ORGANELE GENITALE

- Criteriile determinării sexuale:

1) Sexul genetic – reprezentat de patrimoniul cromozomic stabilit in momentul
fecundarii
a) 44 + xy – sex masculin
b) 44 + xx – sex feminin
2) Sexul gonadic defineste galnda sexuala data
a) Testicul – sexul masculin
b) Ovar – sexul feminin
3) Sexul gonoforic – exprimă existența căilor genitale interne, cu rol în
transportul gameților expulzați de gonade
a) Căile spermatice – sexul masculin
b) Canalul tubouterovaginal – sexul feminin
4) Sexul perineal – este atestat de aspectul organelor genitale externe

ORGANELE GENITALE MASCULINE

TESTICULUL

- Glanda sexuală masculină cu rol în maturizarea spermatozoizilor și în secreția

testosteronului
- Epididim + testicul = complex epididimotesticular
- Anatomie generală
5) Organ pereche care prezintă:
a) Fața medială
b) Fața laterală
c) Marginea anterioară
d) Marginea posterioară
e) Extremitatea superioară
f) Extremitatea inferioară
- Anatomie descriptivă
6) Situație – testiculii sunt plasați în burse – dependințe ale perineului anterior
7) Formă și dimensiuni
a) Formă ovoidală
b) Lungime – 40-50 mm
c) Lărgime – 25 mm
d) Grosime – 30 mm
e) Greutate – 18-20 g
8) Culoare – alb-sidefie – datorită învelișului exterior = albuginee
9) Consistență – fermă
10) Mijloace de fixare
a) Funiculul spermatic
b) Tunicile de înveliș
c) Ligamentul scrotal
 11) Conformație exterioară și raporturi
a) Extremitatea superioară –capul epididimului

b) Extremitatea inferioară –coada epididimului

• La acest nivel se găsește și ligamentul scrotal (rest din
gubernaculum testis) – solidarizează testiculul de tunicile sale
de înveliș

c) Marginea anterioară – netedă, rotunjită, liberă,

- în raport cu seroasa vaginală

d) Marginea posterioară – raport cu corpul epididimului, cu care are

legături strânse

e) Fața medială – raport de continuare cu marginea corespunzătoare a

epididimului și cu vasele sanguine
f) Fața laterală – raport cu seroasa vaginală (între testicul și epididim
formează sinusul epididimar sau epididimotesticular)

Anatomie morfofuncțională
12) Testiculii sunt organe parenchimatoase, cu structură glandulară, adaptată
pentru funcția externă cât și pentru cea internă
a) La exterior prezintă albugineea
b) La interior prezintă parenchimul testicular
13) Albugineea este un înveliș alb-sidefiu, gros, lucios și puțin elastic
a) În partea posterioară prezintă o îngroșare – mediastinul testicular sau
corpul lui Highmore
• De la mediastinul testicular pornesc către periferia testiculului,
septurile testiculului – împart parenchimul în 200-250 lobuli
testiculari
o Un lobul testicular conține 1-3 tubi seminiferi contorți
sau canale seminifere și țesut interstițial
14) Tubii seminiferi contorți = componenta exocrină a testiculului
a) Lungimea unui tub contort = 0,9 m → lungime totală = 800 m
b) În interiorul tubilor seminiferi contorți se află celulele sexuale
masculine, în diferite stadii ale spermatogenezei
• Pereții tubilor sunt alcătuiți din celulele lui Sertoli
15) Țesutul interstițial reprezintă componenta endocrină a testuculului – rol în
secreția testosteronului
16) Tubii seminiferi contorți se continuă cu tubii seminiferi drepți care, după un
scurt traiect, ajung în rețeaua testiculară sau a lui Haller
a) Calea spermatică este reprezentată în continuare de ductele eferente
testiculare sau conurile eferente testiculare
 EPIDIDIMUL

- Este o componentă a căilor spermatice, plasată pe marginea posterioară a testiculului

- Se află în continuarea ductelor eferente testiculare
Anatomie generală
17) Formațiune cu aspect neregulat care prezintă:
a) Capul epididimului
b) Corpul epididimului
c) Coada epididimului
Anatomie descriptivă
18) Situație – epididimul este situat de-a lungul marginii posterioare
a) Este plasat în interiorul tunicilor care învelesc testiculul și funiculul
spermatic
19) Formă și dimensiuni – formă de virgulă cu extremitatea mare orientată
anterosuperior
a) Lungime – 5 cm
b) Grosime – 10-12 mm
20) Culoare – tentă alb-rozie
21) Consistență – moale, elastică și depresibiliă
a) În cei 5 cm cât are epididimul se află 5-6 m de canal epididimar
22) Mijloace de fixare
a) Funiculul spermatic
b) Tunicile testiculului
c) Ligamentele epididimare
• Superior
• Inferior – îl solidarizează la testicul
23) Conformație exterioară și raporturi
a) Capul epididimului
• Așezat deasupra extremității superioare a testiculului
• Raport cu mediastinul testicular și cu ductele eferente ale
testiculului
• Este legat prin ligamentul epididimar superior
b) Corpul epididimului
• Formă triunghiulară pe secțiune
• Aderent la marginea posterioară a testiculului
• În partea laterală este separat de testicul prin sinusul
epididimotesticular
c) Coada epididimului
• Ajunge la extremitatea inferioară a testiculului
o Este legat de aceasta prin ligamentul epididimar inferior
• La acest nivel, calea spermatică se continuă cu ductul deferent
Anatomie morfofuncțională
24) La exterior, epididimul este înconjurat de o capsulă conjunctivă, aflată în
continuarea albugineei testiculare, dar mai groasă decât aceasta
25) La interior – se află canalul epididimar cu numeroase sinuozități unite printr-
un țesut celular dens
 Vascularizația și inervația complexului epididimotesticular
26) Arterele - circulația arterială este asigurată de o arteră principală și două
artere accesorii
a)Artera testiculară sau spermatică
-Ram colateral din aorta abdominală
-Locul de emergență se află sub originea arterelor renale
-Are traiect descendent, în spatele peritoneului parietal posterior
-Încrucișează, anterior, ureterul de aceeași parte --- > trece lateral de acesta -! ajunge în fosa
iliacă internă, unde trece înaintea vaselor iliace externe
-! se situează pe marginea medială a mușchiului psoas, lângă nervul genito-femural
Pătrunde în canalul inghinal, intră în alcătuirea componentelor funiculului spermatic, pătrunde
în burse și ajunge la partea medială a epididimului
Se termină pe marginea posterioară a testiculului

Colaterale:
o Pentru capsula adipoasă a rinichiului
o Remuri ureterale
o Ramuri epididimare

Se termină prin bifurcare, aproape de extremitatea inerioară a gonadei:

o Ramul medial – urcă pe fața medială și marginea
inferioară a testiculului – se anastomozează cu ramul
anterior din artera epididimară anterioară
o Ramul lateral – mai mic; merge pe fața laterală a
gonadei, până la capul epididimului

b)Artera deferențială
• Ram colateral al arterei vezicale inferioare
• Se alipește ductului deferent și îl însoțește până la epididim
• Se anastomozează cu ramuri din artera testiculară

c)Artera funiculară
• Se desprinde din artera epigastrică inerioară profundă
• Se alătură funiculului spermatic și merge de-a lungul său până
la coada epididimului
• Se anastomozează cu arcada arterială dintre artera testiculară și
deferențială
27)Venele
a) Au originea în capilarele testiculare, prin venele scurte care converg
către mediastinul testicular – mai sunt numite și venele centrale
b) Venele periferice – merg la periferia lobulilor pe albuginee
• Ajung la mediastinul testicular unde se unesc cu cele centrale și
trec prin funiculul spermatic, spre marginea medială a
epididimului
c) În funiculul spermatic venel se dispun în două pachete:
• Pachetul venos posterior
o Este postdeferențial și merge la vena epigastrică
inferioară profundă
• Pachetul venos anterior
o Este predeferential
o Este numit și pachetul spermatic
o Se varsă:
▪ La dreapt – în vena cavă inferioară
▪ La stânga – în vena renală stângă

d) Varicocel = dilatarea pachetului venos spermatic stâng; cauze:

• Vena spermatică stângă se termină perpendicular în vena renală
stângă
• Deasupra ei, în vena renală stângă, ajunge vena suprarenală
stângă
• Vena renală stângă trece printr-o pensă musculară dată de
mușchiul lui Treitz și printr-o pensă arterială formată de aorta
abdominală și de artera mezenterică superioară
28)Limfaticele
a) Iau naștere în lobulii testiculari printr-o rețea închisă
b) După poziție pot fi centrale și periferice
• ajung în mediastinul testicular de unde se îndreaptă, alături de
vene, spre ganglionii lomboaortici
c) Anumite limfatice ăpt ajunge la un ganglion situat la originea arterei
iliace externe
29)Nervii complexului testiculoepididimar provin din:
a) Plexul spermatic – situat la niveul aortei abdominale
b) Plexul deferențial – se distribuie epididimului și canalului deferent
 CANALUL DEFERENT

- Porțiunea din căile spermatice care se întinde de la coada epididimului până la ductul
ejaculator
- Embriologic, se formează din porțiunea subgenitală a canalului lui Wolff
- Lungime – 40-45 cm
- Diametru extrerior – 2 mm
- Diametru canalicular – 0,5 mm
- Prezintă dilatații în porțiunea inițială dar mai ales în cea terminală – ampula ductului
deferent
- Preazintă mai multe segmente:
30) Segmentul epididimotesticular – se află pe partea superomedială a
epididimului, de la coada sa spre cap, pe o lungime de 2-3 cm
a) Este fixat de epididim prin țesut conjunctiv – trec ramuri din artera
testiculară și mici vene tributare plexului venos posterior
31) Segmentul funicular – cuprins în grosimea funiculului spermatic
• Anterior – pachetul venos anterior și artera testiculară
• Posterior – pachetul venos posterior

*Funiculul spermatic (cordonul spermatic)

• Se întinde de la extremitatea superioară a testiculului până la
orificiul inghinal profund
• Este alcătuit din:
o Ductul deferent
o Artera testiculară, deferențială și funiculară
o Pachetul venos testicular anterior și posterior
o Ligamentul lui Cloquet
o Vase limfatice
o Fibre nervoase somatice și vegetative
• Elementele funiculului spermatic sunt cuprinse într-o teacă
conjunctivă – fascia spermatică internă, dependință a fasciei
transversale
o Pe suprafața exterioară se fixează fibrele mușchiului
cremaster
• La nivelul orificiului inghinal profund, elementele funiculului
spermatic se dispersează → acesta încetează să mai existe
o Ductul deferent, însoțit de artera deferențială ajunge în
pelvis, sub peritoneul parietal
32) Segmentul pelvin
a) După ce a părăsit orificiul inghinal profund, se plasează subperitoneal,
încrucișează artera epigastrică inferioară profundă și se situează în
țesutul interparietovisceral din spațiul lui Bogros
• Trece anterior de vasele iliace externe, de nodulii limfatici
corespunzători și de nervul genitofemural
 • Se îndreaptă oblic postero-inferior, pe fața laterală a vezicii
urinare, loc unde se întretaie cu cordonul arterei ombilicale și
descrie o nouă curbură, trecând pe deasupra ureterului

33) Segmentul retrovezical

a) Înconjoară marginea laterală a veziculei seminale
b) Devine mai gros și mai neregulat – ampula ductului deferent
c) Se apropie de cel de partea opusă → triunghiul interdeferențial, cu
vârful inferior – la prostată și baza superior – la vezica urinară
34) În ultimul segment, ductul deferent este subperitoneal, retrovezical, întecuit
de fascia prostatoperitoneală a lui Denonvilliers

Ductul deferent prezintă 3 tunici:

[Link] adventice sau externă – de natură conjunctivă
[Link] musculară – fibre musculare netede
a) Strat longitudinal – la exterior
b) Strat circular – la interior
[Link] mucoasă – prezintă un epiteliu prismatic ciliat

- Vascularizația și inervația ductului deferent

35) Arterele – provin din surse multiple:
a) Artera vezicală inferioară, testiculară, deferențială și funiculară
b) Artera funiculară se află pe suprafața exterioară a funiculului spermatic

36) Venele – tributare plexului venos prostatic și seminal

37) Limfaticele – drenează în colectoarele tributare nodulilor iliaci externi

38) Nervii – din plexul hipogastric inferior

TUNICILE FUNICULULUI SPERMATIC ȘI ALE TESTICULULUI

- Testiculul, epididimul, ductul deferent cât și porțiunea incipientă a funiculului

spermatic sunt învelite de mai multe pături suprapuse → formează tunicile de înveliș
sau bursele
- Tunicile funiculului spermatic și ale testiculului sunt elemente componente ale
peretelui abdominal anterolateral, mobilizate odată cu coborârea testiculului
39) Se găsesc plasate inferior penisului și regiunii pubiene și anterior perineului
anterior
- De la suprafață spre profunzime se descriu următoarele tunici:
 40)Scrotul (pielea burselor)
a) Subțire, plisată transversal, cu peri rari și lungi
b) Pe linia mediană prezintă rafeul scrotal – formati din unirea celor două
marigni ale cadrului genital

41)Dartosul
a) Un strat foarte subțire altăcutit din fibre musculare netede de culoare
alb-rozie, aderente pe fața profundă a pielii
b) Pe linia mediană formează septul scrotal – separă cele două
componente ale burselor
c) În partea superioară, fibrele septului scrotal se dedublează și se
continuă cu ligamentul suspensor al penisului
d) În partea posterosuperioară, fibrele dartosului se continuă cu dartosul
perineal și cu ligamentul suspensor al scrotului

42)Fascia spermatică externă

a) O foiță subțire alcătuită din țesut celular lax – înlesnește alunecarea
planurilor superificiale pe cele profunde

43)Mușchiul cremaster (eritroideea)

a) Constituit din fibre musculare striate dispuse în 2 fascicule:
• Medial – pleacă de la spina pubisului
• Lateral – pornește de pe ligamentul inghinal, inferior de
orificiul inghinal profund – are legături strânse cu mușchiul
oblic intern

44)Fascia spermatică internă (fibroasa)

a) Alcătuiește un sac de țesut conjunctiv care învelește testiculul și
înconjoară funiculul spermatic
b) Este o continuare a fasciei transversale în canalul inghinal și în burse

45)Tunica vaginală a testiculului

a) Reprezintă învelișul seros al testiculului și epididimului
b) Provine din seroasa peritoneală, o dată cu coborârea testiculului

c) Prezintă 2 foițe:

• Lamina sau foița parietală – aderentă la fascia spermatică internă

o Se răsfrânge la începutul funiculului spermatic

• Lamina sau foița viscerală – continuă foița parietală

o Se răsfrânge și învelește, partial, funiculul spermatic,
epididimul și testiculul
o La nivelul ligamentului scrotal, testiculul nu este învelit
de foița viscerală ca și porțiunea unde aderă epididimul
 o Între epididim și testicul, pe partea laterală, se formează
sinusul epididimotesticular

d) Între cele 2 foițe ale seroasei vaginale se găsește un spațiu virtual, care
poate deveni real în caz de acumulare a lichidelor (hidrocel) sau a
sângelui (hematocel)

Vascularizația și inervația tunicilor de înveliș

7) Arterele – provin din :
a) Artera femurală comună - prin ramurile sale pudendală externă
superioară și inferioară
b) Artera pudendală internă – prin artera perineală superficială

8) Venele – se îndreaptă către:

a) Venele pudendale externe – la vena femurală
b) Venele pudendale interne – la venele iliace interne

9) Limfaticele – se adună în colectoarele superficiale care se îndreaptă spre

nodulii superointerni limfatici inghinali

10) Nervii – din ramurile genitale ale nervilor genitofemural, iliohipogastric și

ilioinghinal

VEZICULA SEMINALĂ
Reprezintă depozitul spermatozoizilor, maturați și expulzați din testicule
- Anatomie generală
11) Veziculele seminale sunt organe diverticulare, anexate căilor spermatice
12) Împreună cu canalele ejaculatoare, derivă din segmentul subureteral al
canalului lui Wolff
- Anatomie descriptivă
13) Situație – se află între vezica urinară și rect, deasupra prostatei, lateral de
ampulele ductelor deferente
a) Sunt cuprinse între foițele fasciei prostatoperitoneale ale lui
Denonvilliers
b) Scheletotopic – se proiectează posterior, pe laturile coccigelui
14) Formă și dimensiuni – formă de pară cu extremitatea voluminoasă
superolateral
a) Lungime – 5-6 cm
b) Lărgime – 15 mm
c) Grosime – 5 mm
d) Capacitate fiziologică – 2 ml
15) Mijloace de fixare
a) Continoarea lor cu canalele ejaculatorii
b) Alipirea la rect
 c) Sprijin pe baza prostatei
16) Conformație exterioară și raporturi
a) Anterior – vezica urinară
b) Posterior – fața anterioară a rectului pelvin subperitoneal
c) Inferior – baza prostatei
d) Superior – fundul de sac vezicorectal și ductul deferent
- Anatomie morfofuncțională
17) Constituție asemănătoare cu a porțiunii ampulare a ductului deferent
18) La periferie – adventicea
a) Sub aceasta se găsește musculara
b) La interior – mucoasa – prezintă un epiteliu cilindric simplu
- Vascularizație și inervație
19) Arterele – din artera rectală mijlocie și vezicală inferioară
20) Venele – se varsă în plexurile vezicale și prostatice
21) Limfaticele – se drenează în nodulii iliaci interni și externi
22) Nervii – de la plexul hipogastric inferior

DUCTUL EJACULATOR
Ductele ejaculatorii sunt organe canaliculare infundibuliforme
- Iau naștere din unirea veziculei seminale cu ampula ductului deferent
- Se varsă în uretra prostatică, la nivelul verului montanal
- Se găsesc aproape în întregime în grosimea prostatei
23) Sunt îndreptate de sus în jos și dindărăt înainte, între lobul pregenital și
retrogenital al prostatei
- Au aceiași constituție ca și ductele deferente
24) Pot prezenta o dilatație – sinusul ductelor ejaculatorii
- Vascularizația este ca și cea a prostatei și a veziculelor seminale
- Inervația - din plexul hipogastric inferior

PROSTATA

Anatomie generală
25) Prostata este o glandă situată dedesubtul vezicii urinare
26) Este importantă prin situația sa la încrucișarea căilor urinare cu căile
spermatice

Anatomie descriptivă
27) Situație – se află în partea anteroinferioară a pelvisului
a) Superior – vezica urinară
b) Posterior și superior – căile spermatice
c) Posterior – rectul
d) Inferior – diafragmul urogenital
e) Ocupă loja prostatică delimitată de:
• Anterior – simfiza pubiană și lama preuretroprostatică
• Posterior – fascia retrovezicală – o separă de rectul pelvin
subperitoneal
 • Lateral – fascia și mușchiul obturator intern și diafragmul
pelvin cu fascia pelvină superioară
• Superior – ligamentele pubovezicale, colul și trigonul vezical
• Inferior – diagragmul urogenital

28) Formă – castană sau con, cu baza superior, turtit anteroposterior

29) Dimensiuni
a) Lungime – 3-4 cm
b) Grosime – 2,5 cm
c) Lărgime (la nivelul bazei) – 4 cm

30) Culoare și consistență

a) Culoare alb-gălbuie
b) Consistență elastică

31) Mijloace de fixare

a) Mobilitate transversală nulă
b) Coboară foarte puțin în timpul umplerii vezicii urinare

32) Conformație exterioară și raporturi

a) Baza prostatei
• Aderentă în partea anterioară de vezica urinară, la nivelul
colului vezical
• Nu aderă la nivelul lobului pregenital

b) Vîrful prostatei – ajunge la 0,5 cm sub planul inferior al simfizei

pubiene, la 2 cm în spatele ei
• Are raport inferior cu diafragmul urogenital, nivel la care,
sfincterul striat al uretrei este circular

c) Fața anterioară
• Sub ligamentele pubovezicale vine în raport cu fascia
preuretroprostatică și cu fibrele sfincterului striat al uretrei care:
o În partea superioar – sunt dispuse anterior și lateral
o Inferior – sunt dispuse circular
• Anterior fasciei preureteroprostatice se găsește plexul venos al
lui Santorini și simfiza pubiană
d) Fața posterioară
• Are raport cu fascia prostatoperitoneală – întecuiește ductele
deferente și veziculele seminale, după care coboară până la
mușchiul rectouretral
• Posterior acestei fascii există un spațiu prerectal, după care
urmează peretele anterior al rectului pelvin subperitoneal
e) Fața inferolaterală
 • Are raport cu:
o Segmentul anterior al tecilor sacrorectogenitopubiene
o Plexurile venoase periprostatice
o Fascia de înveliș a mușchiului levator anal
- Anatomie morfofuncțională
33) Prostata are o structură glandulară:
a) Periferie – capsulă fibromusculoelasticp
b) În profunzime – parenchimul glandular – alcătuit din:
• Acini glandulari – dispuși în lobi
• Stromă fibroasă musculoelastică – unește acinii
o Conține fibre musculare netede

34) Prostata prezintă 4 lobi:

a) Lobul anterior – numit și preuretral – format din glande periuretrale
b) Lobul mijlociu – situat înainte ductelor ejaculatorii
• Numit și lobul prespermatic
• Este împărțit de marginea inferioară a sfincterului neted în:
o Segment pericervicouretral – situat între sfincter și
uretră
o Segment posterior – extrasfincterian

c) Lobii laterali
• Situați îndărătul uretrei și a ductelor ejaculatorii
• Formează segmentul retrospermatic al prostatei
• Canalele de excreție ale glandelor din lobii laterali se deschid în
șanțurile lateromontanale, de la nivelul uretrei prostatice
• Între lobul median și lobii laterali trec ductele ejaculatorii – se
deschid la nivelul verului montanal
35) Prostata este traversată de segmentul inițial al uretrei masculine – uretra
prostatică
a) Are o lungime de 3 cm
b) Străbate prostata oblic, fiind mai aproape de peretele anterior
c) La nivelul vârfului prostatei, uretra are poziție centrală
d) La pătrundere în prostată, uretra este înconjurată de sfincterul neted, cu
o grosime de 5-6 mm și o lungime de 7-8 mm

- Vascularizația și inervația prostatei

36) Arterele – provin din artera iliacă internă prin:
• Arterele vezicale inerioare
• Arterele rectale mijlocii – dau ramuri vezicoprostatice
b) Ramurile arteriale pătrund în glandă prin unghiurile posterosuperioare

37) Venele – formează bogate plexuri periprostatice care comunică:

• Anterior – cu venele uretrale, vezicale și cu plexul lui Santorini
• Posterior – cu venele rectale mijlocii
 b) Toate venele se îndreaptă spre venele iliace interne

38) Limfaticele – formează o rețea bogată periglandulară

a) Se drenează în ganglionii prevezicali, iliaci externi, iliaci interni și
presacrați

39) Nervii – provin din plexul hipogastric inferior

GLANDELE BULBOURETRALE

- Sunt două formațiuni glandulare

- Se mai numesc și glandele lui Mery-Cowper
- Sunt situate de fiecare parte a bulbului corpului spongios, în grosimea diafragmului
urogenital, fie în mușchiul transvers profund, sau în partea posterioară a sfincterului
striat al uretrei
- Au volumul unui sâmbure de cireașă
- De la polul lor anterior, pleacă câte un canal excretor, oblic anteromedial, lung de 3-4
mm
40) Se deschide în dilatația bulbară a uretrei
- Secreția glandelor bulbouretrale constituie unul dintre elementele lichidului spermatic

PENISUL

- Anatomie generală
41) Prezintă 2 părți:
a) Posterioară, perineală, fixă
• Orientată oblic anteroposterior
b) Anterioară, liberă – penisul propriu-zis
• Alcătuită din corpul și glandul penisului
- Anatomie descriptivă
42) Situație – penisul se află în partea anterioară a perineului
43) Direcție, formă și dimensiuni
a)Partea anterioară prezintă caractere diferite, după starea sa fiziologică:
➢ În stare de flaciditate – partea anterioară este moale, descendentă vertical
o Formează un unghi ascuțit cu perineul anterior – unghiul penian
o Formă de cilindru turtit anteroposterior
o Lungime de 8-10 cm
o Circumferință de 8-9 cm

➢ În stare de erecție – partea anterioară a penisului este turgescentă, mai lungă și

mai voluminoasă
o Prelungește direcția porțiunii sale posterioare
o Prezintă o ușoară curbură cu concavitatea orientată dorsal
o Formă prismatic triunghiulară
 o Lungime de 14-15 cm
o Circumferință de 10-12 cm
3) Mijloace de fixare
a)Partea posterioară constituie singura porțiune fixă, ancorată prin:
• Inserția corpilor cavernoși la ramurile ischiopubiene
• Ligamentul suspensor al penisului – se inseră pe simfiza pubiană și pe linia albă
învecinată
Este alcătuit:
o Dintr-o lamă mediosagitală – se fixează pe corpii cavernoși
o Două lame laterale – înconjoară corpii cavernoși – ca o chingă subpubiană
4) Conformație exterioară

a)Extremitatea posterioară – în continuarea rădăcinii corpilor cavernoși

Este fixată la simfiza pubiană prin ligamentul suspensor al penisului

b)Corpul penisului – prezintă 4 fețe:

• Fața dorsală – fețelor superioare ale corpilor cavernoși
• Fețele laterale – corespund corpilor cavernoși
• Fața uretrală sau inferioară – prezintă un rafeu median cutanat și proeminența
corpului spongios al uretrei

c)Glandul penian – reprezintă extremitatea anterioară a penisului

• Are formă conică
• În vârf prezintă un orificiu vertical – meatul uretral
• Este limitat la baza sa de o ridicătură – coroana glandului – este separată de
corpul penisului printr-o porțiunea mai îngustă – colul glandului (șanțul
balanoprepuțial) – se prelungește pe fața inferioară până la meatul uretral, sub
forma a două șanțuri, separate printr-un repliu cutanat – frâul prepuțului
• De-a lungul colului glandului, învelișurile penisului formează
un repliu – prepuțul – acoperă ca un manșon glandul penian
Prepuțul prezintă:
• bază – continuă pielea corpului penian
• o extremitate anterioară – poate depăși glandul – formează
orificiul său anterior
• în partea inferioară prezintă un repliu – frâul prepuțului

- Anatomie morfofuncțională – penisul este constituit din înveliș și organe erectile

5) Învelișurile penisului:
a)Pielea

b)Dartosul – mușchiul peripenian

-alcătuit din fibre netede circulare și longitudinale

c)Fascia superficială e penisului – țesutul celular subcutanat – favorizează mobilizarea pielii

și dartosului pe planurile profunde
• Arterele planurilor superficiale – ramuri din pudendala externă
 • Venele sunt colectate de vena dorsală superficială e penisului – se varsă în crosa
venei safene interne
• Limfaticele – se îndreaptă spre grupul superointern al nodulilor inghinali
• Nervii superficial – din ramurile genitale ale genitofemuralului,
iliohipogastricului și ilioinghinalului
• Din nervul perineal și dorsal al penisului – ramuri din nervul pudendal intern

d)Fascia profundă a penisului – foița fibroasă care învelește organele erectile

– este în continuarea fasciei perineale superficiale, care se întinde, anterior, până la baza
glandului
-deasupra se află vena dorsală superficială, iar dedesubt, vena dorsală profundă cu arterele și
nervii profunzi ai penisului

2) Organele erectile – reprezentate de corpii cavernoși și corpul spongios

a)Corpul cavernos al penisului

• În număr de 2
• Situați simetric, bilateral
• Lungime de 15 cm în stare de flaciditate și 20 cm în stare de turgescență
• Prezintă:

➢ Rădăcina corpilor cavernoși – formă fusiformă

o Constituie originea acestor organe erectile – este situată la nivelul
ramurilor ischiopubiene, la care aderă prin jumătatea lor anterioară
o Fețele superioare ale rădăcinii aderă la periostul ramurilor ischiopubiene
o Fețele inferioare sunt întecuite de mușchii ischiocavernoși
o În partea anterioară, cele două rădăcini se unesc prin ligamentul
intercrural

➢ Porțiunile mijlocii ale corpilor cavernoși

o Se alătură și alcăuiesc un corp unic median – se întinde de la perineu până la
glandul penian

o Cei doi corpi cavernoși sunt despărțiți printr-un sept incomplet – septul pectinat –
permite comunicarea lacunelor sanguine dintr-un corp în celălalt

o În șanțul de pe fața superioară se află vena dorsală profundă, două artere dorsale și
nervii dorsali ai penisului

o În șanțul de pe fața inferioară – conține corpul spongios al uretrei

o Fețele laterale sunt convexe, brăzdade de vene ce merg din șanțul inferior la vena
dorsală profundă
 o Extremitatea anterioară – se termină printr-un vârf bont, prelungit în interiorul
glandului cu ligamentul anterior al corpilor cavernoși

➢ Structural, corpii cavernoși sunt alcătuit din:

❖ Înveliș conjunctivo-elastic – albugineea corpilor cavernoși
-Grosime de 1-2 mm
-Foarte rezistent și extensibil

❖ Sistem trabecular – alcătuit din prelungiri ale albugineei

-Prelungirile albugineei formează și septul pectinat
-Prelungirile circumscriu mici cavități – arole sau caverne – unite între ele și
acoperite de celule endoteliale

b)Corpul spongios al penisului – formațiune erectilă așezată în jurul uretrei, în șanțul

inferior al corpilor cavernoși
-Lungime de 14-16 cm
-Poate fi împărțit în 3 segmente:

I. Bulbul penisului (bulbul spongios)

• Este extremitatea posterioară sau perineală a corpului spongios
• Formă de pară:
• Lungime – 3 cm
• Lărgime – 1,5-2 cm
• Baza orientată posterior și inferior
• Ocupă partea mijlocie a spațiului perineal superficial
• Prin baza sa corespunde centrului tendinos al perineului cât și mușchilor
transverși superficiali
• Distanța dintre baza bulbului spongios și marginea anusului – 12-15 mm
• Fețele laterale și inferioară sunt învelite de mușchii bulbospongios
• Fața superioară aderă la fascia diafragmatică inferioară – o adevărată foiță
suspensoare
• Prin intermediul ei vine în raport cu mușchiul transvers profund perineal și cu
glandele bulbouretrale
• Uretra membranoasă pătrunde oblic pe fața superioară a bulbului spongios ca
și canalele glandelor bulbouretrale

[Link] corpului spongios

• Formă de cilindru turtit
• Străbătut de uretră
• Este situată mai aproape de fața superioară a corpului spongios
• Glandul penisului – reprezintă extremitatea anterioară a corpului spongios

➢ Structural, corpul spongios prezintă:

o Un învelis conjunctivo-elastic – la exterior – albugineea
 -Mai subțire ca la corpul cavernos
o Conținut spongios – travee fine și areole de dimensiuni mai reduse, decât la corpul
cavernos

Vascularizație și inervație

I. Arterele organelor erectile – din ARTERA PUDENDALA INTERNA

a)Corpii cavernoși – irigați de arterele cavernoase
• Acestea Străbat diafragmul urogenital, ajung aproape de simfiză, unde fiecare
ram pătrunde în corpul cavernos respectiv
o Ram recurent (posterior) – se îndreaptă spre rădăcina
corpului cavernos
o Ram anterior – parcurge corpul cavernos până la vârf
o
Artera cavernoasă se situează în centrul corpului cavernos
Dă ramuri flexuase – arterele helicine din care se pot forma:
o Ramuri nutritive – se capilarizează în trabeculele cavernoase
o Ramuri funcționale sau erectile – se deschid în areole – formează
buchete erectile
- Au caracter terminal
- Prezintă o umflătură cu un orificiu arterioareolar
- Au în structură o tunică musculară, care, împreună cu
țesutul elastic, mențin orificiul arterioareolar închis în
timpul stării de flaciditate și se deschid când începe
erecția
- Deschiderea orificiilor se face prin excitarea nervilor
erectili, concomitent cu compresiunea exercitată de
mușchiul lui Heusten asupra venelor profunde a
penisului
b)Corpul spongios – primește sânge de la:
➢ Artera bulbară – din artera pudendală internă
• Este scurtă, voluminoasă
• Pătrunde în bulb pe fața sa superioară, posterolateral de uretră
• Dă un ram glandei bulbouretrale
• Vascularizează bulbul și porțiunea posterioară a corpului spongios, cât și
porțiunea corespondentă a uretrei

➢ Artera bulbouretrală – ram din pudendala internă

▪ Colateral mai subțire
▪ Se distribuie corpului spongios și uretrei

➢ Artera dorsală a penisului – ram terminal al arterei pudendale interne

o Traversează ligamentul suspensor al penisului, merge pe fața dorsală a corpilor
cavernoși, sub fascia profundă a penisului
o Este separată de omoloaga ei prin vena dorsală profundă a penisului
o Se termină în coroana glandului penian
 Cele 2 artere se anastomozează pe linia mediană – pornesc ramuri balanice și
ramuri prepuțiale
* Trebuie amintită – artera frâului prepuțial

II. Venele – din rețeaua nutritivă și funcțională

[Link] anterioare ale corpului cavernos – merg cu venele glandului

[Link] posterioare ale corpului cavernos – merg direct spre venele pudendale interne

[Link] corpului spongios – se îndreaptă spre vena dorsală profundă a penisului, direct sau
prin șanțul inferior – formează 4-5 vene laterale, care înconjoară corpii cavernoși pentru a
ajunge la vena dorsală, având direcții diferite:
a)Cele anterioare – spre glandul penian – formează plexul venos retrobalanic – ia parte
la formarea venei dorsale profunde a penisului
b)Venele posterioare – alcătuiesc venele spongioase (4-5) și venele bulbare –
confluează după care se varsă în vena pudendală internă

*Între venele superficiale și profunde se găsesc anastomoze multiple, la nivelul șanțului

balanoprepuțial și la nivelul simfizei pubiene

III. Limfaticele – sunt profunde

Pleacă de la glandul penian, ajung pe fața dorsală și formează un plex presimfizar
(împreună cu vena dorsală profundă) – de aici limfaticele merg la nodulii profunzi:
o unii se termină în nudulii inghinali profunzi și iliaci
externi retrocrurali
o alții, ajung prin canalul inghinal, la nodulii iliaci externi

[Link] – filete senzitive și motorii provenite din nervul pudendal intern și de la plexul
vegetativ hipogastric inferior
• Nervul dorsal al penisului continuă direcția nervului pudendal
intern – ajunge pe fața dorsală a penisului, lateral de artera
corespunzătoare

ORGANELE GENITALE FEMININE

OVARUL

- Glanda sexuală feminină

- Rol în maturarea ovulelor și în secreția hormonilor sexuali
- Anatomie generală
3) Ovarul este un organ pereche și simetric
4) Prezintă:
a) Extremitatea tubară
b) Extremitatea uterină
 c) Fața medială
d) Fața laterală
e) Merginea mezovariană
f) Marginea liberă
g) Hilul ovarului
- Anatomie descriptivă
5) Situație
a) Organ mobil cu situație și orientare variabilă
b) În general – se găsește în cavitatea abdomino-pelvină, în cavum
retrouterin, fixat la fața posterioară a ligamentului larg
c) La nuligeste – ovarul se găsește dedesubtul strâmtorii superioare,
deasupra marginii superioare a mușchiului piriform, la nivelul peretelui
lateral al pelvisului
• Axul mare aproape vertical
d) La multigeste – ovarul coboară în cavitatea pelvină
• Axul mare oblic inferomedial
e) Ovarele se proiectează pe peretele abdominal antero-lateral – la
mijlocul liniei care unește simfiza pubiană cu spina iliacă
anterosuperioară
6) Formă și dimensiuni – formă variată după vârstă
a) La făt – formă de ciupercă
b) La fetițe – formă cilindrică
c) La adult – formă de migdală
d) Lungime:
• 19 mm – fetițe
• 25-30 mm – adult
e) Lărgime – 15 mm
f) Grosime – 10 mm
g) Greutate
• 2-3 g – fetițe
• 4-8 g – adult
h) Volum – variabil după condițiile fiziologice
• Crește înaintea perioadei de ovulație și în timpul sarcinii
• Scade după menopauză
7) Culoare – alb-rozie
a) În a doua perioadă a ciclului sexual poate deveni albăstruie
8) Consistență – fermă
a) Crește odată cu vârsta
b) După menopauză devine lemnoasă – se instalează procesul de scleroză
9) Mijloace de fixare
a)Ovarul este un organ mobil; constatarea unui ovar imobil – organul este bolnav
b)Ligamentul lomboovarian – ligamentul suspensor al ovarului
• Cel mai eficace mijloc de fixare
• Format din fibre conjunctive și musculare netede – înconjoară vasele ovariene –
ridică peritoneul parietal posterior sub forma unui repliu
• Are traiect oblic, în jos, înainte și medial
 • Sare peste vasele iliace externe și ureterul iliac, pătrunde în pelvis și, alcătuiește
pe o mică distanță, marginea superioară a ligamentului larg
• Este foarte elastic; se lasă destins la multipare, la care, ovarele coboară
c)Ligamentul tuboovarian
• Se întinde de la pavilionul trompei la polul superior al ovarului
• Pe marginile sale se inseră franjurile trompei – constituie franjul lui Richard – are
ca axă ligamentul tuboovarian
• Rol de captație – asigură contactul între ovar și pavilionul trompei uterine
d)Ligamentul uteroovarian
• Cordon rotunjit alcătuit din fibre conjunctive și musculare netede de origine uterină
• Se întinde de la unghiul uterului la extremitatea inferioară a ovarului
e)Mezovarium
• Mezou scurt care unește ovarul cu foița posterioară a ligamentului larg
• Cele două foițe ale mezoului se fixează pe buzele hilului ovarian – linia lui Farre-
Waldayer
• Permite gonadei mișcări simple de basculare – în timpul modificărilor de volum ale
viscerelor abdominopelvine
• În timpul sarcinii
o Ligamentul lomboovarian și tuboovarian se alungesc
o Mezovarul se întinde
o Ligamentul uteroovarian își modifică foarte puțin
lungimea

6)Conformație exterioară și raporturi

➢ Raporturi:
• Anterior – ligamentul larg
• Superior și medial – mezosalpixul – prin intermediul lui are raporturi cu organele
învecinate
* Când mezosalpixul este larg – se răsfrânge posterior, împreună cu trompa
uterină și maschează ovarul → ovarul este învelit de mezosalpix,
care formează două fosete peritoneale:
▪ Tuboovariană – medial
▪ Ovaroparietală – lateral

➢ Extremitatea tubară (polul superior)

La nulipare – la 1 cm sub vasele iliace externe
O dată cu creșterea numărului sarcinilor, polul superior se îndepărtează
progresiv de aceste vase

➢ Extremitatea uterină (polul inferior)

• Fixat prin ligamentul uteroovarian de uter
• La nulipare – raport îndepărtat cu fundul de sac vaginal lateral
• La multipare – raport cu rectul și fundul de sac vaginal posterior
➢ Fața medială
 • Privește spre uter
• Este acoperită de trompa uterină și de mezosalpinx
• Raport cu:
o Ansele intestinului subțire
o Cecoapendicele – la dreapta
o Colonul pelvin – la stânga
o
➢ Fața laterală
• Raport cu peretele lateral al pelvisului
• La multipare :
Ovarul corespunde fosetei ovariene a lui Krause, delimitată de:
• Anterior – inserția pelvină a ligamentului larg
• Posterior – vasele iliace interne și ureterul pelvin
• Superior – vasele iliace externe – o se pară de mușchiul psoas
• Inferior – originea arterei ombilicale și uterine

* În aria fosetei ovariene a lui Krause, sub peritoneul parietal pelvin, se află nervul și
vasele obturatorii – acest raport explică durerile iradiate de pe fața medială a coapsei, la
femeile cu suferințe ovariene

• La multipare – fața laterală a ovarului corespunde fosetei subovariene a

lui Claudius, delimitată de:
o Anterior – ureterul pelvin și artera uterină
o Posterior – marginea sacrului
o Inferior – marginea superioară a mușchiului piriform
o
➢ Marginea mezovariană sau anterioară
• Reprezintă hilul ovarului
• Este limitată de linia de inserția a mezovarului – linia lui Farre-
Waldeyer
• Între foițele mezovarului trec vasele sanguine, limfaticele și
nervii ovarului

➢ Marginea liberă sau posterioară

În raport cu:
• Trompa uterină, ansele intestinale și cecoapendicele – la dreapta
• Colonul sigmoid – la stânga
a) La dreapta raport posterior cu:
Cecul și peritoneul parietal posterior – îndărătul caruia se află ureterul

b)În partea stângă are raport anterior cu:

-Mezocolonul sigmoid
-Ansa sigmoidiană

- Anatomie morfofuncțională
 10) Ovarul este un organ parenchimatos, cu structură glandulară polimorfă

11) Posedă elemente exo- și endocrine

12) Este acoperit de un epitelu sub care se află două zone:

a) Una periferică – corticală
b) Una centrală – medulară

13) Epiteliul ovarian

a) Este cubic
b) Se află la suprafața ovarului
c) La periferia gonadei se continuă cu seroasa epritoneală, la nivelul liniei
Farre-Weldeyer
d) Sub epiteliul ovarian, stroma subiacentă se condensează într-o lamă
conjunctivă – albuginee – oferă protecție ovarului

14) Corticala ovarului

a) Este albă și fermă
b) Constituită dintr-o stromă în care se află multiple formații foliculare în
diferite stadii de ovulație

15) Medulara ovarului

a) Roșie, spongioasă, foarte vasculară
b) Importanță fiziologică mai puțin importantă decât a corticalei
c) Pe lângă fibre conjunctive, elastice și musculare netede, medulara mai
conține:
• Resturi embrionare
• Vase sanguine
• Limfatice
• Filete nervoase

- Vascularizația și inervația ovarului

[Link] – provin din:

a)Artera ovariană – ram din aorta abdominală

• Pleacă de pe fața anterioară a aortei, în dreptul discului dintre L2 și L3
o Superior – arterele renale
o Inferior – artera mezenterică inferioară
• După ce părăsește aorta, încrucișează:
o La dreapta – vena cavă inferioară
o La stânga – mușchiul psoas
• Trece înaintea ureterelor, coboară în ligamentul lomboovarian, încrucișează vasele
iliace și pătrunde în unghiul superoextern al ligamentului larg
• Furnizează ramuri pentru capsula adipoasă a rinichiului și ramuri ureterale
 • La nivelul extremității tubare a ovarului, se bifurcă în artera tubară și în ramul
ovarian extern

b)Artera uterină
• Se termină la nivelul cornului uterin în trei ramuri:
o Una cu destinație ovariană – artera ovariană internă – merge în lungul ligamentului
uteroovarian și ajunge la hilul ovarului
o Aici se anastomozează artera ovariană internă și artera ovariană externă –
formează o arcadă – pleacă ramuri ovariene ca dinții unui pieptene – se distribuie
parenchimului ovarian
• Rețeaua arterială ovariană este variabilă în raport cu etapele
fiziologice parcurse de gonada feminină

[Link] – traiect analor, dar invers arterelor

Formează o rețea densă care se adună într-un pachet plexiform – plexul pampiniform – se
îndreaptă în 2 direcții:
a)Una ascendentă – plexul periarterial – se termină într-o venă ovariană cu vărsare în
vena cavă inferioară – la dreapta și în vena renală stângă – la stânga

b)Alta descendentă – se îndreaptă spre venele uterine

[Link] – părăsesc gonada împreună cu vasele sanguine

Formează un plex important la nivelul hilului ovarului
• De aici pleacă 5-6 trunchiuri limfatice, împreună cu pachetul vascular, la:
o Ganglionii pre- și lateroaortici – la stânga
o Ganglionii pre- și laterocavi – la dreapta
o Direct spre cisterna lui Pequet
[Link] – provin din:
1) Plexul ovarian – se formează din două rădăcini:
o Una din ganglionul semilunar
o Alta din rădăcinile superioare
- Filetele nervoase sosesc la ovar, odată cu vasele ovariene și pătrund în parenchimul
ovarian
-Conține fibre senzitive, motorii – pentru musculatura netedă și vasculară
-Fibrele senzitive ajung în mielomerele toracolombare

2)Plexul hipogastric
Prin ramul său – nervul lateral al uterului – dă filete care merg în grosimea ligamentului
uteroovarian – pătrund în hil și se distribuie parenchimului ovarian

3)Între cele 2 plexuri se realizează anastomoze din care pornesc filete cu destinație
intraovariană
 TUBA UTERINĂ

- Conduct musculomembranos cu funcție de oviduct, spermatozoidoduct și zigoduct

- Anatomie generală
16) Tubele uterine sau trompele uterine ale lui Fallope sunt 2 conducte simetrice
care se dispun transversal între ovar și uter
17) Fiecare trompă uterină prezintă:
a) Orificiul abdominal
b) Infundibulul sau pavilionul trompei
c) Ampula
d) Istmul
e) Porțiunea uterină sau interstițială
f) Orificiul uterin

- Anatomie descriptivă
18) Situație – trompa uterină se află plasată în aripioara superioară a ligamentului
larg, numită și mezosalpinx

19) Direcție – direcție transversală de la uter la extremitatea uterină a ovarului

a) Urcă aproape vertical de-a lungul marginii anterioare a ovarului, se
încurbează și ajung pe marginea liberă a gonadei

20) Formă – asemănătoare unei trompete

a) Extremitatea uterină este îngustată iar cea ovariană lărgită
b) Netedă la exterior – acoperită de peritoneul ligamentului larg

21) Dimensiuni
a) Lungime – 12-14 cm
b) Diametru:
• 8-9 mm – în porțiunea ampulară
• 2 mm – în porțiunea uterină

22) Mijloace de fixare

a) Continuarea cu uterul
b) Întecuirea între cele două foițe ale ligamentului larg
c) Ligamentele tuboovariene
d) Extremitatea uterină – relativ fixă
e) Extremitatea ovariană – se deplasează odată cu gonada

23) Conformație exterioară și raporturi

a) Infundibulul tubei uterine sau pavilionul trompei
• Are aspectul unei pâlnii
• Mobilitate crescută
• Prezintă 2 suprafețe
 [Link]ța exterioară – se continuă cu cea a porțiunii ampulare
-Netedă, lucioasă, de colorație albicioasă
-Tapetată de peritoneu
[Link]ța interioară
-Neregulată, plisată, de culoare roz
-Acoperită de mucoasă
-Realizează comunicarea tubei uterine cu cavitatea peritoneală prin orificiul abdominal al
tubei uterine – formă rotundă, cu diametrul de 2-3 mm

• Baza porțiunii infundibulare a trompei uterine

-Aspectul unei corole florale cu numeroase franjuri, în număr de 10-15, cu o lungime de
10-15 mm
-Un franj este mai lung (20-30 mm) – franjul lui Richard – se îndreaptă spre extremitatea
tubară a ovarului

*În perioada premergătoare ovulației, infundibulul se deplasează către zona în care

foliculul ovarian matur va expulza ovocitul de ordinul doi, în vederea captării acestuia și
dirijarea lui spre porțiunea ampulară

b)Ampula tubei uterine

• Face continuarea infundibulului tubar
• Porțiunea cea mai lungă a trompei (7-8 cm) și cea mai voluminoasă (diametru – 8-9
mm)
• Consistență moale și extensibilitate crescută, conferită de prezența mezosalpinxului
• Are raport cu polul superior, marginea anterioară și polul inferior al ovarului
• La nivelul extremității tubare a ovarului, ampula trompei uterine se încurbează
pentru a coborâ în lungul feței sale mediale
• În partea dreaptă are raport cu cecoapendicele
• În partea stângă are raport cu colonul sigmoid și mezoul său

c)Istmul tubei uterine

• Direcție transversală-medială
• Lungime de 3-4 cm
• Diametru de 2-4 mm
• Formă cilindrică
• Perete gros, aproape inextensibil

• RAPORTURI
o Anterior – vezica urinară, când aceasta este plină, și ligamentul rotund al uterului –
delimitează foseta preovariană

o Posterior – ligamentul uterooovarian și rectu

 o Superior – ansele intestinului subțire și colonul pelvin (adesea acoperă trompa
uterină)

d) Partea uterina sau partea interstitiala

• Porțiunea intrapereitală, situată în grosimea mușchiului uterin
• La acest nivel, musculatura trompei și cea uterină se confundă
• Traiect oblic, inferomedial, liniar
• Lungime de 1,5 cm
• Diametru de 0,2-0,5 mm
• Se deschide în unghiul superior al uterului prin orificiul tubar uterin – diametru de 1
mm

Anatomie morfofuncțională – tuba uterină este un organ cavitar, cu pereții alcătuiți din
patru tunici:

[Link] seroasă – reprezentată de seroasa peritoneală – formează aripioara superioară a

ligamentului larg
a) Se întinde până la baza pavilionului trompei uterine – acoperă
suprafața periferică a franjurilor și se continuă cu epiteliul mucoasei
trompei
b) Sub seroasă se află lama subseroasă
• Mai groasă decât peritoneul
• Structură conjunctivo-elastică
• Conține vase de sânge, limfatice și nervi
[Link] musculară
c) Aspect alb-rozaliu – alcătuită din fibre musculare netede
• Densitatea fibrelor musculare crește progresiv pe măsură ce
tunica musculară se apropie de uter
• Prezintă 2 straturi:
o Longitudinal – extern
o Circular – intern – rol în mișcarea tubei uterine
[Link]
d) Slab reprezentată
e) Alcătuită dintr-un țesut conjunctiv lax, vase și nervi
[Link] mucoasă
f) Tapetează la interior trompa uterină
g) Este plisată și prezintă numeroase formațiuni alungite – plicile tubare –
au rol în dirijarea elementelor care traversează trompa uterină
h) Structural, este alcătuită din:
• Epiteliu ciliat – multe celule secretante
• Corion
i) La interior se delimitează canalul tubar – conține o serozitate în
cantitate variabilă
- Vascularizație și inervație
24) Arterele – provin din:
a) Artera ovarică – la nivelul unghiului superoextern al ligamentului larg
se termină prin:
o Artera ovariană externă
o Artera tubară externă – ram terminal al arterei ovariene
• Vascularizează pavilionul trompei
• Se anastomozează cu ramura terminală externă a arterei tubare
mijlocii
b) Artera uterină – se termină la nivelul cornului uterin prin trei ramuri:
• Ramura internă – retrogradă – destinată fundului uterului
o Participă la vascularizația porțiunii uterine a trompei
• Ramura posterioară sau artera ovariană internă – ajunge la ovar
străbătând mezoul său
• Ramura anterioară sau artera tubară internă – se îndreaptă prin
mezosalpinx către trompa uterină
c) Cele două artere tubare, internă și externă, se anastomozează la nivelul
mezosalpinxului → arcada subtubară – merge paralel cu trompa, la 2-3
mm de aceasta
• În traiectul său dă aproximativ 30 arteriole:
o 7 pentru pavilion
o 15 pentru porțiunea ampulară
o 8 pentru porțiunea istmică
• Arcada arterială subtubară este întărită de artera tubară mijlocie
– care provine din arcada ovariană

25) Venele
a) Pornesc din sumbucoasă și mucoasă
b) Se unesc și formează arcada venoasă subtubară
c) Sunt drenate către venele ovariene sau către venele uterine

26) Limfaticele
a) Trunchiurile eferente merg în mezosalpinx unde se unesc cu cele de la
ovar și corpul uterului – se îndreaptă către nodulii lombari

27) Nervii – prezintă aceiași dualitate de origine ca și nervii ovarului

a) Plexul ovarian – filete nervoase pentru pavilion și porțiunea ampulară
b) Plexul uterin – inervează istmul și porțiunea uterină a trompei
c) Cele două plexuri formează o anastomoză subtubară – pleacă filete
pentru pereții trompei uterine
UTERUL

- Este organul gestației și al parturiției

- Anatomie generală
28) Uterul este un organ musculos cavitar
29) Prezintă următoarele părți:
a) Corpul uterin
b) Istmul uterin
c) Colul uterin
- Anatomie descriptivă
30) Situație
a) Organ impar, median, situat în centrul cavității pelvine
• Anterior – vezica urinară
• Posterior – rectul
• Inferior – vaginul
31) Formă
a) Trunchi de con turtit antero-posterior
• Baza mare orientată superior
• Vârful este angajat în domul vaginal
32) Dimensiuni
a) La nulipare
• Lungime – 6,5 cm
• Lărgime – 4 cm
• Grosime – 2 cm
b) La multipare
• Lungime – 7-8 cm
• Lărgime – 5 cm
• Grosime – 3 cm
33) Consistență
a) Este fermă, permite palparea cu ușurință
b) În timpul sarcinii – consistență moale
34) Direcția
a) Versiunea – înclinația uterului față de axa pelvisului
• Se formează un unghi care poate indica următoarele situații:
o Anteversia - uterul înclinat anterior
o Retroversia – uterul înclinat posterior
o Lateroversia dreaptă sau stângă – uterul este înclinat
lateral
b) Flexiunea – înclinația axului corpului față de axa colului uterin
• Anteflexia – unghiul este deschis anterior
• Retroflexia – unghiul este deschis posterior
c) Normal, uterul se află în aneversie și anteflexie
• Axa colului uterin este perpendiculară pe fața posterioară a
vaginului
• Colul și corpul formează un unghi deschis înainte – 100-120o
 o Vârful unghiului = punctul central al uterului – se află la
nivelul istmului uterin și reprezintă punctul cel mai fix

6)Mijloace de fixare

[Link] de suspensie – asigură menținerea uterului în poziție fiziologică

1)Ligamentul rotund al uterului – cordon fibromuscular care pornește de la partea

antero-laterală a coarnelor uterine, dedesubtul și înaintea trompei lui Fallope
• Se îndreaptă spre orificiul profund al traiectului inghinal
• Se inseră pe pubs, muntele lui Venus și în grosimea labiilor mari
• Lungime – 10-15 cm
• Grosime – 2-6 mm – în funcție de impregnarea hormonală
• Sunt acoperite de peritoneul feței anterioare a ligamentului larg – formează aripioara
anterioară
• Sunt însoțite de vase sanguine, limfatice și filete nervoase
• Rolul lor este mai mare la multipare – rol în orientarea corpului uterin

2)Ligamentele late ale uterului – formațiuni peritoneale care se întind de la marginile

uterului la pereții laterali pelvini
o Rol – menținerea poziției centrale a uterului și împiedicarea lateroversiei
o Peritoneul pelvin aderă la corpul uterului în partea sa anterioară, superioară și
posterioară
o Pe marginile laterale, foița peritoneală se îndreaptă spre pereții pelvini →
ligamentele largi sau late
o Au formă patrulateră, sunt dispuse în plan frontal, oblic orientate craniocaudal și
anteroposterior
o Din cauza anteversiei uterine, marginea internă se poate deplasa, în timp ce
implantarea externă rămâne fixă și verticală

o Prezintă două fețe și patru margini

➢ Fața anteroinferioară – formată de prelungirea peritoneului preuterin către
peretele pelvin
• Ligamentul rotund al uterului ridică peritoneul și formează aripioara
anterioară sau funiculară
• Are raport cu fața posterioară a vezicii și uneori cu ansele intestinale

➢ Fața posterosuperioară – reprezentată de peritoneul care se continuă de pe

fața posterioară a corpului uterin către peretele lateral al pelvisului
• Are întindere mai mare
• La acest nivel se implantează ovarul, care împreună cu ligamentul tuboovarian
și uteroovarian formează aripioara posterioară – mezovarium
• Inferior aripioarei, fața posterosuperioară este ridicată de ligamentelel
uterosacrate – întinse de la fața posterioară a colului uterin la sacrum
• Raporturi cu- fața anterolaterală a rectului,
 -ovarul și trompa uterină și ansele intestinale

➢ Marginea medială – corsespunde marginii laterale uterine

• Alcătuiește hilul uterului
• La acest nivel se află țesut celulogrăsos, vasele și nervii uterului – aceste elemente
formează mezometrium sau mezoul uterin

➢ Marginea laterală – este parietală

• Cele două foițe ale ligamentului lat se continuă cu peritoneul parietal pelvin
• Prezintă 2 diviziuni:
a)Segmentul liber – situat în partea superioară, între cotul trompei uterine și
extremitatea tubară a ovarului
-Este subțire
-Reprezintă baza triunghiului mezosalpinxului
b)Segmentul fix – lipit de peretele lateral al pelvisului
-Aderă la fascia mușchiului obturator intern
-Prin unghiul superoextern pătrunde în pediculul vasculonervos lombovarian
-Reprezintă hilul extern al ligamentului larg

➢ Marginea superioară – conține trompa uterină care determină un fald

peritoneal – mezosalpinxul
Mezosalpinxul reprezintă aripioara superioară sau tubară
Formă triunghiulară cu vârful spre cornul uterin și baza laterală

➢ Marginea inferioară – formează baza ligamentelor largi

• Corespunde liniei biischiatice, la distanță de planșeul pelvin – separate printr-un
țesut conjunctiv condensat – parametru
• La nivelul parametrului se găsește ureterul, artera și venele uterine, vasele vaginale,
limfatice și nervi – hilul inferior al ligamentului larg

c)Ligamentul lombo-coforo uterin

• Ansamblu de fibre care provin de la ligamentul lomboovarian, trece prin
mezosalpinx și se continuă cu ligamentul lomboovarian
• Se realizează o formație unică, cu traiect oblic, anterosuperior și medial – fixează
coarnele uterului de regiunea lombară

II. Mijloace de susținere – elementele cele mai active în menținerea uterului

a)Supertul visceroperineal
• În poziție normală, uterul se sprijină pe vezica urinară și are conexiuni strânse
cu vaginul
• Uterul împreună cu peretele posterior al vaginului și septurile pre- și
retrovaginal – formează un hamac – rol în susținerea sistemului urogenital
pelvin
 • Vaginul este menținut în poziția sa de fibrele mediale ale levatorului anal și de
fascia sa

b)Retinaculul uterin
Ansamblu de fibre conjunctive, elastice și musculare netede, cu distribuție radiară
de la colul uterin spre pereții pelvisului

➢ Ligamentele pubovezicouterine – formează partea anterioară a retinaculului

uterin
• Separă loja vezicouterină, situată median, de fosetele paravezicale, situate lateral
• Prezintă 2 fascicule

1)Fasciculul pubovezical – aspectul unor lame fibromusculare

-organizate în jurul plexului venos laterovezical

2)Fasciculul vezicouterin – format din fibre musculare netede

- întinse între vezică și istmul uterin
-cunoscut si sub numele de pilierul vezical

➢ Parametrele sau ligamentele cardinale – reprezintă componenta laterală a

retinaculului uterin
o Sunt întinse de la părțile laterale ale colului uterin la pereții laterali ai pelvisului
osos
o Ureterul traversează parametrul și îl împarte într-un pedicul supraureteral și altul
subureteral

➢ Ligamentele genitosacrate – reprezintă partea posterioară a retinaculului

uterin
o Pornesc de la părțile laterale ale colului uterin (ligamentele uterosacrate) și ale
domului vaginal (ligamentele vaginosacrate)

o Se îndreaptă posterior, trec pe fețele laterale ale rectului, au traiect ascendent și se

inseră pe fața anterioară a sacrumului, medial de a 2, 3 și a 4-a gaură sacrală pelvină

o Marginile superioare ale ligamentelor uterosacrate ridică peritoneul → plicile

rectouterine – împart fundul de sac rectouterin în 2 etaje

o Marginile inferioare ale ligamentelor genitosacrate se continuă cu fascia

diafragmatică pelvină superioară

III. Mijloace de orientare – sunt reprezentate de recile sacrorectogenitopubiene –

formate din condensarea țesutlui conjunctivomuscular în jurul vaselor iliace interne și a
ramurilor lor
 Între cele două teci se găsește colul uterin care este astfel ancorat dar prezinta
posibilitatea sa se deplaseze prin basculatie

7)Conformație exterioară și raporturi

[Link] uterului

a)Fața viscerală sau anterioară

o Poate prezenta pe linia mediană o creastă consecutivă unirii celor două canale ale lui
Muller
o Acoperită de peritoneul care coboară până la nivelul istmului, la nulipare
(La multipare, peritoneul acoperă și o parte din col)
o La acest nivel peritoneul formează fundul de sac vezicouterin, de unde se îndreaptă
spre fața posterioară a vezicii urinare
o Prin intermediul peritoneului are raport cu vezica urinară
(Când vezica își mărește volumul uterul se deplaseză posterior)
o Mai poate avea raport și cu ansele intestinale

b)Fața intestinală sau posterioară

o Este acoperită de peritoneul care coboară și pe fața posterioară a vaginului, după care
se reflecă pe rectul pelvin, constituind fundul de sac rectouterin
o Raport cu:
✓ Fața anterioară a rectului
✓ Ansele intestinale
✓ Colonul pelvin
✓ Trompa uterină
✓ Ovarul – când se află în foseta lui Claudius

c)Marginea uterului dreaptă și stângă

• Raport cu mezometrul – în care se află vasele și nervii uterini

d) Fundul uterin – reprezintă marginea superioară a corpului sau baza sa

o La nulipare – concavă
o La mutipare – convexă
o În mod normal este orientat anterior în poziție de anteversie și anteflexieRaport cu
ansele intestinului subțire și cu colonul pelvin
o Pe părțile laterale se află locul de implantare al trompelor uterine și al ligamentelor
rotunde

e)Extremitatea inferioară
Corespunde istmului uterului

[Link] uterin – reprezintă joncțiunea dintre corpul și colul uterin

• Este punctul cel mai fix al uterului
• Este supus unor modificări importante în timpul sarcinii
[Link] uterin – segmentul inferior al uterului
• Formă de cilindru, ușor dilatat la partea mijlocie, turtit anteroposterior
• Pe colul uterin se inseră vaginul, pe o linie oblică, orientată craniocaudal și
posteroanterior
• Față de această inserție colul uterin prezintă 2 porțiuni:

a)Porțiunea supravaginală
o Măsoara 15-20 mm
o Se găsește în spațiul pelvisubperitoneal

o Raporturi:
• Anterior – baza vezicii urinare – de care este separat prin septul intervezicouterin
• Posterior – peritoneul și rectul pelvin
• Lateral – artera uterină, venele satelite și porțiunea subligamentară a ureterului

b)Porțiunea vaginală
• Formă de trunchi de con
• Grosime de 25 mm
• Consistență dură, cartilaginoasăÎn partea inferioară prezintă un orificiu cu formă
variabilă
o La nulipare – formă rotundă
o La multipare – forma unei fante transversale cu o buză
anterioară și una posterioară
• Colul uterin pătrunde în vagin prin peretele anterior

- Anatomie morfofuncțională – uterul are pereții de 1 cm, alcătuiți din 3 tunici

35) Tunica seroasă sau perimetrium – reprezentată de foița peritoneală viscerală
care acoperă corpul uterin pe fața sa vezicală și intestinală
-Pe părțile laterale se continuă cu ligamentele largi

36) Tunica musculară sau miometrium – compusă din fibre netede, fuziforme –
grupate în fascicule

a)La nivelul corpului uterin, fasciculele musculare sunt unite prin anastomoze terminale sau
laterale → formează planuri musculare suprapuse

➢ Stratul extern sau neomiometrul – foarte subțire

Fibrele acestui strat sunt în continuare cu cele ale ligamentelor uteroovarian,
rotund, uterosacrate și cu fibrele musculare ale ligamentului larg

➢ Stratul mijlociu sau paleomiometrul – foarte gros

o Reprezintă 2/3 din grosimea peretelui uterin
o Culoare roșie închisă
o Format din fascicule musculare încrucișate în toate sensurile – strat plexiform
o Direcția preponderentă este cea transversală
 o Vase sanguine foarte numeroase și aderente la fasciculele musculare
o Lumenul vaselor este închis complet când mușchiul uterin se contractă după naștere
– pensa fiziologică a lui Pinard

➢ Stratul intern sau arheomiometrul

o Reprezintă stratul muscular al canalelor lui Muller
o Format mai ales din fibre circulare, dispuse într-o serie de inele – concentrice la
nivelul orificiilor uterine
-În partea superioară circumscriu orificiul trompelor uterine
-În partea inferioară, la nivelul istmului uterin – fibrele circulare sunt
predominante și proemină sub mucoasa orificiului intern al colului uterin

b)La nivelul colului uterin, tunica musculară prezintă unele particularități:

• Elementele musculare se reduc ca număr, odată cu apropierea de porțiunea vaginală
• Mărirea țesutului conjunctiv, bogat în fibre elastice și colagene
• Fibrele musculare – ocupă zonele superficiale ale orificiului intern al colului
• Fibrele longitudinale – ridică mucoasa cervicală și determină formarea arborelui vieții
• Stratul extern corporeal coboară oblic în jos și medial către mucoasa colului sub formă
de evantai muscular

3)Tunica mucoasă sau endometrium – foarte subțire și friabilă

a)La nivelul corpului uterin

o Mucoasa acoperă toată suprafața interioară și se continuă cu:
▪ Superior – mucoasa trompelor uterine
▪ Inferior – mucoasa colului uterin
o Structura mucoasei este reprezentată de 2 straturi:
[Link] profund sau bazal – foarte subțire, suferă puține modificări în cursul ciclului
sexual
[Link] superficial sau funcțional – suferă transformări ciclice și se elimină în
momentul menstruației

b)La nivelul istmului uterin

• Mucoasa are aceiași structură ca la nivelul corpului
• Mucoasa corpului și a istmului este formată dintr-un epiteliu prismatic și un corion

c)La nivelul colului uterin

• Mucoasa uterină prezintă modificări menstruale și puerperale neînsemnate
• Mai albicioasă, mai densă și mai puțin friabilă decât a corpului
• Mucoasa care acoperă suprafața vaginală are un epiteliu pavimentos pluristratificat
• Mucoasa din interiorul canalului vaginal are epiteliul cilindric unistratificat
• La nivelul orificiului extern al colului uterin se găsește joncțiunea dintre epiteliul
pavimentos și cel cilindric

Conformație interioară – la interior, uterul prezintă cavitatea uterină cu

aspecte diferite la nivelul celor 3 segmente
a)La nivelul corpului uterin
• Cavitatea are formă triunghiulară cu baza în sus
o Contururi mai rotunde la multipare
• Capacitate:
o 3-4 ml la nulipare
o 5-6 cm la multipare
o
b)La nivelul colului uterin
• Cavitatea este îngustă – formează canalul cervical
• Pe pereții săi anterior și posterior se văd plicile palmate – constituie arborele vieții
• Canalul cervical este despărțit de cavitatea corpului prin orificiul intern al colului
uterin – se găsește la nivelul istmului uterin
• În partea inferioară a canalului cervical se află orificiul extern al colului – face
comunicarea cu vaginul
o La nulipare dimensiunile cavității corpului sunt egale cu cele ale canalului cervical
o La multipare dimensiunile corpului depășesc pe cele ale colului

-
Vascularizația și inervația uterului

[Link]

a)Din artera uterină – ram din artera iliacă internă

• De la origine are traiect descendent, transvers și medial până la colul uterin –
formează o crosă și merge ascendentă, pe marginile laterale ale corpului uterin
• I se descriu 3 porțiuni

1)Porțiunea parietalăsau retroligamentară – plasată la nivelul peretelui pelvin lateral

-Coboară vertical pe peretele lateral al pelvisului până la spina ischiadică

2)Porțiunea transversală sau subligamentară – situată în baza ligamentului larg

• Se îndepărtează de peretele pelvin și merge medial către istmul uterin
• Se angajează în parametru, încrucișează anterior – ureterul subligamentar – împarte
elementele vasculare în 2 pediculi vasculari: supra- și subureteral

Artera uterină se găsește în pediculul supraureteral

- Ramuri colaterale:- pentru ligamentul larg
- - un ram ureteral inerior
- -ramurri vezico-vaginale
a)Porțiunea viscerală sau intraligamentară– în grosimea mezometrului
• Urcă în lungul marginii laterale a uterului, mai aproape de fața posterioară
decât cea anterioară
• Se află între cele două foițe ale ligamentului larg, însoțită de:
o plexul venos laterouterin
o colectoarele limfatice ale corpului și colului
o filete nervoase
o un vestigiu embrionar – canalul lui Gartner, rest din
canalul lui Wolff
➢ Colaterale (in portiunea intraligamentara)
• Pentru ligamentul larg
• Pentru colul uterin – ramuri lungi
• Pentru corpul uterin – ramuri scurte
• Ram arterial subțire pentru ligamentul larg

❖ Terminarea arterei uterină se face la nivelul cornului uterin, posterior ligamentului

rotund unde se trifurca in :

1)Artera retrogradă sau a fundului uterin

• Este voluminoasă
• Vascularizează fundul uterului, porțiunea uterină a trompei și ligamentul
rotund
• Are importanță funcțională

2)Artera tubară internă

• Pătrunde în mezosalpinx, dedesubtul trompei uterine
• Se anastomozează cu ramura tubară externă din artera ovariană

3)Artera ovariană internă

• Merge în mezoovarium, dedesubtul ligamentului uteroovarian
• Se anastomozează cu ramura ovariană externă din artera ovariană

b)Portiunea parietala ( RETROLIGAMENTATA)

-coboara vertical pe peretele lateral al pelvisului dat
-ajunge pana la SPINA ISCHIATICA

c)Portiunea transverala ( subligamentara)

-se indeparteaza de catre peretele pelvin

-merge medial catre istmul uterin

-incruciseaza anterior URETERUL SUBLIGAMENTAR care imparte elementele vasculare
gasite la acest nivel in doi pediculi vasculati :
a)SUPRAURETERAL (aici este situata artera uterina)
Aceasta da in acest segment colaterale pentru
-ligamentul darg de la uter
-un ram ureteral inferior
 -ramuri vezico-vaginale
b)PEDICULUL SUBLIGAMENTAR

[Link]
• Au originea în tunicile pereților uterini
• La suprafață formează o rețea venoasă plexiformă care se drenează în
plexurile uterine – pentru rețeaua corporeală
plexurile cervicovaginale – pentru rețeaua cervicală
• Sângele veneos se drenează în 3 căi eferente:
1)Venele ligamentului rotund și ale anexelor – merg în venele epigastrică și vena femurală
o Venele anexiale urcă către venele ovariene
2)Venele uterine sau uterovaginale – formează 2 grupe de vene care se diferențiază în raport
cu uterul în 2 sisteme:
Sistemul preureteral – planul venos anterior
- puțin dezvoltat
- satelit al arterei uterine
– se varsă în venele retroureterale sau în vena iliacă internă
Sistemul retroureteral – calea principală de drenare a sângelui venos uterin
o Urcă către trunchiul venei iliace interne
o Drenează și sângele din plexul lui Santorini, de la baza vezicii și de la vagin

[Link] – provin de la tunicile care constituiesc peretele uterin

• Rețeaua mucoasă – formată din canaliculele limfatice anastomozate în jurul fundurilor
de sac glandulare

• Rețeaua musculară
o Dispoziție longitudinală în stratul extern
o Dispoziție transversală în stratul muscular profund

• Rețeaua seroasă – situată dedesubtul epiteliulul peritoneal

Vasele limfatice eferente ale uterului se împart în trei teritorii:

1)Limfaticele fondului uterin
– se drenează spre nodulii juxtaaortici
– prin pediculii lomboovarieni și spre nodulii iliaci externi
– prin limfaticele ligamentului rotund

2)Limfaticele corpului uterin – se drenează spre nodulii iliaci externi și mijlocii

3)Limfaticele ¼ inferioare
-a corpului uterin
-ale istmului,
-ale colului uterin
-din 1/3 superioară vaginală
– se drenează spre nodulii iliaci externi și iliaci interni

[Link] uterului
b) Din plexul hipogastric
c) Din a 3-a și a 4-a pereche de nervi sacrați
d) Din simpaticul sacrat
e) Din plexul uteroovarian

Formează 2 grupe:

1)Grupul principal
– din cornul anterosuperior
-din marginea anterioară a plexului hipogastric
– pătrund prin partea posterolaterală a istmului uterin

2)Grupul secundar – format din ramuri vaginovezicale

VAGINUL

- Organul copulației la sexul feminin

- Anatomie generală
37) Vaginul este un conduct musculomembranos
38) Se întinde de la uter la vulvă
- Anatomie descriptivă
39) Situație – vaginul este organ impar, median, situat în escavația pelvină cât și în
grosimea perineului anterior
a) Vaginul este cuprins între:
• Vezica urinară și uretră – anterior
• Rectul – posterior
b) Se fixează superior pe colul uterin – formează unghiul cervicovaginal,
deschis anterior, cu valoare de 100-110o
40) Direcția – oblică craniocaudal și posteroanterior
a) Formează cu orizontala un unghi de 65-70o
41) Formă
a) În stare de vacuitate – turtit antero-posterior
• Peretele anterior și posterior vin în contact unul cu altul
42) Dimensiuni
a) Lungime medie – 8 cm
• Peretele anterior – 7 cm
• Peretele posterior – 9 cm
 b) Calibru neuniform
• Strâmt – la extremitatea inferioară
• Se lărgește treptat superior
c) Turtit transversal – în partea inferioară
d) Turtit anteroposterior – în partea mijlocie și superioara
Mijloace de fixare

[Link] de suspensie
• Continuitatea cu uterul
• Organizarea țesutului celuloconjunctiv pelvisubperitoneal în lamele
intervaginovezicouretrală și vaginorectală

[Link] de susținere
• Planșeul pelvin – în special fascia pelvină superioară
• Chinga mușchilor levatori anali
• Diafragma urogenitală

[Link] de orientare
• Porțiunea mijlocie a tecilor sacrorectogenitopubiene

Conformație exterioară și raporturi

a)Peretele anterior – raport cu fața posterioară a porțiunii joase a aparatului urinar

• Porțiunea superioară – raport cu:

o Trigonul vezical – corespunde direct peretelui vaginal anterior – triunghiul lui
Pawlick
o Bas-fond-ul vezical – fixat solid la peretel anterior al vaginului cu ajutorul
septului vazicovaginal – fascia lui Halban
o În grosimea acestui sept se află ureterul preligamentar – apariția fistulelor
ureterovaginale

• Porțiunea inferioară – unită cu uretra printr-un țesut conjunctivomuscular – septul

uretrovaginal

b)Peretele posterior

• Segmentul superior – este peritoneal

Fundul de sac rectouterin acoperă partea superioară a peretelui posterior vaginal, de
unde se reflectă posterior → fundul de sac al lui Douglas – punctul decliv al cavității
peritoneale

• Segmentul mijlociu – inferior fundului de sac al lui Douglas

o Peretele posterior al vaginului se aplică direct pe peretele anterior rectal
o Cele 2 organe sunt separate prin septul rectovaginal
 o Acest sept se formează prin alipirea celor 2 foițe ale fundului de sac
peritoneal

• Segmentul inferior
o Are raport cu centrul tendinos perineal
o Rectul perineal, dirijându-se posterior și inferior se îndepărtează de vagin →
spațiu prismatic triunghiular
o Vârful superior - ocupat de nodulul fibros al perineului
o Baza inferior – între comisura valvulară posterioară și orificiul anal

c)Pereții laterali – prezintă 3 segmente:

❖ Deasupra diafragmului pelvin

Pereții laterali corespund pediculului conjunctivomuscular – paravagin – loc unde se află
elementele pediculului subureteral
o Artera vaginală lungă
o Vasele vezicovaginale
o Plexul venos profund al pelvisului
o Limfatice
Raport îndepărtat cu
o Artera uterină
o Ureterul preligamentar – se plasează apoi pe fața anterioară a vaginului

•
❖ La nivelul diafragmului pelvin
• Vaginul este încrucișat de marginile mediale ale levatorilor anali
• Fascia pelvină superioară se continuă cu teaca conjunctivă viscerală vaginală

❖ Dedesubtul diafragmului pelvin

Pereții laterali ai vaginului sunt în raport cu componentele perineului anterior:

▪ Constrictorul vaginal
▪ Bulbii spongioși ai vaginului
▪ Mușchii bulbospongioși
▪ Glandele lui Bartholin

d)Extremitatea superioară a vaginului

Prezintă un orificiu circular inserat și separat de colul uterin printr-un fund de sac inelar –
fornixul vaginal sau domul vaginal care prezintă 4 segmente:
1)Fundul de sac anterior – foarte redus, sub forma unui șant
2)Fundurile de sac laterale, drept și stâng – au o profunzime crescută
Se pot explora parametrele
3)Fundul de sac posterior – cel mai profund
 -Corespunde fundului de sac al lui Douglas
-La acest nivel sunt depozitați spermatozoizii în urma actului sexual – lacul spermatic
4)Domul vaginal prezintă raporturi
o Anterior – baza vezicii
o Lateral – paravaginul
o Posterior – rectul – prin intermediul fundului de sac
rectouterin

e)Extremitatea inferioară a vaginului

• Aderă de diafragmul urogenital și de mușchiul transvers profund al perineului
• Raport
o Anterior – uretra
o Lateral – glandele lui Barholin
- bulbii spongioși ai vaginului, acoperiți de mușchii bulbospongioși
o Posterior – centrul tendinos al perineului – o separă de rect

• Orificiul inferior al vaginului face comunicare între acest organ și organele genitale
externe
• La virgine, vaginul este separat de vulvă printr-o membrană – himen – repliu mucos,
incomplet, așezat orizontal
• Forma himenului este foarte variabilă
• Himen semilunar sau falciform – forma unui corn, cu concavitatea
anterioară
• Himen inelar – forma unei membrane – în centru prezintă un mic orificiu
• Himen cu orifici multiple și punctiforme – himen cribriform
• Himen labiat – prezintă o fantă anteroposterioară

• Himenul prezintă 2 fețe:

• Una valvulară – netedă
• Alta vaginală – neregulată
• Himenul prezintă și o margine aderentă, separată de labiile mici printr-un șanț circular
– șanțul nimfo-himenial sau vulvo-himenial – în acest șanț se deschid canalele
glandelor lui Bartholin
• În urma primului contact sexual himenul se rupe

• Cel mai adesea lambourile sale se cicatrizează – lobuli himeniali

• Cateodată se dilată - himen complezent
• După naștere rupturile devin mai profunde
• Lobulii himeniali sunt înlocuiți de tuberculi neregulați numiți curunculi
mirtiformi

- Anatomie morfofuncțională
43) Vaginul este un organ musculomombranos extensibil a cărui pereți sunt
alcătuiți din 3 tunici
 a) Tunica externă numită și teaca viscerală vaginală
• Este alcătuită din țesut conjuctivoelastic
b) Tunica musculară – formată din fibre netede dispuse în două planuri
• Plan exterior – fibre longitudinale – continuă fibrele din stratul
superficial al miometrului
• Plan interior – fibre circulare – formează constrictorul inferior
al vaginului
c) Tunica mucoasă
• Prezintă un epiteliu pavimentos stratificat de tip malpighian și
un corion, bogat în vase și nervi
• Epiteliul mucoasei vaginale suferă modificări ciclice sub
influența hormonilor sexuali
• Se continuă cu epiteliul exocolului uterin – la nivelul orificiului
extern al colului face joncțiunea cu epiteliul cilindric
unistratificat al canalului cervical
44) Conformație interioară
a) Privit la interior, vaginul este neregulat
b) Prezintă o coloană mijlocie, situată pe pertele anterior, care se termină
în partea inferioară cu tuberculul vaginal, plasat posterior meatului
uretral
• În partea posterio-superioară coloana mijlocie anterioară se
divite și delimitează triunghiul lui Pawlio – corespunde
trigonului vezical
c) De la coloana mediană anterioară pleacă pliuri transversale și oblice
care se îndreaptă spre peretele lateral
d) La nivelul peretelui vaginal posterior se află de asemenea o coloană
mijlocie și pliuri transversale

- Vascularizația și inervația vaginului

[Link] – provin din:
e) Artera iliacă internă – prin arterele rectale mijlocii
f) Artera uterină
• Furnizează ramuri cervicovaginale – pentru partea superioară și
artera vaginală lungă – pentru partea mijlocie și inferioară
g) Artera vezicovaginală
h) Artera vezicală inferioară
• Ramurile acestor artere se distribuie pe pereții vaginului → prin
anastomoză formează arterele azygos ale vaginului – dispuse pe
mijlocul feței anterioare și posterioare

[Link] – satelite arterelor respective

 i) Se varsă în vena iliacă internă, după ce fac anastomoză cu venele
rectale superioare

[Link] – se adună în colectoare care sunt tributare fie:

j) nodulilor iliaci externi – limfaticele superioare
k) nodulilor iliaci interni și sacrați – limfaticele mijlocii
l) Grupului superointern al nodulilor inghinali – limfaticele inferioare

[Link] – din plexul hipogastric inferior

m) De la nervul pudendal intern și de la nervii pelvini

PĂRȚILE GENITALE FEMININE EXTERNE

VULVA

- Constituie componenta perineală a organelor genitale feminine

- Anatomie generală
45) Totalitatea formațiunilor genitale externe feminine
- Anatomie descriptivă
46) Situație – vulva ocupă perineul anterior, numit și regiunea urogenitală
47) Elemente componente
a) 2 repliuri tegumentare – labiile mari
b) 2 repliuri mai mici – labiile mici sau nimfele
c) O deschizătură anteroposterioară – fanta vulvară

48) Conformație externă

[Link] mari – 2 repliuri anteroposterioare; prezintă:

a)O față laterală, cutanată, pigmentată, cu peri și glande sebacee

Este mărginită lateral de șanțul genitofemural – o separă de coapsă

b)O față medială – lipsită de păr, umedă

Corespunde fantei mediane și șanțului interlabial – o separă de labiile mici

c)O margine inferioară – prevăzută cu păr

Delimitează fanta genitală

d)O margine superioară sau baza – aderentă la ramurile ischiopubiene

e)O extremitate anterioară – se îndreaptă spre muntele lui Venus

Se unește cu cea de partea opusă și formează comisura anterioară
 f)O extremitate posterioară – se unește cu cea de partea opusă și formează comisura
posterioară

Structural, labiile mari sunt alcătuite din:

• Piele – de culoare închisă, prevăzută cu peri, glande sebacee și sudoripare

• Dartos – alcătuit din fibre musculare netede – mai bine reprezentat în partea
superolaterală

• Penicul adipos – în partea superioară se organizează sub forma unui dop grăsos
– la nivelul inserției ligamentului rotund al uterului

• Celuloasă – alcătuită din fibre conjunctive și elastice

La acest nivel ajung fibrele musculare ale ligamentului rotund și canalul lui Nuck

[Link] mici sau nimfele

• Sunt 2 repliuri orientate anteroposterior
• Prezintă:

a)O față laterală – în raport cu labiile mari

b)O față medială – delimitează vestibulul vaginal
c)O margine superioară – corespunde bulbului spongios al vaginului
d)O margine inferioară liberă
e)O extremitate posterioară – delimitează cu comisura labială posterioară o depresiune:
foseta naviculară sau foseta vestibulului vaginal
f)O extremitate anterioară – se dedublează și formează prepuțul clitoridian și frâul
clitorisului

Structural, labiile mici sunt alcătuit dintr-un repliu de tranziție de la piele spre
mucoasă
Derm puțin bogat în țesut conjunctiv

[Link] vaginal
• Spațiu triunghiular delimitat de:
o Anterior – clitoris
o Lateral – fețele mediale ale labiilor mici
o Posterior – orificiul inferior vaginal

• În acest spațiu se află în sens anteroposterior clitorisu

• Clitorisul – de la el pornește brida masculină a lui Pozzi până la meatul uretral
• Posterior de meatul uretral se găsește orificiul inferior al vaginului

[Link]
• Reprezintă unul dintre organele erectile feminine
 • Originea este reprezentată de rădăcinile clitorisului – se inseră pe ramurile
ischiopubiene, în jumătatea lor anterosuperioară

• Cele două rădăcini se îndreaptă ascendent și anterior

-! ajung la simfiza pubiană și se unesc prin ligamentul intercrural
→ corpul clitorisului
! se cudează anterior și se termină printr-o farmație rotunjită – glandul clitoridian

Nivelul la care clitorisul se cudează = genunchiul clitorisului – este fixat de pubis printr-
un ligament suspensor

Glandului clitoridian îi sunt anexate 2 formațiuni:

o Prepuțiul sau capișonul clitoridian
o Frâul clitoridian

Structural, clitorisul este alcătuit din

Piele Fascia clitorisului Ligamentul suspensor
Celuloasă Corpul cavernos al clitorisului Organele erectile
[Link] vestibulului
• În număr de 2
• Formațiuni spongioase – de o parte și de alta a fantei vulvare
-deasupra marginii superioare a labiilor mici
• Formă ovalară, cu marea extremitate orientată posterior – corespunde jumătății
anterioare a orificiului vaginal inferior

a) Extremitatea anterioară
• este subțiată
• comunică cu bulbul de partea opusă
• cu corpul spongios al clitorisului prin rețeaua venoasă transversală a lui Cobelt

b)Fața medială vine în raport cu - glandele lui Bertholin

- constrictorul vulvar

c)Fața laterală – întecuită de mușchiul bulbospongios – considerat constrictorul inferior

extern al vaginului

[Link] uretral extern sau meatul urinar

• Este Situat la--- 4 m superior și anterior de tuberculul genital
-- posterior de glandul clitoridian
• În jurul acestui orificiu se deschid glandele periuretrale – glandele lui Skene,
asemănătoare glandelor prostatice
• De la glandul clitoridian până la orificiul uretral extern se află, pe linia mediană, o
creastă epitelială – brida masculină a lui Pozzi – reprezintă uretra spongioasă
masculină
 • Pe părțile laterale ale vestibulului vaginal, în șanțul nimfohimenial, se deschid două
ducte ale glandelor lui Bartholin

[Link] vestibulare mari sau ale lui Bartholin

• Acestea sunt Situate de o parte și de alta a jumătății posterioare a orificiului vaginal
o Inferior diafragmului urogenital
o Superior fasciei perineale superficiale
o La nivelul spațiului perineal superficial
• Volumul lor crește începând de la pubertate
o Lungime – 15 mm
o Grosime – 8 mm
o Lărgime – 5 mm
• Raporturi:
a)Medial – peretele lateral al vaginului – separate prin mușchiul constrictor intern al
vaginului
b)Lateral – bulbul spongios al vaginului
--mușchiul bulbospongios
c)Superior – mușchiul transvers profund

Canalul excretor – pleacă de pe fața medială a glandei și se deschide în șanțul nimfohimenial

[Link] vaginal inferior

• Se găsește în partea posterioară a vestibulului vaginal
• Posterior se află foseta vestibulului vaginal sau naviculară și comisura labială
posterioară

- Vascularizația și inervația vulvei

-
49) Vascularizația superificială – asigurată de catre :
a) Arterele pudendale externe – din femurala comună și artera perineală
superficială – din pudendala internă

b) Venele superficiale
• Prin venele pudendale externe – la vena safenă internă
• Prin venele perineale – către venele pudendale interne și iliace
interne
• Venele labiilor mici pot merge și la plexul venos al lui Santorini

c) Limfaticele superficiale – se adună în colectoarele tributare grupului

superointern al nodulilor inghinali

d) Nervii superficiali – reprezentați de filetele genitale ale nervilor

genitofemurali, iliohipogastrici și ilioinghinali – din plexul lombar și
nervul perineal superficial – din nervul pudendal intern
50) Vascularizația și inervația profundă – asigurată de către:
a) Arterele pudendale interne prin ramurile sale: bulbară, cavernoasă și
dorsala clitorisului – ram al pudendalei interne

b) Venele profunde – au originea în formațiunile erectile

• Tributare
o Anterior – plexului venos al lui Santorini
o Posterior – venelor pudendale interne

c) Limfaticele profunde – merg către nodulii iliaci externi, la grupul

retrofemural și uneori la nodulii iliaci interni

d) Nervii profunzi – au originea în nervul pudendal intern – dă nervul

ldorsal al clitorisului și în plexul hipogastric inferior – dă filete
vegetative