RODICA CRIùAN

CONSTRUCğII
DIN LEMN
PUBLICAğIE DE
UZ DIDACTIC

Editura universitară “Ion Mincu”

Bucureúti, 2006
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

1. LEMNUL DE CONSTRUCŢII
1.1. GENERALITĂŢI

Lemnul poate fi considerat primul material de construcţie. Din preistorie şi până astăzi acest material
a fost utilizat constant, în cele mai variate moduri, în alcătuiri constructive cu sau fără rol structural.
Acest fapt se datorează atât răspândirii lemnului, sub forma unor specii diverse, în toată lumea, cât şi
lucrabilităţii sale, greutăţii reduse şi bunelor sale caracteristici mecanice.
Cu toate acestea, puţine sunt mărturiile unor realizări foarte vechi din lemn şi, în orice caz, mult mai
puţine decât cele din piatră. Intr-adevăr, lemnul este caracterizat de o perisabilitate crescută, legată
de factori multipli, şi nu în ultimul rând de bine cunoscuta sa vulnerabilitate la foc. Totuşi poate fi cu
uşur- inţă constatată şi astăzi o largă utilizare în timp a planşeelor din lemn, în special în zonele rurale
şi în vecinătatea pădurilor. Succesul şi răspândirea planşeelor de lemn, ca şi a şarpantelor din lemn,
este justificată de posibilitatea acoperirii unor deschideri destul de mari cu structuri uşoare, costuri
reduse şi fără a fi necesari pereţi perimetrali masivi ca în cazul bolţilor din zidărie.
Termenul ‘lemn’ nu desemnează un material în sensul strict al cuvântului. Intr-adevăr, fiecare ‘lemn’
este caracterizat de dimensiuni, aspect şi proprietăţi (durabilitate, lucrabilitate, etc) tipice pentru specia
căreia îi aparţine. Ca atare, prin acest termen se desemnează de regulă la modul general partea
rezis- tentă (care nu e verde) a plantelor.
Lemnul care răspunde cel mai bine cerinţelor de utilizare provine din plante ce pot fi grupate în două
mari specii: foioasele, cărora le corespund lemnele dure, şi coniferele, cărora le corespund lemnele
moi.
Pentru aceste două mari familii, procesul de dezvoltare, atât fizică, cât şi a proprietăţilor mecanice, are
loc în acelaşi mod şi anume prin suprapunerea în sens radial a inelelor de creştere. Zona internă, cea
mai veche, este cea mai rezistentă. Cu referire la trunchi - partea din care se extrage lemnul de con-
strucţie - pot fi evidenţiate 3 secţiuni: transversală, radială, tangenţială. Fiecăreia din aceste 3 secţiuni
îi corspund proprietăţi de rezistenţă mecanică specifice: lemnul răspunde diferit funcţie de planul în
care acţionează forţele. De aceea, se spune că lemnul este un material puternic anizotrop.
Cu referire la un segment de trunchi, cu cele 3 secţiuni evidenţiate, se pot recunoaşte zonele carac-
teristice de creştere. Partea cea mai rezistentă este constituită de duramen, în timp ce alburnul, sau
lemnul tânăr, reprezintă partea fiziologic activă, şi, prin substanţele depozitate, constituie o zonă
putrescibilă. Zonele externe nu prezintă de regulă interes pentru întrebuinţările curente.

1
CONSTRUCŢII DIN LEMN

Lemnul de construcţii se poate poate clasifica în diverse categorii, funcţie de diverse criterii: prove-
nienţă, caracteristici botanice, mod de prelucrare, etc
Astfel, pot fi identificate următoarele categorii:
- Funcţie de provenienţă: esenţe (sortimente de lemn) europene şi exotice
- Funcţie de caracteristicile botanice: conifere (plante cu frunze aciculare) şi foioase (plante
cu frunze late)
- Funcţie de modul de prelucrare:
- Lemn rotund: stâlpi, bile, manele, piloţi
- Lemn cioplit: blăni, grinzi cioplite, bulumaci
- Lemn de cherestea1: scânduri, dulapi, grinzi, şipci, rigle.2

1.2. CARACTERISTICI TEHNICE

1.2.1. Sensibilitatea la umezeală. ‘Lucrul’ lemnului.

Unul dintre aspectele cele mai semnificative ale lemnului, cu implicaţii directe asupra folosirii sale în
construcţii, îl constituie sensibilitatea sa la umezeală. Conţinutul de apă influenţează greutatea speci-
fică, dimensiunile, stabilitatea formelor şi rezistenţa mecanică (care scade cu creşterea umidităţii);
toto- dată umiditatea crescută (peste 18%) determină procese biologice de degradare a lemnului.

Procesul de uscare a lemnului proaspăt tăiat (al cărui conţinut de apă poate ajunge la 75% din greu-
tate) are ca scop aducerea umidităţii conţinute la o limită acceptabilă pentru utilizarea lemnului în con-
strucţii fără pericolul unor fenomene deformative importante; se recomandă ca umiditatea conţinută să
fie de cca 8-12% pentru utilizare la interior şi cca 13-18% pentru utilizare la exterior.

Lemnul păstrează însă proprietatea de a realiza schimburi de umiditate cu mediul ambiant (este higro-
scopic): de aceea, dincolo de practica uscării prealabile, este indicată adaptarea lemnului la mediul în
care va sta, respectiv atingerea unui echilibru higroscopic optim, înaintea punerii în operă.

Modificarea conţinutului de apă al lemnului între anumite limite, respectiv între starea anhidră şi val-
oarea de saturaţie a fibrelor, determină variaţii de volum şi dimensiuni pe cele trei direcţii principale:
axială, radială şi tangenţială; se spune că lemnul ‘lucrează’. Sub valoarea de saturaţie a fibrelor (cca
30%) volumul se reduce: are loc o ‘contragere’. Peste starea anhidră, se produce ‘umflarea’ lemnului.
Contragerea are valori diferite pe cele trei direcţii: contragerea este mai mare pe direcţie tangenţiala
decât pe direcţie radială; contragerea axială este mai redusă decât contragerea transversală (radială
şi tangenţială).

Contragerea lemnului prin uscare provoacă tensiuni şi deci

deformaţii, cu efecte diferite pe diferite direcţii şi în diferite
secţiuni ale trunchiului. Contragerea axială este mai redusă
decât contragerea transversală (radială şi tangenţială).
Funcţie de zona de trunchi din care au fost extrase, piesele de
lemn se vor deforma diferit.

2
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

Sensul probabil al variaţiilor dimensionale şi de formă ale

pieselor din lemn, ca urmare a îmbătrânirii (uscării) şi a vari-
aţiilor de umiditate inerente, trebuie prevăzut şi avut în vedere
A- contragere tangenţială (maximă)
B- contragere radială (medie)
la proiectarea de detaliu a construcţiilor din lemn.
C- contragere axială (minimă) Pentru o aceeaşi modificare de umiditate, procent mai mic sau
mai mare de scânduri cu latura mare a secţiunii perpendicu-
lară pe direcţia cercurilor anuale (nedeformabile sau puţin
deformabile)
1
Cherestea: denumire dată materialului lemnos cu cel puţin două feţe plane şi paralele, rezultat din tăierea buştenilor la gater
2
V. şi Materiale pentru construcţii şi finisaje - curs UAUIM, an I.

3
 tensiuni
- esenţe cu contrageri reduse: 5 - 10% (ex. plop, datorate
nuc); apte pentru lucrări de tâmplărie şi furnire; contragerii
radiale
- esenţe cu contrageri medii: 10 - 15% (ex.
răşinoasele); prezintă fisuri medii şi pot fi con
servate ca lemn rotund;
- esenţe cu contrageri mari: 15 - 20% (ex. ste-
jarul); prezintă crăpături mari din uscare şi este
necesară debitarea rapidă, înaintea uscării.
tensiuni datorate contragerii tangenţiale

1.2.2. Degradarea biologică

Dată fiind originea sa organică, lemnul este atacabil de micro şi macro organisme: bacterii de putre-
facţie, ciuperci, insecte parazite. Unii agenţi biologici atacă lemnul uscat (insectele parazite), alte
atacuri biologice (bacterii de putrefacţie, ciuperci parazite) sunt favorizate de umiditatea crescută aso-
ciată căldurii şi lipsei ventilaţiei.

In ceea ce priveşte putrescibilitatea, lemnul este afectat în special de situaţiile mixte (părţi ude / părţi
uscate) şi de variaţiile ciclice de umiditate.

Agenţii biologici sunt de regulă specifici fiecărui tip de lemn. Sunt mai vulnerabile părţile tinere ale
lem- nului şi, în general, speciile de lemn moale, decât cele de lemn dur.

Aplicarea unor tratamente protective (vopsire sau lăcuire, catran sau carbonatare) trebuie făcută pe
lemn bine uscat; apa menţinută în interiorul unui lemn prea tânăr impermeabilizat superficial va deter-
mina în scurt timp putrezirea acestuia.

1.2.3. Sensibilitatea la foc

Lemnul este un material combustibil. Supus unor temperaturi

0
crescânde în prezenţa aerului, lemnul se
descompune progresiv, pentru a se aprinde la 270 C. Puterea calorifică este proporţională cu densi-
tatea.

Asigurarea unei rezistenţe omogene la foc a tuturor pieselor unei structuri din lemn implică o serie de
constrângeri în ceea ce priveşte dimensionarea pieselor, îmbinările, calitatea lemnului şi gradul de
expunere la foc a pieselor, precum şi unele tratamente superficiale ignifuge.

1.2.3. Greutatea specifică

Intre materialele folosite la realizarea structurilor portante, lemnul este considerat un material uşor
(spre deosebire de zidărie şi beton).

Greutatea specifică variază funcţie de specie şi funcţie de conţinutul de apă. Ca atare, în cadrul
fiecărei
specii în parte, se pot face referiri la valori stabile ale greutăţii specifice numai în raport cu conţinutul
de apă.

In tabelul următor sunt prezentate cîteva exemple de greutăţi specifice (t/m3) pentru diverse specii de
lemn, pentru o umiditate de 15%.

salcie 0.50 t/m paltin 0.70 t/m mãslin 0.90 t/m

3 3 3
plop 0.54 t/m salcîm 0.75 t/m carpen 0.92 t/m
3 3 3
brad 0.60 t/m cireº 0.77 t/m stejar 0.94 t/m
3 3 3
mesteacãn 0.60 t/m fag 0.80 t/m abanos 1.26 t/m

1.2.5. Porozitatea

Porozitatea este o caracteristică generală a lemnului, ce priveşte utilizarea şi consevarea diverselor

tipuri de lemn.

Porozitatea influenţează capacitatea de izolare termică (lemnul poros este mai bun izolant termic), dar
şi sensibilitatea la umezeală (accentuată de o porozitate crescută).

Porozitatea lemnului variază funcţie de specie. In general, se consideră mai poros lemnul moale,
decât cel dur; cel cu vase mici şi difuze, decât cel cu vase mari; cel fără răşină, decât cel cu răşină.

Suprafeţele de capăt (secţiuni transversale) sunt mai poroase decât cele longitudinale, deci mai vul-
nerabile din punct de vedere al absorbţiei de apă.

1.2.6. Conductibilitatea electrică, termică, fonică

Conductibilitatea electrică variază funcţie de conţinutul de apă, esenţa lemnoasă şi densitate; în gen-
eral, creşte cu umiditatea.

Conductibilitatea termică a lemnului este slabă; lemnul este un bun izolant termic (ex. lemnul de brad
este de peste 3 ori mai izolant decât cărămida cu goluri)

Conductibilitatea fonică a lemnului este redusă; deşi uşor, lemnul este poros, şi ca atare un bun
izolant acustic (ex. lemnul de balsa, la 20 mm grosime, determină o reducere a nivelului sonor de 27
dB pen- tru sunete de 1000Hz)

1.2.7. Caracteristicile mecanice

 1
Lemnul este un material HETEROGEN (neuniform ca structură, calitate, etc) şi ANIZOTROP (pentru
o aceeaşi solicitare, rezistenţa este diferită funcţie de direcţie; pe aceeaşi direcţie, rezistenţa la întin-
dere şi cea la compresiune au valori sensibil diferite)

Rezistenţa mecanică creşte în general cu greutatea specifică. Ea este influenţată (negativ) de conţin-
utul de apă al lemnului.

La evaluarea proprietăţilor mecanice ale unui element din lemn, este bine să se verifice regularitatea
creşterii, ca şi prezenţa, localizarea şi starea eventualelor noduri sau alte defecte. Funcţie de felul în
care se prezintă lemnul, sunt definite mai multe clase de calitate cărora le corespund caracteristici
mecanice diferite.

Rezistenţa şi deformabilitatea îmbinărilor depind esenţial de proprietăţile elementelor de lemn asam-

blate. In zona îmbinărilor este necesar să fie utilizat cel puţin lemn cu rezistenţă medie sau lemn lame-
lar încleiat de calitate; anumite tipuri de îmbinări speciale pot să impună condiţii mai severe. In zonele
de îmbinare eforturile sunt verificate ţinând cont de slăbirea secţiunii interesate prin chertare.

1
Anizotrop. Care nu are aceleaşi proprietăţi fizice în toate direcţiile; care prezintă direcţii privilegiate (DEX, 1996)
Rezistenţa la compresiune creşte aproape proporţional cu densi-
tatea şi scade odată cu creşterea conţinutului de apă (ex. o creştere
de 1% a umidităţii determină în medie o scădere a rezistenţei cu
4%).

Rezistenţa la compresiune pe direcţie transversală (radială şi tan-

genţială) este 15-20% din rezistenţa pe direcţie axială. Rezistenţa la
compresiune transversală este în general slabă, dar este ceva mai
bună la lemnul dur de foioase.

Rezistenţa la întindere a lemnului are valoarea maximă. Pe direcţie

axială, rezistenţa la întindere este apropape dublul celei la [Link]ă, această caracteris-
tică este puternic influenţată de sensul fibrelor, precum şi de defecte (cum sunt nodurile sau fibrele
tor- sionate).

Rezistenţa la întindere transversală este în general foarte slabă; o astfel de utilizare trebuie evitată.
Prezenţa fisurilor din contragere scade foarte mult rezistenţa la întindere perpendiculară pe fibre.

Rezistenţa la încovoiere
Pentru probe de aceleaşi dimensiuni şi aceleaşi forţe care
acţionează perpendicular pe axă, comportarea la încovoiere
variază funcţie de poziţia suprafeţelor de separaţie între inelele
de creştere ([Link] inelelor de creştere în secţiune)

Rezistenţa la forfecare în lungul fibrelor (lunecare longitudinală)

- solicitarea la forfecare cel mai frecvent întâlnită în construcţii -
este proporţională cu densitatea; din acest punct de vedere,
răşinoasele au o comportare mai slabă.

Rezistenţa la forfecare în lungul fibrelor este cu 50 - 60% mai mică decât cea la forfecare transversală
(perpendiculară pe direcţia fibrelor)

Deformabilitatea este diferită pe cele trei direcţii de solicitare (axială, radială, tangenţială), pentru o
aceeaşi încărcare.

Deformabilitatea pe direcţie axială este de regulă ceva mai mare la compresiune decât la întindere.

Duritatea exprimă rezistenţa pe care lemnul o opune la penetrarea unui corp dur (o unealtă de prelu-
crare, un cui, un şurub, etc). Duritatea mare implică o lucrabilitate mai redusă a lemnului.

Duritatea este diferită pentru diferite zone ale trunchiului (duramenul este mai dur ca alburnul). Este
proporţională cu densitatea lemnului şi scade cu creşterea umidităţii.
Rezistenţa la şoc (rezilienţa) 1 maximă se manifestă pe direcţie radială, iar cea minimă pe direcţie tan-
genţială.

Funcţie de rezistenţa la şoc, lemnul se clasifică astfel:

- lemn rezilient: frasin, brad; apt pentru unelte, schiuri, grinzi;
- lemn mediu rezilient: stejar, fag; apt pentru tâmplărie;
- lemn fragil: pin, cedru; apt pentru alcătuiri fixe (ex. tavane suspendate)

Flexibilitatea caracterizeză mai mult sau mai puţin lemnul, în raport cu următoarele proprietăţi:
- rezistenţă la îndoire: săgeată mică înainte de rupere; în raport cu greutatea lor specifică mai mică,
răşinoasele au o rezistenţă semnificativă la îndoire, de unde utilizarea lor la schelete structurale; în
schimb fagul, care se curbează uşor, este folosit la fabricarea mobilei;
- tenacitate: fermitate; proprietatea de a suporta simultan eforturi ridicate şi deformaţii mari, înainte de
a se rupe;
- rigiditate: raportul între secţiunea piesei şi săgeata sa în momentul ruperii; între diversele esenţe,
lem- nul cel mai rigid se rupe repede şi casant.
1 Rezilienţă (s.f). Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitări prin şoc, egală cu raportul dintre lucrul
mecanic consumat pentru ruperea unei epruvete şi aria secţiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. (Academia
Română, DEX. [Link] enciclopedic, Bucureşti, 1998)
1.2.8. Durabilitatea

Se referă la proprietatea lemnului de a rezista la acţiunea factorilor de mediu (umiditate atmosferică,

apă absobită prin capilaritate, intemperii, ciuperci şi insecte, solicitări termice, chimice şi mecanice).

In general, lemnul cel mai durabil în condiţii normale de utilizare este cel care:
- conţine cantităţi suficiente de răşini (pin, pitchpin), oleo-răşini (tek, eucalipt), tanin (stejar, castan);
- este dens;
- nu conţine substanţe care fermentează; alburnul conţine amidon şi glucoze ce constituie o hrană
obiş- nuită a insectelor xilofage;
- este amplasat într-un mediu uscat.

Lemnul supus unei umidităţi constante este durabil; lemnul de arin, stejar, ulm, complet scufundat în
apă dulce poate dura cinci secole. In atmosferă uscată, la adăpost, acesta poate dura mai multe
milenii (v. mormintele egiptene)

Conservarea lemnului
Longevitatea lucrărilor executate din lemn este asigurată printr-o concepţie corectă a construcţiei şi a
detaliilor, alegerea judicioasă a materialelor şi a tehnicilor de punere în operă şi, la nevoie, prin trata-
mente superficiale adecvate sau printr-o protecţie chimică în masă.

Produsele chimice fungicide (antiseptice) nu acţionează eficient contra putrezirii decât dacă pătrund
suficient în masa lemnului; această condiţie nu este îndeplinită decât de tehnologiile industriale de
impregnare.

1
MIJLOACE DE CONSERVARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE DIN LEMN

Gradul de expunere Agresiuni posibile Mijloace de conservare

Elemente protejate de intemperii Insecte Protecþie chimicã; impregnarea
suprafeþelor în general suficientã
Elemente parþial protejate Intemperii Tratarea suprafeþelor (vopsea sau
de intemperii lac protector)
Zone relativ uscate atacate Protecþie chimicã
de insecte
Zone umede atacate de ciunperci Protecþie chimicã. Folosirea
unor esenþe rezistente la
Elemente expuse la intemperii Intemperii Tratarea suprafeþelor (vopsea sau lac
protector)
Ciuperci Protecþie chimicã. Folosirea
unor esenþe rezistente la
Elemente umede Ciuperci ciuperci
Protecþie chimicã. Folosirea
unor esenþe rezistente la
Elemente scufundate în apã Acþiuni chimice ale apelor poluate; ciuperci chimicã. Folosirea
Protecþie
bacterii unor esenþe rezistente.

1 Conform Normelor SIA 164, Construction en bois (după VITTONE, Renée, Bâtir. Manuel de la construction. Presses
Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 1996, p.105)
2. SISTEME CONSTRUCTIVE

A. SISTEME CU STÂLPI ŞI GRINZI (sisteme „deschise”)

Închiderile şi compartimentările sunt diferite de structura portantă a clădirii (sunt neportante sau auto-
portante; au structură proprie)

A1 A2 A3 A4 A5
CU GRINZI CU GRINZI CU GRINZI CU STILPI 'ÎN CU GRINZI
PRINCIPALE ª I PRINCIPALE ª I SECUNDARE 'ÎN CLEª TE'+ PRINCIPALE ª I
SECUNDARE SECUNDARE CLEª TE' GRINZI SECUNDARE 'ÎN
SUPRAPUSE COPLANARE SECUNDARE 'ÎN CLEª TE'
CLEª TE'

NOD
CARACTERISTIC

NR. NIVELE 1 2 2 2 2
IMBINÃRI
DULGHEREª TI
IMBINÃRI
INGINEREª TI
OBS . Acoperiº plat Adecvat pt. Posibilãvariantãcu
prefabricare în serie stîlpi din 4 elem. +
mare grinzi simple

B. SISTEME CU PEREŢI PORTANŢI (sisteme ‘închise’)

PEREÞI DIN BÎRNE PEREÞI CU SCHELET PEREÞI DIN
SUPRAPUSE PANOURI
(BLOCKHAUS) IN ZÃBRELE DIN DULAPI
(FACHW ERK)
B1 B2 B3 B4
B1a B1b B3a B3b
FĂRĂ
FÃRÃ CU MONTANÞI TIP 'BALOON" TIP 'PLATFORM"
MONTANÞI
NOD
CARACTERISTIC

NR. NIVELE 2 2 >2 >2 >2 1

IMBINÃRI
DULGHEREª TI
IMBINÃRI
INGINEREª TI
OBS Sistemul Sistemele tradiþionale americane Adecvat pt.
tradiþional cu (Baloon Frame, Draced Frame, W prefabricare în
umpluturãdin estwrn Frame) º i cele serie mare a
zidãrie º i contemporane derivate clãdirilor
sistemele Adecvat pt. prefabricarea în serie
contemporane mare a clãdirilor
derivate

Inchiderile şi compartimentările coincid cu structura portantă a clădirii.

2.1. SISTEME CONSTRUCTIVE CU STÂLPI ŞI GRINZI

2.1.1. GRINZI PRINCIPALE ŞI SECUNDARE SUPRAPUSE

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ
A S TRUCTURII
(pentru simplificare nu au fost
reprezentate diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU A
NODULUI CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI
a) Îmbinare cu cep si scobitură (tipul
principal)
b) Îmbinare cu guseu din lemn, încastrat
si fixat cu, cuie (la extremităti)
2.1.2. GRINZI PRINCIPALE ŞI SECUNDARE COPLANARE

S C HEMĂ AXONOMETRICĂ
A STR U C T U R I I
(pentru simplificare nu au fost
reprezentate diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU
A NODULUI CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI
a) Îmbinare grindă / stâlpi cu
cornier din oţel
b) Grinzi principale îmbinate la
60 pe un stâlp continuu
2.1.3. GRINZI SECUNDARE „ÎN CLEŞTE”

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ
A STRUCTURII
(pentru simplificare nu au fost
reprezentate diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU
A NODULUI CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI cu
eclise din lemn sau din otel;
fixarea diagonalelor
2.1.4. STÂLPI „ÎN CLEŞTE” + GRINZI SECUNDARE „ÎN CLEŞTE”

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ
A STRUCTURII
(pentru simplificare nu au fost
reprezentate diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU
A NODULUI CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI

a) Îmbinare cu buloane; stâlp cu secţi-

une compusă prin alipirea a doi dulapi
b) Îmbinare cu buloane; stâlp cu secţi-
une compusă din doi dulapi+furură

Variantă: stâlp compus din 4 elemente +

grinzi cu secţiune simplă continui pe
două direcţii
2.1.5. GRINZI PRINCIPALE ŞI SECUNDARE „ÎN CLEŞTE”

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ
A STRUCTURII
(pentru simpl i f i c a r e n u a
u fost reprezentate
diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU
A NODULUI CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI

a) Îmbinarea grindă / stâlp cu

sectiune circulară cu buloane
galvanizate si crampoane
„bulldog”, la o constructie cu
deschideri mici.
b) Îmbinare cu buloane +
gujoane; dopurile de lemn oferă
îmbinării metalice o mai bună
rezistentă la foc.
2.2. SISTEME CONSTRUCTIVE CU PEREŢI PORTANŢI

2.2.1. PEREŢI DIN BÂRNE SUPRAPUSE (BLOCKHAUS)

2.2.1a. FĂRĂ MONTANŢI

BÂRNE CU SECŢIUNI CIRCULARE

a) Bârne din lemn brut, suprapuse alternativ

în raport cu diametrele; perete aerat
b) Bârne cu secţiune regulată; rost cioplit
concav, etanşat cu muşchi sau fuior de
cânepă gudronată
c) Bârne cu suprafaţă mare de rezemare;
îmbinare cu lambă adăugată.

BÂRNE CU SECŢIUNI RECTANGULARE

(LEMN ECARISAT)
„inima” lemnului spre exterior
Grosimi:
- Pereţi exteriori: 10-12-14 cm
- Pereţi interiori: 8-10 cm
a) de colţ în
Bârne cu coadă de
rosturi rândunică
cioplite (la fată)
concav, e) Bârne
umplute rectangulare:
cu îmbinare cu
muşchi perete interior
a
sau în coadă de
b
cânepă rândunică (la
gudronat faţă)
ă
(streaşin
ă destul
de
amplă)
b) Bârne
cu dublă
lambă si
uluc (10
cm
grosime)
c) Bârne cu c
dublă pantă, d
cu uluc si e
lambă
adăugată.

ÎMBINĂRI

a) Bârne
circulare:
îmbinare
de colţ la
jumătate
lemn
b) Bârne
circulare cu
suprafaţă
mare de
rezemare:
îmbinare
de colţ la
2/4 lemn
c) Bârne
rectangula
re:
îmbinare
de colţ la
2/4 lemn,
cu
capetele
petrecute
d) Bârne
rectangula
re:
îmbinare
2.2.1b. CU MONTANŢI

PEREŢI CU MONTANŢI DIN LEMN

a b
a) Montantul serveşte la asamblarea
si rigidizarea pereţilor portanţi
b) Montant cu rol de stâlp (dimensionat
pentru preluarea încărcărilor verticale);
perete autoportant
Etanşeitatea poate fi ameliorată prin
comprimarea unui resort.

PEREŢI CU MONTANŢI METALICI

2.2.2. PEREŢI CU SCHELET ÎN ZĂBRELE (FACHWERK)

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ A STRUCTURII

(pentru simplificare nu au fost reprezentate
diagonalele)

SCHEMĂ DE PRINCIPIU A NODULUI

CARACTERISTIC

EXEMPLE DE ÎMBINĂRI
a) Îmbinare cu cep si scobitură
b-c) îmbinare în planul faţadei, în dreptul
planşeului intermediar (varianta c – etaj
în consolă)

căprior

cosoroabă
grindă planseu
stâlp (montant)
traversă

talpă inferioară
talpă superioară

buiandrug
diagonală
glaf
 PRINCIPALELE
NODURI ALE
SCHELETULUI
talpă
TRADIŢIONAL
inferioară
soclu
2.2.3. PEREŢI CU SCHELET DIN DULAPI

SCHEMĂ AXONOMETRICĂ
A STRUCTURII
(pentru simplificare nu au fost
reprezentate diagonalele)

Structură tip BALOON Structura tip PLATFORM

SCHEMĂ DE PRINCIPIU
A NODULUI CARACTERISTIC

a) structura tip „BALOON”

b) structura tip „PLATFORM”
1) stâlp
2) grindă secundară
3) grindă principală
4) talpă inferioară
5) talpă superioară
c) pentru comparaţie, la
aceeaşi scară, schema nodului cu stâlpi şi grinzi
SISTEMELE CONSTRUCTIVE TRADIŢIONALE AMERICANE DIN DULAPI
Balloon Frame, Draced Frame, Western Frame

În sistemul Balloon Frame, cel mai simplu şi cel mai frecvent utilizat, stâlpii peretelui (montanţii), dis-
puşi la circa 40 cm interval, sunt continui pe două nivele.

În celelalte sisteme (Draced Frame si Western Frame) construcţia peretelui este întreruptă în dreptul
fiecărui nivel de către o structură orizontală.

Sistemul Western Frame se diferenţiază în plus prin faptul că se plachează cu scânduri diagonale atât
pereţii, cât şi tavanele şi pardoselile; astfel scheletul este rigidizat în cel mai simplu mod, nemaifiind
necesare elemente de contravântuire (diagonale) în compunerea scheletului.

Toate piesele utilizate au dimensiuni standard; îmbinările sunt realizate cu cuie.

Baloon Frame Western Frame

SISTEM CONSTRUCTIV CONTEMPORAN DIN DULAPI

1. căprior; 2. cosoroabă; 3. stâlp (montant); 4. grindă de planseu; 5. traversă; 6. soclu; 7. talpă infe-
rioară; 8. buiandrug si glaf fereastră; 9. diagonală.
2.2.4. CONSTRUCŢII CU PEREŢI DIN PANOURI

Sistemele constructive bazate pe panouri prefabricate sunt în general sisteme modulare, urmărindu-
se compunerea clădirilor cu un număr cât mai mic de elemente (panouri) repetabile.
Sistemul permite prefabricarea cea mai completă a construcţiei de case din lemn, prin folosirea de
panouri complet finisate, standardizate si produse industrial. In acest caz, proiectarea modulară este
menită să permită integrarea si intercorelarea panourilor ‘de catalog’ în cadrul unor clădiri diverse.
Panourile pot fi clasificate astfel:
a) Dupa dimensiuni:
— Panouri de dimensiuni mici:
laţime l = 1 - 1.2 m (funcţie de materialul de placare); înalţime h = înalţimea etajului.
Panourile de dimensiuni mici permit multiple combinaţiii în plan; sunt utile pentru
partiuri flexibile, construcţii individuale şi prefabricare.
— Panouri de dimensiuni mari:
laţime l = 4.80 ... 10 m; înalţime h = înaltimea etajului.
Panourile de mari dimensiuni se obţin din preasamblarea unor panouri de dimensiuni
mici asociate prin tălpi superioare şi inferioare continui.
Distanţa între montanţi depinde de sistemul de descarcare a forţelor, modul de
racodare cu pereţii perpendiculari, trama compoziţionala, dimensiunea materialelor de
placare.

a. Construcţie din panouri

portante de mici dimensiuni,
fără placare exterioară supli-
mentară; rosturile mai multe
şi expuse implică rezolvări
'delicate' pentru asigurarea
etanşarii
b. Construcţie din panouri
portante de mari dimensiuni,
realizate prin preasamblarea
unor panouri de dimensiuni
mici, fără placare exterioară
suplimentară
c. Construcţie din panouri de
mici dimensiuni, urmând să
primească o placare exte-
rioară în şantier
d. Construcţie cu panouri
chesonate de planşeu

b) După poziţie:
Panouri verticale: panouri de pereţi, în variantele dimensionale definite anterior
Panouri orizontale (sau înclinate): panouri de planşeu intermediar; panouri de acoperiş
(plan sau înclinat)
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

c) După formă:
— Panouri plane (de diferite dimensiuni, în diverse poziţii, cu grad diferit de prefabricare)
— Elemente spaţiale
Elementele spaţiale permit un grad avansat de prefabricare a structurii, dar şi a
compartimentărilor nestructurale, a finisajelor şi chiar a instalaţiilor integrate, făcând posi
bil un montaj foarte rapid. Dimensiunile elementelor spaţiale sunt determinate, între
altele, de greutatea acestora şi de posibilităţile de transport, depozitare şi manipulare
existente.
d) După gradul de prefabricare:
— Panouri integral prefabricate
— Panouri parţial prefabricate

Panouri parţial prefabricate

(numai scheletul)
CONSTRUCTII DIN LEMN

Panouri integral prefabricate (inclusiv tâmplăria) Panouri integral prefabricate (inclusiv tâmplăria)
de dimensiunea unei încăperi de dimensiuni mici

Elemente (celule) spaţiale prefabricate

3. ÎMBINAREA PIESELOR DIN LEMN

3.1. ÎMBINĂRI TRADIŢIONALE ŞI MODERNE

Puţin dens, lemnul rezistă prost la încărcări concentrate şi legături punctuale. Transmiterea eforturilor
trebuie făcută ţinând cont de direcţia fibrelor şi asigurată printr-o suprafaţă de contact suficientă. Toto-
dată, în raport cu încărcările transmise, lemnul implică piese cu secţiuni mari, îndeosebi în cazul sis-
temelor cu schelet tradiţionale. Pe de altă parte, fiind puţin dens, se fasonează uşor.

Îmbinările tradiţionale (dulghereşti) corelează aceste caracteristici ale lemnului, bazându-se în mod
esenţial pe geometria îmbinării, ceea ce implică tăierea adecvată a pieselor ce urmează a fi îmbinate
(îmbinări cu chertare sau dulghereşti). Îmbinările tradiţionale - cu ajutorul cărora au fost realizate toate
structurile clasice din lemn şi multe din cele recente, chiar de mari dimensiuni - pot necesita folosirea
unor piese auxiliare de legătură, din lemn sau metalice (pene, dornuri, cuie, scoabe, buloane, plăcuţe
dinţate, etc) cu rol de siguranţă, în sensul împiedicării deplasărilor relative ale pieselor în caz de încăr-
cări neprevăzute.

Îmbinările tradiţionale, sunt însă de natură empirică, bazându-se mai mult pe meşteşug decât pe cal-
cule, implică o reducere importantă a secţiunii eficiente a pieselor în zona îmbinării (şi deci o majorare
a secţiunii lor curente), precum şi o manoperă complicată ce lungeşte timpul de execuţie, crescând
preţul construcţiei.

Sistemele moderne de îmbinare (inginereşti) folosesc materiale auxiliare mai fiabile, permiţând
geometrii mai puţin complicate şi restrictive ale îmbinărilor, şi sunt verificate în detaliu prin calcule.

Piesele moderne de asamblare, mai simple sau mai sofisticate - buloane, gujoane metalice, broşe,
şuruburi, conectori dinţaţi, etc - sunt în general produse în serie mare şi au capacitatea de a transmite
diferite eforturi. Alegerea poate fi făcută în raport cu: cerinţele structurii portante (eforturi şi deformaţii),
condiţiile de montaj, exigenţele de rezistenţă la foc, expunerea la intemperii, criterii estetice.

Tratamentul anti-coroziv al elementelor metalice de asamblare trebuie în mod deosebit avut în vedere,
în raport cu riscuri atăt structurale cât şi estetice.

3.2. PIESE DE LEGĂTURĂ

3.2.1. PIESE DE LEGĂTURĂ DIN LEMN

DORNURILE (CUIELE) şi PENELE DE LEMN sunt cele mai

frecvente piese complementare îmbinărilor tradiţionale.

DORNURILE sunt piese din lemn dur, de formă cilindrică,

uşor tronconice sau nu (în trecut, frecvent prismatice). În
a
general sunt asociate îmbinărilor cu cep şi scobitură,
îmbinărilor ‘la jumătate-lemn’ şi celor ‘în furcă’, pentru a
împiedicadeplasările şi/sau
desfacerea îmbinării.

Exemple:
(a) îmbinare ‘în furcă’ + dorn;
(b) îmbinare cu cep şi scobitură + dorn, permiţând
demontarea.

b
CONSTRUCŢII DIN LEMN

PENELE sunt elemente prismatice din lemn

dur, de două categorii:

(a) pene cu feţe paralele, introduse în

locaşuri de aceeaşi formă şi dimensiuni
practicate la joncţiunea dintre două piese
de lemn ce trebuie asamblate; sunt solici-
tate în principal la compresiune axială şi
forfecare;

(b) pene cu o faţă înclinată, solicitate la

compresiune pe direcţie înclinată sau schiar
transversală

ECLISELE de lemn (în general din con-

traplacaj), leagă în acelaşi plan două sau
mai multe piese de lemn, fiind fixate cu cuie
sau şuruburi (eventual cu încleiere supli-
mentară). Aceste îmbinări (de tip
ingineresc), adecvate unor lucrări de mică
şi medie importanţă, sunt calculate funcţie
de grosimea plăcilor şi distanţele regle-
mentare de fixare a cuielor.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.2.2. PIESE DE LEGĂTURĂ DIN METAL

I. TIJE METALICE

Îmbinările cu tije funcţionează pe principiul repar-

tizării eforturilor pe un număr mare de secţiuni mici.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

CUIELE: deopotrivă lemnul se usucă. Pe de

empirică şi modernă, altă parte, cu cât lemnul
asam- blarea cu cuie este mai umed, cu atăt
poate fi utilizată pentru relaţia cui / gaură se îmbinări cu scoabe
îmbinări por- tante şi este alterează în raport cu
simplu de pus în operă. eforturile
De preferinţă găurile sunt perpendiculare pe cui
date în prealabil, având (o dată în plus, este de
un diametru de cca 95% dorit o umiditate
din diametrul cuielor, adecvată şi constantă !)
ceea ce previne cră- Foi de tablă (2 mm
parea lemnului şi permite grosime) introduse în
utilizarea mai eficientă a fante tăiate în lemn
cuielor (indispensabil în multiplică numărul de
cazul lemnului de stejar secţiuni pe care se
repartizează eforturile.
sau fag). Distanţele între SCOABELE: sunt în
cuie şi faţă de margini general utilizate în
sunt reglementate. În cadrul con- strucţiilor
cazul solicitării la tradiţionale, pentru
smulgere (nere- menţinerea în poziţie a
comandabil), trebuie îmbinărilor, fără a
utilizate cuie profilate. transmite propriu-zis
eforturi.

PLĂCILE
PERFORATE
FIXATE CU
CUIE: 1. Plăci
ilustrează simplitatea şi metalice (4-6
performanţele cuielor (în mm) fixate în
atelier de
acest caz, tije cu înaltă
interfeţele
rezistenţă la smulgere). pieselor de
Plăci metalice de 4 - 6 asamblat.
mm grosime perforate (1) 2.
şi pre- văzute cu o Străpung
străpungere axială cu ere cu
margini ranforsate (2), margini
sunt fixate în atelier cu ranforsate
.
cuie de interfeţele 3. Bulon de
pieselor de asamblat. Pe asociere a
şantier, un bulon de pieselor pe
articu- laţie (3) asociază şantier
piesele realizând o
articulaţie ide- ală cu părţi
metalice ascunse şi deci
protejate contra focului.

ŞURUBURILE PENTRU
LEMN: prezintă avantajul
mai bunei rezistenţe la
smulgere decât cuiele
ne- tede. Această
rezistenţă se reduce cu
timpul, pe măsură ce
CONSTRUCŢII DIN LEMN
CONSTRUCŢII DIN LEMN

AGRAFELE: în îmbinări fără joc, spre Greim şi un nod de

general utilizate în deosebire de grindă cu zăbrele
atelier, cu pistoale buloane. Asamblarea realizat cu un astfel Agrafe
0 1-2
performante şi are un comportament de dispozitiv. mm; în
calculate pe baza ductil (broşele cele (b) Gujoane din oţel: general
un gujon inelar şi un cu
rezul- tatelor mai solicitate ating răşini
încercărilor de ‘limita de plasticitate’ semi- crampon sintetic
laborator; sunt de înaintea ruperii lem- Bulldog. e
aplicate
regulă utilizate la nului şi permit astfel Crampoanele pe
pereţii clădirilor cu o redistribuire a Bulldog sunt vârfuri
schelet de lemn. eforturilor către frecvent utilizate, dar
broşele învecinate, rareori cu lemn dur.
BULOANELE: fără rupere locală), Trebuie să fie
asamblarea numai favorizat de diametre suficient de groase
cu buloane cât mai mici. pentru a nu ‘dispare’
prevăzute cu Tehnologii recente de datorită ruginii care le
rondele sau plăcuţe, mare precizie, poate afecta.
şi piuliţe (pentru asistate de computer,
îmbinări portante, permit asocierea de
min 2 buloane 12 - broşe cu diametre
14 mm) - este foarte mici, cu piese
adecvată doar în metalice în plane
cazul îmbinărilor multiple. îmbin
solicitate la ări cu
întindere şi pentru ACELE sunt tije de buloa
ne
construcţii provi- oţel cu diametru
zorii demontabile. In foarte mic (< 6 mm),
cazul în care introduse forţat în
buloanele lucrează găuri prealabile, în
la întindere, trebuie general prin
verificat ca ron- presiune. Datorită
delele sau plăcuţele diametrului foarte
să aibă o suprafaţă mic şi a penetrării
sufi- cientă pentru lor ce perturbează
repartizarea nesemnificativ fibrele
eforturilor de lemnului, ele transmit
compre- siune pe - la suprafaţă egală a
lemn. îmbinării - eforturi
mai mari decât
broşele
BROŞELE: sunt tije
de oţel cu diametre II. PIESE
peste 6 mm, METALICE
introduse forţat în DE
perforaţii prealabile SUPRAFAŢ
cu diametru cu 0.2 - Ă a
0.5 mm mai mic ca
b
diametrul tijei GUJOANELE: pot fi
(contrar perforaţiilor din fontă sau oţel
pentru bulonare) şi (sau din lemn dur, v.
tra- versând integral ‘pene’).
ansamblul pieselor. E
Pentru sig- uranţă, x
este utilă e
prevederea unei m
legături supli- p
mentare (în general l
cu unul sau mai e
multe buloane). :
Permit realizarea de (a) Gujoane din fontă
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

CONECTORII DINŢAŢI

(a) CONECTORII DINŢAŢI MENIG sunt com-

puşi din tije de oţel fine şi ascuţite fixate într-o
placă constituită din două straturi de material
plastic. Plăcile standard pot fi decupate după
geometria suprafeţei îmbinării.

(b) CONECTORII DINŢAŢI OBIŞNUIŢI, cu uti-

lizare diferită de cea a plăcilor Menig, sunt din
tablă de oţel cu dinţi ridicaţi prin ştanţare pe
una din feţe. Puşi în operă prin presare, permit
asamblarea unor piese de aceeaşi grosime
(min. 30 - 50 mm), pe baza unui principiu înru-
dit cu prinderea în cuie dar asigurând o mai
bună transmitere a eforturilor; zona de tablă
neştanţată contracarează tendinţa de crăpare a
lemnului.
Constituie unul din cele mai economice sisteme
de asamblare a pieselor cu secţiune mică.
Necesită însă studii şi prevederi speciale în protecţie
ceea ce priveşte exigenţele de rezistenţă la foc. antifoc
CONSTRUCŢII DIN LEMN

III. PIESE METALICE SPAŢIALE

Permit o gamă largă de asamblări, putând înlocui majoritatea îmbinărilor tradiţionale, cu condiţia pro-
tejării lor anticorozive şi antifoc.

Avantaje: montaj simplu; creştere sensibilă a valorii eforturilor posibil de preluat fără deplasări; perfor-
manţe mari asociate unor secţiuni de lemn de dimensiuni reduse; permit un calcul mai puţin aleatoriu
şi o verificare prin încercări (fiabilitate specifică verificărilor de atelier).

Piesele metalice sunt fixate de piesele de lemn fie cu tije scurte galvanizate sau din inox (crestate,
inelate sau spiralate), fie cu broşe şi/sau buloane. Unele piese sunt prevăzute cu pinteni de
poziţionare care facilitează montajul.

Pot fi piese STANDARD (disponibile pe bază de catalog, cu posibile adaptări) sau piese SPECIALE
(realizate la comandă), ASCUNSE sau APARENTE.

Piesele aparente presupun, dincolo de criteriile de rezistenţă şi montaj, un studiu estetic al

conformării; uneori necesită aplicarea unui material de acoperire, cu rol de protecţie antifoc şi/sau
estetic; implică un control riguros al tratamentului anticoroziv după punerea în operă.

Piesele ascunse implică frecvent un tratament anticoroziv special’; precizia de montaj limitează multi-
plicarea numărul de piese inimă şi ca atare eforturile posibil de preluat; presupun un utilaj asistat de
calculator; necesită un montaj specific pentru tăierea axială a barelor de lemn.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

A. PIESE STANDARD

SABOŢI
CONSTRUCŢII DIN LEMN

Saboţi curenţi, relizaţi c necesităţi

din tablă galvanizată u specifice de
(sau din inox, la împiedi- care
comandă). Trebuie p a anumitor a b
utilizate profilele o tendinţe de c
adecvate (min de joc s deplasare.
2/3 din secţiunea i
lemnului de rezemat) b
i P p
E l L r
x i A o
e t T t
a B e
m
t A c
p
e ţ
l N
i
e D
e
: d E
e a
(a) saboţi cu aripi D n
exterioare şi pinteni l E t
de pre- poziţionare; u i
(b) saboţi cu aripi n A f
interioare (posibil una e N o
c C c
inte- rioară şi alta
exterioară) a O
(c) saboţi cu unghi r R
(în general unghi la e A
; R d
comandă); 1 - gol de
ghidaj pentru unghiul (c) cornier de E
de fixare; fixare a
(d) saboţi cu bretele, grinzilor de Sunt pre-
îndeosebi pentru planşeu pe perforate şi
fixare pe profile grinda de permit
metalice. bordaj, legarea
(e) Saboţi Cantilever: împiedicând feţelor
permit continuitatea tendinţa de superioare ale
momentelor încovoietoare la ridi- care. grinzilor,
reazeme şi deci e asigurând
reducerea eforturilor şi C continuitatea
deformaţiilor în grindă; O şi conlucrarea
de remarcat găurile R între acestea.
ovale care pemit N
jocul nor- mal al I Exemplu de
pieselor de lemn. E continuitate a
R două grinzi a
E E secun- dare,
x îmbinate cu
e Disponibile grinda
m într-o gamă principală prin
p largă de inter- mediul
l dimensiuni, unor corniere.
e permit
: realizarea de
legături
(a) cornier pentru simple, foarte c
fixarea tălpii frecvent b
inferioare a unei utilizate.
ferme fără posibilitate Există diverse
lunecare şi tipuri ce
(b) răspund unor
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

B. PIESE STANDARD CU PARAMETRI

VARIABILI LA COMANDĂ

Plecând de la piesele de catalog, fabricanţii

realizează adaptări, îndeosebi la piesele pentru
îmbinările de şarpante, rezolvând astfel asam-
blări uneori foarte delicate.

Exemplu de îmbinare la vîrful unei şarpante cu

plane înclinate multiple.

C. PIESE SPECIALE (DE COMANDĂ)

PIESE METALICE APARENTE

Pot constitui o parte integrantă şi valorizantă a

arhitecturii unei clădiri.

PIESE METALICE APARENTE TURNATE

Progresele în domeniul turnării oţelului sau

chiar aluminiului, au permis reducerea costurilor
de realizare a unor astfel de piese şi deci ame-
liorarea competitivităţii lor. Repetitivitatea
rămâne totuşi un criteriu determinant în
alegerea unei astfel de asamblări, ce face un
larg apel la creativitatea arhitectului.

Exemplu cu reazem articulat.

CONSTRUCŢII DIN LEMN

PIESE METALICE ASCUNSE

Realizarea la comandă permite aproape orice

geometrie. Punerea în operă implică însă anu-
mite constrângeri de care arhitectul trebuie să
ţină cont.

În exemplu, un nod cu 10 bare; piesele laterale

prind fiecare câte 4 bare. Barele centrale sunt
broşate lateral (fixare prioritară) iar orizontalele
la 450 sunt bulonate vertical pentru a permite
montarea lor într-un al doilea timp.

3.2.3. MORTARE, RĂŞINI, ADEZIVI

DIBLURI CU INJECTARE

MORTARE PE BAZĂ DE RĂŞINI

Sunt utilizate pentru blocarea jocului de montaj
între dibluri, broşe şi golul prevăzut.

Ex: diblu cu injectare: orificiu de injectare (1);

ştift (2); broşe (3).

Profilatura diblului permite un blocaj perfect.

Absenţa unor solicitări de tip tracţiune transver-
sală, asociată unei ajustări foarte precise, con-
feră acestu tip de îmbinare un nivel înalt de per-
formanţă.

Diblurile cu injectare sunt în general prevăzute

cu un pas de filet putând primi orice fel de tijă
filetată.

Exemplu de îmbinare:
(1) diblu lucrând la tracţiune;
(2) diblu de menţinere în poziţie lucrând la com-
presiune axială.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

ÎMBINĂRILE PRIN ÎNCLEIERE

Oferă avantajul unei distribuţii optime a eforturilor, realizând continuitatea dintre elementele îmbinate
pe toate suprafeţele de contact. Acest fapt constituie un avantaj în ceea ce priveşte transmiterea
eforturilor de tracţiune şi de forfecare.
Alte avantaje: obţinerea de forme ‘pure’; reparaţii simple; protecţie la foc prin ‘scut termic.
Constitue o etapă importantă într-un lung şir de inovaţii în domeniu.
Aspecte delicate: ruperea în planul îmbinării nu trebuie să se producă anterior ruperii pieselor
asamblate (trebuie asigurate rezistenţe mecanice comparabile); necesită testări de etalonare; implică
menţinerea sub control a temperaturii ambiante şi a umidităţii lemnului.
Sunt folosiţi adezivi pe bază de răşini sintetice rezistente la acţiuni climatice (de ex. pe bază de
resorcină sau de melamină). Răşinile epoxidice sunt adecvate îndeosebi la îmbinări cu rosturi mari
sau pentru asamblări lemn / metal.
Progresele realizate în producţia de adezivi, în ceea ce priveşte calitatea şi fiabilitatea acestora,
a permis dezvoltarea tehnicilor constructive bazate pe lemn lamelar încleiat. (v. cap 6)
Încleierea poate fi utilizată, în condiţii economic avantajoase, pentru menţinerea provizorie în poziţie a
pieselor de lemn, înaintea realizării fixării lor definitive. Pentru a răspunde acestei nevoi, a apărut o
întreagă generaţie de adezivi cu priză rapidă.

Îmbinare cu cuie ranforsată prin

încleiere

Exemple de îmbinare cap la cap a

lamelelor de lemn prin încleiere. Modul
particular de tăiere a capetelor are în
vedere majorarea suprafeţei de contact.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.3. EXEMPLE DE ÎMBINĂRI

3.3.1. ÎMBINĂRI LEMN PE LEMN

ÎN ACELAŞI PLAN

Cep şi scobitură + dorn

Îmbinare tradiţională; unghiul poate fi oarecare.

intersectarea a 2 grinzi pe stâlp trebuie să ţină
cont de reducerea de secţiune a stâlpului.
Cercetări actuale urmăresc ameliorarea acestui
tip de îmbinare prin injectări cu răşini care să
suprime jocul de montaj.

Variantă cu pană de blocaj

Dacă încărcările nu sunt mari, constituie o

îmbinare ce permite montarea / demontarea
foarte simplă şi reduce la minimum jocul între
piesele asamblate. Este foarte des folosită în
Japonia ca ‘amortizor seismic’ tradiţional: pana
permite disiparea unei părţi din energia trans-
misă structurii de mişcarea seismică şi poate fi
înlocuită ori de câte ori este nevoie. (1 - pană
de blocaj)

Chertări compuse: cep şi scobitură + prag

Ca şi alte tehnici tradiţionale, chertarea în prag

prezintă inconvenientul slăbirii secţiunii şi per-
mite jocuri importante între piese. Cercetări
actuale urmăresc eliminarea acestor inconve-
niente cu ajutorul unui mortar adeziv expansiv.

Piese metalice ‘în inimă’

Sunt în general fixate cu broşe ce permit o

îmbinare fără joc şi sunt mult mai discrete ca
buloanele. Pentru un aspect cât mai îngrijit,
este posibilă încastrarea platbandei în capătul
grinzii sau în stâlp.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

‘Cepuri’ metalice

Piesele metalice rămân ascunse; montajul este

facilitat prin asamblarea separată a pieselor
prevăzute cu inserţii metalice profilate adecvat
pentru îmbinarea între ele. Transmiterea efor-
turilor se face de la grindă la inserţie prin broşe
(legătură lemn - metal), de la inserţia metalică a
grinzii la cea a stâlpului (legătură metal - metal)
şi de la inserţia metalică a stâlpului la stâlp prin
broşe (legătură metal - lemn). Sistemul poate
rămâne şi parţial vizibil pentru a pune în valoare
fineţea legăturii.

Buloane + inserţie metalică

Cu sau fără crampoane, îmbinarea se pretează

în principal la legături de mai multe elemente
sub un unghi oarecare, cu eforturi reduse în
bare. Creşterea diametrelor inserţiilor metalice
poate permite preluarea unor eforturi mai mari.
Buloanele se înşurubează în piesele metalice
înglobate.

Îmbinare între un element oblic comprimat

şi un element orizontal. -variante de realizare
(ex. arbaletrier / talpă-tirant, la o fermă cu
arbaletrieri; căprior / talpă, la o fermă cu căpri-
ori; diagonală / talpă inferioară la sisteme în
zăbrele)

Îmbinare cu prag simplu

Îmbinarea cu prag este singura îmbinare oblică

dulgherească verificabilă prin calcul şi trebuie
să respecte anumite reguli (dimensiuni,
unghuri)

1. Îmbinare cu prag simplu anterior

1 2
2. Îmbinare cu prag simplu posterior: prezintă
riscul despicării piesei înclinate în lung şi, ca
atare, trebuie verificată prin calcul cu mare pre-
cizie (idem cea cu prag dublu).

Îmbinare cu prag dublu

Îmbinare element înclinat din doi dulapi/talpă

din element unic, ranforsată cu fururi. Trans-
miterea eforturilor de forfecare este asigurată
cu gujoane speciale - în acest caz crampoane
Bulldog - stânse şi menţinute între piese cu
buloane. Corect rezolvat, acest dispozitiv con-
stituie o îmbinare rigidă, aproape nedeforma-
bilă, adecvată pentru elemente portante şi uşor
de pus în operă. Dezavantaje: legătura cu bu-
loane trebuie să fie restrânsă după un timp;
reducere locală a secţiunii pieselor.

Îmbinare cu conectori Menig

Piesele de lemn trebuie să aibă min. 80 mm

grosime (fermă grea).
CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.3.2. ÎMBINĂRI LEMN PE LEMN ÎN CLEŞTE

Sistemele ‘în cleşte’ constituie o tehnică de

îmbinare ce permite ca secţiunile pieselor de
lemn să nu fie slăbite. Funcţie de efectul estetic
căutat, deschiderile de acoperit şi încărcările de
suportat, se preferă dublarea elementelor por-
tante verticale sau orizontale.

Grindă dublă

Este cazul cel mai frecvent, întrucât, pentru lim-

itarea deformaţiilor, grinzile de planşeu implică
de multe ori secţiuni mai mari decât stâlpii, în
general dimensionaţi la flambaj. În cazul unor
solicitări importante la reazeme, pot fi inserate
crampoane sau inele.

Stâlp dublu

Configuraţie interesantă atunci când se

urmăreşte preluarea unor împingeri orizontale
importante, cum ar fi cele ale arbaletrierilor de
şarpantă fără talpă-tirant.

Stâlp cvadruplu

Configuraţie cu un potenţial formal extrem de

bogat. Cu toate acestea este deficitară în ceea
ce priveşte rezistenţa la foc (mai buna repartiţie
a încărcărilor determină secţiuni mai mici ale
pieselor) şi condiţiile de întreţinere.

1 - Furură de legătură, continuă sau locală,

reducând lungimea de flambaj şi servind ca
1
reazem pentru grinzi în ambele direcţii.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.3.3. ÎMBINĂRI LEMN PE LEMN ÎN PLANE OARECARE

Sistemele în cleşte şi cele cu chertare permit o mare supleţe în ceea ce priveşte unghiurile pieselor de
îmbinat. Cu toate acestea, căutările formale şi tehnologice orientate către alcătuiri uşoare conduc la
realizarea unor structuri tridimensionale şi cu curburi libere ce reclamă noduri din ce în ce mai
performante.

Cep şi scobitură, praguri, dornuri

Exemplul prezentat prezintă particularitatea de

a utiliza un unic dorn (1) pentru asocierea a 3
piese îmbinate cu praguri şi cepuri. În cazul
unui risc de deplasare pe verticală, pragul
poate fi combinat cu cep şi scobitură.

Piese metalice speciale, cep şi scobitură,

buloane

Exemplu de îmbinare mixtă: piesă metalică

aparentă + chertare. Buloanele au ca rol asigu-
rarea îmbinării. Eforturile fiind transmise de
cepuri şi scobituri, sunt în mod obligat limitate.

atenţie la
întreţinere!

Piese din tablă îndoită sau decupată

Îndoirea şi decuparea tablei permit realizarea

unor geometrii extrem de variate ale îmbinărilor,
folosind pentru fixare buloane sau tije filetate; în
particular, fac posibilă obţinerea unor forme
geodezice.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

Tole sudate

Concentrarea unui număr mare de bare într-un

punct presupune folosirea unor piese metalice
spaţiale mai mult sau mai puţin elaborate, mai
mult sau mai puţin standardizate. Exemplul
prezintă o piesă realizată din tole decupate în
jumătăţi şi sferturi de discuri de acelaşi
diametru, sudate între ele pe o placă circulară.

Noduri de reţele tridimensionale,

din sfere metalice

Utilizarea diblurilor cu injectare permite rea-

lizarea unor structuri tridimensionale din lemn,
cu noduri din sfere (larg răspândite cele din oţel
şi aluminiu); sferele sunt asociate barelor prin
intermediul unor tije filetate înşurubate în
diblurile din bare.

1 - Secţiune longitudinală printr-un capăt de

bară, cu tijă filetată înşurubată într-un diblu cu
injectare.

2 - Sferă din oţel sau aluminiu turnat.

Reazeme pentru structuri textile

Structurile textile au cunoscut o dezvoltare con-

stantă în ultimii ani şi nu se mai limitează la
lucrări provizorii sau urgente. În acest context,
lemnul, prin excelenţă material pentru catarge
de toate felurile, trebuia să-şi valorifice toate
atuurile, în asociere cu oţel şi nylon, dar şi cu
cordaje tradiţionale.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.3.4. ÎMBINĂRI LEMN PE METAL SAU BETON

Evident, toate piesele metalice spaţiale pot servi pentru legături între piesele de lemn şi suporturile din
metal sau beton. De notat faptul că legăturile lemn / metal permit combinaţii foarte uşoare. Lemnul
lucrează în general la compresiune, iar oţelul la întindere, fiind frecvent folosit sub formă de cabluri
sau tiranţi.

Montanţi de lemn şi tiranţi metalici

Tiranţii metalici sunt astăzi oferiţi pe bază de

catalog de către diverşi fabricanţi, inclusiv toate
accesoriile de montaj şi de tensionare.

Sisteme mixte pentru stâlpi şi grinzi

Îmbinările structurilor din lemn sunt prin exce-

lenţă de tip articulaţie, încastrările având drept
consecinţă concentrări mari de eforturi sau
necesitatând secţiuni prea mari, cu efecte neg-
ative atât în plan economic, cât şi în plan este-
tic. Un mod simplu de a rezolva problemele de
stabilitate verticală constă în a recurge la stâlpi
metalici, cu încastrare la bază, dacă este posi-
bil, sau la partea superioară. Ţinând însă cont
de slaba rezistenţă la foc a acestor stâlpi, de
exigenţa simplificării îmbinărilor şi cea de a nu
mări numărul materialelor, este deosebit de
interesantă realizarea unor stâlpi micşti lemn /
oţel.

Legendă: 1 - Profil metalic H; 2 - Stâlp din lemn

lamelar; 3 - Grindă din lemn lamelar; 4 -Piese
metalice de îmbinare, disociate pentru asigu-
rarea unui joc diferit al lemnului şi al oţelului,
permiţând totodată încastrarea.

Relaţia consolă lemn / element de

beton armat

Pentru a evita încastrarea pieselor de lemn în

b.a., se poate recurge la ancoraje cu platbande
(1) şi rezemare pe piese metalice la partea infe-
rioară (2)
CONSTRUCŢII DIN LEMN

Legătura stâlp de lemn / fundaţie beton

A Stâlp pe reazem constituit din 2 plăci şi o

bară de oţel rotund sau o ţeavă; solicitare
numai la compresiune.

B. Stâlp pe reazem constituit dintr-o placă şi

un profil de oţel; solicitare numai la compre-
siune.

A B

C. Stâlp pe ţeavă rotundă de oţel, fixare cu

şuruburi; solicitare la compresiune sau întin-
dere.

D. Stâlp pe ţeavă pătrată cu piesă metalică

de îmbinare bulonată; solicitare la compre-
siune sau întindere.

C D

E. Stâlp fixat între eclise bulonate; solicitare

la compresiune sau întindere.

F. Stâlp aşezat pe soclu de beton, cu strat

de separaţie din carton asfaltat; partea infe-
rioară a stâlpului trebuie pe cât posibil pro-
tejată de ploaie; solicitare la compresiune
sau întindere.

E F
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.3.5. TRIANGULAŢII

În cazul pieselor de lemn, realizarea unor

noduri de tip încastrare necesită de regulă
secţiuni mari, nejustificate în raport cu
deschiderile sau încărcările. Ca atare, se
impune introducerea triangulaţiilor, ca o
compensare firească a îmbinărilor de tip
articulaţie.

Blocaj cu contrafişe

Blocarea articulaţiilor cu contrafişe se poate

face cu sisteme în cleşte, cu îmbinări tradi-
ţionale cu chertare (cep şi scobitură + prag),
sau cu îmbinări moderne, cu piese metalice
aparente sau ascunse, sau chiar combinând
îmbinări cu chertare (în furcă) cu piese metalice
‘în inimă’, ca în exemplul alăturat.

Legendă: 1 - Dublă bulonare; 2 - Piesă metali-

că ‘în inimă’ cu broşe; 3 - Îmbinare ‘în furcă’ şi
asigurare prin bulonare.

Contravântuire din lemn

Blocarea articulaţiilor unui portic se poate face

în multe feluri, putându-se totodată adapta exi-
genţelor arhitecturale.
În aceste condiţii, nu trebuie subestimate com-
presiunile din diagonale care, funcţie de modul
de dispunere, vor prelua - în plus faţă de solic-
itările din forţe orizontale - şi o parte a încăr-
cărilor verticale transmise de grindă.

Contravântuire cu cabluri tensionate

Cablurile tensionate constituie sisteme de con-

travântuire economice şi uşoare. Posibilităţile
de reglare a tensiunilor sunt simple şi fiabile. În
cazul unor cerinţe speciale privind rezistenţa la
foc, aceste contravântuiri pot fi completate cu
altele din lemn sau din zidărie.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

3.4. PROTECŢIA PIESELOR METALICE DE ÎMBINARE

3.4.1. PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A PIESELOR METALICE DE ÎMBINARE

Variaţiile de echilibru higroscopic al lemnului trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte trata-
mentul necesar a fi aplicat pieselor metalice de îmbinare.

În cazul îmbinărilor cu tije (buloane, cuie, şuruburi, etc) este contraindicată utilizarea unor piese din
oţel netratat. Funcţie de caracteristicile mediului ambiant (normal, expunere la intemperii, mediu
coroziv sau foarte coroziv), tratamentele preconizate sunt (în ordine crescătoare a performanţelor):
zincare, galvanizare, inox, inox ameliorat (cu molibden).

Pentru celelalte piese metalice, diversele tratamente preconizate reiau procedeele descrise mai sus
cu referire la tije. În plus pot fi adăugate trei alte procedee curent utilizate: pentru mediu normal,
vopsito- rie antirugină bogată în zinc sau bicromatare, iar pentru expunere la intemperii şi mediu
salin, pudre termorigide pe bază de răşină poliesterică.

3.4.2. ÎMBINĂRI UNDE LEMNUL PROTEJEAZĂ METALUL CONTRA FOCULUI

În contact cu focul, lemnul se consumă lent, formând un strat izolant de cărbune. Acest strat întîrzie
ridicarea temperaturii în piesa de lemn şi deci progresia combustiei (viteza de combustie a lemnului
dur şi dens este de aproape 2 ori mai mică decât a răşinoaselor curente). Ca atare, în îmbinările ce
folos- esc piese metalice, lemnul face oficiul de scut termic şi limitează creşterea temperaturii în
piesele met- alice.

Îmbinare în cleşte cu crampoane şi buloane.

Crampoanele (1) sunt protejate de cleşti;
buloanele trebuie protejate cu dopuri de lemn
lipite în lăcaşurile de la capetele acestora (2)

Îmbinare cu piesă metalică ‘în inimă’ (1) şi

broşe (2), protejate cu dopuri de lemn lipite în
lăcaşurile de capăt.

Îmbinare cu placă metalică (1) protejată de o

furură termică din lemn (2).
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

4. PRINCIPII DE PROIECTARE
4.1. CONCEPŢIA STRUCTURII PORTANTE
4.1.1. ELEMENTELE STRUCTURALE

Orice element structural trebuie să se afle în stare de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (încăr-
cări utile, greutate proprie, vânt, etc.) şi a legăturilor care îl menţin în poziţie (reazeme, încastrări).

Încărcările pot fi grupate în mai multe categorii:

Încărcări statice: greutate proprie, încărcări utile uniform repartizate sau concentrate,
presiunea pamântului sau a apei.
Încărcări dinamice: vânt, trepidaţii ale unor utilaje, vibraţii din trafic auto.
Încărcări ocazionale: variaţii de temperatură, atacuri chimice, contracţia betonului
Încărcări speciale: cutremur, impact, incendiu.

Principiile de bază pentru dimensionarea şi conformarea unui element structural sunt:

- REZISTENŢA LA SOLICITĂRI
- STABILITATEA LOCALĂ
- LIMITAREA DEFORMAŢIILOR

La acestea se adaugă, în cazul lemnului, REZISTENŢA LA FOC, respectiv durata de conservare a

pro- prietăţilor de rezistenţă la solicitari prin mecanisme proprii materialului, exigenţa ce poate impune
majorări ale secţiunii în raport cu aria necesară pentru asigurarea rezistenţei la solicitări.

REZISTENŢA LA SOLICITĂRI
Transmiterea încărcărilor implică 'mobilizarea' forţelor interne, numite solicitări. Limitele în care aces-
tea pot fi 'suportate' de elementele structurale (rezistenţa ultimă) sunt determinate de caracteristicile
materialului şi ale secţiunii utilizate (aria); funcţie de solicitarea specifică fiecarui element structural
(grindă, stâlp, tirant, etc) vom avea: rezistenţa la încovoiere, rezistenţa la compresiune, rezistenţa la
întindere, etc.
Verificarea rezistenţei presupune a demonstra că solicitarile rezultate din încărcări, multiplicate cu un
coeficient de siguranţă, nu depăşesc rezistenţa ultimă a elementelor structurale.

SECŢIUNI DE LEMN ECARISAT ŞI TIPUL DE SOLICITARE LA CARE RĂSPUND CU MINIMUM DE

MATERIAL1
CONSTRUCŢII DIN LEMN

cm 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 Deasupra liniei A: secţiuni supuse

la eforturi de compresiune (stâlpi,
6 6/6 popi, montanţi, contrafişe,
A contravântuiri)
8 6/8 8/8
B Între liniile A şi B: secţiuni supuse
10 6/10 8/10 10/10 la eforturi de încovoiere reduse,
cu un raport al laturilor cca. 5 / 7
12 6/12 8/12 10/12 12/12 (piese de schelet în zăbrele,
arbaletrieri)
C
14 6/14 8/14 10/14 12/14 14/14 jntre liniile B şi C: secţiuni supuse
la eforturi normale de încovoiere,
16 6/16 8/16 10/16 12/16 14/16 16/16 cu un raport al laturilor cca. 4 / 7
(grinzi, tălpi, căpriori de deschideri
18 6/18 8/18 10/18 12/18 14/18 16/18 18/18 uzuale)

20 6/20 8/20 10/20 12/20 14/20 16/20 18/20 20/20 Sub linia C: sectiuni rectangulare
dezvoltate pe înaltime, permitînd
22 8/22 10/22 12/22 14/22 16/22 18/22 20/22 22/22 obtinerea unei bune rezistente la
încovoiere în conditiile unui volum
24 8/24 10/24 12/24 14/24 16/24 18/24 20/24 22/24 24/24 mic de lemn.

26 10/26 12/26 14/26 16/26 18/26 20/26 22/26 24/26 1După TSCHUMI, AG. LUPU. M .
construction 1- Le bois, EPFL-DA-ITB
28 10/28 12/28 14/28 16/28 18/28 20/28 22/28 24/28 Chaire d’Architecture et Construction,
C B A Lausanne , 1989-’90.
STABILITATEA LOCALĂ
Problema stabiltăţii se referă la prevenirea flambajului şi a răsucirii elementelor comprimate şi respec-
tiv încovoiate, ca şi la 'voalarea' (ieşirea din planul propriu) a unor părţi de secţiune. Exemplul cel mai
frecvent întâlnit îl constituie barele comprimate zvelte ce prezintă o forma de instabilitate specifică,
numită flambaj. Această zvelteţe (raportul între secţiunea transversală şi înălţime) depinde de
lungimea liberă a elementului (lungimea de flambaj) şi de 'împrăştierea' materialului în secţiune.
Astfel, cu cât elementul este mai zvelt (lungime de flambaj mare şi/sau material concentrat în centrul
secţiunii), cu atât încărcarea la care elementul comprimat îşi pierde stabilitatea va fi mai mică.

Dimensionarea aproximativă a 'zvelteţei' pieselor comprimate din lemn masiv supuse

la încărcari obişnuite, pentru limitarea riscului de flambaj:

d min = 1 / 18 H (unde d = latura sectiunii; H = înaltimea piesei)

INFLUENŢA CONDIŢIILOR DE REZEMARE

A UNUI STÂLP ASUPRA RISCULUI DE
FLAMBAJ:

Conditiile de rezemare determina lungimea de

flambaj (Lfl); riscul de flambaj creste propor-
tional cu lungimea de flambaj.

ÎMPIEDICAREA VOALĂRII UNEI GRINZI

ÎNALTE:

Împiedicarea ieşirii grinzii din planul vertical

(voalare) datorită eforturilor locale de compre-
siune, prin sisteme de rigidizare.

(a) Rigidizarea grinzii cu colţare

(b) Rigidizarea grinzii cu bare din oţel

a b
INFLUENŢA GEOMETRIEI SECŢIUNII UNUI
STÂLP ASUPRA RISCULUI DE FLAMBAJ:

'Împrăştierea' materialului în secţiune influ-

enţează pozitiv rigiditatea elementelor compri-
mate (stabilitatea la flambaj).

Exemple de stâlpi cu secţiuni compuse:

a. Barele supuse la compresiune sunt asociate

între ele prin: fururi încleiate, fixate cu cuie sau
cu gujoane; zăbrele fixate cu cuie.

b. Stâlp cu secţiune compusă încastrat în fun-

daţie (v. şi influenţa condiţiilor de rezemare).
LIMITAREA DEFORMAŢIILOR

Este cazul general al elementelor încovoiate (grinzi, plăci). Verificarea presupune a demonstra că
deformaţiile corespunzătoare încărcărilor reale din exploatare ('săgeţile') nu vor depăşi valori accept-
abile pentru utilizarea clădirii.

Pentru un anumit material solicitat la încovoiere, singurul factor care influenţează deformaţia este
forma secţiunii, respectiv 'împrăştierea' materialului pe direcţia de încovoiere ('săgeata' unei grinzi va
fi cu atît mai mica cu cît materialul este mai 'împrăştiat' pe verticală).

Dimensionarea aproximativă a înalţimii secţiunii unei grinzi supuse la încărcări obişnuite

1
([Link]ţe) pentru limitarea 'săgeţii':

h = 1 / 17 - 1 / 20 L (unde h = înălţimea secţiunii grinzii; L = deschiderea grinzii)

REZISTENŢA LA FOC

Este vorba despre cerinţele ce privesc durata de conservare a proprietăţilor de rezistenţă la solicitări
prin mecanisme proprii materialului şi care pot impune majorări ale secţiunii în raport cu aria necesară
pentru asigurarea rezistenţei la solicitări.

DIMENSIONAREA GRINZILOR DIN LEMN ECARISAT ŞI DIN LEMN LAMELAR, PENTRU O

REZISTENŢA LA INCOVOIERE DATĂ, ÎN RAPORT CU NUMARUL DE FEŢE EXPUSE ŞI DURATĂ
DE CONSERVARE A PROPRIETĂŢILOR DE REZISTENŢĂ (30 min şi 60 min)1
N.B. Pentru a trece de la o rezistenţă la foc F30 la F60, lăţimea (b) şi înălţimea (h) se dublează.
F 30 F 60
expunere la foc 3 laturi 4 laturi 3 laturi 4 laturi

Eforturi din încovoiere b min h min b min h min b min h min b min h min
(N/mm2) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)
14 150 260 160 300 300 520 320 600
11 120 200 130 240 240 400 260 480
7 90 160 100 200 200 320 220 400
3 80 140 90 180 180 240 200 320
F 30 F 60
expunere la foc 3 laturi 4 laturi 3 laturi 4 laturi

Eforturi din încovoiere b min h min b min h min b min h min b min h min
(N/mm2) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)
14 140 260 150 310 280 520 300 620
11 110 200 120 250 220 400 240 500
7 80 150 90 190 160 300 180 380
3 80 120 80 160 140 220 160 300

1Dupa TSCHUMI, AG. LUPU. M . Construction 1- Le bois, EPFL-DA-ITB Chaire d'Architecture et Construction, Lausanne , 1989-'90.
4.1.2. STABILITATEA ANSAMBLULUI STRUCTURAL

În cazul sistemelor constructive cu stâlpi şi grinzi, stabilitatea ansamblului structurii în raport cu forţele
orizontale ce acţionează asupra unei construcţii (vânt, cutremur, etc), presupune prezenţa unor aşa-
numite plane de contravântuire rigide (nedeformabile), verticale şi orizontale.

COMPORTAMENTUL LA ACŢIUNI ORIZONTALE A 2 SEMI-TRAVEI STRUCTURALE, ÎN 3

SITUAŢII (1) Fără contravântuiri: deformare laterală ce poate
duce la prăbuşirea structurii (colaps).
(2) Numai contravântuire verticală: instabilitatea zone
comprimate a grinzilor în sens longitudinal.
(3) Contravântuire în plan vertical şi orizontal: stabilizarea
grinzilor împotriva ieşirii din plan vertical; structură nedefor-
mată.

SCHEMA DISPUNERII PLANELOR DE CONTRAVÂNTUIRE în 2 sisteme posibile:

(1) Rigidizare numai în plane verticale: presupune câte
un plan de contravântuire verticală pe fiecare axă a
tramei structurale, pe cele două direcţii; grizile perimetrale
asociază planele verticale şi le transmit încărcările
orizontale; nu este necesară contravântuirea la nivelul
planşeelor.
(2) Rigidizare în plane verticale şi orizontale: prezenţa
contravântuirilor orizontale permite reducerea la 3 a
planelor verticale de contravântuire, cu condiţia ca ele
să nu fie concurente; presupune o concepţie particulară
a planşeelor (rigide în planul lor)

Posibilităţi de realizare a planelor rigide:

Contravântuiri verticale: de utilizat pe cât posibil pereţii de compartimentare; pot fi pereţi din zidărie
sau beton, sau pereţi cu schelet de lemn prevăzuţi cu sisteme de rigidizare:
diagonale din bare de oţel tensionate dispuse în cruce; diagonale din lemn;
scânduri bătute diagonal; panouri rigide din derivate de
lemn.
Contravântuiri orizontale: în planul planşeelor şi acoperişelor trebuie prevăzute
sisteme de rigidizare: scânduri aşezate diagonal în raport cu trama, în 2
straturi
pe direcţii opuse; panouri din derivate de lemn, în două straturi cu rosturi 1 2
decalate; diagonale din platbande de oţel dispuse în cruce
3
Exemple de contravântuiri verticale din lemn.
(1) Semi-cadre contravântuite cu contrafişe din lemn, rezistent la întindere
şi compresiune.
4
(2) Contravântuiri verticale cu o diagonală rezistentă atât la întindere cât şi
la compresiune.
(3 - 4) Pereţi contravântuiţi prin închideri realizate cu placare sau
umplutură din scânduri aşezate diagonal.

Fixarea unei diagonale din oţel rotund de o

grindă principală, cu sabot meta l i c .
4.2. PROTECŢIA CONTRA UMIDITĂŢII
O construcţie din lemn care se menţine într-o stare higroscopică stabilă, de echilibru cu mediul ambi-
ent, se va comporta evident mai bine decât dacă este supusă unei permanente instabilităţi.

Ca atare, funcţie de esenţele de lemn şi tratamentele hidrofuge alese, proiectarea de detaliu trebuie
să aibă în vedere protejarea lemnului împotriva riscului retenţiei de apă. În acest sens se disting două
cat- egorii de măsuri:

a. protejarea în raport cu surse de apă (ape meteorice şi contacte cu alte materiale sau medii cu
umid- itate mare).
b. asigurarea posibilităţii de uscare a pieselor ocazional umede, prin ventilare.

4.2.1. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SURSELOR DE APĂ

Se va avea în vedere;
- protejarea faţadelor expuse ploii (ceea ce poate asigura totodatăprotejarea lemnului împotriva radi-
aţiei solare excessive);
- prevenirea infiltraţiilor directe ale apei de ploaie
- favorizarea scurgerii rapide a apei şi evitarea acumulărilor
- eliminarea sau acoperirea suprafeţelor orizontale
- acoperirea suprafeţelor oblice
- acoperirea capetelor pieselor de lemn a căror expunere favorizează absorbţia apei
- protejarea lemnului împotriva transferului de umiditate prin ascensiune capilară
- protejarea lemnului împotriva umidităţii din depunerea de zăpadă şi din ricoşeul apei de ploaie

Streşini ample, decroşuri pe verticală: volumetrie tipică pentru

costrucţiile din lemn, ca autoprotecţie împotriva ploii.

Asigurarea unei cât mai bune etanşeităţi la pereţi din bârne suprapuse,
prin forma acestora în secţiune + straturi de material izolant
1. cioplirea concavă a părţii inferioare a bârnelor asigură o
bună rezemare şi împiedică într-o oarecare măsură pătrun
derea apei în rosturi.
2. suprafeţele plane asigură rezemarea pe o suprafaţă mai
mare, dar nu împiedică pătrunderea apei în rosturi
3. profilul triunghiular adăugat şi ulucul tăiat în bârna supe-
rioară asigură o bună etanşare

În rosturi se introduc straturi de materiale izolante: muşchi, lut, mortar,

fuior de cânepă gudronat, etc.

Pereţi din elemente profilate cu lambă şi uluc; îmbinare etanşă.

Două tipuri de placare cu scânduri verticale
care favorizeză scurgerea rapidă a apei;
rezolvare preferabilă pentru faţade neadăpos-
tite.

(1). placare cu scânduri verticale cu lambă şi

Dluc formând nuturi verticale; două variante de
rezolvare a colţului. Lungimile scândurilor sunt
limitate pentru limitarea lucrului lemnului. Scân-
durile provenite dintr-o tăiere radială se vor
comporta evident mai bine la variaţiile climatice
mari.

(2). placare cu scânduri verticale simple, cu

baghetă de acoperire a rostului

Placare cu scânduri orizontale. Profilele obişnu-

ite de scânduri fălţuite (1) nu asigură o bună
etanşare contra ploii + vânt; (2) scânduri fălţuite
cu o geometrie adecvată unei protecţii contra
ploii + vânt. (3-4) scânduri orizontale în capla-
ma, cu lăcrimar. Suprapunere: 12% din lăţimea
scândurii şi minim 10 mm. Scândurile sunt fix-
ate cu un singur rând de cuie, pentru a le per-
mite deformarea liberă.

În loc de a urmări împiedicarea infiltraţiilor de

apă în îmbinările expuse, este uneori mai sim-
plă şi mai fiabilă prevederea posibilităţii de
evacuare rapidă a apei; exemplu cu lăcrimar (1)
şi exemplu cu drenare rapidă din “scobitură”(2).

atenţie la întreţinere!
(prevenirea înfundării scurgerii)
Nuturile verticale previn formarea de crăpături
aleatorii la suprafaţa lemnului şi totodată, în
cazul expunerii exterioare, permit scurgerea
rapidă a apei de ploaie; în exemplu: stâlp circu-
lar cu piesă metalică de îmbinare

atenţie la intreţinere!

Evitarea suprafeţelor orizontale expuse sau

protejarea lor prin acoperire cu elemente de
lemn sau metal posibil de înlocuit.(1) protecţie
cu scândură + tratament hidrofug; (2) protecţie
cu piesă de lemn cu secţiune curbă + tratament
hidrofug; (3) protecţie cu copertină de tablă
aşezată pe piese de calare. Capăt expus prote-
jat cu o piesă de lemn cu lăcrimar, fixată pe o
furură cu rol de distanţier.

Protejarea secţiunilor de capăt ale pieselor din

lemn, cu capacitate mare de absorbţie. (1) tra-
versă de parapet cu curbură redusă, prevăzută
cu lăcrimare, protejând capetele montanţilor de
lemn; (2) stâlp tăiat oblic şi acoperit cu un strat
protector subţire. Piesele orizontale de lemn al
căror capăt ar rezulta expus (pane, grinzi de 1 2
planşeu) pot fi de asemenea tăiate oblic în jos.

tratament
Rezemarea unei grinzi pe toată grosimea zidu- hidrofug
lui (traversantă) lasă lemnul să respire, dar faţa
sa exterioară trebuie protejată în raport cu
riscul expunerii la apă. Exemplu cu secţiune de
capăt hidrofugată prin badijonare (1), protejată
cu o piesă de lemn, prevăzută cu lăcrimar
(2) şi placă de calare din lemn dur,
contraplacaj sau material plastic (3).
atenţie la
intreţinere
Rezemarea unui stâlp exterior pe un soclu de
beton ( h min = 30 cm) ce fereşte lemnul de
acumulările de apă, zăpadă şi ascensiunea
capilară a umidităţii.

Componente: soclu din beton cu pante spre

exterior, talpă metalică în formă de T încastrată
în capătul lemnului, ţeavă pătrată, buloane (3),
crestătură închisă cu mastic elastic (4).

Forma piesei metalice şi legăturile sale cu

stâlpul răspund necesităţii de transmitere a
unor diverse solicitări: greutate, dar şi acţiuni
orizon- tale, întinderi, momente. Acest tip de
reazem necesită o pregătire exactă a fundaţiei
şi, pe cât posibil, prevederea reazemului cu
sisteme de reglare (pene, găuri ovale,
şuruburi).

Perete de lemn pe un soclu masiv din zidărie cu

înălţimea de min 30 cm de la nivelul terenului
(protecţie contra stropirii). Un strat hidroizolant
separă lemnul de soclu (umiditate din ascensi-
une capilară, transfer de la un material la altul).
Talpa uşor în consolă, formează împreună cu
paramentul exterior un lăcrimar.
4.2.2. VENTILAREA ALCĂTUIRILOR

Streaşină cu prize de aer pentru ventilarea unui

acoperiş cu termoizolaţie în planul învelitorii;
placarea cu scânduri la extradosul căpriorilor
include fante de ventilare închise cu grile anti-
insecte. Stratul de aer ventilat al acoperişului
continuă pe cel din alcătuirea pereţilor exteriori.

Placajele exterioare din lemn trebuie ventilate

pe toată suprafaţa lor internă: trei tipuri de
rezolvare a suportului ce permit o circulaţie de
aer verticală (prin convecţie) şi orizontală
(datorită diferenţelor de presiune a vântului ce
acţionează asupra faţadelor. Secţiunile orificiilor
de intrare şi ieşire a aerului însumează o
suprafaţă de 1/500 din suprafaţa de ventilat.

Placare cu lemn retrasă, protejată de soclu şi

distanţată de acesta, permiţând astfel intrarea
aerului. Mici grile împiedică intrarea insectelor
xilofage sau altele.

Încastrarea grinzilor de lemn într-un perete de

zidărie. Transferul de umiditate de la zidărie la
lemn este prevenit prin: contact cu zidăria redus
la faţa superioară, zidită ‘uscat’; strat
hidroizolant sub grindă; spaţiu de ventilare (1-2
cm) lateral şi în spatele capătului grinzii (tratat
chimic).

În cazul pereţilor exteriori, fundul golului de

rezemare este termoizolat pentru prevenirea
condensului.

(v. şi Prevenirea strivirilor locale – rezemarea

pieselor de lemn pe zidărie)

Gol sanitar ventilat sub un planşeu de lemn:

degajarea de umiditate din sol este împiedicată
de un strat mai mult sau mai puţin etanş. Orificii
prevăzute în soclu permit ventilarea golului san-
itar (min.1/500 din suprafaţa acestuia). Grinzile
sunt tratate chimic.
4.3. CONTROLUL DEFORMĂRII LEMNULUI
Deformabilitatea lemnului din variaţii inerente de umiditate şi anizotropia sa (deformabilitate diferită pe
cele trei direcţii, în ciuda simetriei aparente a pieselor) joacă un rol important în ceea ce priveşte cri-
teriile de proiectare şi punere în operă. Atunci când aceste caracteristici sunt luate în considerare atât
la tăierea pieselor, cât şi la proiectarea şi execuţia construcţiilor, respectivele deformări ale materialu-
lui pot fi nu numai compatibile cu construcţia şi soliditatea ei, ci pot fi chiar folosite în favoarea aces-
teia. (Ex: ‘precomprimarea’ naturală a stâlpilor de lemn rotund sau ecarisat simetric faţă de inima
trunchiului, prin contragerea axială simetric repartizată în secţiune şi crescând către periferie; com-
pensarea deformaţiilor din încovoiere şi contragere axială la grinzi – v. desen)

Menţinerea sub control a deformării lemnului prin proiectare şi punere în operă se referă, pe de o
parte, la orientarea secţiunilor în raport cu solicitările şi, pe de altă parte, la modul de prindere şi
îmbinare a pieselor (sisteme de fixare, rosturi, toleranţe).

Orientare corectă a unei piese încovoiate (grindă, pană): defor-

marea datorată contragerii axiale (mai mare către periferia secţiunii) este
contrabalansată de ‘săgeata’ din încărcare.

Contragerea tangenţială avînd valori de cca 2 ori mai mari decât cea
radială, secţiunile cleştilor se deformează, dar fiind dispuse în acest
fel, deschizându-se ele se ‘aşează’ progresiv pe marginile lat-
erale, rămân stabile şi întăresc legătura.
O parte a caracterului particular al îmbinărilor duble (în cleşte) sau
mul- tiple din lemn se explică prin valorificarea în acest mod a
asimetriei cvasi-inevitabile a pieselor ce le compun (cleşti, secţiuni
compuse, secţiuni din lemn lamelar).
exterior

Orientare judicioasă a bârnelor din lemn ecarisat şi a scândurilor de

placare, lăsând crăpăturile din uscare la interior.

Fixarea scândurilor de placare, în aşa fel încât ‘lucrul’ acestora să nu

fie împiedicat (cuiele fixează fiecare scândură într-un singur punct
al secţiunii sale).

Crestăturile practicate în lungul scândurilor permit deformarea

acestora fără a crăpa (v. şi crestarea bârnelor la construcţiile cu
pereţi masivi, nuturile verticale ale stâlpilor, etc).
4.4. PREVENIREA STRIVIRILOR LOCALE

4.4.1. REZEMĂRILE
Condiţiile de rezemare a pieselor de lemn nu trebuie să conducă la apariţia unor eforturi locale de
com- presiune transversală mai mari decât cele capabil a fi suportate de lemn. Pe de altă parte,
rezemările implică frecvent relaţia dintre lemn şi un alt material (zidărie, beton) cu rezistenţe mecanice
mai mari.

La ora actuală, soluţiile cele mai fiabile sunt cele bazate pe piese metalice de legătură.

În continuare sunt prezentate câteva elemente necesar a fi avute în vedere în cazul în care
rezemarea directă nu poate fi evitată.

Rezemarea lemnului pe zidărie sau beton.

(a) Rezemare cu atunci cînd
talpă de lemn dimensiunea pieselor
continuă care de lemn per- mite
repartizează traversarea cu un ştift
greutatea grinzii pe metalic filetat, eventual
suportul din zidărie şi cu interpunerea unor
totodată previne o piese de calare. legendă: 2 hârtie bitumată;
3. grindă; 4. furură de
posibilă strivire locală
reglare a distanţei faţă de
a grinzii de lemn. (b) zid; 5. piesă de calare; 6.
Rezemare pe con- consolă metalică
solă metalică
înglobată în beton,
putând acom- pania
deformaţiile elastice
ale grinzii. (c) Reze-
mare într-un gol
practicat în zid (dacă
este posi- bilă o
profunzime suficientă
a golului) Toler-
anţele mult mai mari
specifice lucrărilor de
zidărie impun un
sistem de rezemare
cu piese de calare din
lemn dur, contraplacaj
sau mate- rial plastic.

Rezemarea în nişe
prezintă riscul
retenţiei de umiditate.
După verificarea
umidităţii lemnului
(max 18%), acesta
trebuie hidrofugat pe
zona în contact cu
zidăria. Atunci când
finisajul interi- or
permite, se va
prevedea o prindere
‘uscată’. (1) Piesă de
calare; (2) Zonă
hidrofugată; (3) Piesă
metalică de montaj
‘uscat’.

Fixarea în dibluri
expansive constituie
o soluţie eficientă de
realizare a unei
simple rezemări,
Rezemare lemn pe lemn

Rezemare grindă pe stâlp cu talpă de repartiţie

din lemn dur (1) pentru limitarea eforturilor de
compresiune transversală în grindă.

4.4.2. EFECTELE TASĂRILOR

La construcţiile tip ‘blockhaus’, bârnele se

tasează prin uscare şi, ca atare, trebuie prevăzut
un joc (luft) de tasare la capetele superioare ale
pieselor verticale - în principal montanţii laterali
de uşi şi ferestre (contragerea transversală a
lemnului este mai mare decât cea axială).
Traversa superioară este prevăzută cu un uluc
adânc, care, pe măsura tasării bârnelor,
coboară şi acoperă cepul montantului, iniţial
lăsat descoperit pe câţiva centimetri.
Montanţii laterali se prevăd cu ulucuri în care
vor aluneca, pe măsura tasării peretelui,
cepurile în coadă de rândunică cu care sunt
prevăzute capetele bârnelor.
5. ALCĂTUIREA PRINCIPALELOR SUBANSAMBLURI CONSTRUCTIVE

Componentele constructive ale unei clădiri pot fi grupate în 2 mari categorii:

- închideri
- compartimentări
Pentru buna funcţionare a clădirii, la aceste categorii de componente constructive se adaugă
instalaţiile şi echipamentele, care nu fac însă obiectul lucrării de faţă. Ele pot fi înglobate în închideri şi
comparti- mentări.

5.1. ÎNCHIDERILE
Această denumire generică se referă la componentele (subansamblurile) constructive care separă
spaţiul interior al clădirii de mediul ambiant. In condiţii de climă rece, închiderile delimitează spaţiile
încălzite, formând ceea ce se mai numeşte şi ‘anvelopa’ (sau ‘anvelopanta’) construcţiei.
Închiderile pot fi verticale (pereţi exteriori), orizontale (acoperişe de tip ‘terasă’, planşee peste spaţii
exterioare sau pe pământ) şi înclinate (acoperişe cu pantă vizibilă).
Din punct de vedere static, închiderile pot fi portante (parte a sistemului portant al clădirii – cazul
pereţilor exteriori la construcţii cu pereţi portanţi) sau neportante (independente de sistemul portant al
clădirii – cazul pereţilor de închidere la construcţii cu stâlpi şi grinzi).
În general, închiderile trebuie să satisfacă următoarele CERINŢE:
- rezistenţă şi stabilitate (locală şi de ansamblu, a clădirii, în cazul pereţilor portanţi, al aco-
perişelor şi al planşeelor, sau numai locală, a respectivei componente, în cazul pereţilor
neportanţi)
- izolare termică
- controlul migraţiei vaporilor de apă
- izolare acustică
- protecţie la intemperii
- protecţie mecanică
- protecţie la foc
- protecţie împotriva intruziunilor (ex. insecte, rozătoare)
- aspect
În cazul construcţiilor din lemn, pereţii exteriori pot fi realizaţi din lemn masiv (bârne suprapuse) sau
pot avea alcătuiri cu schelet: scheletul constituie ‘structura’ peretelui, la care se adaugă alte straturi
ce îndeplinesc diverse funcţiuni, în raport cu cerinţele de mai sus. Inchiderile verticale (pereţii
exteriori) pot avea o deci alcătuire monostrat (un material care trebuie să îndeplinească toate
cerinţele) sau multistrat (mai multe straturi cu funcţiuni specializate, realizate din diverse materiale).
Inchiderile ori- zontale şi cele înclinate sunt prin excelenţă alcătuiri cu schelet (scheletul fiind
reprezentat de grinzile planşeului şi respectiv căpriorii şarpantei).
Din punct de vedere al modului de execuţie, închiderile pot fi montate element cu element sau pot fi
prefabricate, integral sau parţial (v. Panouri prefabricate).
5.1.1. ÎNCHIDERI CU SCHELET

Pereţii exteriori ai construcţiilor cu schelet din lemn se compun în general din următoarele straturi (de
la interior către exterior):
- placare interioară: scânduri din lemn; plăci din derivate de lemn; plăci de gips-carton
- barieră de vapori*): materiale în foi subţiri cu o conductibilitate la vapori extrem de redusă
(foi bituminoase, polietilenă, folii de aluminiu)
- schelet: stâlpi, montanţi, rigle, contravântuiri
- termoizolaţie: plăci de vată minerală între elementele sheletului
- barieră contra vântului şi ploii: hârtie gudronată, hârtie uleiată (Kraft) sau alte foi/folii rezis-
tente la apă şi permeabile la vapori
- eventual strat de aer ventilat**)
- placare exterioară: scânduri din lemn (cu lambă şi uluc, în caplama, cu baghete de acoperire
a rostului) aşezate orizontal, vertical sau diagonal; plăci din lemn de dimensiuni mici (tip ‘solzi’);
plăci din derivate de lemn hidrofugate; tencuială aplicată pe panouri din aşchii lemnoase sau pe
plăci din fibrociment.

*) Bariera de vapori are ca rol CONTROLUL DIFUZIEI VAPORILOR DE

APĂ
Diferenţa de presiune a vaporilor de apă între interior şi exterior, ca şi între diverse zone ale alcătuirii
închiderilor, decetemină o deplasare a vaporilor (difuzie) către zona cu concentraţie mai mică, până la
egalizarea presiunilor. Atunci când în interiorul unui element de construcţie presiunea vaporilor tinde să
depăşească presiunea de satu- raţie a vaporilor, începe perioada de condens interstiţial (ca fenomen
ocazional, hibernal); invers, în perioada de uscare, dacă difuzia vaporilor către exterior nu este împiedicată, are
loc o uscare completă a apei condensate prin difuzie. Acest fenomen, care produce cantităţi mici de apă,
poate fi tolerat în următoarele condiţii:
- cantitatea de apă din condens care se produce iarna nu este foarte
mare
- materialele care vin în contact cu această apă din condens nu sunt sensibile la umezeală (nu există riscul
unor degradări cum ar fi coroziune, mucegai, ciuperci, eflorescenţe, descompuneri)
- apa produsă iarna prin condens se poate evapora în timpul
verii.
Cantităţile de apă din condens ocazional prin difuzie admisibile pentru diverse materiale din alcătuirea
închider- ilor (termoizolaţii, lemn şi derivate, diverse materiale poroase), sunt normate.
Observaţie: Fenomene mult mai grave de acumulare a apei în interiorul închiderilor pot fi cauzate de nee-
tanşeităţi. Dacă un flux de aer cald şi umed pătrunde într-un element de închidere (perete, acoperiş) prin
zonele permeabile la aer venind în contact cu suprafeţe reci, cantitatea de apă care condensează astfel este
mult mai mare decât cea condensată prin difuzia vaporilor. Pentru prevenirea unor astfel de situaţii, pereţii şi
acoperişele trebuie să fie cât mai impermeabile la aer, cu o barieră de aer continuă şi rosturi etanşe.
Fenomenele de difuzie a vaporilor prin închideri sunt influnţate
de:
- temperatura şi umiditatea relativă a aerului interior şi
exterior
- caracteristicile materialelor din alcătuirea respectivă (umiditate, porozitate, conductibilitatela vapori,
rezistenţă la difuzie, capilaritate)
- condiţiile de însorire, intensitatea radiaţiei solare, caracteristicile suprafeţei în raport cu radiaţia
incidentă
- dispunerea straturilor din alcătuirea construcivă respectivă (permeabilitatea la vapori a straturilor trebuie să
crească spre exterior, favorizând astfel evacuarea vaporilor de apă)
Pentru împiedicarea condensului în interiorul pereţilor, se poate prevedea o barieră de vapori, realizată din
materiale în foi subţiri cu o conductibilitate la vapori extrem de redusă. Bariera de vapori este întotdeauna
plasată pe faţa caldă a termoizolaţiei. Ea este absolut necesară atunci când spaţiile interioare au o
umiditate relativă a aerului mare (spălătorii, piscine acoperite).
Decizia privind prevederea unei bariere de vapori trebuie să ţină cont de ansamblul factorilor care
influenţează difuzia vaporilor, enunţaţi mai sus.
În general, o proiectare deosebit de atentă la calitatea viitoarei construcţii presupune verificarea prin calcul a
riscului de condens, mai ales atunci când condiţiile de mediu şi de utilizare prognozată sugerează un anumit
risc.
**) Construcţiile cu INCHIDERI VENTILATE au următoarele
avantaje:
- protecţie bună contra intemperiilor (ploaie batantă: anularea posibilităţii de propagare a apei prin
capila- ritate; posibilitatea colectării şi evecuării apei înfiltrate) şi radiaţiilor solare
- posibilitatea de deformare liberă a stratului exterior (expus variaţiilor de temperatură şi umiditate)
în condiţiile rezolvării adecvate a îmbinărilor
- evacuarea vaporilor de apă datorită curentului de aer din stratul
ventilat
 - protecţie termică ameliorată în perioada estivală, datorită curentului de aer din stratul ventilat care
redistribuie radiaţia solară absorbită către aerul exterior
Ventilarea stratului de aer prevăzut între placarea exterioară şi termoizolaţie este determinată de forţa ascen-
sională termică şi de acţiunea vântului.
Viteza de deplasare a aerului nu poate fi stabilită cu precizie. Ordinul de mărime al vitezei aerului în astfel de
straturi ventilate este prezentat în continuare. (După VITTONE, Renée, Bâtir. Manuel de la construction.
Press- es Polytechniques et Universitaires Romanes, Lausannne, 1996)

Poziţia stratului de aer Viteza de deplasare a aerului

(tipul de mişcare a aerului) (m/s)

- Strat de aer vertical (pereţi)

în medie până la 0.5
max. prin forţă ascensională termică 0.5 – 0.6
max. prin acţiunea vântului 2.0 – 2.8
- Strat de aer orizontal (acoperişe)
în medie până la 0.1
max. (furtună, lungimi mici) 1.5 – 2.0

Dacă placarea exterioară este etanşă (carton asfaltat, tablă, vopsea etanşă, etc), grosimea stratului de aer
ventilat trebuie să fie de min.35 cm.

Aceeaşi alcătuire de principiu este valabilă şi în cazul închiderilor înclinate sau orizontale, cu nece-
sarele adaptări în ceea ce priveşte materialele folosite pentru realizarea stratului exterior (ex. materi-
alul de învelitoare la acoperişe).

protecţia hidroizolaţie etanşe

hidroizolaţie
 barieră de vapori
(carton asfaltat/pânză asfal-
tată/folie de polietilenă,etc.)

aer ventilat barieră de vânt şi ploaie

(nu este etanşă la vapori)
eventual aer ventilat (obli- A. PERETE EXTERIOR CU SCHELET
gatoriu dacă învelitoarea
este etanşă-ex: tablă vată minerală

învelitoare

barieră
de vapori
vată strat de aer ventilat obţinut
minerală prin rezolvări de detaliu
gips carton
speciale (vara se se evită
şi supraîncalzirea)
eventual barieră de vânt gips carton barieră de vapori
B. ÎNCHIDERE ÎNCLINATĂ
(peste mansardă încălzită); scheletul C. ÎNCHIDERE ORIZONTALĂ (acoperiş terasă);
este reprezentat de căpriorii şarpantei scheletul este reprezentat de grinzile planşeului

termoizolaţie D. ÎNCHIDERE ORIZONTALĂ

(planşeu spre pod neîncălzit); scheletul
barieră de vapori este reprezentat de grinzile planşeului
Închiderile cu schelet pot fi neventilate (compacte) sau ventilate, respectiv alcătuiri caracterizate de
prezenţa unui strat de aer ventilat **) poziţionat la exterior faţă de termoizolaţie; stratul de aer ventilat
este întotdeauna în contact cu exteriorul (ventilare cu aer exterior). Suprafaţa golurilor de intrare şi
ieşire a aerului trebuie să fie min.1/500 din suprafaţa ventilată.
Alcătuirile ventilate pot fi ‘deschise’ sau ‘închise’. La închiderile ventilate ‘deschise’ termoizolaţia este
în contact direct cu stratul de aer ventilat şi este protejată contra eventualelor infiltraţii de ape mete-
orice (ploaie/zăpadă+vînt) cu o folie rezistentă la umezeală dar permeabilă la vapori (ex. hîrtie
uleiată). Alcătuirile ventilate ‘închise’, unde între stratul de aer ventilat şi termoizolaţie se interpune o
astereală (scînduri sau plăci din derivate de lemn – de ex. PAL) au un consum mai mare de material,
dar oferă o mai bună rezistenţă la foc (împiedică circulaţia gazelor de combustie interioare) şi asigură
o protecţie mai bună a scheletului şi a termoizolaţiei contra insectelor şi umidităţii aerului exterior.

PERETE EXTERIOR COMPACT

1. scânduri cu lamba si uluc 19 mm
2. hârtie gudronata
3. vata minerala 100 mm
4. bariera de vapori
5. placi aglomerate 19 mm

PERETE EXTERIOR COMPACT

1. scânduri cu lamba si uluc 19 mm
2. hârtie gudronata
3. placi aglomerate 13 mm
4. vata minerala 100 mm
5. bariera de vapori
6. placi aglomerate 13 mm + gips-carton 12 mm

PERETE EXTERIOR VENTILAT INCHIS

1. scânduri cu lamba si uluc 19 mm
2. strat de aer ventilat 22 mm
3. hârtie gudronata
4. placi aglomerate 13 mm
5. vata minerala 70 mm + strat de aer etans
6. bariera de vapori
7. placi aglomerate 16 mm

PERETE EXTERIOR VENTILAT INCHIS

1. placi aglomerate 13 mm
2. strat de aer ventilat 22 mm
3. hârtie gudronata
4. placi aglomerate 19 mm
5. vata minerala 70 mm + strat de aer etans
6. bariera de vapori
7. placi aglomerate 13 mm + gips-carton 12 mm
ACOPERIŞELE VENTILATE (înclinate sau plate, tip terasă) sunt în mod special utilizate la structurile
din lemn şi metal. Termoizolaţia este de regulă fixată între grinzi (căpriori). Dacă sub grinzi (căpriori)
este fixat un plafon, spaţiul dintre grinzi trebuie foarte bine ventilat; ca atare este preferabilă alegerea
unor secţiuni de lemn suficient de înalte care să permită o ventilare naturală eficientă deasupra ter-
moizolaţiei. Acest tip de acoperiş prezintă avantajul că, în cazul unor infiltraţii (uşoare), ventilaţia face
posibilă uscarea alcătuirii constructive, pe când în cazul acoperişelor compacte este de regulă nece-
sară înlocuirea termoizolaţiei.
Pentru acoperişele plate, secţiunea minimă a golul de ventilare trebuie să fie 1/50 din suprafaţa
acoper- işului şi să aiba o înălţime de min.10 cm. Suma suprafeţelor prizelor de aer, ca şi cea
a eva cuărilor de aer, trebuie să fie cel puţin egală cu jumătate din suprafaţa minimă a golului de
ventilare; cea mai mică dimensiune a unui orificiu trebuie să fie de cel puţin 3.5 cm. (Conform
Normelor SIA 271
Toits plats, după VITTONE, Renee, Bâtir. Manuel de la construction. Presses Polytechniques et
Universitaires Romandes, Lausanne, 1996)

ACOPERIŞ PLAT VENTILAT

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ SECŢIUNE LONGITUDINALĂ
1. grindă principală din lemn lamelar încleiat; 2. grindă secundară din lemn lamelar încleiat; 3. plăci
din aşchii lemnoase aglomerate (PAL); 4. hidroizolaţie; 5. protecţia hidroizolaţiei pietriş 4 cm; 6. şipci
fixare plafon; 7. plafon suspendat; 8. barieră de vapori; 9. termoizolaţie vată minerală; 10. şipci fixare
ter- moizolaţie.

5.1.2. FINISAJUL EXTERIOR AL PEREŢILOR

Poate fi realizat în diverse moduri: din lemn masiv şi derivate de lemn, din tencuială, precum şi cu pla-
caje din alte materiale.
Finisarea (placarea) exterioară cu lemn masiv se pate realiza în mai multe variante:
- cu scânduri verticale
- cu scânduri orizontale
- cu elemente de tip ‘solzi’
Dimensiunile şi modul de fixare a acestor elemente de placare trebuie să asigure rezistenţa lor la
intemperii şi la solicitările ce pot apărea. Toate cuiele, şuruburile şi agrafele trebuie să fie rezistente la
coroziune.
Scândurile pot fi simple sau cu canturi profilate în lambă şi uluc, aşezate coplanar sau cu supra-
punere.
Se recomandă ca lăţimea scândurilor să nu depăşească de 5 ori grosimea acestora (Cu titlu informa-
tiv: în Franţa grosimea scândurilor verticale este de min.16 mm iar a celor orizontale de min.18 mm; în
Elveţia şi în Germania grosimea curentă este de 19 mm)
Scândurile sunt fixate pe şipci poziţionate la distanţe ce nu trebuie să depăşească de 25 de ori
grosimea lor (40...60 cm); prinderea se realizează cu un singur rând de cuie (ace) sau agrafe.
Intre placarea exterioară şi structura peretelui trebuie asigurată o circulaţie de aer printr-un spaţiu de
min.10 mm, drenat la fiecare întrerupere orizontală.
Elementele tip ‘solzi’ trebuie să aibă o grosime mai mare de 10 mm şi o acoperire mai mare de 15%
din lăţime, dar nu mai puţin de 20 mm. ‘Solzii’ sunt fixaţi pe astereală sau pe şipci orizontale şi dis-
tanţate cu min.30 cm de nivelul terenului.
Tencuielile hidraulice constituie finisaje exterioare foarte economice, utilizate frecvent la locuinţele
individuale vândute pe bază de catalog. Tencuiala are ca suport un panou din aşchii lemnoase prote-
jat cu o folie. O armătură de legătură este fixată de montanţii scheletului, prin folie, cu cuie (ace) sau
agrafe protejate contra coroziunii.
Tencuielile pe bază de ciment şi de var hidraulic sunt aplicate în 3 straturi, ajungând la o grosime
finală de min.25 mm.
Alte materiale, cum ar fi plăci ceramice, plăci de ardezie, de fibro-ciment sau placaje metalice, pot fi
deasemenea folosite ca finisaj exterior. Acestea se fixează cu ajutorul unor piese de agăţare pe un
raster bidirecţional (structură secundară) care formează un spaţiu de aer ventilat. Ca şi tencuielile,
aceste materiale străine ca natură, disimulează şi maschează structura din lemn a construcţiei.

PLACAREA EXTERIOARĂ A PEREŢIOLR DIN LEMN CU ELEMENTE DIN LEMN MASIV

Scânduri verticale:
a) Scânduri simple,
aşezate cu supra-
punere
b) Scânduri profilate,
cu lambă şi uluc

Scânduri orizontale:
c) Scânduri profilate
d) Scânduri simple
aşezate cu supra-
punere (în caplama)

Elemente de tip ‘solzi’

e) ‘Solzi’ di lemn masiv

5.1.3. PROTECŢIA LEMNULUI LA EXTERIOR

Lemnul expus la acţiunea factorilor climatici (soare, ploaie, zăpadă, umiditate atmosferică) trebuie pro-
tejat. Anumite esenţe, cum este cedrul roşu, pot rezista intemperiilor, dar îşi modifică culoarea (capătă
o tentă gri) în zonele expuse.
Protejarea suprafeţelor poate fi asigurată de următoarele categorii de produse:
- lazuri – produse de impregnare conţinând în general un compus insecticid şi fungicid; se aplică pe
lemn uscat, durează 1 – 3 ani şi pot fi reînnoite cu uşurinţă;
- vopsele – pot fi permeabile la vapori sau etanşe; pot dura 6 – 10 ani; nuanţele deschise au o dura-
bilitate mai bună;
- lacuri – mai durabile decât lazurile, dar expunerea la soare sau ploaie poate determina discontinu-
ităţi parţiale (fisuri) ale filmului protector făcând posibilă infiltrarea apei şi dezvoltarea mucegaiului;
punerea în operă şi mai ales întreţinerea sunt destul de delicate.
5.2. COMPARTIMENTĂRILE
Denumirea generică se referă la componentele (subansamblurile) constructive care separă între ele
spaţii interioare.
Compartimentările sunt verticale (pereţi interiori) şi orizontale (planşee curente).
Compartimentările pot fi portante (parte a sistemului portant al clădirii – cazul planşeelor şi al pereţilor
interiori portanţi) sau neportante (separate de sistemul portant al clădirii, fie el cu pereţi portanţi sau
cu stâlpi şi grinzi)
Compartimentările trebuie să satisfacă următoarele CERINŢE:
- rezistenţă şi stabilitate (a clădirii, în cazul pereţilor portanţi şi al planşeelor, sau proprie, în
cazul pereţilor neportanţi)
- izolare acustică (la zgomote aeriene şi de impact – îndeosebi în cazul planşeelor)
- protecţie mecanică
- protecţie la foc
- aspect
Notă. Spaţiile interioare pot avea regimuri termice diferite, în raport cu funcţiunile pe care le adăpostesc
(ex. o cămară este prin natura funcţiunii un spaţiu rece, chiar dacă este un spaţiu interior; o casă de
scară, chiar prevăzută cu încălzire, are o temperatură mai scăzută decât o cameră de locuit). Ca atare,
există situaţii în care, pentru a menţine sub control regimurile termice diferite ale unor încăperi, pereţii de
compartimentare trebuie să îndeplinească şi cerinţe de izolare termică. (De notat faptul că, un acelaşi
material – ex. vata minerală – poate contribui deopotrivă la rolul termo şi fonoizolant al compartimentării)
Compartimentările pot avea o alcătuire monostrat (un unic material care trebuie să îndeplinească
toate cerinţele) sau multistrat (straturi cu funcţiuni specializate, realizate din diverse materiale). Pot fi
realizate din lemn masiv ([Link]ări portante din bârne suprapuse), pot fi alcătuiri mono-
strat din diverse materiale uşoare (pereţi de compartimentare neportanţi din placi pe bază de lemn
- ex. PALEX - sau altele) sau pot fi alcătuiri multistrat cu schelet (planşeele, pereţii portanţi cu
schelet, pereţii neportanţi cu schelet)

Ca şi închiderile, compartimentările pot fi montate element cu element sau pot fi prefabricate.

5.3. PANOURI PREFABRICATE

Prefabricarea panourilor poate fi parţială (ex. doar partea structurală, de tip schelet sau panouri mono-
strat din derivate de lemn, cu termoizolare şi finisare în şantier) sau integrală (panouri complet
finisate, inclusiv tocul tâmplăriei). Prefabricarea se poate limita la scara unei construcţii, a unui
ansamblu, sau poate avea în vedere producţia pe scară industrială a unor panouri standardizate.
Panourile prefabricate pot fi panouri de pereţi exteriori şi interiori, portanţi sau neportanţi, panouri pline
sau cu goluri de ferestre şi uşi, panouri de planşee, panouri de acoperiş.
Panourile pot avea o structură de tip schelet sau o alcătuire monostrat.

5.3.1. PANOURI PREFABRICATE CU SCHELET

Alcătuirea panourilor de perete are la baza aceleaşi principii general valabile pentru construcţiile cu
schelet. Panouri sunt compuse dintr-o ramă (formată din montanţi, talpă superioară şi talpă inferioară)
cu traverse intermediare (alcătuind structura panoului), la care se adaugă celelalte straturi specializate
(placare exterioară/interioară, termoizolaţie, etc), ca şi în cazul pereţilor cu schelet ‘montaţi’ in situ.
Din punct de vedere al comportării structurale, montanţii au rolul de a prelua încărcările verticale;
sarci- na preluării încărcările orizontale revine straturilor de placare.
Placarea poate fi dispusă între montanţi (montanţi vizibili) sau la faţa acestora (montanţi ascunşi).
Materialele de placare sunt fixate cu cuie, cu agrafe, prin încleiere sau, eventual, cu şuruburi.
Panourile pot fi neventilate sau ventilate; panourile ventilate pot fi închise sau deschise.
Panourile trebuie să fie solid asamblate între ele, răspunzând cerinţelor ce rezistenţă şi stabilitate.
Toto- dată îmbinarea trebuie să asigure etanşeitatea la apă şi la aer.
Profilatura ramei asigură îmbinarea dintre panouri, fie cu lambă şi uluc, fie cu montant intermediar.
De regulă rosturile dintre panouri sunt marcate de baghete de acoperire sau de nuturi, generând o
imagine specifică. Uneori panourile pot avea o placare exterioară continuă.
Panourile cu placarea dispusă între montanţi, au rosturi mai multe; structura în formă de cadru şi ros-
turile expuse, implică rezolvări de detaliu mai delicate pentru asigurarea etanşeităţii.

PANOU PREFABRICAT DE FAŢADĂ VENTILAT DESCHIS,

CU FINISAJ EXTERIOR CONTINUU
(grosime = cca 20 cm)

a. Secţiune verticală

1. şipci orizontale;
2. placare cu scînduri verticale;
3. şipci verticale;
4. termoizolaţie;
5. barieră de vapori;
6. Plăci gips-carton;
7. talpă inferioară;
8. beton

b. Secţiune orizontală

Finisajul exterior cu scînduri verticale este continuu.

Rostul dintre panouri este rezolvat cu lambă adăugată +
acoperire cu baghetă (la interior) + scîndură de placare
(la exterior).

PANOU PREFABRICAT DE FAŢADĂ

NEVENTILAT (grosime = cca 10 cm)

a. Secţiune verticală

1. plăci din aşchii lemnoase aglomerate 16 mm, cu tencuială;

2. vată minerală;
3. plăci din aşchii lemnoase;
4. strat de aer interior (stagnant, deci izolant);
5. barieră contra vaporilor;
6. plăci din aşchii lemnoase aglomerate 13 mm

b. Secţiune orizontală

Îmbinarea dintre panouri se realizează prin intermediul unui

montant intermediar din 2 piese asociate cu buloane.

PERETE DE COMPARTIMENTARE PREFABRICAT,

CU INSTALAŢII INGLOBATE
5.3.2. PANOURI MONOSTRAT

Un exemplu de panouri din această categorie îl constituie panourile din aşchii lemnoase aglomerate
de 8-10 cm grosime, ce pot fi utilizate ca elemente portante la construcţii mici, mai mult sau mai puţin
provizorii, cu 1 nivel (eventual 2). Greutatea specifică a panourilor este de cca.500 kg/m3. Panourile
sunt profilate (prevăzute cu ulucuri) pe tot conturul, au înălţimea unui etaj şi 1-2 m lăţime. Golurile de
uşi şi ferestre sunt decupate sau sunt obţinute prin combinaţii de piese mici.
Construcţiile realizate în acest sistem trebuie mult distanţate de sol, prin aşezare pe un soclu înalt sau
demisol realizat cu procedee tradiţionale, din zidărie sau beton. Peste soclu sau pereţii demisolului,
panourile exterioare şi interioare, inclusiv cele neportante,
sunt aşezate pe o reţea de tălpi din lemn. Panourile sun
fix- ate de tălpi prin încleiere şi sunt asociate între ele prin
încleiere sau prin bulonare. Pentru combaterea efectelor
vântului, construcţia este ancorată cu tiranţi de infrastruc-
tură. Planşeele şi acoperişul sunt realizate cu grinzi şi
respectiv căpriori din lemn.
Coeficientul de conductibilitate termică λ= 0.093 W/mK;
coeficientul de transmisie termică k este aproximativ 1,
ceea ce impune realizarea unui dublaj termoizolant in situ.
Indicele de atenuare fonică pentru zgomote aeriene poate
atinge cca. 32 dB, fiind mai slab decât cel al unei fereste
moderne (cca. 35 dB). Dar, prin aplicarea unei termoizolaţii
suplimentare, se ameliorează izolarea acustică.

Panourile pot fi utilizate în următoarele variante construc-

tive:
a) Alcătuire compactă, cu tencuială
Termoizolaţie din plăci de polistiren acoperite cu 2 straturi
din vată de sticlă de 5 mm şi tencuială minerală armată cu
fibre de sticlă.

1. panou din aşchii lemnoasă aglomerate 80mm; 2. lambă de

îmbinare; 3. termoizolaţie; 4. tencuială exterioară cu liant mineral
25-30 mm, armată cu reţea din fibre de sticlă; 5. plăci de fibro-
ciment fixate pe şipci verticale din lemn 30x60 mm, prinse cu cuie
pe un grătar dublu din şipci 50x50 mm

b) Alcătuire ventilată, cu placaj ‘uscat’

Termoizolaţie din vată minerală 2x50 mm în plăci de 50x50
cm introduse în ochiurile unui grătar din şipci de lemn dis-
puse pe două direcţii.
Placajul exterior cu prindere mecanică (finisaj ‘uscat’)
poate fi din fibro-ciment sau alte materiale. Este fixat pe un
schelet din montanţi dispuşi la o distanţă dictată de dimen-
siunile plăcilor.
Variaţia coeficientului de transmisie termică k funcţie de
grosimea termoizolaţiei: de la 0.44 (pentru 40 mm vată
minerală) la 0.25 (pentru 100 mm vată minerală). Indicele
de atenuare acustică pentru zgomot aerian este de cca. 44
dB.
5.4. EXEMPLE DE ALCĂTUIRI - DETALII CARACTERISTICE

5.4.1. CONSTRUCŢII CU PEREŢI DIN BÂRNE SUPRAPUSE

PEREŢI EXTERIORI
(SECŢIUNI VERTICALE)

A. CONSTRUCŢIE CU PEREŢI
DIN BÂRNE ROTUNDE

B. CONSTRUCŢIE CU PEREŢI
DIN BÂRNE RECTANGULARE

Rezolvarea de detaliu a placării

interioare ţine cont de tasarea
peretelui prin contragerea transver-
sală a bârnelor. (v. luft + baghetă
de acoperire)

1. grindă de planşeu
2. luft de tasare
3. finisaj “uscat” la
plafon( scânduri, plăci
pe bază de lemn, gips
carton)
4. baghetă
5. finisaj “uscat” la pereţi
(scânduri, plăci pe bază
de lemn, gips-carton)
6. platbandă oţel
7. riglă de fixare
8. termoizolaţie
9. perete din bârne
10. plintă
11. pardoseală din scân
duri cu lambă şi uluc
12. duşumea oarbă
13. grindă de planşeu
14. hidroizolaţie
15. profil tablă îndoită
16. riglă inferioară
A B
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU ACOPERIŞUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

REZOLVĂRI DE STREAŞINĂ LA ACOPERIŞ CU 2 (4) PANTE

Învelitoare: lespezi de piatră

Închidere la partea superioară a căpriorilor (alcătuire minimală, fără termoizolaţie)

A. STREAŞINĂ DE POALĂ

Modul de rezemare a căprio-

rilor trebuie să ţină cont de
tasarea peretelui prin con-
tragerea bârnelor. Căpriorii
nu vor avea decât o singură
legătură fixă, punctuală, la
coamă. La toate celelalte
reazeme (pane intermediare,
cosoroabă) vor fi menţinuţi în
poziţie cu agrafe care să per-
mită lunecarea liberă.

B. REZOLVARE LA TIMPAN
(acoperiş în două ape)
1. jgheab
2. cârlig jgheab
3. călcâi lemn
4. hidroizolaţie
5. astereală
6. lespezi de piatră
7. căprior
8. bârnă de completare
(între căpriori)
9. bârnă de rezemare a
căpriorilor (cosoroabă)
10. pazie antivânt
11. riglă de rezemare
12. căprior liber (exterior)
13. căprior de margine

B
PLANŞEE - RELAŢIA CU PERETELE EXTERIOR

A. PLANŞEU MINIMAL

B. PLANŞEU PREVĂZUT CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI/SAU TERMICĂ)

C. RACORDARE CU COŞUL DE FUM

1. duşumea din scânduri l.u.

2. grindă
3. pervaz
4. perete din bârne rotunde
5. saltea vată minerală
6. rost de tasare
7. pervaz profilat
8. plafon (scânduri l.u.) A
9. finisaj interior al peretelui
10. scândură de capăt
(rigidizare)
11. parament de zidărie la
faţa interioară a coşului
12. tencuială interioară
13. centură b.a.
14. placă termoizolantă din
material anorganic
15. coş de fum din zidărie

C
5.4.2. CONSTRUCŢII CU SCHELET

PEREŢI EXTERIORI CU SCHELET

(SECŢIUNI ORIZONTALE)

A. PERETE EXTERIOR MINIMAL

B. PERETE EXTERIOR CU TERMOIZOLAŢIE
C. PERETE EXTERIOR CU ASTEREALĂ ŞI ETANŞARE CONTRA PLOII+VÂNT
D. PERETE EXTERIOR CU PLACAJ VENTILAT

A.

B.

C.

D.

1. şipcă verticală de fixare; 2. stâlp; 3. placare exterioară; 4. placare inerioară; 5. saltea termoizolantă;
6. astereală din scânduri aşezate diagonal; 7. barieră de vânt; 8. strat de aer ventilat
PEREŢI EXTERIORI CU SCHELET
(SECŢIUNI ORIZONTALE)

A. PERETE EXTERIOR CU SCHELET ŞI PLACAJ EXTERIOR DIN PANOURI UŞOARE PE BAZĂ

DE DEŞEURI LEMNOASE (tip STABILIT)

B. PERETE EXTERIOR CU SCHELET ŞI UMPLUTURĂ DIN PANOURI UŞOARE PE BAZĂ DE

DEŞEURI LEMNOASE (tip STABILIT)

C. PERETE EXTERIOR CU SCHELET ŞI UMPLUTURĂ DIN ZIDĂRIE DE CĂRĂMIDĂ

1. plasă rabiţ; 2. stâlp; 3. saltea trmoizolantă; 4. panou uşor pe bază de deşeuri lemnoase (tip stabilit)
5. tencuială; 6. placare interioară; 7. umplutură zidărie de cărămidă; 8. strat nivelare mortar

În cazul clădirilor cu mai mult de un nivel, rezolvarea de tip A se aplică numai la sistemele cu stâlpi
con- tinui. Rezolvările de tip B şi C sunt specifice sistemelor cu stâlpi întrerupţi în dreptul planşeului.
PEREŢI EXTERIORI - REZOLVĂRI DE COLŢ ŞI RACORDARE CU PEREŢI INTERIORI
(SECŢIUNI ORIZONTALE)

A-D. COLŢ EXTERIOR

E-M. RACORDARE CU PEREŢI INTERIORI

1. placare exterioară cu strat de aer ventilat; 2. astereală cu barieră de vânt; 3. placare interioară
4. şipci de montaj; 5. stâlp; 6. riglă superioară; 7. montant perete interior;8. scândură sau montant de
montaj
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU SOCLUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

A. PERETE EXTERIOR MINIMAL

B. PERETE EXTERIOR PLACAT CU SCÂNDURI ORIZONTALE ÎN CAPLAMA,

ALCĂTUIRE MINIMALĂ

C. PERETE EXTERIOR CU ASTEREALĂ

D. PERETE EXTERIOR PLACAT CU SCÂNDURI ORIZONTALE ÎN CAPLAMA

ŞI ASTEREALĂ

E. PERETE EXTERIOR PLACAT CU ŞINDRILĂ (ŞIŢĂ)

F. PERETE EXTERIOR CU PLACAJ VENTILAT

1. placaj exterior; 2. saltea termoizolantă; 3. placaj interior; 4. plintă; 5. pardoseală; 6. talpă inferioară 7.
grinzişoare; 8. fişe de placă termoizolantă sau calaj; 9. hidroizolaţie; 10. astereală; 11. barieră de vânt; 12. placă
termoizolantă; 13. placaj şindrilă (şiţă); 14. strat de aer ventilat (şipci)
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU SOCLUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

A. PERETE EXTERIOR PLACAT CU PANOURI UŞOARE (tip STABILIT)

B. SCHELET “ÎN ZĂBRELE” CU UMPLUTURĂ DIN PANOURI UŞOARE (tip STABILIT)

C. SCHELET “ÎN ZĂBRELE” CU UMPLUTURĂ DIN ZIDĂRIE DE CĂRĂMIDĂ

1. panou uşor pe bază de

deşeuri lemnoase
2. tencuială exterioară
3. saltea termoizolantă
4. placare interioară
5. plintă
6. podină între grinzi cu
umplutură în vrac
7. folie izolantă
8. pietriş şi piatră spartă
9. umplutură din zidărie de
cărămidă
10. nivelare mortar
A

Întrucât în variantele B şi
C scheletul de lemn este
aparent, se recomandă B
folosirea lemnului de stejar,
esenţă mai rezistentă la
intemperii decât răşinoasele.

C
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU SOCLUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

VARIANTE DE REZOLVARE A PLANŞEULUI

A. PE PLACĂ DE BETON PESTE STRAT DE PIETRIŞ ŞI PIATRĂ SPARTĂ

B. PE DALĂ DE BETON

C. PE GRINZI DE LEMN REZEMATE PE FUNDAŢII

D. PE GRINZI DE LEMN REZEMATE PE TĂLPI DE LEMN

E. PE GRINZI DE LEMN, LA SCHELET CU STÂLPI CONTINUI-GRINZI REZEMATE PE TĂLPI DE

LEMN

F. PE GRINZI DE LEMN, LA SCHELET CU STÂLPI CONTINUI-STÂLPI ŞI GRINZI PE TĂLPI DE

LEMN

1. placare exterioară cu strat de aer ventilat; 2. astereală cu barieră de vânt; 3. saltea termoizolantă; 4. placare
interioară; 5. talpă inferioară; 6. plintă; 7. folie izolantă; 8. duşumea pe grinzişoare; 9. pietriş şi piatră spartă;
10. panou termoizolant; 11. podină între grinzi, cu termoizolaţie în vrac; 12. duşumea oarbă (aşezată diagonal);
13. centură
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU ACOPERIŞUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

REZOLVĂRI DE STREAŞINĂ LA ACOPERIŞ ÎN DOUĂ PANTE / TAVAN ÎNCLINAT

învelitoare: ţigle profilate
închidere interioară la faţa interioară a căpriorilor

A. STREAŞINĂ CU JGHEAB MASCAT

B. REZOLVARE LA TIMPAN

C. STREAŞINĂ CU JGHEAB APARENT

D. STREAŞINĂ CU JGHEAB MASCAT (variantă)

1. jgheab din tablă

2. învelitoare din ţiglă profilată
3. agrafă
4. pazie
5. cârlig tablă galvanizată
6. piesă de fund a jgheabului
7. închidere din scânduri cu goluri de
ventilare
8. gol de ventilare
9. călcâi de lemn
10. folie hidroizolantă
11. grătar de şipci
12. grătar de şipci
13. astereală
14. căprior
15. talpă superioară (cosoroabă)
16. saltea termoizolantă
17. tavan din plăci (pe bază de lemn
sau
gips-carton)
18. dulap (căprior) de capăt
19. consolă
20. dulap intermediar (între console)
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU ACOPERIŞUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

REZOLVĂRI DE STREAŞINĂ LA ACOPERIŞ CU O SINGURĂ PANTĂ / TAVAN ÎNCLINAT

Învelitoare: ţigle flamande
Închidere interioară la faţa interioară a căpriorilor

A. STREAŞINĂ CU JGHEAB APARENT

B. REZOLVARE LA PARTEA SUPERIOARĂ

C. REZOLVARE LA TIMPAN LATERAL

A B

1. agrafă
2. gol de ventilare
3. călcâi de lemn
4. pazie cu lăcrimar
5. închidere cu scânduri cu goluri de
ventilare
6. astereală
7. folie hidroizolantă (hârtie Kraft)
8. învelitoare din ţigle flamande
9. grătar de şipci
10. grătar de şipci C
11. căprior
12. talpă superioară (cosoroabă)
13. saltea termoizolantă
14. tavan din plăci (pe bază de lemn sau gips-carton)
15. pazie anti vânt
16. dulap (căprior) de capăt
17. consolă
18. dulap intermediar (între console)
RELAŢIA PERETELUI EXTERIOR CU ACOPERIŞUL
(SECŢIUNI VERTICALE)

REZOLVĂRI DESTREAŞINĂ LA ACOPERIŞ CU 2 (4) PANTE / TAVAN ORIZONTAL + POD

Învelitoare: ţigle solzi
Închidere interioară la partea interioară a grinzilor de planşeu

A. STREAŞINĂ CU CĂPTUŞEALĂ DIN ŞINDRILĂ

B. REZOLVARE LA TIMPAN (acoperiş în 2 ape)

C. STREAŞINĂ CU CĂPTUŞEALĂ DIN SCÂNDURI

1. pazie cu lăcrimar
2. agrafă
3. călcâi lemn
4. rigle în lungul pantei A
5. şipci fixare şindrilă
6. căptuşeală din şindrilă
7. învelitoare din ţigle solzi dublu
aşezate
8. cosoroabă
9. saltea termoizolantă
10. şipci suport ţigle
11. căprior
12. pazie anti vânt
13. piesă de completare/rezemare
B
14. căprior de margine
15. căptuşeală scânduri (astereală)
16. folie hidroizolantă

C
PLANŞEE LA CONSTRUCŢII CU SCHELET ÎN ZĂBRELE

A. PLANŞEU CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI SAU TERMICĂ) aşezată pe podină intermediară

B. PLANŞEU CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI SAU TERMICĂ) cu pardoseală flotantă

1. plintă; 2. pardoseală din scânduri cu lambă şi uluc; talpă inferioară; 4. podină intermediară;
5. scândură de capă (rigidizare); 6. grindă de planşeu; 7. talpă superioară; 8. plafon; 9. pla-
care interioară; 10. astereală din scânduri dispuse diagonal + barieră de vânt; 11. placare exteri
oră, cu strat de aer ventilat; 12. grindă de legătură; 13. grinzişoară; 14. strat izolant; 15. şipci
susţinere pla fon; 16. plăci PAL (sau contraplacaj)
PLANŞEE - RELAŢIA CU PERETELE EXTERIOR

CONSTRUCŢII CU PEREŢI CU SCHELET DIN DULAPI, CU STÂLPI CONTINUI

A. PLANŞEU MINIMAL

B. PLANŞEU CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI/SAU TERMICĂ) din saltele de vată minerală dispuse între grinzi

1. plintă; 2. traversă de legătură; 3. pardoseală din scânduri cu lambă şi uluc; 4. grindă de

planşeu; 5. placare exterioară cu strat de aer ventilat; 6. traversă de rezemare; 7. scân-
dură de rigidizare; 8. saltea izolantă; 9. plafon din scânduri l.u.; 10. placare interioară
11. astereală din scânduri dispuse diagonal + barieră de vânt
PLANŞEE - RELAŢIA CU PERETELE EXTERIOR

C. PLANŞEU CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI/SAU TERMICĂ) aşezată pe podină intermediară

D. PLANŞEU CU IZOLAŢIE FONICĂ (ŞI/SAU TERMICĂ) cu pardoseală flotantă

1. placare exterioară cu strat de aer ventilat; 2. astereală din scânduri dispuse diagonal + barieră de vânt
3. placare interioară; 4. plintă; 5. pardoseală scânduri fălţuite; 6. podină intermediară; 7. grindă de planşeu;
8. şipci fixare plafon; 9. traversă de rezemare; 10. plafon; 11. strat izolant; 12. grinzişoară
13. strat suport pardoseală din plăci PAL (sau din lemn masiv)
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

SISTEM CONSTRUCTIV CU STÂLPI ŞI GRINZI COPLANARE PE 2 DIRECŢII

Secţiune axonometrică

2
1. panou de faţadă prefabricat
2. rama verticală a panoului de
3 faţadă
3. stâlp pe 2 nivele 115/115 mm
4 4. placare exterioară cu scân-
duri orizontale fălţuite
5. rama orizontală inferioară a
panoului de faţadă
5 6. şorţ din tablă: protecţie con-
tra apei
7. grindă din lemn lamelar îcleiat
6
8. rama orizontală superioară a
panoului de faţadă
7 9. fonoizolaţie din vată minerală
10. tavan din gips carton
11. finisaj interioar din plăci de
gips carton
12. termoizolaţie: din vată mine-
8
rală, cu grosime variată pen-
9 tru compensarea lipsei de
inerţie termică
10

11

12

Sistem constructiv finlandez, conceput pe o tramă de 3,75 x 3,75 m în 2 variante de înălţime (2.16 m
şi 2.58 m). Toate grinzile sunt din lemn lamelar încleiat şi au dimensiunile 115/22 cm. Legăturile din-
tre elementele structurale se realizează cu ajutorul unor conectori metalici.

Grinzile planşeului alternează (ca poziţie în plan) în “tablă de şah”. Există o gamă largă de panouri
de faţadă variate (ca formă şi dimensiuni, dar identice ca alcătuire). Acoperişul este de tip terasă cu
pantă zero.

Stâlpii primesc la interior o protecţie termică suplimentară.

Sursa: Construire en bois 1, p.209, Lausanne 1988

RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

STRUCTURĂ PREFABRICATĂ DIN DULAPI

Secţiune verticală prin zona de plin Secţiune verticală prin zona vitrată
 a a
t m
a
d ”
e
Alcătuirea
Alcătuirea planşeului
acoperişului (de a
intermediar:
sus în jos) e
(de sus în
r
- învelitoare din jos)
tablă de zinc - strat de uzură: mochetă
v
- astereală de 24 - dală flotantă - şapă din
e
mm, ciment armat de 50 m;
n
- pâslă cu rol de strat separator; material
t
insonorizare fonică fonoamortizant (ex: PFL
i
- pane 60/120 mm poros)
l
dispuse la 625 mm - PAL 16 mm
a
- şipci pentru - grinzi perpendiculare pe
distanţare, 12/60 t
; planul faţadei, dipuse la
mm
625 mm una de alta
- carton bitumat
ş - material fonoabsorbant, vată minerală 100 mm
- PAL de 19 mm
i - schelet (cadru) din şipci, suport tavan
- căpriori h =
p - tavan din plăci de gips carton 12,5 mm
220mm, dispuşi la
625 mm c
- termoizolaţie vată i
minerală de
120+100 mm d
- barieră de vapori e
din folie polietilenă
- şipci suport tavan 2
= 24 mm 4
- tavan din plăci de
gips carton de 15
mm m
m

Alcătuirea pereţilor: b
(de la interior spre ă
exterior t
u
- plăci din gips t
carton de 12.5 e
mm+10 mm
- barieră de vapori
din folie de v
polietilenă e
- termoizolaţie vată r
minerală de 100 t
mm i
- schelet din lemn: c
montanţi de 60/140 a
Sursa: mm la 625 mm l
DETAI - PAL 16 mm - placare exterioară
L, cu scânduri
1/1997 - barieră contra
, p. 43- vântului din folie de
orizontale în
44 polietilenă “
- c
s a
t p
r l
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

CLĂDIRE CU STRUCTURA DIN STÂLPI (PE 2 NIVELE) ŞI GRINZI (ÎN CLEŞTE)

Secţiune axonometrică

2
1. acoperiş în terasă cu pntă
zero ieşit în console pen-
3 tru protejarea faţadei
2. grindă principală de faţa-
dă, coplanară cu stâlpul
4 3. grinzi în”cleşte”, perpen-
diculare pe faţadă
4. supralumină
5 5. grindă de faţadă
6. panou de faţadă multistrat
6 7. stâlp continuu pe 2 nivele
8. uşă de balcon din lemn
9. planşeu fonoizolat (pe da-
7 lă flotantă)
10. grindă de faţadă în “L”,
8 pentru coborârea nivelului
pardoselii interioare la ni-
velul celei exterioare (a
9
balconului)
11. balcon: scândurile sunt a-
10 şezate distanţat pentru bu-
na scurgere a apelor me-
teorice
11

Elementele de faţadă sunt alcătuite (de la interior la exterior) din:

- Placare interioară (plăci gips carton)

- Barieră de vapori (folie polietilenă)
- Termoizolaţie (vată minerală)
- Barieră de vânt (polietilenă)
- Strat de aer ventilat (grilă de şipci)
- Placare exterioară (posibil orice material rezistent la intemperii)

Sursa: Les systemes constructifs en bois, Paris 1981, p.38

77
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

CLĂDIRE CU STRUCTURA DIN STÂLPI (PE 2 NIVELE) ŞI GRINZI DE FAŢADĂ (ÎN CLEŞTE)
Secţiune axonometrică

1. strat de aer ventilat

2. placare exterioară
3. tolă metalică introdusă într-o
fantă tăiată în stâpl închisă cu
chit
4. protejarea pieselor orizontale
cu şorţuri din tablă
5. grindă de faţadă în “cleşte”
6. talpă inferioară cu şanţ pe mi-
jloc (bizotată) pentru fixarea
geamului
7. platbande metalice de ranfor
sare a stâlpului
8. stâlp continuu pe 2 nivele
9. planşeu intermediar
10. grinzi de planşeu perpendicu-
lare pe faţadă
11. izolaţie termică în spaţiul din-
tre cleşti DETAIL, 1/1997, p.
43-44
12. pardoseala planşeului

Pereţii exteriori se compun dintr-o ramă suport în grosimea căreia se introduce materialul

termoizolant. Pe faţa interioară a ramei se fixează plăci din PAL.

La exteriorul ramei se bat şipci peste care se aplică placajul exterior.

La interior se poate înlocui placajul din PAL cu plăci din gips carton

Observaţie: spre deosebire de soluţia prezentată în pagina precedentă, în acest caz grinzile de faţadă
(şi nu cele interioare, ale planşeului) sunt realizate în “cleşte”.

Sursa: Les systemes constructifs en bois, Paris 1981, p.39

78
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

STRUCTURĂ TIP “PLATFORM”

Secţiune axonometrică

Sistemul prezintă avantajul utilizării aceloraşI tipuri de secţiuni de lemn, pentru toate componentele,
fapt care conduce la o mai mare rapiditate de execuţie, la o simplificare a îmbinărilor şi deci şi la o
economicitate crescută, dar implică o proiectare mai atentă şi mai laborioasă.

Utilizarea conectorilor metalici (aparenţi sau mascaţi) măreşte şi mai mult viteza de execuţie.

Rigidizarea construcţiei este obţinută pe 2 căi:

- dispunerea elementelor structurale (montanţii+grinzile planşeului) la un pas mic (până la 60 cm)

- baterea unor plăci aglomerate din lemn de tip PAL, OSB, (câteodată şi a unor scânduri) în
planşeului şi al faţadei, unde (constituie şi suportul pentru bariera contra vântului).

Sursa: Amerikai Csaladi Haz Epitese, Faszerkettel, Budapesta 1999

79
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

STRUCTURĂ TIP “PLATFORM”

Secţiune axonometrică (vedere dinspre interior)

1. plintă din lemn

2. rost elastic dar etanş
3. strat uzură mochetă
4. material fonoabsorbant
(Vermaspha)
5. împâslitură
6. PAL 19 mm
7. PAL 22 mm
8. grătar din lemn, suport tavan
9. grindă din lemn
10 placă gips carton 13 mm
11. vată minerală 100 mm
12. barieră de vapori
13. vată minerală 145 mm
(100+45)
14. PAL 12 mm
15. barieră de vapori (Powan)
16. placă gips carton 10 mm
17. schelet din lemn
18. împâslitură (barieră împotri
vavântului şi a ploii)
19. placare exterioară cu scânduri
verticale.

Acest sistem constructiv a fost utilizat în premieră în Franţa în 1981 la locuinţele sociale din Alpi la
frontiera cu Italia, la cca 1700 m altitudine. Aceste clădiri au 4 etaje din lemn peste un parter din
beton.

S-a utilizat un sistem modulat şi industrializat ce a dat deplină satisfacţie cu precădere în domeniul
izolării termice şi al rapidităţii de execuţie.

Sursa: Le bois dans la construction, Paris 1990, p.305

80
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

STRUCTURA DIN STÂLPI ŞI GRINZI (PRINCIPALE ŞI SECUNDARE) “ÎN CLEŞTE”.

CLĂDIRE INTEGRAL PREFABRICATĂ

Secţiune axonometrică Secţiune verticală

Sistemul utilizat -
5 “Herrenath” - permite
construirea unor
case extrem de flexi-
bile ca plan. Schele-
tul se compune din
8 stâlpi de 14/14 cm
pe 2 etaje şi grinzi
7 “în cleşte” supra-
6 puse.

Panourile de faţadă
conţin toate straturile
uzuale şi sunt inte-
gral prefabricate.
9

1. învelitoare din plăci ondulate de azbociment

2. şipci 4/6 cm
3. termoizolaţie de 8 cm cu barieră de vapori + carton asfaltat
4. scânduri fălţuite de 18 mm prinse sub căpriori
5. panouri de faţadă:
- plăci de azbociment lipite pe scheletul panoului
- termoizolaţie + folie PVC
- strat de aer
- PAL melaminat
6. rama panoului, profilată special pentru realizarea îmbinărilor
7. talpă inferioară
8. pardoseala balconului: scânduri aşezate distanţat
9. grinzile în consolă ale balconului

Sursa: Construire en bois 1, p. 217, Lausanne 1988

81
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

SISTEM STRUCTURAL CU STÂLPI ŞI GRINZI (COPLANARE) + PEREŢI DE RIGIDIZARE CU

SCHELET DIN LEMN

Secţiune axonometrică de ansamblu

Sistem constructiv japonez ce se remarcă prin îmbinări simple şi secţiuni reduse. Datorită seismicităţii
ridicate, sistemul structural cu
stâlpi şi grinzi a fost întărit cu o
se- rie de pereţi portanţi de
rigidizare.

Planşeele sunt prefabricate, fie-

care modul fiind constituit din 4
1
grinzi solidarizate prin intermediul
unor plăci OSB* bătute pe ambele
2 feţe (superioară şi inferioară) a
grinzilor. Pereţii sunt tencuiţi sau
placaţi cu gips carton.

OSB* (Oriented Strand Board =

plăci din aşchii lemnoase mari;
servesc şi ca suport pentru apli-
3 carea tencuielilor)

4 1. ferme reticulare dispuse la

3.70 m una de alta
5
2. pane acoperiş
3. grindă de faţădă
4. montanţi din dulapi de 3.80/10
cm
6 dispuşi la 60 cm unul de celă-
lalt
5. plăci prefabricate de planşeu
din 4 grinzi prinse cu plăci OSB
6. stâlpi continui pe 2 nivele, 10
7 /10 cm
7. Planşeul parterului, distanţat de
sol
8. soclu-fundaţie din beton
8

Solidarizarea grinzilor între ele şi

cu stâlpii se realizează cu ajutorul
unor platbande din oţel bătute in cuie şi întărite cu buloane. Stâlpii, continui pe 2 etaje, sunt dispuşi
pe o tramă de 3.70 / 3.70 m. Suplimentar structurii cu stâlpi şi grinzi, au fost prevăzuţi pereţi de con-
travântuire , cu schelet din montanţi de 60cm, având şi rolul de a prelua o parte din sarcinile gravi-
taţionale.

Clădirea este detaliată

Sursa: Construire în paginile
en bois 1, p.230, următoare.
Lausanne, 1988

82
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

SISTEM STRUCTURAL CU STÂLPI ŞI GRINZI (COPLANARE) + PEREŢI DE RIGIDIZARE CU

SCHELET DIN LEMN
Secţiune axonometrică a detaliilor constructive

4
5

8
9

10
1. fermă reticulară
2. bulon de fixare
3. platbandă de oţel
4. grindă principală 10/10 cm
5. montant rigidizare şi suport pentru placa-
rea faţadei, 3.8/10 cm
6. stâlp continuu 10/10 cm
7. grindă principală 10/10 cm
8. bulon de fixare
9. platbandă din oţel
10. montant rigidizare şi suport pentru placa-
rea peretelui interior 3.8/10 cm
11. talpă inferioară 10/10 cm
12. soclu din beton
11

12

Sursa: Construire en bois 1, p.230, Lausanne, 1988

83
RELAŢIA DINTRE PERETELE EXTERIOR ŞI UN PLANŞEU INTERMEDIAR

SISTEM STRUCTURAL CU STÂLPI ŞI GRINZI (COPLANARE) + PEREŢI DE RIGIDIZARE CU

SCHELET DIN LEMN

1. acoperire realizată din:

- învelitoare metalică
- PAL
- pane din lemn de 6/6 cm

2. fermă în zăbrele
3. grinda de faţadă
4. tencuială sintetică pe suport din fibră de sti-
clă
5. panouri OSB, bătute in cuie
6. plăci din vată minerală cu rol de termoizo
laţie (la exterior) şi de fonoizolaţie (la interior
şi exterior)
7. plăci din gips carton
8. pardoseală din plăci de PAL furniruit
9. grinzi din dulapi de 3.8/18 cm
10. cornier metalic de racord

secţiune verticală secţiune axonometrică

Sursa: Construire en bois 1, p.230, Lausanne, 1988

84
PEREŢI INTERIORI - VARIANTE DE ALCĂTUIRE

A. PERETE MINIMAL

B. PERETE TEMOIZOLANT

C. PERETE FONOIZOLANT

D. PERETE CU FEŢE DIN PANOURI UŞOARE PE BAZĂ DE DEŞEURI LEMNOASE

1. şipcă de montaj; 2. stâlp; 3. placare; 4. saltea izolantă; 5. placă izolantă; 6. plasă rabiţ
7. panou uşor pe bază de deşeuri lemnoase; 8. tencuială

85
PEREŢI INTERIORI – RACORDĂRI LA PEREŢI EXTERIORI, PARDOSELI, PLAFOANE

A. PERETE INTERIOR MONTAT FĂRĂ îNTRERUPEREA

FINISAJELOR LA PEREŢI, PARDOSEALĂ, PLAFON

86
 1. placare exterioară cu
strat de aer ventilat
2. astereală cu barieră de
vânt
3. placare interioară
4. stâlp
5. montant perete interior
6. saltea termoizolantă
7. talpă inferioară
8. plintă
9. pardoseală din lemn B. PERETE INTERIOR MONTAT CU îNTRERUPEREA
10. plafon FINISAJELOR LA PEREŢI, PARDOSEALĂ, PLAFON
11. duşumea oarbă
12. scândură de montaj
13. panou uşor pe bază de
deşeuri lemnoase (tip
Stabilit)
14. plasă rabiţ
15. tencuială perete
16. tencuială plafon

C. PERETE INTERIOR FONOIZOLANT

D. PERETE INTERIOR CU FEŢE DIN PANOURI UŞOARE PE BAZĂ

DE DEŞEURI LEMNOASE (tip STABILIT)
SECŢIUNE ORIZONTALĂ SECŢIUNE SECŢIUNE VERTICALĂ
VERTICALĂ SUS
JOS

87
PEREŢI INTERIORI - RELAŢIA CU GRINZILE PLANŞEULUI

PEREŢI DESPĂRŢITORI (NEPORTANŢI) DIN LEMN, DISPUŞI PARALEL CU GRINZILE

PLANŞEULUI
A. PERETE DESPĂRŢITOR B. PERETE DESPĂRŢITOR
DIN PANOURI PE BAZĂ DE CU SCHELET DIN LEMN +
LEMN, AŞEZAT PE GRINDĂ PLĂCI, AŞEZAT PE GRINDĂ
DE PLANŞEU DE PLANŞEU

GRINDA JUG

C. PERETE DESPĂRŢITOR D. PERETE DESPĂRŢITOR

CU SCHELET DIN LEMN, CU SCHELET DIN LEMN,
AŞEZAT PE GRINZI-JUG AŞE- ZAT PE GRINDĂ
DUBLĂ DIN DULAPI+
FURURĂ
6. ELEMENTE STRUCTURALE COMPUSE

Indiferent de specie, plantele lemnoase sunt în general caracterizate de o conformare în care una din-
tre dimensiuni este accentuat dominantă; ca atare sunt adecvate pentru realizarea de elemente con-
structive liniare (stâlpi, grinzi, etc). Această utilizare a lemnului este însă limitată, nu numai de rezis-
tenţa materialului, ci şi de dimensiunile maxime posibile ale elementelor masive, impuse de natură.

Ca atare, o dată cu perfecţionarea tehnicilor de prelucrare şi asamblare a pieselor de lemn, au evolu-

at şi posibilităţile de utilizare a lemnului în structuri cu performanţe superioare, prin realizarea unor
ele- mente structurale compuse.

Astfel, pentru acoperirea unor deschideri medii şi mari, pot fi utilizate grinzi cu secţiuni compuse.
Funcţie de modulul de realizare, acestea se încadrează într-una din următoarele categorii:

A. Grinzi cu inimă plină

- grinzi din elemente masive suprapuse

- grinzi cu secţiuni şi chesonate din scânduri sau plăci din derivate lemnoase
- grinzi din lemn lamelar încleiat (LLI)

B. Grinzi reticulare (în zăbrele)

Deşi de dimensiuni mari, aceste elemente structurale sunt realizate din piese mici. Ca atare, este
evident faptul că, dincolo de caracteristicile mecanice proprii speciei de lemn utilizat, un rol deosebit de
important revine modalităţilor de asamblare a pieselor ce compun elementul structural. Aceste sisteme
de asam- blare (cuie, gujoane, buloane, cleiuri, etc) au menirea de a face posibilă transmiterea
eforturilor şi deci de a asigura deplina conlucrare între diverse părţi componente ale elementului
structural.

Cu elemente structurale compuse pe baza unor astfel de tehnici se pot acoperii deschideri şi pot fi
pre- luate încărcări de acelaşi ordin de mărime ca şi în cazul construcţiilor din oţel sau din beton
armat. Pen- tru elementele verticale pot fi adoptate tehnici similare de realizare a unor stâlpi cu
secţiuni compuse.

6.1. GRINZI CU INIMĂ PLINĂ DIN ELEMENTE MASIVE SUPRAPUSE

Inele Appel
126mm
buloane
20mm

Inele Schulz
80mm
buloane
13mm

6.2. GRINZI CU INIMĂ PLINĂ DIN SCÂNDURI

Grinzi cu inimă plină subţire din două straturi

de scânduri aşezate la 45 pe direcţii alternate,
sau din plăci de derivate din lemn; necesită
rigidizări în dreptul reazemelor şi în câmp, con-
tra voalării.

Grinzi grele cu inimă plină din straturi încrucişate de scânduri, cuiele

asigurând presiunea de încleiere a tălpilor.

Grinzi cu inimă plină ondulată.

Lungime teoretic nelimitată, h max: 800mm; h curente: cu inimă simplă:
240-
500 mm; cu inimă dublă 430-440mm; chesonate (inimi min 5cm):
460-600mm. Tălpi din trei straturi de lemn încleiate, cu fibrele paralele;
dimensiuni max. 65X160 mm
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

6.3. GRINZI ŞI FERME ÎN ZĂBRELE

a. deschidere maximă: 20m.

Lungimea elementelor teoretic nelimitată.
Secţiunile pieselor: grosime maximă: 80mm;
2
s max: 120 cm ; b/h max. 2.5 (uscare uniformă). a

Unghiul dintre diagonale şi tălpi: max. 75 .

0

b. grinzi triangulate încleiate.

Lungimea maximă a elementelor: 15m; b
înălţime: 30-80 cm
Secţiunea pieselor: tălpi; max 30X60 mm;
diagonale: max19X60 mm.
Unghiul dintre diagonale şi tălpi: 30-60

a. fermă uşoară; îmbinări cu conectori dinţaţi din

tablă subţire de oţel zincat; deschidere max 20m;
distanţa între ferme: 0.65 – 2.55 m, current 1.25 m. a

b. grinzi pentru acoperişe plate;

deschidere L= 7 – 35 m;
h = 1/12L. îmbinare cu plăci de oţel introduse în
fante, apoi fixate cu cuie dinspre exterior.
Variantă cu tălpi înclinate (ferme); b
deschidere L = 10-20 m; înălţime la coamă
h = 1/10 L; distanţa între ferme: curent 2.50 m.
c
c. ferme grele; îmbinări cu plăci metalice ascunse
intercalate între bare (conectori dinţaţi Menig); deschideri 10 – 45 m; curent 15 – 25 m, fără încărcări
importante; h la mijloc min 1/10L; distanţa între ferme curent până la 5m.

6.4. LEMNUL LAMELAR ÎNCLEIAT (LLI)1

Sistemul permite obţinerea de elemente structurale, cu secţiuni mari, cu orice dimensiuni şi forme (ca
secţiune transversală şi profil longitudinal) prin suprapunerea şi lipirea de scânduri subţiri (lamele) de
grosimi mici (10 - 45 mm), din lemn de brad foarte dens; lamelele sunt îmbinate cap la cap cu crestă-
turi în dinţi sau tăiere oblică, rosturile fiind decalate min. 50 cm (v. Îmbinări prin încleiere - p.4/21)

Fiind alcătuite din lamele cu dimensiuni transversale mici, şi deci flexibile, elementele pot căpăta
forme particulare (secţiuni variabile, curburi) fără dificultate. La elementele curbe, raza de curbură
determină grosimea: a / R = 1 / 200 (a = grosime lamele; R = raza de curbură)

După încleiere, rezistenţa este dată de ansamblul scândurilor suprapuse iar secţiunea poate fi consi-
derată integral activă. LLI este tot un material anizotrop, dar de calitate omogenă şi stabil dimensional.
Poate fi utilizat eficient în medii cu umiditate mare ([Link]) şi în medii agresive chimic.

1 Lemnul lamelar încleiat a fost utilizat pentru prima dată în 1893, la acoperirea unui auditoriu la Basel, în Elveţia
CONSTRUCŢII DIN LEMN

Dimensiunile curente ale elementelor: - lăţimea secţiunii (b): 50-200mm

- înălţimea secţiunii (h): < 2,00m
- lungimea: < 400
(limitată de posibilităţile de transport)

a) Secţiune dreptunghiulară de grindă din lamele orizontale, b < 220 mm: ‘inima’ lamelelor este orien-
tată în sus, cu excepţia lamelei inferioare (pentru limitarea întinderilor pe direcţie transversală datorită
lucrului lemnului). b) În cazul secţiunilor cu lăţime mai mare (b>220 mm), fiecare strat este compus din
2 lamele, rosturile fiind decalate pe verticală. c) Atunci când lamelele utilizate au lăţimi mari
(b>220 mm), sunt necesare nuturi de detensionare pe toată lungimea lamelelor şi pe ambele lor feţe.

SEMI-CADRU DIN LEMN LAMELAR

Schemă de realizare (forma finală
este indicată punctat)

SECŢIUNI DE GRINZI DIN LEMN LAMELAR ÎNCLEIAT

 CONSTRUCŢII DIN LEMN

SECŢIUNI DE STÂLPI DIN LEMN LAMELAR ÎNCLEIAT

GRINZI ŞI CADRE DIN LEMN LAMELAR ÎNCLEIAT

CONSTRUCŢII DIN LEMN

D CURBE
R f) grindă cu
E partea
P inferioară curbă
T pentru acoperiş
E cu 2 pante; g)
a) grindă cu cadru cu colţ
înălţime proem- inent;
constantă; b) h) cadru cu colţ
grindă cu curb.
înălţime
variabilă pentru
acoperiş cu o
pantă; c) grindă
cu partea
inferioară
dreaptă, pentru
acoperiş cu 2
pante; d) grindă
frântă (de [Link]
tribune); e)
semi-cadru;
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

7. SISTEME DE ACOPERIRE

7.1. SISTEME DE ACOPERIRE PENTRU DESCHIDERI OBIŞNUITE

Structura acoperişelor destinate locuinţelor sau altor clădiri similare ca deschideri, este de regulă
ŞARPANTA DIN LEMN, respectiv un schelet spaţial din piese de lemn (sau înlocuitori) care susţine
învelitoarea şi dă forma acoperişului.

Acoperişele pot fi plate (tip terasă) sau înclinate cu una, două sau patru ‘ape’ (pante).

Acoperişele înclinate pot fi cu pod (spaţiu sub învelitoare separat printr-un planşeu de restul clădirii)
sau fără pod (fără planşeu de separaţie între ultimul nivel şi învelitoare); podul poate fi cald sau rece,
funcţie de poziţia termoizolaţiei: în planul planşeului spre pod (pod rece) sau în planul învelitorii (pod
cald).

7.1.1. ŞARPANTE PENTRU ACOPERIŞE INCLINATE

Pentru construcţiile de locuinţe (şi similare) se folosesc curent 2 sisteme de şarpante din lemn:
şarpan- tele cu căpriori şi şarpantele cu pane. Acestea pot fi realizate în manieră tradiţională
(şarpante dul- ghereşeti) sau cu mijloace moderne (şarpante ‘inginereşti’).

A. ŞARPANTELE CU CĂPRIORI (FERME-CĂPRIORI)

Şarpantele cu căpriori (fără pane) constituie cu siguranţă cel mai vechi sistem. El are o concepţie
foarte simplă, atât în ceea ce priveşte scheletul, cât şi în ceea ce priveşte îmbinările, şi necesită o
cantitate relativ mică de lemn.

Căpriorii sunt piese înclinate din lemn dispuse după panta acoperişului, la intervale de 70-80 cm, şi
care suportă încărcările din învelitoare. In cazul acestui sistem, încărcările sunt transmise de căpriori
direct către restul construcţiei. Rezemarea căpriorilor se poate face într-una din următoarele variante:

- direct pe pereţii exteriori, care trebuie să fie suficient de solizi pentru a putea prelua forţele
înclinate din căpriori;
- pe un sistem de grinzi din lemn;
- pe o dală de beton, prin intermediul unui rebord (în cazul construcţiilor din zidărie)

Asocierea în plan orizontal a căpriorilor cu grinzile de lemn ale planşeului (sau cu dala din beton, în
cazul construcţiilor din zidărie) permite, odată cu realizarea planşeului, obţinerea unui sistem triangu-
lat indeformabil, respectiv a unei ferme. Pereţii exteriori sunt astfel mai puţin solicitaţi, având de
supor- tat numai componenta verticală a forţelor transmise de căpriori.

Spaţiul de sub acoperiş este liber de elemente de sprijin verticale. Poziţia pereţilor interiori ai con-
strucţiei este independentă de ordinea constructivă a şarpantei, încărcările transmise de aceasta fiind
preluate de pereţii exteriori.

Se obţine astfel o succesiune de ferme simple, la un pas de 70-80 cm; căpriorii au cca. 5 m lungime.

Stabilitatea longitudinală este asigurată prin dispunerea unor contravântuiri sub căpriori, legând în
diagonală baza căpriorului cu coama.

La construcţiile cu lăţimi mari, se prevăd legături suplimentare între căpriori, la partea superioară a fer-
melor (falşi tiranţi, solicitaţi la compresiune).

Şarpantele cu ferme-căpriori sunt adecvate pentru forme simple de acoperişe, cu 2 ape, având o
pantă de min.300.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

ŞARPANTĂ TRADIŢIONALĂ CU
FERME-CĂPRIORI (FĂRĂ PANE)

Planşeu de b.a., cu rol de tirant inferior.

Căpriorii reazemă pe rebordul din beton.

SECŢIUNI TRANSVERSALE PRIN ŞARPANTE

TRADIŢIONALE CU FERME-CĂPRIORI

a. Şarpantă cu căpriori, cu planşeu din grinzi de

lemn; fiecare pereche de căpriori + grinda de
planşeu corespunzătoare formează o fermă. Pantă
0
minimă: 30 .

b. Şarpantă cu căpriori, cu planşeu de b.a.

(v. axonometria)

1. şipcă de ghidaj;
2. căpriori;
3. căprior scurt de straşină;
4. grindă de planşeu;
5. legătură superioară;
6. contravântuire;
7. eclise;
8. talpă.

ŞARPANTĂ CU FERME-CĂPRIORI ÎN
ZĂBRELE PREFABRICATE

0
Pantă minimă: 13 . Deschidere: 6 - 9 m. Dis-
tanţa uzuală între ferme: cca 100 cm (funcţie
de materialul de învelitoare).

Îmbinări ‘inginereşti’.

1. contravântuire longitudinală;
2. contravântuire diagonală;
3. bară diagonală;
4. talpă superioară;
5. talpă superioară;
6. talpă inferioară;
7. eclisă de coamă.
8. guseu;
9. ancorare.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

B. ŞARPANTE CU PANE
Panele sunt elemente portante orizontale care preiau încărcările din căpriori şi le transmit către restul
construcţiei în diverse variante, funcţie de modul lor de rezemare.
Pana de la partea superioară a şarpantei se numeşte ‘pană de coamă’; pana de la baza şarpantei se
numeşte ‘cosoroabă’ şi reazemă direct pe peretele exterior. De la caz la caz (funcţie de deschiderea
construcţiei ce trebuie acoperită) şarpanta poate include şi pane intermediare.
Sistemele cu pane permit creşterea deschiderilor acoperite, în condiţiile menţinerii căpriorilor la lungi-
mi economice de 3-4 m (până la 4.50 m).
La construcţiile de dimensiuni mici, panele reazemă direct pe pereţii de capăt (timpane) sau, dacă
lungimea clădirii depăşeşte .5 m, pe pereţi sau pile de zidărie intermediare. Este o soluţie foarte sim-
plă, puţin costisitoare, dar care nu oferă decât spaţii limitate sub acoperiş.
La alte sisteme, mai complexe, panele reazemă fie pe ferme, fie pe stâlpi (popi).

B1. ŞARPANTE CU PANE PE FERME

Fermele tradiţionale (dulghereşti) sunt compuse din doi arbaletrieri şi un tirant (coardă), ce
formează împreună o triangulaţie stabilă. Atunci când deschiderea tirantului este mare, el este
susţinut de un pop (montant) suspendat (pop întins), sau chiar doi. Imbinarea dintre pop (montant) şi
tirant este denumită
‘macaz’.
Dacă lungimea căpriorilor impune o pană intermediară, se folosesc contrafişe; acestea sunt bare
încli- nate dispuse pe direcţie longitudinală, şi care asociază pana de montant (pop). In loc să fie
preluată prin încovoierea arbaletrierului, încărcarea din pană este transmisă montantului prin
intermediul con- trafişelor. Montantul (popul) este suspendat la partea sa superioară şi deci descarcă
pe arbaletrieri care sunt solicitaţi în principal la compresiune şi nu la încovoiere.
Acest tip de ferme poartă denumirea de ferme cu arbaletrieri sau ferme-macaz.
0
Panta minimă a acoperişelor este 30 . Spaţiul podului este liber de orice reazem, dar de formă simet-
rică. Interaxul fermelor este de cca. 4.50 m.
În locul fermelor tradiţionale cu arbaletrieri, rezemarea panelor se poate face şi pe ferme în zăbrele.

ŞARPANTĂ TRADIŢIONALĂ CU
PANE PE FERME CU ARBALETRIERI

1. pană de coamă; 2. pană intermediară;

3. căprior; 4. arbaletrier; 5. cosoroabă;
6. cleste; 7. contrafişă; 8. grindă de plan-
şeu; 9. talpă; 10. montant (pop întins).

SECŢIUNI TRANSVERSALE PRIN

FERME CU ARBALETRIERI

a. Ferma cu 1 macaz (macaz simplu);

b. Ferma cu 2 macaze (macaz dublu)
CONSTRUCŢII DIN LEMN

1
B2. ŞARPANTE CU PANE PE POPI (ŞARPANTE PE SCAUNE)

Popii sunt elemente de sprijin verticale izolate (stâlpi) care preiau încărcările din pane şi le transmit
către restul construcţiei.
Şarpantele cu pane pe popi sunt numite şi ‘şarpante pe scaune’ (cu 1, 2, 3, ... scaune, funcţie de
numărul popilor în secţiunea transversală). Acestea formează un sistem spaţial alcătuit din:
- elemente verticale: popi-scaune
- elemente orizontale longitudinale: pane, care reazemă pe popi
- elemente înclinate: căpriori, care reazemă pe pane (pană de coamă, pană intermediară,
cosoroabă)
- elemente orizontale de rigidizare transversală: cleşti, dispuşi în dreptul popilor; ei asigură
legătura dintre popi, pane, căpriori şi contrafişele transversale
- elemente înclinate de contravântuire longitudinală şi transversală: contrafişe

ŞARPANTĂ CU PANĂ DE COAMĂ PE

POPI CENTRALI (CU 1 SCAUN)
Planseu cu grinzi de lemn. Rezemarea
popilor pe perete portant longitudinal.

1. pană de coamă; 3. căprior;

4. cosoroabă; 5. cleşte;
6. contravântuire longitudinală; 7. pop;
8. grindă de planşeu

În cazul construcţiilor cu planşee din lemn, popii reazemă de regulă pe pereţii portanţi interiori (trans-
versali sau longitudinali); în cazul rezemării pe grinzile de lemn ale planşeului sunt necesare măsuri
speciale (grindă mai solidă sau rezemare pe trei grinzi consecutive ale planşeului, prin intermediul
unei tălpi de distribuţie).
In cazul planşeelor din b.a., rezemarea popilor se face pe placă, prin intermediul unor tălpi, preferabil
în dreptul unor pereţi portanţi transversali sau longitudinali.
Scaunele, care formează sistemul plan al şarpantei, se dispun în lungul clădirii la intervale de 3.50 -
4.50 (5.00) m, în funcţie de poziţia pereţilor portanţi. Ca atare, poziţia pereţilor interiori portanţi tre-
buie corelată cu structura şarpantei.
Spre deosebire de construcţiile cu şarpante pe ferme, unde spaţiul de sub acoperiş nu este în mod
necesar separat de restul spaţiului interior (posibile construcţii fără pod), la construcţiile cu şarpante
pe scaune de regulă această separaţie există (construcţii cu pod).

1 Şarpantele pe scaune nu constituie o rezolvare specifică construcţiilor realizate integral din lemn, pentru care se preferă de regulă sistemele cu
ferme.
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

SECŢIUNI TRANSVERSALE PRIN ŞARPANTE PE SCAUNE

a. Şarpantă cu un scaun; b. Şarpantă cu 2 scaune; c. Şarpantă cu 3 scaune.

1. pană de coamă; 2. pană intermediară; 3. căprior; 4. cosoroabă; 5. cleşte;
6. contravântuire longitudinală; 7. pop; 8. grindă de planşeu

ŞARPANTĂ PE SCAUNE PENTRU ACOPERIŞ ÎN 4 APE

1. pană de coamă; 2. pană intermediară;

3. căprior; 4. cosoroabă; 5. cleşte;6. con-
travântuire longitudinală; 7. pop;
8. grindă de planşeu

7.1.2. ŞARPANTE PENTRU ACOPERIŞE PLATE (TIP TERASĂ)

EXEMPLU DE ŞARPANTĂ PENTRU

ACOPERIŞ PLAT
Rezemare pe pereţi cu schelet
1. Grindă de bordaj; 2. Grindă-
jug; 3. Talpă superioară a prete-
lui; 4. Grindă planşeu; 5. Rigidi-
zare.
CONSTRUCŢII DIN LEMN

2
ŞARPANTE PENTRU CLĂDIRI CU DESCHIDERI OBIŞNUITE - SCHEME CONSTRUCTIVE

1. Forma de bază a unui acoperiş în 2 ape, cu secţiune triunghiulară, închis pe toate laturile.
2. Structură simplă formată din grinzi, căpriori şi contravântuiri.
3. Structură simplă formată din grinzi, popi, pane, căpriori şi contravântuiri. Popii cresc stablitatea
ansamblului spaţial. Pop central rezemat pe perete interior (pop comprimat).
4. Dacă nu este posibilă rezemarea popilor pe un perete interior, trebuie prevăzute ferme. Pop central
(montant) susţinut de o fermă simplă (pop întins).
5. Rigidizarea căpriorilor de dimensiuni mari cu legături la partea superioară. Grindă în zăbrele
orizontală la nivelul legăturilor superioare, cu rol de contravântuire a ansamblului.
6. Rezemarea căpriorilor cu lungimi mari pe pane intermediare şi de coamă. Pod fără reazeme
verticale, cu cleşti dubli.
7. Pane intermediare rezemate pe popi. Consum de lemn mai mic decât în cazul şarpantelor pe ferme.
8. Pane intermediare şi pană de coamă rezemate pe popi susţinuţi de ferme (popi întinşi).
9. Pane intermediare şi pană de coamă susţinute de contrafişe (fermă înclinată).
G0 = greutatea acoperişului; Gu = grautatea planşeului; W0 = acţiunea vântului asupra acoperişului
(forţa rezultantă); Wn = acţiunea vântului asupra pereţilor (forţa rezultantă); Wg = acţiunea vântului
asupra timpanului (forţa rezultantă); Ba = grindă; SBa = tirant; S = căprior; BS = arbaletrier; Pfa = pană
de rigidizare; Pftr = pană portantă; St = pop; Str = arbaletrier; Hs = pop; Zd = cleşte dublu; K = legătură
superioară; K0 = contrafişă longitudinală; R = contrafişă transversală; Wr = contravântuire.

2 După Mittag, Martin, Pratique de la construction des bâtiments. Editions Eyrolles, Paris, 1987.

98
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

A. ŞARPANTE CU FERME-CĂPRIORI

99
CONSTRUCŢII DIN LEMN

A. ŞARPANTE CU FERME-CĂPRIORI

100
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

A. ŞARPANTE CU FERME-CĂPRIORI

10
1
CONSTRUCŢII DIN LEMN

A. ŞARPANTE CU FERME-CĂPRIORI IN ZĂBRELE

a) FERME PENTRU CONSTRUCŢII FĂRĂ POD SAU CU POD PIERDUT

FERME UŞOARE PREFABRICATE DIN SCÂNDURI

Deschideri curente: 6 - 8 m. Interax 0.50 - 1.00 m. Dimensiunile scândurilor: 45 x 150 mm. Prinderi
mecanice.

FERME UŞOARE PREFABRICATE DIN SCÂNDURI

Construcţie fără pod (ferme vizibile în spaţiul interior). Imbinări cu conectori dinţaţi.

102
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

10
3
CONSTRUCŢII DIN LEMN

FERME UŞOARE PREFABRICATE DIN SCÂNDURI IMBINATE CU CUIE

a. Detaliu streaşină;

b. Detaliu coamă.

1. Invelitoare plăci ondulate; 2. Şipci; 3. Talpă superioară; 4. Talpă inferioară; 5. Plăci din derivate de
lemn; 6. Spumă poliuretan; 7. Placă b.a.; 8. Tencuială; 9. Scânduri de închidere a streşinii; 10. Fante
pentru circulaţia aerului, închise cu grile anti-insecte; 11. Element de coamă.

b) FERME PENTRU PODURI LOCUIBILE

FERME UŞOARE PREFABRICATE DIN SCÂNDURI PENTRU PODURI LOCUIBILE

Deschideri curente: 6 - 8 m. Interax 0.50 - 1.00 m. Dimensiunile scândurilor: 45 x 150 mm. Prinderi
mecanice.

104
B. ŞARPANTE CU PANE

B1. ŞARPANTE CU PANE PE FERME CU ARBALETRIERI

FERMĂ SIMPLĂ, FĂRĂ PANE INTERMEDIARE

Căpriorii reazemă direct pe pana de coamă şi pe cosoroabă. Ferma este compusă din 2 arbaletrieri,
un pop (suspendat) şi un tirant. La acest tip de ferme popii nu intervin în stabilitatea ansamblului, dar
facilitează îmbinarea arbaletrierilor şi susţin tirantul spre a nu se încovoia sub greutatea proprie.
Deschideri uzuale:
4-5m

Secţiunile pieselor:

tirant 65 x 165; pop

105 x 105; pană de
coamă 165 x 65;
arbaletrier 165 x
65; căpriori 65 x 65

FERMĂ CU PANE INTERMEDIARE

Atunci când deschiderile cresc, este necesară rezemarea căpriorilor pe pane intermediare. Până la
deschideri de 9 - 10 m o singură pană intermediară este în general suficientă. In dreptul rezemării
panei intermediare, arbaletrierul este susţinut de o cantrafişă. Contrafişele sunt piese înclinate care
pornesc de la arbaletrieri şi se îmbină pe popul central. Ele transmit eforturi care tind să producă
coborârea popului. Eforturile transmise de contrafişe sunt proporţionale cu înclinarea lor.
Deschideri uzuale:
6-8m

Secţiunile pieselor:
contrafişă 65 x
165; tirant 65 x
165; pop 105 x
105; pană de
coamă 165 x 65;
pană intermediară
165 x 65; arbale-
trier 165 x 65;
căpriori 65 x 65
FERMĂ CU PANE INTERMEDIARE ŞI TIRANT FALS
Tirantul fals este o piesă orizontală care asociază cei doi arbaletrieri la nivelul rezemării panelor inter-
mediare. Tirantul fals lucrează la compresiune, în timp ce tirantul lucrează de regulă la întindere.
Tiran- tul fals se înrudeşte mai curând cu contrafişa decât cu tirantul. Popul serveşte la susţinerea
tirantului fals şi poate fi prelungit până la tirant. La acest tip de ferme este important ca arbaletrierii să
fie real- izaţi dintr-o piesă unică. In unele cazuri, porţiunea de pop situată sub tirantul fals se
înlocuieşte cu o coardă suspendată (care lucrează la întindere). Deschiderile acestor ferme pot
ajunge la 9 - 10 m, cu condiţia ca acoperişului să nu aibă pantă foarte mare. Deschideri uzuale: 6 - 8
m

Secţiunile pieselor:
tirant 75 x 225; tirant
fals 55 x 155; pop 105
x 105; pană de coamă
165 x 65; pană inter-
mediară 165 x 65;
arbaletrier 165 x 65;
căpriori 65 x 65

FERMĂ CU TIRANT RIDICAT

ÎIn general, fermele au dezavantajul de a face dificilă circulaţia prin pod, popii şi contrafişele
constituind obstacole. Aşa numitele ferme cu tirant ridicat permit utilizarea podurilor ca spaţii
locuibile. Originali- tatea sistemului permite ridicarea (sau ‘retragerea’) tirantului la 2 - 2.5 m deasupra
cotei planşeului. Fermele cu tirant ridicat pot avea arbaletrieri continui sau întrerupţi.

a) FERMĂ CU TIRANT RIDICAT ŞI ARBALETRIERI CONTINUI

În cazul fermelor cu arbaletrieri continui,
aceştia se prelungesc până la nivelul
cleştelui scurt cu care se îmbină, formându-
se astfel un sistem triangulat. Tirantul este
alcătuit din doi cleşti care prind arbaletrierii.
Deschideri uzuale:
- cu 1 pană 6-8m
- cu 2 pane 8 - 10 m

Secţiunile pieselor:
tirant ridicat 65x165; pop 155x155; pană de coamă 165x65; pană intermediară 165x
65; arbaletrier 165x 65; contrafişă reazem 165x 65; cleşte scurt 2x75x105
b) FERMĂ CU TIRANT RIDICAT ŞI ARBALETRIERI INTRERUPŢI
In acest caz, tirantul este susţinut de două contrafişe de reazem încastrate la bază în grinzile planşeu-
lui. Contrafişele de reazem sunt asociate cu cosoroaba prin intermediul unor cleşti scurţi. Contrafişa
de reazem şi tirantul sunt asociate cu o piesă înclinată, creindu-se astfel o triangulaţie care permite
pre- luarea forţelor din arbaletrier. Aceste ferme nu pot fi utilizate decât dacă panta acoperişului
este de
0
min.30 .

Deschideri uzuale:
- cu 1 pană 6- 8m
- cu 2 pane 8 - 10 m

Secţiunile pieselor
tirant ridicat 75 x 225; pop 75 x 225; pană de coamă 165 x 65; pană intermediară 165 x 65; arbaletrier
165 x 65; contrafişă reazem 165 x 65; contrafişă 165 x 65; cleşte scurt 2 x 75 x 105

FERMĂ TIP MANSARD

Ferma tip Mansard este o fermă cu tirant ridicat şi arbaletrier întrerupt care permite un volum locuibil
mare. Ea cuprinde 2 zone cu înclinaţii diferite: una cu pantă mică, situată la partea superioară, şi alta,
foarte înclinată, aproape de verticală, care constituie versantul de faţadă al mansardei. Frângerea
pan- tei trebuie să se situeze la min.2.50 m înălţime faţă de cota planşeului pentru ca mansarda să
fie locuibilă.

Fermele tip Mansard se compun dintr-un pop central, 2 arbaletrieri cu pantă mică, un tirant în cleşte,
contrafişe de reazem şi contrafişe de rigidizare. Contrafişele ce asigură indeformabilitatea îmbinării
din- tre tirant şi contrafişele de reazem, pot fi înlocuite cu corniere metalice.

Deschideri uzuale: 8 m

Secţiunile pieselor:
tirant ridicat 75 x 225; tirant în
cleşte 2 x 65 x165; con
travântuiri 165 x 65; pop 75 x
225; pană de coamă 165 x
65; pană intermediară 165 x
65; arbaletrier 165 x 65; con
trafişă reazem 225 x 75; con
trafişă 165 x 65
B2. ŞARPANTE CU PANE PE POPI (ŞARPANTE PE SCAUNE)

a) ŞARPANTE PE SCAUNE CU REZEMARE PE ZIDURI PORTANTE LONGITUDINALE

NODURI CARACTERISTICE

A A B C
b) ŞARPANTE PE SCAUNE CU REZEMARE PE ZIDURI PORTANTE TRANSVERSALE
ŞARPANTE DIN LEMN - DETALII

DETALII DE IMBINĂRI LA BAZA FERMELOR-CĂPRIORI ŞI A FERMELOR CU ARBALETRIERI

A B C
A. Prag simplu anterior
B. Prag simplu posterior
C. Prag dublu
D. Prag cu piesă de ranforsare din lemn
dur
E. Prag simplu anterior, cu eclise fixate D E F
cu cuie
F. Prag simplu posterior, cu eclise fixate
cu cuie
G. Prag dublu, cu eclise fixate cu cuie
H. Prag dublu, cu eclise fixate cu cram-
poane inelare din oţel G H

DETALII DE COAMĂ LA FERME-CĂPRIORI

A. Imbinare în furcă cu dorn de lemn

B. Imbinare la jumătate-lemn fixată cu
cuie
C. Rost drept cu eclisă din scândură
D. Imbinare cu piesă de susţinere din
lemn ecarisat, folosind ca rigidizare A B C
longitudinală
E. Imbinare cu piesă de susţinere din
scândură, folosind ca rigidizare longi-
tudinală
F. Rost drept cu piesă de susţinere lon-
gitudinală pe cleşti
D E F

DETALII DE COAMĂ LA ŞARPANTE CU PANE

A. Rost drept pe pană de coamă

B. Pană de coamă cu cleşti din scânduri A B
C. Pană de coamă pe pop
D. Pană de coamă pe pop de coamă la o fermă cu arbaletrieri
E. Pană de coamă pe popul central al unei ferme cu arbaletrieri
F. Rost de coamă cu eclise duble şi crampoane inelare din oţel

C D E F
DETALII DE ÎMBINARE A PANELOR INTERMEDIARE

2 3

4 6

DETALII DE IMBINARE A TIRANŢILOR SUPERIORI

110
110
A. Îmbinare în A B
coadă de C
rândunică,
rezis- tentă
la întindere
şi
compresiune
B. Îmbinare în
prag + cep D E
C. Îmbinare în F
prag + eclise din
scânduri
D. Îmbinare în
prag cu
reazem din
scân- duri +
eclise
E. Tirant fals
în cleşte
cu pană de
susţi- nere
inferioară
F. Grinzi
longitudinale pe
tirant fals în
cleşte

111
DETALII DE ÎMBINARE A POPILOR CU TIRANŢII FERMELOR

A. Imbinare uzuală pentru încărcări re-

duse

112
112
B. Suspendare simplă, economică
C. Suspendare pentru încărcări mari
D. Suspendare cu gujoane din oţel, pen-
tru încărcări foarte mari A B C
E. Suspendare cu etrieri în U şi corniere
încastrate
F. Îmbinare cu eclise duble, fixate cu cuie
G. Îmbinarea popului cu tirant superior în
cleşte şi contrafişe orizontale
H. Îmbinare popului cu contrafişe, grindă-
tirant şi grindă longitudinală
D E

F G H

DETALII DE REZEMARE A POPILOR

A. Rezemare simplă a unui pop de margine pe talpă chertată la jumătate-lemn

B. Rezemare ranforsată cu călcâi de lemn contra lunecării unidirecţionale
C. Rezemare ranforsată cu călcâi de lemn contra lunecării bidirecţionale
D. Pop în cleşte; îmbinare cu prag + buloane

A B C D

113
CONSTRUCŢII DIN LEMN

7.2. SISTEME DE ACOPERIRE PENTRU DESCHIDERI MEDII ŞI MARI

7.2.1. GRINZI / FERME + ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ

ELEMENT SECTIUNE SI VEDERE d L L/d Observaþii

(mm) (m)
Grinzi din 180-400 4-30 15-20 distanta
lemn între grinzi:
lamelar L/3 - L/5;
raportul d/b
= 5-8

Grinzi 200-2000 6-20 10-15

chesonate

Grindã în 500-2000 9-30 10-15

zãbrele
cu tãlpi de
lemn si
diagonale
din teavã de
otel

Fermã în 1200- 20-30 4-6 la interval

zãbrele fãrã 2000 de 600
pane mm

Fermã în 1000- 6-20 5-7 la interval

zãbrele + 3000 de 2-5 m
pane

Grinzi în 1500- 40-80 8-10 la interval

zãbrele din 3000 de 4-6 m
lemn

DUPĂ ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Ltd., 1988
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

FERMĂ ÎN ZĂBRELE

SCHEMA FERMEI

ÎMBINĂRI CU GUJOANE+
BULOANE

ÎMBINĂRI CU CUIE

SCHEME DE ACOPERIRE

DUPĂ ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Ltd., 1988

113
113
CONSTRUCŢII DIN LEMN

7.2.2. CADRE

ELEMENT SECTIUNE SI PLAN L L/d Observatii

(m)
Cadru rigid 12-35 30-50 distanta între cadre
din lemn cca. 4-6 m; raport L/h
lamelar = 5-7
cadrul poate fi curbat si
cu sectiune
variabilã, dar rezultã
mai scump;

Grindã si 4-30 18-22 cadrul nu este rigid în

stâlpi din planul sãu, asa încât
lemn lamelar sunt necesare
contravântuiri verticale

Cadru portal 9-45 20-40 distanta între cadre

cu sectiune cca. 4-6 m
chesonatã

Arce din 15-100 30-50 lungimea maximã

lemn lamelar convenabilã pentru
transport: 15-25 m;
raportul L/h = 5-7
forma arcelor
apropiatã de curba
funicular în cazul unor
încãrcãri importante;
plan rectangular sau
circular

DUPĂ ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Ltd., 1988

114
114
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

CADRE DIN LEMN LAMELAR

A. ÎMBINARE LA ‘CHEIE’

Variantă de cadru-portal realizat din elemente distincte

îmbinarea elementelor componente

B. LEGĂTURĂ LA FUNDAŢIE

115
115
CONSTRUCŢII DIN LEMN

CADRE DIN LEMN LAMELAR

VARIANTE DE REALIZARE A LEGĂTURII LA FUNDAŢIE PENTRU CADRE (ARCE) CU DIFERITE

SECŢIUNI

VARIANTE DE REALIZARE A LEGĂTURILOR DINTRE CADRELE TRANSVERSALE ŞI

ELEMENTELE DE RIGIDIZARE LONGITUDINALĂ

116
116
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

7.2.3. SUPRAFAŢE CONTINUI

SUPRAFEŢE CONTINUI

ELEMENT SECTIUNE SI PLAN L/h Observatii

L(m)

Suprafete cutate; 9-20 8-15 raportul w/d = 20-30;

panouri plane în grosime panou = 75-
2 straturi 200 mm

Paraboloid 12-30 2-8 necesitã grinzi de

hiperbolic; bordaj;
suprafata din 3 raportul L/d = 60-80
straturi de placaj

Boltã cilindricã; 4-8 necesitã grinzi de

suprafaþã din 3 9-30 bordaj;
straturi de placaj raportul w/h = 2-4

Acoperis 12-35 2-6 simplu de construit;

piramidal frecvent utilizatã cu
tiranti de otel la bazã

Cupolã din lemn 12-100 5-7 de regulã proiectia în

lamelar încleiat plan evidentiazã retele
tridirectionale, linii
radiale sau lamele
curbe; legãturi semi-
rigide sau cu cuie
Suprafata 15-25 5-7 de regulã elemente
cilindricã din lamelare dispuse pe 2
arce lamelare directii paralele
intersectate, creind
forme de 'diamant' în
proiectia în plan
Retea rectangularã cu
dublã curburã
(paraboloid hiperbolic)
Retea 12-80 5-10
rectangularã cu retea acoperitã cu
dublã curburã panouri de placaj;
(paraboloid raport L/d = 60-80
hiperbolic)

Cupolã reticularã 12-80 5-7 elementele retelei sunt

flexibile pentru a
permite curbarea;
forma urmãres te pe cît
posibil curba funicular
din greutatea proprie

117
117
CONSTRUCŢII DIN LEMN

REŢEA TRIDIRECŢIONALĂ DE GRINZI DIN LEMN LAMELAR

Îmbinare cu piesele metalice ascunse (“în inimă”)

SUPRAFEŢE CONTINUI DIN SCÂNDURI + NERVURI

nervuri ortogonale în 2 stra-

turi suprapuse + un strat de
scânduri dispuse diagonal

nervuri ortogonale în 2
straturi suprapuse + 2 stra-
turi de scânduri încrucişate
dispuse diagonal

nervuri ortogonale în 4 stra-

turi suprapuse + un strat de
scânduri dispuse diagonal

Variantă cu nervuri coplanare

118
118
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

8. EXEMPLE DE CONSTRUCŢII DIN LEMN

CONSTRUCŢII CU SCHELET - IMAGINI ÎN CURSUL EXECUŢIEI

A. SISTEM CU STÂLPI ŞI GRINZI (stâlpi la 3 - 4 m)

B. PEREŢI PORTANŢI CU SCHELET (montanţi la 60 – 90)

119
119
CONSTRUCŢII DIN LEMN

DIRECŢIA REGIONALĂ A AGRICULTURII ŞI PĂDURILOR - CHÂLONS-SUR-

MARNE, FRANŢA
Arhitectura: Roland Schweitzer
(Technique & Architecture 404, octombrie-noiembrie 1992)

SECŢIUNE PRIN FAŢADĂ

1. stâlp din lemn de pin;

2. grindă cu secţiune compusă;
3. plăci din derivate lem-
noase 22 mm;
4. placă b.a. 60 mm;
5. plafon plăci Heraklith;
6. scânduri lemn de pin 22 mm;
7. şipci suport;
8. termoizolaţie;
9. barieră de vapori;
10. plăci din derivate lem-
noase 16 mm;
11. plăci ipsos 13 mm;
barieră ploaie

SECŢIUNE VERTICALĂ
ŞI PLAN PLANŞEU, ÎN
DREPTUL UNUI STÂLP
EXTERIOR

SECŢIUNE PRIN
PLANŞEU ÎN DREPTUL
UNUI STÂLP INTERIOR

120
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

121
CONSTRUCŢII DIN LEMN

ATELIERE PENTRU ARTIŞTI electrice;

14 -
- Paris, Franţa planşeu
Arhitectura: Yann Brunel lemn
(Technique & Architecture 404, 7.3x15
octombrie-noiembrie 1992) cm; 15 -
grindă
lemn
lamelar 20
x 20 cm;
16 -
buloane;
17 - piesă
metal- ică
fixare
stâlp; 18 -
placă
suport
stâlp; 19 -
soclu
beton 30 x
30 x 10
cm.

Structură cu stâlpi
şi grinzi din lemn
lamellar. Tramă:
2.85X2.85m.
înălţime de nivel :
3m Îmbinări cu
buloane din oţel 1 - stâlp
lemn lamelar
inox 20 x
20 cm; 2 -
baghetă pro-
tecţie; 3 -
montant
lemn 8 x 10
cm; 4 -
panou placaj
bachelitizat;
5 - termoizo-
laţie 10 cm; 6
- panou pla-
caj
bachelitizat
fixat cu
şuruburi; 7 -
plintă 1 x 10
cm; 8 - riglă
de lemn 6 x
10 cm; 9 -
fîşie placaj
bachelitizat;
10 - şorţ
tablă inox;
11 - şapă
beton 5 cm;
12212 - izolaţie
fonică 3 cm;
13 - cabluri
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

ANSAMBLU LOCUINŢE (HLM) / CLAYES-SUR-BOIS, FRANŢA

Arhitectura: Dominique Cordesse
(Technique & Architecture 404, octombrie-noiembrie 1992)

1 - placare scânduri; 2 - şipci; 3 - barieră ploaie;

4 - contraplacaj; 5 - schelet lemn + vată de sticlă;
6 - placare interioară; 7 - contraplacaj; 8 - grinzi de
lemn; 9 - fonoizolaţie; 10 - plăci din derivate
lemnoase 13 mm.

123
CONSTRUCŢII DIN LEMN

CLUB ŞI MANEJ / Ecublens, Elveţia (1984)

Arhitectura: Atelier Cube, Lausanne(J. Natter, T. Herzog, M. Voiz, Construire en Bois 2, Presses
Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 1994)

Faţade din panouri prefabruicate, cu înălţime de

până la 2 etaje, cuprinzând: ramă, astereală,
placare exterioară. Termoizolaţia, bariera de vapori
şi placarea interioară sunt adăugate pe şantier.
1. perete exterior (186 mm)

- placare interioară cu scânduri orizontale (22 mm)

- barieră de vapori
- termoizolaţie ( 80 mm)
- astereală scânduri diagonale ( 22 mm )
- strat aer ventilat/şipci verticale (40 mm)
- placare exterioară cu scânduri orizontale lambă
şi uluc, geluite şi impregnate în autoclavă (22 mm)

2. stâlp beton
3. grindă principală din lemn lamellar
4. grindă secundară
5. grindă de faţadă (120 X 240 mm)
6. panou de faţadă prefabricat + termoizolaţie şi
placare interioare montate pe şantier
7. lamele mobile din lemn (parasolare)
8. acoperitor de rost

124
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

GRĂDINIŢĂ DE COPII - CONSTRUCŢIE PROVIZORIE / Bâle, Elveţia

Arhitectura: Meinrad Morger, Heinrich Delego, Gerhard Prętre
(Technique & Architecture 404, octombrie-noiembrie 1992)

1 - învelitoare; 2 - contraplacaj 21 mm; 3 - fantă venti-

lare cu grilă; 4 - termoizolaţie 120 mm; 5 - contraplacaj
16 mm; 6 - placare cu scânduri; 7 - spaţiu ventilare 24
mm; 8 - barieră ploaie; 9 - termoizolaţie 150 mm; 10 -
plăci din derivate lemnoase 16 mm; 11 - grindă princi-
pală; 12 - grindă secundară; 13 - geam termoizolant

125
CONSTRUCŢII DIN LEMN

TRADA OFFICES / High Wycombe, England (1976)

Clădire de birouri cu 3 nivele: parter din zidărie + 2 etaje cu structură din lemn.
Arhitectura şi structura: TRADA
(Orton, Andrew, The way we built now: form, scale and techniqe. Van Nostrand Reinhold (UK) [Link].
1988)

VEDERE PARŢIALĂ A FAŢADEI NORD-EST

Concepţia clădirii permite execuţia rapidă, prin montarea de subansambluri şi elemente prefabricate,
panouri de faţadă sunt asociate între ele cu cuie, la colţuri fiind utilizate buloane. Panourile au fost ast-
fel concepute încât să poată fi manevrate de 2 oameni, în timp ce pentru punerea în poziţie a compo-
nentelor scheletului din lemn tare (stâlpi şi grinzi) este necesară o macara.
Toate panourile folosesc placaj de 9.5 mm grosime, fixat cu cuie + încleiere pe rame din lemn moale
50x75 mm. Rosturile dintre panourile de faţadă sunt acoperite la exterior cu baghete verticale din
lemn moale.

126
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

TRADA OFFICES / High Wycombe, England (1976)

VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE EST

PLANUL PRIMULUI NIVEL

Grinzile planşeului primului nivel şi ale celui de acoperiş (nervuri dese din lemn tare) reazemă pe
grinzi chesonate, integrate faţadei lungi, şi, la interior, pe un şir de stâlpi şi grinzi din lemn tare, în
zona cen- trală a clădirii. Grinzile chesonate de faţadă sunt fixate cu cuie de panourile de faţadă
înferioare şi sunt acoperite la exterior cu un bandou orizontal din scânduri fălţuite.
Stâlpii şi grinzile de pe linia mediană preiau numai încărcări gravitaţionale, ca atare sunt necesare
îmbinări simple între stâlpi şi grinzi (noduri articulate). Panourile de faţadă preiau restul încărcărilor
gravitaţionale, precum şi solicitările din acţiuni orizontale (vînt).
Această rezolvare permite un spaţiu interior liber şi constituie o bună strategie contra focului; stâlpii şi
grinzile principale au secţiuni mari şi protecţia lor antifoc se bazează pe carbonizarea superficială;
panourile de faţadă, mai vulnerabile dar mai puţin încărcate, au contraplacajul şi ramele protejate de
termoizolaţia din vată minerală şi de plăcile fibrolemnoase de la interior. Rezistenţa la foc cerută a fost
30’ (o rezistenţă de o oră ar fi fost obţinută uşor, prin majorarea secţiunilor de stâlpi şi grinzi, şi prin
suplimentarea placării rezistente la foc, la pereţi şi planşee). La proiectarea planşeelor de lemn, rigid-
itatea cerută (limitarea deformabilităţii) determină frecvent dimensiunile grinzilor secundare, ca şi uti-
lizarea unui lemn tare cu modul de elasticitate mai mare decît al lemnului moale. (un modul de elas-
ticitate cu 60% mai mare permite o majorare a deschiderilor cu 25%). Grinzile secundare din lemn
tare utilizate în acest caz pot fi mai ieftine ca grinzile chesonate, din lemn lamelar sau din oţel, deşi,
pentru aceeaşi deschidere, au înălţime dublă faţă de o grindă din oţel.
127
CONSTRUCŢII DIN LEMN

TRADA OFFICES / High Wycombe, England (1976)

Concepţia de detaliu a avut în vedere posibilitatea ‘lucrului’ liber al lemnului funcţie de variaţiile de
umiditate. O barieră de vapori din polietilenă este prevăzută la faţa interioară a peretelui exterior pen-
tru a preveni condensul în interiorul peretelui, fenomen care ar reduce capacitatea de izolare termică
şi ar putea conduce la un conţinut crescut de umiditate în piesele de lemn.

SECŢIUNE PRIN PERETE EXTERIOR - SUD VEDERE PARŢIALĂ A FAŢADEI SUD-VEST

REZOLVARE CURENTĂ FAŢADĂ + FEREASTRĂ

a) placare cu scânduri orizontale fălţuite 19 mm; b) contraplacaj colorat 9.5 mm, fixat pe rame din
lemn moale 50x75 mm; c) nervuri planşeu de acoperiş 63x300 mm din lemn tare, la 400 mm
interax; d) termoizolaţie; e) spaţiu pentru trasee electrice peste tavan din scânduri; f)
termoizolaţie vată minerală 75 mm + barieră de vapori din polietilenă 65 m + P.F.L de densitate
medie 6 mm; g) nervuri de planşeu 75x300 mm din lemn tare, la 400 mm interax; h)
contraplacaj 16 mm; i) grindă chesonată 600 mm; j) grindă din lemn tare 100x280 mm; k) fundaţii
din beton 600x300 mm.

128
 CONSTRUCŢII DIN LEMN

CLĂDIRE DE BIROURI PENTRU PROFESIUNI LIBERALE / Waterloo, Belgia

Arhitectura; Samyn et Associes, SPRL
(Technique & Architecture 404, octombrie-noiembrie 1992)

129
CONSTRUCŢII DIN LEMN

plan şarpantă

secţiune transversală

secţiune longitudinală

130
MARIN TENNIS CLUB / San Raphael, California, SUA (1974)
Construcţie cu 2 nivele (parter şi supantă), structură cu stâlpi şi grinzi din lemn.
Arhitectura: Backen, Arrigoni and Ross
Structura: J. S. Papp and Associates
(Orton, Andrew, The way we built now: form, scale and techniqe. Van
Nostrand
Reinhold (UK) [Link].
1988)

PLAN PARTER

VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE VEST

Structura. Tramă 3.00x3.00m; stâlpi: 150x150 mm, pe 2 nivele; grinzi curente: 150x250 mm. Stabili-
tatea la acţiuni orizontale este asigurată pe 3 din faţade cu contravîntuiri diagonale din bare de oţel
(pe fiecare faţadă, traveile de capăt sunt rigidizate). Pe cea de a 4a faţadă (NE) construcţia exterioară
din zidărie asigură rigiditatea necesară. Planşeul de acoperiş acţionează ca diafragmă orizontală,
asoci- ind toţi stâlpii şi asigurînd conlucrarea de ansamblu. Cu condiţia ca toate elementele să fie
asociate în mod corespunzător între ele, acest tip de structură are un comportament favorabil în
zone seismice: lemnul este uşor, are o bună rezistenţă la şoc, iar îmbinările sunt capabile să
absoarbă deformaţii sub- stanţiale ramînînd totuşi intacte.
Închideri. Vitraj pe 2 nivele cu profile din lemn, retras faţă de perimetrul structurii.
Scheletul tridimensional din lemn este permanent vizibil, participînd la imaginea interioară şi
constituind
‘principiul ordonator’ al clădirii; totodată permite o trecere gradată interior - exterior.
Timp de execuţie (pentru 2 clădiri): 12 luni.
MARIN TENNIS CLUB / San Raphael, California, SUA (1974)

VEDERE TERASĂ FAŢADA SUD-VEST VEDERE ÎN LUNGUL FAŢADEI SUD-VEST

IMAGINE INTERIOARĂ DETALIU ACOPERIŞ

a) Stâlp de lemn; b) Grindă de bordaj; c) Pazie din
lemn de cedru; d) Podină din scânduri cu lambă şi
uluc; e) Strat de bitum + pietriş; f) Termoizolaţie rigidă;
g) Membrană impermeabilă; h) Plăci contraplacaj;
i) Opritor de pietriş
MAGAZIN ŞI EXPOZIŢIE, Rheinstetten-Forchheimer, Germania
Arhitectura: Archis
(Technique & Architecture 404, octombrie-noiembrie 1992)

Structură de acoperire cu perechi de grinzi înclinate din lemn lamellar (18 m ) deschidere associate la
coamă cu piese metalice aparente, îmbinate articulat; grinzile sunt subântinse cu tiranţi metalici şi
contrafişe ce preiau o parte din încărcările grinzii.
DEPOZIT, MAGAZIN ŞI BIROURI / Hergatz Germania
Arhitectura: Karl Baumschlager, Dietmar Eberle;
(Technique & Architecture 428, octombrie – noiembrie 1996)

plan nivel superior; expunere: schelet de lemn

plan nivel inferior; depozitare: structură beton armat

secţiune longitudinală; 1- hală expunere: 2- depozit: 3- birouri

structură din cadre de lemn lamelar prefabricate rezemate pe subasment din b.a. închiderile
au schelet propriu.
SALĂ DE SPORT / Heppenheim, Germania
Arhitectura: P. Hubner
(Detail nr. 1/1997)

Structură de acoperire din cadre de lemn lamellar.

ST. ANNE’S CHURCH / Fawley Court, Henley-on-Thames, England (1972)
Biserică cu structura din cadre de lemn lamelar.
Arhitectura: W. Crabtree and Jarosz
Structura: Taylor Whalley and Spyra / Rainham Timber Engineering
(Orton, Andrew, The way we built now: form, scale and techniqe. Van Nostrand Reinhold (UK) [Link]. 1988)

VEDERE DINSPRE VEST

PLAN PARTER
ST. ANNE’S CHURCH / Fawley Court, Henley-on-Thames, England (1972

VEDERE INTERIOARĂ CĂTRE EST

Corpul principal este constituit din 2 şiruri de cadre din lemn lamelar în formă de A cu înălţimi ce cresc
spre centrul bisericii; ele se întâlnesc pe o linie, în centrul navei bisericii, unde ambele coame înclinate
ating înălţimea lor maximă. Deschiderea cadrului cu înălţimea mai mică este 18.89 m. Cele 2
‘pachete’ de cadre A constituie entităţi structurale separate, cu contravîntuiri diagonale la capetele
fiecăruia din- tre ‘pachete’. Cadrele sunt articulate la baze şi la vîrf, iar elementele înclinate din lemn
lamelar au secţi- unea redusă în aceste zone. Toate cadrele din ‘pachetul’ de vest sunt diferite între
ele: elementele încli- nate au lăţimea de 120 mm, iar înălţimea lor la mijlocul deschiderii variază de la
324 mm la 918 mm. Elementele înclinate din ‘pachetul’ de est au 120x918 mm, cu excepţia cadrului
terminal de pe linia de joncţiune, care are 150x620 mm. Peste cadre sunt dispuse scânduri cu lambă
şi uluc de 64 mm grosime, aparente la interior; peste astereală este aşezatăi învelitoarea din tablă de
cupru.
Pentru pereţii interiori şi exteriori a fost folosită zidărie de cărămidă.
Comportament structural. Cadrele A se comportă ca arce triplu articulate în preluarea încărcărilor
grav- itaţionale. Din punct de vedere structural, elementele liniare sunt în general mai puţin eficiente
decât cele curbe, fapt mai puţin semnificativ în cazul pantelor foarte mari, dar mult mai ieftine. La
acţiuni ori- zontale, cele 2 plane ale acoperişului s-ar putea comporta ca plăci cutate dacă scândurile
ar fi asoci- ate în lungul rosturilor lor, dar, în cazul de faţă, s-a considerat mai convenabilă fixarea unor
contravîn- tuiri diagonale la extremităţile fiecărei unităţi structurale.
Construcţia a fost executată în 18 luni.
ST. ANNE’S CHURCH / Fawley Court, Henley-on-Thames, England (1972)

VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE VEST

SECŢIUNE VERTICALĂ PRINTR-UN CADRU DE

LEMN LAMELAR. NODURI CARACTERISTICE.

ÎMBINAREA DINTRE UN ELEMENT DE CADRU ŞI

CONTRAVÂNTUIRI. VEDERE ŞI PLAN.

a) element înclinat din lemn lamelar; b) conier de ancorare, fixat cu buloane de elementul din lemn şi de soclul din
beton; c) şapă mortar; d) plăci oţel + buloane; e) tijă din oţel; f) element de coamă; g) scânduri; h) contravîntuire
din lemn; i) plăci oţel + buloane; j) îmbinare cu sferă de oţel (articulaţie tip ‘nucă’) + buloane; k) placă oţel fixată
cu buloane de elementul din lemn lamelar.
PEPINIERĂ / Marche-en-Flamenne, Belgia
Arhitectură: Samyn et Associes

Suprafaţă ovoidală din două reţele associate. Dimensiuni în plan; 43 X 27 m ; înălţime: 12.5 m.
Închidere cu sticlă pirolizată, capabilă să împiedice supraâncălzirea.
PAVILION EXPOZIŢIONAL / Nara, Japonia
Arhitectura: M. Kibayashi

Suprafaţă cu dublă curbură din reţea de nervuri 4 X 7 cm cu ochiuri de 50 X 50 cm, în 4 straturi supra-
puse încrucişat.
BUNDESGARTENSCHAU LATTICE SHELL / Mannheim, Germany (1975)
Sistem de scoperire cu suprafaţă continuă reticulară din lemn şi infrastructură din beton.
Arhitectura: C. Mutschler and Partner
Consultant structură acoperire: Frei Otto
Structura de acoperire: Ove Arup and Partners
Infrastructura: H. Spah
(Orton, Andrew, The way we built now: form, scale and techniqe. Van Nostrand Reinhold (UK) [Link]. 1988)

IMAGINE AERIANĂ
VEDERE A STRUCTURII DETALIU DE NOD
DE ACOPERIRE PESTE STANDARD
SPAŢIUL PRINCIPAL,
a) şipcă lemn 50x50
PARŢIAL RIDICATĂ. IN mm; b) bară filetată 8
FUNDAL, ACOPERIREA mm;
RESTAURANTULUI. c) şaibă 55 mm; d)
şaibe resort (Grower)
3 x35 mm; e) şaibă
resort (Grower) 1 x 35
mm
BUNDESGARTENSCHAU LATTICE SHELL / Mannheim, Germany (1975)
Complexul include un spaţiu polifuncţional în
partea de vest, cu o deschidere est-vest de cca
60 m, şi un restaurant în partea de est, cu o
deschidere est-vest de cca 50 m. Cele 2 spaţii
principale sunt legate printr-un hol central cu 3
ramificaţii ce conduc spre exterior. Sub nivelul
principal există o amplă infrastructură din beton
care include depozite, utilaje şi spaţii auxiliare.
Planul cuprinde spaţii diverse, individualizate, dar
construcţia capătă un caracter unitar datorită
structurii de acoperire.

f) soclu din beton (linie plină); g) grindă de bordaj

din lemn lamelar pe stâlpi de oţel; h) grindă circu-
lară pe stâlpi din oţel, în zone concave; i) bordaj
cu cabluri; j) arcuri din lemn lamellar
Acoperişul are o formă cu dublă curbură şi este
alcătuit dintr-un grătar uşor din şipci de lemn de
50x50 dispuse pe 2 direcţii într-o reţea cu ochiuri
de 500x500 mm.
În condiţiile unei greutăţi reduse, structura acoperă
un spaţiu cu dimensiuni în plan de cca 60 m pe
ambele direcţii.
Sistemul este conceput ca ‘funicular’, respectiv
forma este aleasă astfel încât în cadrul structurii
să nu apară momente încovoietoare sub
greutatea proprie sau sub alte încărcări uniform
distribuite.
O reţea simplă constă din 2 straturi de şipci supra-
puse încrucişat. Inainte de ridicare, acoperişul are
forma unei reţele plane cu ochiuri pătrate. Reţeaua
simplă a fost utilizată pentru zona convexă cu cur-
bură mare, care acoperă o deschidere modestă; în
rest majoritatea suprafeţei acoperişului este real-
izată dintr-o reţea dublă, necesară pentru a asigu-
ra o rigiditate suficientă la încovoiere; în zonele
unde curbura este nulă (şi deci apar eforturi axiale
mari), a fost necesară o reţea triplă pentru a asigu-
ra suficientă rigiditate la încovoiere.

VEDERE INTERIOARĂ
Cel mai interesant aspect al unei astfel de structuri este capacitatea sa de a lua o formă liberă peste
aproape orice compoziţie de plan şi, totodată, de a fi ridicată la forma finală in situ, plecând de la o
reţea plană din şipci drepte. În cazul de faţă, grătarul de lemn a fost ridicat de jos şi pus în poziţie
folosindu-se eşafodaje, cricuri hidraulice şi motostivuitoare - una din cele mai ieftine soluţii de a pune
în operă o structură de acoperire cu deschideri mari. Această procedură de ridicare a fost posibilă
datorită flexibilităţii şipcilor şi îmbinărilor articulate dintre şipcile pe 2 direcţii permitând rotirea lor rela-
tivă în planul propriu; astfel, fiecare ochi de reţea iniţial pătrat se poate deforma diferenţiat, luând
forma diverselor paralelograme din cadrul suprafeţei finale cu dublă curbură.
BUNDESGARTENSCHAU LATTICE SHELL / Mannheim, Germany (1975)

Pe majoritatea conturului reţeaua este bordată de o scândură din contraplacaj aşezată pe suporţi din
oţel la 1.25 m interax, la parte inferioară fixaţi cu buloane pe un soclu din beton. In alte zone de mar-
gine, reţeaua este susţinută de o grindă înaltă din lemn lamelar, de 60 mm grosime, rezemată pe
stâlpi din oţel; stâplii sunt înclinaţi spre interior pe direcţia forţelor din reţea.

DETALIU IN ZONA BORDAJULUI CU SOCLU DE BETON

k) piese de blocaj; l) 2 cabluri x 6 mm diametru din câte 19 fire răsucite, la 4.5 m interax, pe direcţie
diagonală faţă de ochiurile reţelei; m) piese de blocaj asigurate cu 3 buloane 8 mm, conform detaliu-
lui de nod standard; n) scândură groasă din contraplacaj fixată pe plăci din oţel cu buloane 8 mm; o)
reazeme din oţel la 1.25 m interax; p) şipci de reţea fixate de scândura de bordaj cu buloane 10 mm;
q) baghetă de fixare a pânzei de acoperire.
BUNDESGARTENSCHAU LATTICE SHELL / Mannheim, Germany (1975)

În zona terasei restaurantului, a fost realizat un bordaj cu cabluri: 2 cabluri, fiecare tensionat la peste
6 t, dispuse parabolic ceea înseamnă că forţele din şipci sunt oarecum uniforme; totuşi un bordaj din
contraplacaj asigură oarecare rigiditate la încovoiere.

BORDAJ CU CABLURI ÎN ZONA RESTAURANTULUI

r) scânduri de bordaj din contraplacaj (2 x 36 mm grosime) care prind între ele marginea reţelei;
s) cabluri de bordaj 2 x 30 mm diametru; t) cablu întinzător 15 mm diametru; u) arc din contraplacaj;
v) stâlp din ţeavă rotundă de oţel 300 mm diametru.
BUNDESGARTENSCHAU LATTICE SHELL / Mannheim, Germany (1975)

Construcţia are la origine studiile efectuate pe o machetă la scară mică; folosind principiul echilibrului,
calculele bazate pe această machetă au condus la definirea geometrică exactă a formei ‘funicularului’
acoperişului sub încărcarea proprie. Altă machetă a fost realizată la scară, cu mare precizie, pentru a
reproduce caracteristicile structurale majore; în paralel, a fost realizată o modelare matematică menită
să simuleze cât mai aproape de realitate comportarea reţelei în toate aspectele sale de detaliu, sub
orice fel de încărcări. În final, s-a realizat o testare sub încărcare a structurii terminate, servind ca ve-
rificare a valabilităţii modelului matematic.
Cu toate că au fost necesare studii preliminare pentru stabilirea valorilor de calcul, întregul acoperiş a
fost proiectat şi executat în 18 luni.
Execuţia a durat 16 luni, inclusiv realizarea infrastructurii; reţeaua a fost întinsă pe eşafodaj, ridicată şi
acoperită în cca 7 luni.
Materialul de învelitoare este o plasă de poliester îmbrăcată cu pvc, furnizată în suluri şi fixată de
baghetele din lemn, cu agrafe din oţel galvanizat de 26 mm lungime. La margini, materialul este asi-
gurat cu cu benzi din oţel galvanizat şi şuruburi. Acolo unde pânza este perforată, este imediat
etanşată cu un film de pvc aplicat sub formă lichidă.

VEDERE DE ANSAMBLU DINSPRE EST

Bibliografie

FRISCH, Evelyn Carola, Zehn argumente fur den Holzbau. Lignum, Zurich, 2001.
GAUZIN-MULLER D., Le bois dans la construction. Editions du Moniteur, Paris, 1990.
GAVARINI, C., BEOLCHINI G.C., MATTEOLI G., Costruzioni. Elementi di tecnica delle costruzioni.
Hoepli, Milano, 1988.
GOTZ K-H, HOOR D, MOHLER K, NATTERER J, Construire en bois, choisir, concevoir, realiser.
Presses Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 1988.
HARDT, Dorian, Proiectarea detaliilor de constructii. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1973.
HARDT, D., Materiale pentru constructii si finisaje. IAIM, Bucuresti, 1996.
HARDT, D., SMIGELSCHI, M. si colectiv, Constructii 1 - Zidarie si lemn. IAIM, Bucuresti, 1991.
HERZOG, T., NATTERER, J., VOLZ, M., Construire en Bois 2. Presses Polytechniques et Universi-
taires Romandes, Lausanne, 1994.
MATANA, Michel, Charpentes ([Link] et Construire). Syros-Alternatives, Paris 1991.
ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK)
[Link]., 1988.
PRACHT, K, Les systemes constructifs en bois. Editions du Moniteur, Paris, 1981.
TSCHUMI, A.G., LUPU, M., Construction 1 - Le bois. EPFL-DA-ITB Chaire d'Architecture et Con-
struction, Lausanne, 1989-90.
VITTONE, Renée, Bâtir. Manuel de la construction. Presses Polytechniques et Universitaires
Romandes, Lausanne, 1996.
WACHSMANN, Konrad, Holzhausbau (1930) / ZORGNO, A. M., a cura di, Costruzioni in legno -
technica e forma. (Traducere din [Link] [Link]). Guerini Studio, Milano, 1992.
*** Amerikai Csaladi Haz Epitese-Faszerkezettel. Cser Kiado, Budapest, 1999.

Periodice:
BULLETIN BOIS nr. 35/1994, Lignum, Zurich.
DETAIL nr. 1/1997
DÉTAILS BOIS nr.7/1998. CNDB, Paris.
JOURNAL DE LA CONSTRUCTION nr. 5/1990, 6/1996, 9/1996
SÉQUENCES BOIS nr. 3/1995, 5/1995, 6/1995, 7/1995, 8/1995, 9/1996, 10/1996, 11/1996, 12/1996,
13/1996, 15/1997, 16/1997; numéro hors série sept.1996. CNDB, Paris
TECHNIQUE & ARCHITECTURE 404, octombrie-noiembrie 1992
TECHNIQUE & ARCHITECTURE 428, octombrie-noiembrie 1996
 CUPRINS

1. LEMNUL DE CONSTRUCŢII / 1
1.1. GENERALITĂŢI / 1
1.2. CARACTERISTICI TEHNICE / 2
2. SISTEME CONSTRUCTIVE / 7
2.1. SISTEME CONSTRUCTIVE CU STÂLPI ŞI GRINZI / 8
2.2. SISTEME CONSTRUCTIVE CU PEREŢI PORTANŢI / 13
3. ÎMBINAREA PIESELOR DIN LEMN / 21
3.1. ÎMBINĂRI TRADIŢIONALE ŞI MODERNE / 21
3.2. PIESE DE LEGĂTURĂ / 21
3.3. EXEMPLE DE ÎMBINĂRI / 30
3.4. PROTECŢIA PIESELOR METALICE DE ÎMBINARE / 38
4. PRINCIPII DE PROIECTARE A CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN / 39
4.1. CONCEPŢIA STRUCTURII PORTANTE / 39
4.2. PROTECŢIA CONTRA UMIDITĂŢII / 43
4.3. CONTROLUL DEFORMĂRII LEMNULUI / 48
4.4. PREVENIREA STRIVIRILOR LOCALE / 49
5. ALCĂTUIREA PRINCIPALELOR SUBANSAMBLURI / 51
5.1. ÎNCHIDERILE / 51
5.2. COMPARTIMENTĂRILE / 57
5.3. PANOURI PREFABRICATE / 57
5.4. EXEMPLE DE ALCĂTUIRI - DETALII CARACTERISTICE / 60
6. ELEMENTE STRUCTURALE COMPUSE / 88
6.1. GRINZI CU INIMA PLINĂ DIN ELEMENTE MASIVE SUPRAPUSE / 88
6.2. GRINZI CU INIMA PLINĂ DIN SCÂNDURI / 89
6.3. GRINZI ŞI FERME ÎN ZĂBRELE / 90
6.4. LEMNUL LAMELAR ÎNCLEIAT / 90
7. SISTEME DE ACOPERIRE / 93
7.1. SISTEME DE ACOPERIRE PENTRU DESCHIDERI OBIŞNUITE / 93
7.2. SISTEME DE ACOPERIRE PENTRU DESCHIDERI MEDII ŞI MARI / 112
8. EXEMPLE DE CONSTRUCŢII DIN LEMN / 119

BIBLIOGRAFIE / 144