Bilanțul funcțional:
Concepţia funcţională defineşte întreprinderea ca o entitate economică şi financiară asigurând, în raport cu
dezvoltarea sa, anumite funcţii, cum ar fi: funcţia de producţie (fabricarea bunurilor şi serviciilor livrate
pieţelor), funcţia de investire şi dezinvestire (achiziţionarea, crearea şi cesiunea elementelor de activ
imobilizat), precum şi funcţia de finanţare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării
întreprinderii).
Rolul bilanţului funcţional în analiza financiară este nu numai de a permite aprecierea vulnerabilităţii
structurii financiare a întreprinderii reflectată de evoluţia trezoreriei nete, dar şi de a exprima
interdependenţa dintre structura financiară a întreprinderii şi natura activităţii sale.
La construcţia bilanţului funcţional se renunţă la aspectele de lichiditate pentru activ şi de exigibilitate
pentru pasiv. întreprinderea se prezintă ca o masă, o multitudine de mijloace şi de resurse care trebuie
grupate numai după natura, destinaţia sau funcţia lor.
Schematic, structura bilanțului funcțional este următoarea:
Funcții Mijloace Resurse Funcții
finanțare Mijloace stabile (MS) Resurse durabile (RD) finanțare
exploatare Active circulante de exploatare (ACE) Pasive de exploatare (PE) exploatare
în afara în afara
Active circulante în afara exploatării (ACIE) Pasive în afara exploatării (PIE)
exploatării exploatării
trezorerie Active de trezorerie (AT) Pasive de trezorerie (PT) trezorerie
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
NEVOI - ACTIV SURSE - PASIV
NEVOI ACICLICE (STABILE) SURSE ACICLICE (DURABILE)
■ Activ imobilizat (brut) ■ Capitaluri proprii
■ Amortizări şi provizioane
■ Datorii financiare
NEVOI CICLICE SURSE CICLICE
■ Activ circulant de exploatare ■ Datorii de exploatare
■ Activ circulant în afara exploatării ■ Datorii în afara exploatării
(brut) ■ Pasive de trezorerie
■ Active de trezorerie
Activul bilanțului se determină astfel:
• mijloacele stabile grupează imobilizările necorporale, corporale şi financiare din bilanţul contabil la
valoarea brută şi din cheltuielile înregistrate în avans, deoarece acestea sunt cheltuieli înregistrate în
prezent, dar care se referă la exerciţii financiare viitoare, nivelul lor, incidenţa asupra viitorului
conferindu-le un caracter de investiţie.
• activele circulante ale exploatării grupează stocurile, oricare ar fi natura lor la valoarea brută; creanțe
din exploatare: creanţe comerciale, sociale (creanţe faţă de salariaţi, creanţe faţă de stat şi instituţii
publice etc.), fiscale (creanţe din impozite şi taxe, TVA de recuperat etc.), cheltuielile de exploatare
constatate în avans, care se referă la activitatea de exploatare;
• activele circulante în afara exploatării grupează acele creanţe care nu au în contrapartidă contabilă un
venit din exploatare: decontările cu grupul şi asociaţii, decontările din operaţii în curs de clarificare,
debitorii diverşi, valorile mobiliare de plasament ale societăţilor necotate la bursă etc.
• active de trezorerie grupează disponibilităţile băneşti din casă, bancă, alte valori şi valorile mobiliare
de plasament ale societăţilor cotate la bursă.
Pasivul bilanțului se determină astfel:
• resursele durabile grupează capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, veniturile în
avans, totalul amortizărilor şi provizioanelor pentru depreciere şi datoriile financiare pe termen mediu şi
lung, indiferent de scadenţa lor (împrumutul din emisiunea de obligaţiuni, creditele la bănci pe termen
mediu şi lung, alte împrumuturi şi datorii financiare, inclusiv dobânzile aferente);
• pasivele de exploatare grupează datoriile de exploatare, care sunt legate de activitatea de exploatare a
întreprinderii: creditele comerciale acordate de furnizori, creditele pe termen scurt acordate de bănci
pentru derularea operaţiunilor de import-export, datoriile faţă de personalul salariat pentru munca
depusă, datoriile sociale (contribuţiile la asigurările sociale, fondul de şomaj, asigurările sociale de
sănătate, fonduri speciale etc.) şi fiscale (TVA de plată, impozit pe profit alte impozite şi taxe legate de
activitatea de exploatare, etc.);
• pasivele în afara exploatării grupează datoriile întreprinderii legate de activitatea financiară şi din
activitatea extraordinară a întreprinderii: dobânzile aferente creditelor primite, decontările cu grupul şi
asociaţii, decontările din operaţii în curs de clarificare, creditorii diverşi etc.
• pasivele de trezorerie grupează conturile bancare pe termen scurt şi conturile curente descoperite.
Pagină 1 din 3
Bilanțul funcțional este aproape de prezentarea bilanțului tip cont, dar necesită operații de clasare și retratare
care să evidențieze clasarea posturilor după funcțiile întreprinderii (funcția de finanțare, funcția de
exploatare, funcția de trezorerie și elemente din afara exploatării):
1. Reclasările bilanțului funcțional:
• Amortizările și provizioanele pentru deprecierea activelor sunt reclasate în resursele stabile ale
pasivului bilanțier;
• Cheltuielile de repartizat sunt reclasate în imobilizări;
• Capitalul subscris și nevărsat de deduce din capitalurile proprii;
• Primele de rambursare a împrumuturilor obligatare care figurează în activul bilanțului sunt reclasate în
pasiv, diminuând împrumuturile obligatare;
• Dobânzile integrate în datoriile financiare și figurând în pasivul bilanțului sunt reclasate în datorii
diverse (aceiași regulă se aplică dobânzilor cu privire la creanțele atașate participațiilor înscrise în activul
din afara exploatării);
• Creditele de trezorerie care figurează în datoriile financiare vor fi reclasate ca trezoreria negativă;
• Diferențele de conversie sunt eliminate și reintegrate în posturile corespunzătoare;
• Clienții creditorii (avansuri și aconturi primite pentru comenzi) sunt reclasați în creanțe comerciale;
• Valorile mobiliare de plasament a căror sumă este lichidă și fără risc de pierdere intră în cadrul
disponibilităților.
2. Retratările bilanțului funcțional:
• Înscrierea în cadrul imobilizărilor a valorii brute de origine a leasingului de finanțare a imobilizărilor,
amortizările fictive calculate sunt integrate în cadrul resurselor stabile, iar valoarea netă în datorii
financiare;
• Efectele de scont neajunse la scadență și cesiunile de creanțe comerciale vor fi introduse în activul
bilanțier cu o contrapartidă în pasivul bilanțier, credite de trezorerie.
3. Alte retratări și reclasări posibile:
• Cheltuielile de constituire și cheltuielile de repartizat, considerate nonvalori, pot fi suprimate din
activul bilanțier, diminuându-se în contrapartidă capitalurile proprii;
• Plusvalorile din activ: acestea pot fi reținute dacă determinarea lor este precisă. În ipoteza continuității
exploatării, evaluarea se poate face la ”valoarea de utilitate”, aceasta neputând fi inferioară ”valorii
venale”;
Indicatorii echilibrului funcțional:
Realizarea echilibrului funcţional este pusă în evidenţă de cele patru niveluri ale bilanţului funcţional: fondul de
rulment net global, nevoia de fond de rulment pentru exploatare, nevoia de fond de rulment în afara exploatării
şi trezoreria netă.
1. Fondul de rulment funcţional sau fondul de rulment net global:
(FRNG) se poate determina prin două modalităţi:
a. FRNG = RD - MS şi reprezintă surplusul de resurselor durabile în raport cu activele imobilizate la valoarea brută;
b. FRNG = (MC + AT)-(RC + PT), unde:
MC = mijloace ciclice, care se determină astfel: MC = ACE + ACIE;
RC = resurse ciclice, care se determină astfel: RC = PE + P1E, şi arată mărimea mijloacelor ciclice şi de trezorerie
rămasă nefinanţată din resursele ciclice şi de trezorerie.
2. Nevoia de fond de rulment (NFR): reprezintă diferenţa dintre nevoile de exploatare şi în afara exploatării, pe
de o parte, şi datoriile de exploatare şi în afara exploatării, pe de altă parte, astfel: NFR = MC - RC.
în cazul în care stocurile, creanţele de exploatare şi diverse sunt aproximativ egale cu datoriile de exploatare şi
diverse, nevoia de fond de rulment tinde către zero, sau chiar adesea este negativă.
Nevoia de fond de rulment are două componente:
a. nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE), care se determină astfel: NFRE = ACE-PE;
b. nevoia de fond de rulment în afara exploatării (NFRIE), care se determină astfel: NFRIE = ACIE-PIE,
de unde rezultă:
NFR = NFRE + NFRIE.
Dacă activele circulante de exploatare depăşesc datoriile de exploatare, nevoia de fond de rulment pentru
exploatare evidenţiază capitalul investit de întreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. în
acest context, NFRE capătă caracterul unei veritabile investiţii ca şi imobilizările de exploatare.
Pagină 2 din 3
Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor la un nivel determinat de ciclul de
exploatare, putem asimila surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital cu o
nevoie de finanţare permanentă. Este normal ca această nevoie să fie finanţată din fondul de rulment
funcţional, care la rândul său apare ca un surplus de resurse permanente, stabile.
3. Trezoreria netă (TN): rezultă din confruntarea nevoilor de trezorerie cu resursele de trezorerie: TN = AT-
PT Cu cât pasivele de trezorerie cresc, cu atât mai mult situaţia financiară a întreprinderii devine vulnerabilă.
Echilibrul funcţional are la bază relaţia fundamentală a trezoreriei: FRNG = NFR+ TN sau FRNG = (NFRE +
NFRIE)+TN .
Concluzii:
Construcţia bilanţului funcţional are la bază o serie de principii:
■ utilizarea valorii brute, de origine a activelor , pentru a pune în evidenţă decizia iniţială; în acest caz
în pasiv se va semnala amortizarea ca sursă proprie de origine internă;
■ nu se ia în considerare noţiunea de activ fictiv tocmai pentru că activitatea firmei este privită în mod
dinamic;
■ introducerea imobilizărilor deţinute în leasing la valoarea de contractare , care se asimilează activelor
aciclice (motivaţia constă în faptul că şi aceste imobilizări participă la procesul de exploatare); în acest
caz leasingu-l devine o sursă de finanţare regăsită în pasivul unităţii unde majorează capitalul propriu cu
partea achitată (amortizată), respectiv împrumuturile pe termen mediu şi lung cu partea neachitată;
■ titlurile de plasament sunt asimilate creanţelor în afara exploatării, fiind excluse din trezoreria de activ
datorită gradului diferit de lichiditate a acestora;
■ cheltuielile înregistrate în avans ce privesc mai multe exerciţii viitoare (cheltuielile cu reparaţii
capitale) se asimilează investiţiilor şi majorează nivelul activelor aciclice; restul de cheltuieli
înregistrate în avans se asimilează creanţelor din exploatare sau din afara exploatării după caz;
■ primele de rambursare a obligaţiunilor sunt deduse din activ, iar în pasiv vor diminua sursele externe
ale pasivului aciclic (motivaţia este dată de respectarea principiului valorii de origine, deci se consideră
că primele de rambursare nu au fost acordate);
■ veniturile înregistrate în avans sunt asimilate pasivelor ciclice (datoriilor pe termen scurt), după caz
aferente exploatării sau în afara exploatării (încasări sau creanţe aferente unor lucrări sau prestaţii
neefectuate);
■ pentru diferenţele de conversie activ şi pasiv se revine la valoarea de origine şi se procedează astfel:
cu valoarea diferenţelor de conversie activ se majorează creanţele sau se diminuează obligaţiile (funcţie
de natura acestora), iar cu valoarea diferenţelor de conversie pasiv se diminuează creanţele sau se
majorează obligaţiile (funcţie de natura acestora);
■ efectele scontate şi neajunse la scadenţă sunt considerate /asimilate la activ creanţelor, iar la pasiv
integrate trezoreriei de pasiv (creanţele pe care firma le-a cedat băncii sale şi înregistrează o creştere de
disponibilităţi - credite de trezorerie).
Pagină 3 din 3