HIPOCREATE
Hipocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat "Părintele
Medicinei", s-a născut în jurul anului 460 î.Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor
Sporade)) și a murit către anul 370 î.Chr. în localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui
este legat de Jurământul lui Hippocrate, un adevărat codice moral al unui medic în
exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat și în zilele noastre în multe universități de
absolvenții facultăților de medicină.
Născut într-o familie ce aparținea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al
medicinei, Hippocrate învață medicina sacerdotală și anatomia de la tatăl său, Heraclide.
Părăsește insula sa natală și cutreieră ținuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia și
Macedonia ca medic itinerant, dobândind o solidă reputație ca practician. În jurul anului
420 î.Chr. se întoarce la Cos, unde fondează o școală pentru viitori medici. Mai târziu va
înființa o altă școală în Tessalia, unde își va sfârși zilele la Larissa către anul 370 î.Chr.
Hipocrate din Cos a fost considerat de contemporanii sai ca fiind o personalitate
medicala si filosofica de prima marime.
Tratatele reunite in asa numitul Corpus Hippocraticum sunt extreme de diverse
prin continutul lor, imbratisand mai toate aspectele medicinii teoretice si practice: scrieri
de anatomie si fiziologie: Despre inima, Despre muschi, Despre glande; de biologie si
patologie generala si de metodologie medicala: Despre are, ape si locuri, Vechea
medicina, Despre mestesug, Despre natura omului, Despre sapatamani, Despre vanturi:
de clinica si patologie speciala: Epidemiile, Prognosticul, Despre boala sfanta; de
terapeutica: Despre regim in bolile acute, Despre regim; de chirurgie: Despre oficina
medicului, Despre fracture, Despre articulatii, Despre ranile capului; de ginecologie si
obstretica: Despre natura femeii, Despre bolile femeilor, Despre nasterea la sapte luni,
Despre nasterea la opt luni; de etica mediacla: Legea, Despre comportarea cuvenita,
Juramantul, precum si o faimoasa culegere, mai mult sau mai putin sistematizata, de
Aforisme.
Prin observațiile făcute asupra manifestărilor bolilor și descrierea lor amănunțită,
precum și prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale și raționale,
Hipocrate a contribuit - în limitele posibilităților din vremea sa - la eliberarea medicinei
de superstiții și misticism. Din cele peste 60 de lucrări care i se atribuie - cuprinse în
Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei școli de medicină din Cos - probabil doar
șase îi aparțin cu siguranță lui. În capitolul "Aerul, Apa și Locurile" nu se mai discută
rolul zeilor în apariția bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile științific, în
"Prognostic, Prognoză și Aforisme" expune opinia revoluționară pentru acel timp, după
care, un medic, prin observarea unui număr mare de cazuri, poate prevedea evoluția
ulterioară a unei boli. Idea unei medicini preventive apare pentru prima dată în
"Tratamente" și în "Tratamentul Bolilor Acute", în care discută influența unor factori ca
vârsta, regimul alimentar, modul de viață și clima asupra stării de sănătate. În lucrarea
asupra epilepsiei, numită "Boala sfântă" (lat. Morbus sacer) întâlnim informații asupra
anatomiei corpului omenesc și se consideră că epilepsia ar fi datorită unei lipse de aer în
urma unei incapacități a venelor de a transporta aerul la creier. În ciuda argumentației
considerată astăzi naivă, important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o
turburare a funcției creierului. În stadiul de dezvoltare a cunoștințelor sale, Hipocrate nu
a putut fi la adăpostul unor erori inerente epocei în care a trăit. Astfel în concepția sa, pe
care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoștea existența a patru umori:
sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă și fierea neagră; un dezechilibru între ele ar
produce boala sau ar antrena moartea.A formulat ipoteza localizării proceselor psihice în
creier. A distins gândirea (pneuma logistikon) de trăiri și a asertat că există fluide vitale.
Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut și o serie de inovații medicale. În
chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un
scaun special pentru reducerea luxațiilor și fracturilor.