Fond muzical
Imaginea 1- copac si un copil mic care salta in jurul copacului
Povestitorul
A fost odată, demult, un măr uriaş. Un băieţel venea mereu să se
joace pe lângă el, se urca până în vârful lui, gusta din mere,
adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Îi plăcea tare mult
copacul lui, iar mărul îl iubea şi el la fel de grozav.
Povestitorul Dar, într-o zi, băieţelul veni abătut lângă copacul său.
Copilul se schimba cu un copil putin mai inalt
Copacul îl îmbie: „Vino aici, vino să te joci cu mine!“Urca-te pe
ramurile mele si eu am sa te leagan.
Băieţelul îi răspunse: „Nu mai sunt copil mic, să-mi găsesc de
joacă în jurul copacilor. Aş vrea jucării, dar am nevoie de bani ca
să le cumpăr!“
Copacul „Îmi pare rău, dar nu am bani. Poţi culege însă toate
merele mele şi să le vinzi. Astfel, vei reuşi să-ţi cumperi jucăriile
pe care ţi le doreşti.“
Baiatul se apropie incet de copac si incepe sa culeaga merele.
Culege merele si pleaca bucuros incet
Povestitorul Marul s-a bucurat ca ia putut oferi baiatului ce si-a
dorit.
Dar, după aceea, el a încetat să mai vină să viziteze copacul.
Mărul devenise din nou trist, căci i se făcuse din nou dor de copil.
Dupa multa vreme copilul, devenit acum matur, a venit iar la
vechiul său prieten, care l-a primit binevoitor:
Copacul „Vino să te joci cu mine!“
Băieţelul „Acum nu mai am timp de joacă. Trebuie să muncesc
pentru familia mea. Avem nevoie de o casă în care să ne
adă[Link] poti sa-mi dai o casa? Poţi să mă ajuţi?“
Copacul „Îmi pare rău, dar eu nu am nici o casă să-ţi dau, a
răspuns copacul. Dar poţi tăia din ramurile mele groase şi să-ţi
faci o casă din ele.“
Povestitorul Aşa că băiatul s-apucă să taie toate ramurile groase
ale copacului şi plecă fericit. ( copilul taie ramurile-isi aduna
mainile langa corp )
Pomul nostru se bucură că cel pe care-l cunoştea era mulţumit,
dar după ce a taiat toate ramurile băiatul a plecat, si nu s-a mai
întoars multă vreme la copac. Aşa că acesta era din nou trist şi
singuratic.
Într-o zi călduroasă de vară, copilul s-aintors iar.
Pomul radia de bucuria întâlnirii.
Copacul „Bine ai venit dragul meu copil!“
Băieţelul „Sunt tare trist şi simt că îmbătrânesc. Aş dori să
călătoresc pe mare, să cunosc oameni noi. De unde aş putea
procura o barcă?“
Copacul „Poţi folosi trunchiul meu ca să construieşti barca ta.
Astfel, vei putea să călătoreşti fericit spre zări îndepărtate.“
Povestitorul Băiatul tăie trunchiul copacului ( copacul se lasa jos)
şi-şi făcu o barcă, cu care călători pe mări, timp îndelungat.
După mulţi ani omul se reîntoarce la copac. Dar, de data
aceasta, pomul îi spuse fără să mai aştepte cuvântul omului:
Copacul „Îmi pare rău, băiatul meu, dar nu mai am nimic să-ţi
dau. Nu mai am mere pentru tine!“
Omul„Nu mai am nici eu dinţi să le mănânc“, acum sunt bărbat în
vârstă.
Copacul „Nici trunchi ca să te urci pe el“, îi zise copacul.
Omul „Sunt prea bătrân ca să mă caţăr acum.“
Copacul „Nu mai am, într-adevăr nimic să-ţi ofer, poate doar
rădăcinile mele, care se sting“, a zis copacul în lacrimi. ( voce
stinsa, stinsa)
Omul „Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihnă. Sunt
foarte obosit după toţi aceşti ani!“ a răspuns băiatul.
Copacul „Foarte bine! Rădăcinile mele sunt cel mai bun loc de
odihnă. Vino, vino aici şi stai cu mine, odihneşte-te!“
Băiatul se aşeza lângă copac, ( profil cu capul in palma)
Povestitorul
Astazi, acum, ganditi-va o clipa la toti copacii din viata voastra.
(liniste) Povestitorul