plămădeau inferior din 3 petale, cel median în formă
în rachiu de drojdie şi se foloseau contra de lingură, iar cel superior, din 2 petale
vătămăturii (afecţiuni interne cu crize adânc-sectate. Androceu din 4 stamine
acute). În trecut era larg întrebuinţat în (din care 2 rudimentare). La baza
farmacii sub numele de Folia Rosmarini gineceului se află un disc nectarifer.
vel Anthos,
Anthos, cu proprietăţi stimulente, Înflorire, IV–V. Polenizare entomofilă.
tonice, diuretice şi vermifuge. Din Fruct, nuculă ovoidală, cafenie, netedă,
frunzele şi florile proaspete, macerate în grupate câte patru în caliciu persistent.
alcool şi distilate, se obţinea un spirt Seminţe fără endosperm.
aromatic folosit în vindecarea rănilor. Pe
alte teritorii statale, rozmarinul a fost
folosit pentru combaterea unor boli de
metabolism sau a celor epidemice. De
exemplu, regina Ungariei, Elisabeta (sec.
XVII) care suferea de gută, reumatism şi
boli senile şi-a regăsit vigoarea şi
splendoarea unei a duo tinereţi, în aşa
măsură încât l-a sedus pe regele Poloniei,
care a cerut-o de nevastă (F. Piterà,
2000). În 1630, la Tolosa, un grup de hoţi RECOLTARE. Recoltarea începe
spărgeau casele şi jefuiau cadavrele din anul III de cultură. Se taie, cu
ciumaţilor. Pentru a nu se contamina cu foarfecele de vie şi secera, vârfurile
această boală ei macerau în oţet florale (Rosmarinii
(Rosmarinii flos et folium)
folium) când
rozmarin, salvie, cimbru şi lavandă. Cu plantele sunt înflorite. Anual se fac două
extractul obţinut îşi ştergeau corpul recoltări.
înainte de a săvârşi furturile. Hoţii au fost COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Frunzele
prinşi şi condamnaţi la moarte. În şi ramurile cu flori conţin ulei volatil
momentul ducerii la îndeplinire a (0,5–9%), format din hidrocarburi
sentinţei, judecătorul le-a oferit viaţa în terpenice (α-pinen, β-pinen, camfen,
schimbul desconspirării formulei de limonen, dipenten, mircen, p-cimen,
preparare a misteriosului lichid. Un secol cariofilen, humulen, santen, α-tujen,
mai târziu, acestuia I s-a adăugat usturoi fenechen, sabinen, D3-caren, şi γ-
şi a fost reutilizat în cursul epidemiei de terpinen, şi β-felandren, tansocimen),
ciumă apărută în Marsilia. alcooli (borneol, şi β-terpineol,
 92

verbenol), oxizi (1,8-cineol), cetone menstruale întârziate, stimulează

(camfor, verberonă, octanonă). Frunzele eliminarea bilei în intestin, favorizează
conţin flavonoide libere (luteolină, digestia prin excitaţia sucurilor gastro-
diosmetină, 6-metoxiluteolină, 6- intestinale. Uleiul volatil ajuns în plămân
metoxiluteolin-7
metoxiluteolin-7-metileter, gencvanină, prin inspiraţie se resoarbe, ajunge în
gencvanin-4
gencvanin-4-metileter, 6- sânge şi prin el la sistemul nervos central,
metoxigencvanină, hispidulină) şi exercitând un efect psihostabilizat, fără a
flavonide glexozidate (diosmină, 7- imprima o stare euforică. Contribuie la
glucozida luteolinei, 7-glucozida 6- îmbunătăţirea irigării şi oxigenării
metoxiluteolinei, 7-glucozida cerebrale. Se administrează tinerilor
apigeninei). Mai conţin o serie de palizi, cu debilitate fizică şi vârstnicilor
triterpene (aşi β-amirină, epi-α-amirină, cu stări de astenie, cu tulburări vasculare,
betulină, germanicol), acizi teriterpenici în gripe, pneumonii, boli contagioase şi
(ursolic, 19-a-hidroxiursolic, oleanolic, după eforturi fizice mari. Tinctura se
2-b-hidroxioleanolic etc), tanin, saponină recomandă în leşinuri şi colaps ortostatic.
neprecizată, β-sitosterol, colină, acid Pentru prevenirea sclerozei, este bine ca
glicolic, acid gliceric, urme de acid persoanele trecute de 40 ani să înceapă o
nicotinic, vitamina C. Seminţele conţin cură cu tinctură, de 2–3 ori pe zi, câte 5
ulei gras compus din acid palmitic (8,9– picături. Pentru reconfortarea
11,7%), stearic (3,0–3,8%), oleic (16,4– organismului se fac băi dimineaţa în care
20%), linoleic (53,5–64%), linolenic se adaugă ulei de rozmarin sau frunze de
(2,1–15,5%), elemente minerale, printre rozmarin. Uleiul este recomandat pentru
care cupru (1,04–1,36 mg%), plumb întreţinerea părului. Soluţia alcoolică dă
(0,477 mg%), zinc (cca 0,3 mg%) rezultate bune în tratarea reumatismului
(Viorica Cucu, Cornel Bodea, Cristina şi nevralgiilor. În tulburările cardiace este
Cioacă, 1982). indicată frecţia cu ulei de rozmarin în
PROPRIETĂŢI zona inimii. Sub formă de unguent, se
FARMACODINAMICE. În antichitate şi recomandă în dureri pectorale, stări
Evul Mediu, rozmarinul era cunoscut ca anginoase, înţepături la nivelul inimii, cu
plantă medicinală. Avea o largă utilizare. reflexe în umărul şi braţul stâng, tulburări
Astăzi folosirea acestei plante de de ritm cardiac şi tendinţă de sufocare.
medicina umană cultă este redusă, iar în Intră în compoziţia unor produse
medicina veterinară cultă este absentă. farmaceutice, ca opodeldoc, liniment şi
Planta are aplicaţii însă în medicina spirt camforat etc. (Em. Grigorescu, I.
tradiţională umană şi veterinară. Sunt Ciulei, Ursula Stănescu, 1986).
folosite frunzele şi uleiul volatil. MEDICINĂ UMANĂ.
Principiile active din frunze au FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
proprietăţi coleretice, colagoge, tratarea bolilor de stomac, reumatismului
antiseptice, diuretice, cardioarticular, reumatismului
hipocolesteroleminate şi degenerativ, rinitelor, rinitelor cronice
antigonadotrope, stomahică, balsamică, catarale hipertrofice, anemiei, tusei:
antispastică, sudorifică. Stimulează infuzie, dintr-o linguriţă pulbere de
secreţia bilei şi eliminarea ei în intestin; frunze peste care se toarnă o cană (200
distruge microorganismele: acţionează ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită
asupra epiteliului renal, mărind cantitatea 10–15 minute. Se strecoară. Se bea
de urină eliminată; inhibă formarea conţinutul a 2 căni pe zi. 2. Pentru stări
celulelor sexuale, măreşte sudoraţia. de convalescenţă, dispepsii, surmenaj
Uleiul volatil este emenagog şi coleretic. psihic şi intelectual: infuzie, dintr-o
Provoacă sau face să apară ciclurile linguriţă şi jumătate pulbere de frunze la
93

o cană (250 ml) peste care se toarnă apă iau 50-70 picături, o dată pe zi, în puţină
în clocot. Se acoperă 10–15 minute. Se apă, cu 15 minute înainte de masa de
strecoară. Se bea conţinutul a 1–2 căni pe prânz (nu se administrează seara întrucât
zi. 3. Pentru tratarea ascitei, bolilor de este un stimulator cerebral). 2. Pentru
rinichi şi inimă: decoct,
decoct, dintr-o linguriţă tratarea altor boli, maceratul glicero-
amestec părţi egale de rozmarin, ienupăr, hidro-alcoolic 1 DH de rozmarin
leuştean, la o cană de apă. Se fierbe în (Rosmarinus officinalis)
officinalis) se asociază cu
clocot 1–2 minute. Se acoperă pentru 10 alte macerate glicero-hidro-alcoolice
minute. Se strecoară şi se bea conţinutul obţinute de la alte specii de plante: cu
a 1–2 ceşti pe zi. Acţiune diuretică. 4. maceratul mlădieţelor proaspete de
Pentru tonifierea organismului şi ca ienuper (Jenuperus communis) communis) şi
adjuvant în tratamentul bolilor de inimă: maceratul rădăcinilor tinere (radicale) de
vin tonic,
tonic, din 3 părţi frunze rozmarin la secară (Secale
(Secale cereale),
cereale), pentru
100 ml vin. Se astupă sticla cu dop şi se insuficienţă hepatică incipientă. Are
ţine la temperatura camerei 5–6 zile. Se acţiune regeneratoare asupra funcţionării
strecoară. Se bea zilnic conţinutul unui celulei hepatice. Se iau 50-70 picături, o
păhărel. 5. Pentru tratarea hipotensiunii dată pe zi, în puţină apă, cu 15 minute
arteriale: tinctură, din 10 g frunze uscate înainte de masa de prânz (nu se
mărunţite la 100 ml alcool de 70o. Sticla administrează seara); cu maceratul
se astupă şi se lasă la întuneric 7–8 zile, mlădiţelor proaspete de ienuper
agitându-se zilnic. Se strecoară în altă (Jenuperus communis)
communis) şi maceratele
sticlă de culoare neagră. Se iau 20–40 ramurilor tinere proaspete de măslin
picături pe zi, timp de 1 lună. 6. Pentru (Olea europaea),
europaea), pentru streatoză
tratarea sclerozei cerebrale, cură pentru hepatică. Se iau 50-60-70 picături, o dată
prevenirea sclerozei la persoanele peste pe zi, în puţină apă, cu 15 minute înainte
40 de ani: tinctură, din frunze şi flori de de masa de prânz (nu se administrează
rozmarin, de 2–3 ori pe zi câte 5 picături. seara); cu maceratul mlădiţelor proaspete
7. Pentru tratarea leşinurilor, colapsului de caprifoi negru (Lonicera nigra), nigra),
ortostatic: tinctură, din frunze şi flori pentru hepatomegalie. Se iau 50-70
uscate, de 2–3 ori pe zi câte 10–20 picături, în puţină apă, cu 15 minute
picături. 8. Pentru declanşarea apariţiei înainte de masa de prânz; cu maceratele
menstruaţiei întârziate şi pentru mlădieţelor proaspete de ienupăr
stimularea contracţiei vezicii biliare: ulei (Jenuperus communis),
communis), mugurilor
volatil, în doze de 2–3 picături. În doze proaspeţi de coacăz negru (Ribes
mai mari devine convulsionant. nigrum)
nigrum) şi rădăcinile tinere (radicule)
Gemoterapie. 1. Pentru tratarea proaspete de secară (Secale(Secale cereale),
cereale),
dispepsiei cu atonie digestivă a pentru ciroză hepatică. Uz extern.
colecistului, colicei hepatice şi Decoctul concentrat de frunze este
dischineziei căilor biliare cu hiper şi utilizat pentru combaterea durerilor
hipotonie, colicistitei cronice şi reumatice (se fac băi locale). Frunzele se
colicistopatiei cu sau fără calculoză, introduc printre ţesăturile de lână pentru
tulburărilor metabolice, frigidităţii, îndepărtarea moliilor. 1. Pentru tratarea
anafrodisiei, alopeeciei, rinitei cronice catarale hipertrofice,
hiperfosfatazemiei alcaline, de tulburări reumatismului cardiovascular: inhalaţii,
ale circulaţiei periferice, atonic şi irigaţie dintr-o lingură frunze mărunţite la o cană
periferică insuficientă, tulburări ale (250 ml) cu apă. Se fierbe 5 minute. Se
termoreglării: macerat glicero-hidro- continuă fierberea la foc mic şi se inspiră
alcoolic 1DH,
1DH, din mlădiţe proaspete de profund, repetat, aburul degajat. 2. Pentru
rozmarin (Rosmarinus
(Rosmarinus officinalis).
officinalis). Se tratarea hemiplegiilor şi paraplegiilor
 94

spastice: zilnic, o baie generală, timp de aeriene. Tulpini erecte, simple, groase,
15 minute, cu apă la temperatura de 36– înalte de 10–30 cm (formând tufe),
370C, căreia i se adaugă 2 linguri extract îndesit-foliate, în partea superioară
din frunze. 3. Pentru reconfortare: baie,
baie, uneori puţin colorate în roşu. Frunzele
cu apă la temperatura de 34–360C, în care din partea superioară a tulpinii îndesite,
s-a adăugat decoct din frunze de alterne, îngust-ovale sau lanceolate,
rozmarin sau ulei de rozmarin. Durata sesile, spre bază devin cuneate, ascuţite,
băii 10 minute, apoi timp de o oră repaus în jumătatea superioară cu margini
la pat. 4. Pentru tratarea tulburărilor dinţate, plane, cărnoase, glabre, lungi
cardiace: soluţie alcoolică din flori şi până la 3 cm; cele din partea inferioară
frunze de rozmarin. Se fac frecţii în mai late, invers-ovat-alungite. Flori
regiunea inimii. dioice, grupate într-un corimb terminal
COSMETICĂ. Pentru catifelarea dens, 4-mere; cele mascule cu 4 sepale
feţei, combaterea mătreţii şi creşterea purpurii, lanceolate, scurte, cu 4 petale
părului: infuzie, din 50 g frunze la 1/2 l lineare, gălbui sau roşietice, 8 stamine
de apă clocotită. Se lasă acoperită 15–20 mai lungi decât petalele şi 2–4 ovare de
minute. Se loţiuonează tenul cu infuzia obicei avortate; cele femele cu 4 sepale, 4
obţinută. În combaterea mătreţii şi în petale (adeseori lipsesc), 4 ovare, fiecare
creşterea părului, se spală părul, fără la bază cu un solz nectarifer, gineceu cu
săpun. ovar alungit, spre vârf bilobat. Înflorire,
VI–VIII. Seminţe lungi până la 1,5 mm,
brune.

RUJĂ (Rhodiola
(Rhodiola rosea L.
syn. Sedum roseum (L) Scop), fam.
Crassulaceae. Plantă erbacee, perenă,
hemicriptofită, întâlnită pe locuri
stâncoase, grohotişuri, în regiunea
subalpină şi alpină; se mai numeşte
arşinic de căţun, barba lupului, curechi
de stâncă, durzonaş, iarba ciutei, iarba
tunului, iarba urechii, rosăcică, ruşă, RECOLTARE. Rizomul plantei
trandafir, urechelniţă, varză de stâncă, (Rhodiolae rhizoma)
rhizoma) se recoltează
verzişoară, viorea; Bulg:
Bulg: Rujă; Engl:
Engl: toamna sau primăvara. Se foloseşte
Roseroot; Germ:
Germ: Rosenwurz; Magh: Magh: proaspăt sau uscat. Se usucă la umbră
Rózsikagyökér; Rus:
Rus: Rodiola rozovaia; într-un singur strat.
Sârbo-Cr:
Sârbo-Cr: Ruza. Răspândită în Europa, COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
Asia şi America de Nord. Necunoscută. Având în vedere gradul de
ISTORIC. Planta este cunoscută din înrudire cu Sedum sp, probabil conţine
vechime. Rizomul, cu miros de trandafir, rezine, alcaloizi, mucilagii, flavone.
a fost folosit de medicina populară PROPRIETĂŢI
umană pentru potolirea durerilor de cap, FARMACODINAMICE. Medicina
iar medicina populară veterinară în populară îi atribuie proprietăţi
răsfug (antrax). antiseptice, cicatrizante, vulnerare,
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom antinevralgice. Conform acestor
gros, cărnos, cilindric, cu miros puternic aprecieri, acţionează asupra microbilor
de trandafir, acoperit cu numeroşi omorându-i, grăbeşte cicatrizarea rănilor
muguri, din care se formează noi tulpini prin stimularea procesului de epitelizare,
95

înlătură durerea resimţită pe traiectul mijloc sau adeseori aproape de la vârf.

unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor Frunze foarte variate, cele bazale uneori
sale. Folosită pentru înlăturarea durerilor întregi, lung-peţiolate, lat-ovate,
de cap şi vindecarea rănilor. subrotunde, crenat-dinţate, alteori lirate,
MEDICINĂ UMANĂ. cu segmente terminale lat-ovate sau
FITOTERAPIE. Uz intern. Empiric,
FITOTERAPIE. subrotunde, în primul an cu rozetă bogată
pentru înlăturarea durerilor de cap: a) de frunze întregi, subrotunde, lat-eliptice
pulbere rizom, câte ½ linguriţă, se înghite sau lirate, lung-peţiolate, dur-dinţate;
cu apă; b) infuzie, dintr-o linguriţă frunze tulpinale de obicei lirate, cu
pulbere rizom peste care se toarnă o cană segmentul terminal mai mic; segmentele
(200 ml) cu apă în clocot. Se lasă dur-dinţate sau lobat-dinţate, atenuate pe
acoperită 20 minute. Se strecoară. Se bea rahisul mai mult sau mai puţin aripat,
cu înghiţituri rare. Uz extern. Empiric, patente sau îndreptate înainte. Toate
pentru vindecarea rănilor de pe corp şi de frunzele sunt glabre sau numai iniţial
pe colul uterin (răni genitale): decoct, din lanuginoase. Flori radiare, galbene-
2 linguri pulbere rizom la 500 ml apă. Se deschis, de lungimea involucrului, cele
fierbe 3–4 minute. Se lasă acoperit 20 tubuloase galbene, mai lungi decât
minute. Se strecoară. Se spală locul involucrul, grupate în calatidii de mărime
afectat cu un pansament steril. Pentru mijlocie sau destul de mici, la înflorire de
rana de pe colul uterin se fac spălături 15–20 mm diametru; involucru
vaginale profunde cu irigatorul. campanulat, cu foliolele involucrale
alungit-ovate, ascuţite. Înflorire, VII–
VIII. Fructe, achene brun-gălbui, lungi de
2 mm, glabre. Papus aproximativ de două
RUJINĂ (Senecio
(Senecio roi mai lung decât achena.
jacobaea L. ssp. jacobaea),
jacobaea), fam.
Asteraceae/Compositae. Plantă erbacee,
perenă, hemicriptofită, întâlnită frecvent
la margini de păduri, pajişti ruderalizate,
prin livezi, pe răzoare, coline înierbate,
tăieturi de pădure, tufărişuri, din zona
stepei până în zona montană, etajul
fagului; se mai numeşte cruguliţă,
lemnul Domnului, petinbroasă; Germ: Germ:
Jakobskraut; Magh:
Magh: Jakabnapi aggófû;
Rus:
Rus: Krestovnik iakova. Răspândită în RECOLTARE. Părţile aeriene
Europa şi Asia. înflorite ale plantei (Seneci
(Seneci jacobaea
ISTORIC. Planta este folosită din flos)
flos) se recoltează pe timp însorit, după
vechime în scopuri medicinale. Decoctul ora 11. Nu se recoltează pe ploaie, iar
plantei se folosea contra gălbinării după ploaie la 12 zile. Se usucă la umbră
(icter), la junghiuri şi dureri de picioare. în strat subţire, de preferat în podurile
A mai fost folosită ca stimulator al caselor acoperite cu tablă. Uscarea
apariţiei menstruaţiei, la tratarea artificială, la 30–350C.
hemoroizilor, rănilor. COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Părţile
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină aeriene ale plantei conţin alcaloizii
înaltă de (30) 40–75 (130) cm, la început jacobina, jacolina, jaconina şi jacodina
păienjeniu-păroasă, apoi glabră, (a-longilobina, senecifilina).
ramificată aproape de la bază, de la
 96

TOXICOLOGIE. Planta ingerată de trebuie păstrată o deosebită prudenţă în

animale erbivore le provoacă intoxicaţii permanenţă. La cel mai mic semn de rău,
grave. Dintre toate, calul este cel mai se întrerupe tratamentul. Uz extern.
sensibil. La rumegătoare, o parte din Pentru tratarea hemoroizilor, rănilor,
alcaloizi sunt distruşi în rumen de către inflamaţiilor: infuzie, din 1–2 linguriţe cu
microorganisme. Simptoamele flori uscate şi mărunţite peste care se
intoxicaţiei apar numai după ingerarea toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot.
repetată a unei cantităţi mici (50–100 g) Se lasă acoperită 15–20 minute. Se
de plantă, timp de mai multe săptămâni strecoară. Se spală locul afectat,
(în general 7–8 săptămâni); intoxicaţia folosindu-se un pansament steril.
poate fi şi în scurtă durată dacă se ingeră
o cantitate mai mare de plantă.
Intoxicaţia cronică se exteriorizează prin
următoarele simptoame: inapetenţă, RUSCUŢĂ DE CÂMP
slăbire progresivă, mucoase palide şi (Adonis aestivalis L), fam.
icterice, colici, constipaţie, stare de Ranunculaceae. Plantă erbacee, anuală,
somnolenţă şi mers clătinat. În intoxicaţia terofită, comună, întâlnită în toate
acută se observă accelerarea pulsului, judeţele ţării prin arături, ogoare,
acceleraţia respiraţiei, colici şi icter. semănături; se mai numeşte chimen
Moartea survine în câteva ore sau câteva câinesc, cocoşei, cocoşei de câmp, iarba
zile (V. Zanoschi, E. Turenschi, M. Toma, cocoşului, ruscuţă de primăvară, ruscuţă
1981). văratică, ruşcuţă, scânteiţă, scrintitoare,
PROPRIETĂŢI spânz; Germ:
Germ: Sommer-Feuerröschen;
FARMACODINAMICE. Principiile active Magh:
Magh: Nyári hérics; Rus:Rus: Adonic letnii.
din plantă sunt toxice. În doză mică Răspândită în Europa.
provoacă contracţia pereţilor vasculari şi ISTORIC. Plantă cunoscută din
ai uterului, indicându-se şi proprietăţi vechime pe meleagurile actuale ale
cardiace, dezinfectante. Medicina României şi folosită în boli de inimă.
populară foloseşte planta contra icterului DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină
(?), ca emenagog – provocând apariţia erectă, simplă sau ramificată, înaltă de
ciclului menstrual, dezinfectant pentru 20–50 cm, în mod egal foliată, glabră sau
răni etc. Empiric, uneori a fost folosită în mai mult sau mai puţin pubescentă.
dismenoreele şi amenoreele tinerelor Frunze tulpinale inferioare peţiolate, cele
fete. Extern, a fost folosită în tratarea mijlocii şi superioare sesile, toate de 3–4
rănilor, inflamaţiilor, hemoroizilor, ori penat-sectate, cu segmente îngust-
cataplasme în răguşeală şi mastite. lineare. Flori de culoare roşu-miniu sau
MEDICINA UMANĂ. portocalii, rar galbene, solitare, erecte,
FITOTERAPIE.
FITOTERAPIE. Uz intern. 1. mari, cu diametrul de 15–35 mm; caliciu
Empiric, pentru tratarea de icter: a) din 5 sepale, glabre, lat-ovate, alipite de
infuzie, din ½ linguriţă pulbere flori peste corolă; corola din 6–8 petale, îngust-
care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în obovate, orizontale, lungi de 10–17 mm,
clocot. Se lasă acoperită 15–20 minute. la bază cu sau fără pată neagră. Înflorire,
Se strecoară. Se bea în cursul unei zile, în V–VII. Fructe, nucule lungi de 5–6 mm,
mai multe reprize, cu înghiţituri rare; b) glabre, puţin verucoase, cu o muchie
tinctură 20%, câte 2 g pe zi. 2. Empiric, dorsală pronunţată şi cu un dinte, pe
în amenoree, dismenoree: extract fluid, partea ventrală cu doi dinţi.
de 2 ori pe zi, câte 20 de picături.
Atenţie! Reţetele se practică rar în
mediul sătesc. Planta, fiind toxică,
97

albastru, spânz de cal, spânz de vite,

spânz galben, sprenţ, sprenţuri; Germ:
Germ:
Frühlings Adonisröchen; Magh:
Magh: Tabaszi
hérics; Pol:
Pol: Horycvit; Rus:
Rus: Goriţvet
vesnnii; Ucr:
Ucr: Goriţvit. Răspândită în
Europa, vestul Asiei.
ISTORIC. Planta este cunoscută din
antichitate. Adonis este nume de plantă la
Plinius cel Bătrân, după un nume favorit
lui Adonis, un favorit al zeiţei Venus,
transformat de aceasta, după mitologia
RECOLTARE. Părţile aeriene ale romană, într-o floare roşie. Folosită în
plantei (Adonisae
(Adonisae aestivalisae herba)
herba) se scopuri medicinale de către Hippocrate şi
recoltează în timpul înfloritului, pe timp Lucian. Dinspre medicina dacică au
frumos, însorit, după ora 11. Se usucă la rămas reţete de tratare a anumitor boli.
umbră, în strat subţire. La vătămătură (afecţiuni interne cu crize
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. Conţine acute, hernie) se dădeau rădăcinile
amestec de glicozide cardenolidice. plămădite în vin, la căldură. Mai târziu,
PROPRIETĂŢI după descoperirea distilării alcoolului,
FARMACODINAMICE. Medicina rădăcinile se pisau şi se plămădeau în
populară atribuie plantei proprietăţi rachiu, timp de 4–5 zile, iar extractul
cardiotonice şi diuretice. Se foloseşte în alcoolic era folosit pentru eliminarea
bolile de inimă. durerilor de cap. A mai fost folosită de
MEDICINĂ UMANĂ. medicina populară veterinară contra
FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE. dalacului (cărbune, antrax). Animalelor
tratarea bolilor de inimă (pericardită, bolnave li se făcea o incizie în piept, în
endocardite, miocardită, cardiopatii) şi care se introducea o mică porţiune de
boli renale: infuzie, din 4–8 g plantă peste rădăcină fixată de o aţă, ca să fie scoasă
care se toarnă o cană (250 ml) cu apă în după 2 ore. Provoca un abces purulent cu
clocot. Se lasă acoperită 15–20 minute. eliberare de boală.
Se strecoară. Se administrează, în 3–6 DESCRIEREA SPECIEI. Rizom
porţii, în 24 ore. scurt, tare, gros de cca 3 mm, din care
pornesc rădăcini fibroase. Tulpină erectă,
glabră, foliată, puţin ramificată, înaltă de
10–40 (50) cm; lăstarii sterili au la bază
RUSCUŢĂ scvame, brune, lipsiţi de frunze bazale.
PRIMĂVĂRATICĂ (Adonis
(Adonis vernalis Frunze tulpinale sesile, numeroase, de 2–
L), fam. Ranunculaceae. Plantă erbacee, 4 ori penat-sectate, cu lacinii îngust-
perenă, hemicriptofită, întâlnită prin liniare, late până la 1 mm. Flori galbene-
păduri şi fâneţe uscate, coaste abrupte, aurii, solitare, la vârful tulpinii mari
însorite, în păduri, din regiunea câmpiei (diametru cca 8 cm); caliciu cu 5 sepale,
până în cea montană; se mai numeşte brun-membranoase, mai mult sau mai
bulbuc, buruiana-calului, buruiană de puţin păroase; corolă cu 10–20 petale,
talan, buruiană neagră, chioara-găinii, întregi, lucioase; androceu cu numeroase
cocoşei, cocoşei de câmp, dediniţă, stamine; gineceu pluricarpelar apocarpic.
dediţă, dediţei galbeni, iarbă de talan, Înflorire, IV–V. Fruct, poliachenă cu
ruscuţă, ruscuţă de primăvară, scânteiţă, achene scurt-păroase şi rostru încârligat.
spănţ, spânţ de deal, spânz, spânz
 98

PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Părţile aeriene şi
rădăcinile plantei au utilizări terapeutice
în medicina umană şi veterinară, cultă şi
tradiţională. Constituie un vechi remediu,
la noi şi în alte ţări, pentru tratarea
hidropiziei şi migrenelor. Principiile
active conţin 1% amestec de glicozide
cardiotonice (adonitoxinozida,
adonidozida şi adonivernozida) de care
se alătură saponozide şi flavonoide.
RECOLTARE. Părţile aeriene Acţiune cardiotonică şi diuretică,
(Adonidis herba)
herba) se recoltează în timpul calmantă, uşor hipertensivă. Stimulează
înfloririi, pe timp frumos, după ce s-a funcţiile inimii (ionotropism,
ridicat roua. Rădăcinile nu se recoltează, batmotropism, tonotropism) şi deprimă
pentru a proteja planta şi a o menţine în altele (coronotropism, dromotropism).
fitocenoză. Se usucă la umbră în camere Acţionează asupra epiteliului renal,
aerisite, de preferat în poduri acoperite cu mărind secreţia şi excreţia de urină.
tablă. Se păstrează în pungi de hârtie. Diminuează excitabilitatea nervoasă,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ. În părţile aducând o liniştire în organism;
aeriene, la începutul înfloririi, sunt determină scăderea uşoară a tensiunii
prezenţi glicozizii adonitoxina, arteriale. Acţiunea cardiotonică este de
adonidozidul care conţine cumarină şi scurtă durată. Se administrează în
vernadină – derivat cumarinic; ulei pauzele digitalice. Dă rezultate bune în
volatil, tanin, saponine, rezine, colină, tratamentul tahicardiilor, extrasistolelor
acizii palmitic şi linoleic, fitosteroli, de natură nervoasă, hipotensiunii
săruri minerale. Adonitoxina, prin arteriale şi tulburărilor neurovegetative.
hidroliză, se scindează în adonixigenină MEDICINĂ UMANĂ.
şi a-ramnoză. Cumarina, prin hidroliză se FITOTERAPIE. Uz intern. 1. Pentru
FITOTERAPIE.
scindează în strofantidină şi cimaroză. efect cardiotonic: infuzie, dintr-o linguriţă
TOXICOLOGIE. Principiile toxice pulbere de plantă peste care se toarnă o
din plantă sunt adonitoxina, care conţine cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă
cumarină şi un derivat cumarinic, acoperită 15–20 minute. Se strecoară. Se
vernadină. Prin uscare toxicitatea plantei bea fracţionat în cursul unei zile. 2. În
se păstrează; prin fierbere toxicitatea boli de inimă, tahicardii, extrasistole,
dispare. Animalele care consumă planta tulburări neurovegetative: a) infuzie, din
manifestă sensibilitate toxică, constând 2 g (cât se ia cu trei degete) pulbere de
din gastroenterită cu diaree rebelă, plantă peste care se toarnă o cană (200
poliurie, tulburări cardiovasculare, ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită
exteriorizate prin puls accelerat, apoi 15–20 minute. Se strecoară. Se bea
încetinit, insuficienţă cardiacă, mucoase conţinutul a 2 căni pe zi; b) tinctură, din
palide, colaps, convulsii, depresiune, 2 linguri pulbere plantă (20 g) la 100 ml
moarte. La om, excesul în tratament cu alcool de 700; se lasă la macerat 10 zile;
această plantă duce la intoxicare sticla se agită zilnic pentru uniformizarea
manifestată cu greaţă, vomă, diaree, stop concentraţiei extractului. Se filtrează. Se
cardiac, moarte. Se intervine cu vomitive, păstrează în sticle închise la culoare. Se
purgative, cărbune activ şi analeptice iau câte 10 picături de 5–6 ori pe zi. 3.
cardiace. Homeopatic, diluţiile tincturii-mamă, de
la prima la a 3-a decimală, decimală, se
99

administrează în decompensările cardiace eliptice, lungi de 2,5–4 mm şi late de 1,2

din endocardite şi în anumite nefrite. mm, pronunţat costate.
Remediul se aplică obezilor, reumaticilor
ozalemici şi sedentarilor (Mihai Neagu
Basarab, 1985).

RUTIŞOR (Thalictrum
(Thalictrum
minus L), fam. Ranunculaceae. Plantă
erbacee, perenă, hemicriptofită, întâlnită
prin fâneţe de stepă, coline ierboase,
livezi, marginea pădurilor, locurilor
stâncoase, de la câmpie până în regiunile
montane; se mai numeşte somnoroasă; RECOLTARE. Părţile aeriene ale
Germ:
Germ: Kleine Wiesenraute;
Wiesenraute; Magh:
Magh: plantei (Thalictrumi
(Thalictrumi herba)
herba) se recoltează
Közönséges virnánc; Rus: Rus: Vasilinisnik în timpul înfloririi, pe timp însorit, după
malâi. Răspândit în Europa şi Asia ora 11. Se foloseşte proaspătă în timpul
(continental). verii şi uscată în timpul iernii. Se usucă
ISTORIC. Planta este cunoscută din la umbră în strat subţire.
antichitate. Thalietrum minus este COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
numele speciei la Dioscoride (sec. I dHr) Necunoscută.
şi vine de la cuvântul grecesc thálictron,
thálictron, PROPRIETĂŢI
iar la Galenus (131–203 dHr) de la FARMACODINAMICE. Medicina
thaliectron.
thaliectron. A fost utilizată pentru populară îi atribuie proprietăţi de liniştire
combaterea insomniei la adulţi şi copii. şi de instalare a somnului.
Adulţii se spălau cu decoctul pe cap MEDICINĂ UMANĂ.
pentru a le provoca somnul, iar la copii FITOTERAPIE. Uz extern. Pentru
FITOTERAPIE.
se punea în scăldătoare. combaterea insomniei: decoct, din plantă,
DESCRIEREA SPECIEI. Tulpină cu care se spală pe cap adulţii sau se
înaltă de 30–120 (150) cm, erectă, pune în scăldătoarea copiilor. Adulţii pot
ramificată, la noduri slab geniculat- pune planta proaspătă sub pernă.
îndoită, mai mult sau mai puţin în zigzag,
adânc sau mai atenuat longitudinal-
brăzdată. Frunze peţiolate, sesile numai
pe partea superioară a tulpinii, cu lamina RUTIŞOR GALBEN
de 2–3 ori penată, lat-triunghiulară, de 7– (Thalictrum flavum L), fam.
30 cm lungime şi aproape de aceeaşi Ranunculaceae. Plantă erbacee, perenă,
lăţime. Foliolele frunzelor de mărime şi hemicriptofită, întâlnită prin locuri
formă foarte variate, lat-ovate sau umede, fâneţe mlăştinoase, pe malul
rotunde de culoare verde sau albăstruie- pâraielor, din silvostepă până în etajul
surie. Flori galbene, pendule, adunate în molidului; se mai numeşte rutişor galben
paniculă piramidală sau ovală, multifloră, frumos; Germ:
Germ: Gelbe Wiesenraute;
cu ramuri erecte sau mai mult sau mai Magh:
Magh: Sárga virnánc; Rus:Rus: Vasilinsnik
puţin aplicate; androceu din 10–15 jeltâi. Răspândit în Europa şi Asia.
stamine, pendule; gineceu cu stigmat ISTORIC. Din timpuri încă
denticulat. Înflorire, V–VIII. Fructe, neprecizate, dar din timpuri vechi,
nucule sesile, erecte, ovoide sau ovoid- locuitorii meleagurilor ţării noastre au
 100

folosit rizomii sub formă de infuzie toarnă o cană (250 ml) cu apă în clocot.
pentru efectul lor purgativ. Se lasă acoperită 15–20 minute. Se
DESCRIEREA SPECIEI. Rizom strecoară. Se bea conţinutul unei căni pe
repent, în general stolonifer, cu stoloni zi. Utilizarea speciei este limitată.
galbeni. Tulpină erectă, glabră înaltă de
50–100 (200) cm, angulat-sulcată, de
obicei neramificată, uniform foliată.
Frunze triunghiulare, ovate sau oblongi,
de 2–3 ori penate, lungi de 10–20 cm şi
late de 7–15 cm, la bază cu ligulă
membranoasă brună, cele inferioare
peţiolate; foliolele frunzelor inferioare
obovate sau subrotunde, cele ale
frunzelor superioare alungit-eliptice,
cuneat-obovate sau lanceolate, mai lungi
decât late. Flori albicioase, grupate într-o
paniculă subcorimboasă, odorante;
androceu din 12–20 stamine, galbene, cu
filamente subţiri. Înflorire, VI–VIII.
Fructe, nucule sesile, ovoide, glabre, cu 6
coaste longitudinale şi cu cioc brun-
roşcat.

RECOLTARE. Rizomii
(Thalictrumi rhizoma)
rhizoma) se recoltează
toamna. Se usucă la umbră în strat
subţire.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ.
Necunoscută.
PROPRIETĂŢI
FARMACODINAMICE. Medicina
populară îi atribuie proprietăţi purgative,
fără a provoca colici şi acţiune febrifugă.
MEDICINĂ UMANĂ.
FITOTERAPIE. Uz intern. Pentru
FITOTERAPIE.
combaterea constipaţiei: infuzie, din 1–2
linguriţe pulbere rizom peste care se