Tema: Conceptul eficacitatii dreptului.

Criterii de apreciere a eficacitatii dreptului.

A realizat: Moraru Iulia

Grupa 111
 Dreptul din totdeauna a urmărit realizarea unui scop și a unor sarcini anume, a unor finalități în
rezultatul reglementărilor sociale. Odată apărut, dreptul ca fenomen social și-a instituit un anumit rol –
de a satisface nevoile și aspirațiile oamenilor: reglementarea și disciplinarea relațiilor sociale,
rezolvarea conflictelor apărute între oameni, asigurarea prevenirii faptelor antisociale, apărarea
drepturilor și libertăților fundamantale ale omului, apărarea valorilor sociale și altele.

Eficacitatea dreptului reprezintă o caracteristică a dreptului ce rezultă din acțiunea lui, care
confirmă capacitatea legii de a soluționa problemele social-juridice corespunzătoare. Prin eficacitatea
dreptului în literatura juridică se înțelege coraportul dintre obiectivele (scopurile) normelor juridice și
rezultatul acțiunii lor. Astfel putem menționa că efiacitatea dreptului semnifică nu doar efort-rezultat,
impact, dar și în ce măsură dreptul contribuie la întărirea fundamentului juridic al vieții sociale, la
consolidarea elementelor libere în relațiile sociale, la realizarea drepturilor și libertăților
fundamentale.

Caracteristica generală a eficacității dreptului presupune examinarea: a) rolului activ al dreptului în

viața socială, a finalităților lui; b) eficacității sociale reale a normelor juridice; c)temeiniciei și
oportunității normelor juridice, a caracterului lor util și economicos; d)eficacității mecanismului
reglementării juridice; e)eficacității răspunderii juridice; f)eficacității actelor de aplicare a dreptului; g)
rezultatelor acțiunii dreptului întru perfecționarea lui pe viitor.

a) Rolul ac tiv al dreptului în viața socială. Finalitățile lui. Eficacitatea dreptului este o parte
componentă a unui subiect mai general, care caracterizează rolul activ al dreptului în
organismul social, chemat să asigure funcționarea corectă, corespunzătoare a legităților
obiective. Evidențiind rolul activ al dreptului în viața socială, rolul lui dominant în sistemul
reglementării sociale, trebuie determinate particularitățile și în legătură cu aceasta, evidențiate
finalitățile influenței juridice a dreptului asupra relațiilor din societate.

Dreptul este factorul subiectiv al dezvoltării sociale, deoarece el influențiază viața socială numai
prin voința și conștiința oamenilor și nu are puterea de a transforma în viața socială mai mult decît
ceea ce înregistrează subiectivul.

Dreptul este factorul specific al dezvoltării sociale, deoarece el influențiază relațiile sociale în acea
măsură, în care sarcinile propuse se realizează cu aportul calităților reglementării juridice.

Dreptul este modul de reglementare a relațiilor sociale, care trebuie să fie coordonate cu sarcinile
societății.
 Pentru utilizarea efectivă a dreptului este necesar de a determina care sînt posibilitățile reale ale
acestei instituții juridice în viața societății, deoarece un exces de reglementare juridică poate
denatura sistemul valorilor sociale existente.

b) Eficacitatea socială reală a normelor juridice. Eficacitatea dreptului poate avea totodată și
calitate cantitativă. Există un indice ce arată, de facto, dacă a fost obținut sau nu efectul dorit în
urma aplicării dreptului. Putem vorbii despre eficacitatea, de facto, adică despre coraportul
dintre rezultatul acțiunilor normelor juridice și acopurile ce au fost urmările la adoptarea
acestor norme. Cu toate acestea, eficacitatea socială a dreptului ca un mecanism complex al
reglementării sociale, chemat să influențeze “calitatea” vieții sociale, poate fi determinate
numai prin conraportul dintre scopul nemijlocit și rezultatul [Link] lor util și
economicos
c) Temeinicia și oportunitatea normelor juridice. Caracterul lor util și economicos. Eficacitatea a
reglementării juridice sub aspect calitativ poate fi estimată după următoarele criterii principale:
temeinicia normelor juridice, oportunitatea lor, utilitatea și caracterul lor economicos.
Temeinicia și oportunitatea sînt condiții fără de care normele de drept nu pot să se prezime în
calitate de mod de reglementare activă și înalt rezultativă a relațiilor sociale. Ecomiciatatea,
eficacitatea pozitivă a normelor juridice este coordonată cu mijloacele materiale consumate, cu
potențialul uman, cu cheltuielile de timp și alte cheltuieli ale societății în legătură cu elaborarea
și aplicarea normelor juridice concrete.
d) Eficacitatea mecanismului reglementării juridice. Problema eficacității dreptului poate fi
caracterizată și în aspect juridic. Doar rezultativitatea reglementării juridice se obține prin
implicarea și conjugarea reușită a mai multor factori- economici, politici,organizaționali.
e) Eficacitatea răpunderii juridice. Răspunderea juridică se exprimă în aplicare față de infractor a
măsurilor de influență statală: pentru fapta prejudiciabilă dăvîrșită și pentru comportamentul
său ilegal el este tras la răspundere și pasibil de pedeapsă.

Problema eficacității răspunderii juridice poartă un caracter complex:

 probleme privind procesul de creare a dreptului;

 întrebările practice privind aplicarea răspunderii.

f)Eficacitatea actelor de aplicare. Rezultatul răspunderii juridice de multe ori depinde de faptul, pe
cât de operativeți calitative sînt actele de aplicare. Eficacitatea actelor de aplicare are o deosebită
importanță, deoarece acestea sînt legate nu numai de răspunderea juridică.

g) Criteriile generale ale eficacități sociale a dreptului. Unele criterii importante ale eficacității
dreptului pot căpăta o caracteristică matematică. Dar, în ansampblu, eficacitatea dreptului are o
exprimare calitativă. Caracteristica eficacității sociale a dreptului care poate fi realizată în unități
cantitative trebuie să rezulte din analiza dreptului din punct de vedere calitativ.

Deosebim două tipuri de factorii care condiţionează eficacitatea dreptului: factorii care contribuie la
edificarea eficacităţii dreptului și factorii care diminuează eficacitatea dreptului.

Factorii care contribuie la edificarea eficacităţii dreptului sunt:

1. Sporirea calității reglementărilor juridice prin respectarea principiilor tehnicii legislative. Ex:
evaluarea științifică anterior adoptării unui act normativ este orientată la evaluarea impactului
pe care îl va avea actul normativ asupra relațiilor sociale.
2. Informarea populației – destinatorii normei juridice trebuie să o cunoască. Aceasta se
realizează prin intermediul publicării actelor normative. Este pus în sarcina organelor de stat a
face cunoscute prevederiile legii. Constituția Republicii Moldova stipulează că ne-publicarea
legii atrage inexistența ei totodată, necunoașterea legii nu scutește de pedeapsă. În general,
există prizumția de cunoaștere a legii .
3. Existența unui mecanism real de implementare a prevederilor normative. Ex: dreptul penal este
adus la îndeplinire prin intermediul prevederilor Codului de Procedură Penală. De regulă,
mecanismele de realizare a anumitor prevederi normativ, juridice sînt incluse în actele
normative subordonate în ierarhie de reglementări.
4. Mecanismul social-psihologic – un ansamblu complex de aspecte ce contribuie la realizarea
dreptului: condițiile social-economice ți politice (ex: pentru a te adresa în istanța de judecată
trebuie să ajungi la ea); motive psihologice de comportament (ex: încredirea sau neîncredirea în
justiție), nivelul de cultură juridică etc.

Factorii care diminuează eficacitatea dreptului:

1. Situațiile imprivizibile (ex: forța majoră)-privilegilii neîntemeiate;

2. Lacunele și coliziile în drept – lipsă de stimulente;
3. Lipsa reacției sociale la încălcarea normei juridice – factorul uman de formări și efecte ale
conștiinței juridice.

Deformări ale conștiinței juridice care se divizează în:

a) Deformarea represivă – în acest caz unii colaboratori ai organelor de drept, de regulă,

califică comportamentele antisociale drept coportamente socialmente periculoase sau
tratează ori care persoană drept un potențial infractor sau contravenient;
b) Deformarea criminală - unii colaboratori ai organelor de drept din diferite motive, tolerează
conștient încălcările de lege, nu reacționează la acestea.

În concluzie aș dori să zic că prin eficacitatea dreptului se subînțelege utilitatea sa, adică existența
unui rezultat ce va avea efecte pozitive în procesul reglementării juridice. Eficacitatea dreptului în
primul rând depinde de activitatea oamenilor,care este supusă unei reglementări juridice, urmărind
întotdeauna anumite scopuri,fie personale, fie sociale, fie impuse de norma juridică și cu cât legile
sunt mai respectate cu atât eficacitatea dreptului va avea o amploare mai mare.
 Bibliografie:
- Revista Administrarea publică, nr.3, 2002,articolul
Eficacitatea dreptului: probleme teoretice și practice,
Andrei Negru
- Tratat de teoria generală a statului și dreptului
Volumul II, Chișinău 2010, pagini 577
- Andrei Negru, Victor Zaharia,Teoria generală
adreptului și statului în definiții și scheme, Chișinău
2009, pagini 199