PREPOZIŢIA

a. „După răsăritul soarelui, a doua zi, a fost în Piatra. Târgul îl mai văzuse, la iarmaroace; însă îl ştia dinspre alte părţi, a
îmbulzelilor de lume, a petrecerilor, crâşmelor, unde-i băteliştea muntenilor. Poposi cu flăcăul la un han ştiut. Au poftit carne
friptă la grătar şi pâne albă şi-au băut o garafă de vin. Cum a deschis gura să întrebe, Vitoria a aflat îndată unde poate găsi
pe domnul prefect. Asupra uni trebi care s-a petrecut în afară de târg, în hotarele ţinutului, numai prefectul are putere.”
(Mihail Sadoveanu, Baltagul )
b. „Cantonul tatălui meu este ca un nod de cale ferată.” (Mircea Nedelciu, Şi ieri va fi o zi )
Observaţi şi rezolvaţi!
1. Găsiţi prepoziţiile din primul text şi precizaţi felul lor (simple sau compuse).

2. Utilizând prepoziţiile simple identificate la exerciţiul anterior, formaţi cel puţin patru prepoziţii compuse.

3. Indicaţi, sub formă de schemă, raportul sintactic pe care îl indică prepoziţiile din fragmentul marcat.
Model:
a fost (verb, termen regent)

după

răsăritul (complement circumstanţial de timp, termen subordonat)

4. Ce rol are prepoziţia scrisă cu litere cursive în cel de-al doilea fragment de text?

Amintiţi-vă!
Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de cuvintele determinate.
Uneori, prepoziţia poate lega verbul copulativ de numele predicativ ( Alexandru este ca tatăl său.)
După structură, prepoziţiile se clasifică în:
 simple: în, la, spre, lângă, cu, pe, către etc
 compuse (prin alăturare: de lângă, până la, de pe, de la etc. sau prin sudare: despre, înspre etc.

Regimul cazual al prepoziţiei

a. „În aerul fierbinte de vară, rapidul de Bucureşti, anunţat la megafon cu câteva minute înaintea acceleratului special, se
forma cu încetineală pe linia doi, Pavel urmărindu-l lung cu privirea, întorcându-se apoi absent spre agitaţia din gară
provocată de sosirea celor două trenuri, Unui observator imobil mişcarea browniană a călătorilor i-ar părea haotică […] aşa
cum, fără rost, aceluiaşi ochi exterior, i s-ar părea până şi nebunia particulelor din primele minute ale universului, când
obiectivele primordiale ale materiei sau, conform concepţiilor religioase, intenţiile de creaţie divine nu exprimau existenţa
vreunui plan raţional sau, după caz, dumnezeiesc.” (Florina Ilis, Cruciada copiilor )

b. „Poate dintre toţi numai eu

Am rămas să port veşnic florile voastre
Scuturându-le, scuturându-le
Albe, sub ceruri albastre.

Căci sufletul copilului de-atunci

Adeseori învie-n mine —
Salcâmi, arbori de câmpie,
Cu flori albe, năpădite de albine.”
(A. E. Baconsky, Salcâmi )

1
 Observaţi şi rezolvaţi!
1. Transcrieţi prepoziţiile din primul text şi menţionaţi cazul cerut de fiecare.

2. Precizaţi care din aceste prepoziţii provin din alte părţi de vorbire.

3. Găsiţi în versurile de mai sus prepoziţia care nu este marcă a cazului. Cum explicaţi acest fapt?

Amintiţi-vă!
Prepoziţia este o marcă a cazului când precedă părţi de vorbire flexibile care posedă această categorie gramaticală:
substantivul, pronumele, numeralul cu valoare substantivală şi, rareori, adjectivul.
În ziua aceea am fost cel mai fericit om de pe pământ.
Dintr-odată, mi-am îndreptat privirile spre ei.
Membrii juriului l-au felicitat pe cel de-al doilea dintre concurenţi.
De mic a fost neastâmpărat.
Prepoziţiile pot cere unul din următoarele cazuri: acuzativ, genitiv sau dativ.

Prepoziţii care cer cazul Prepoziţii care cer Prepoziţii care cer cazul dativ
acuzativ cazul genitiv
PROVENITE DIN ADVERBE PROVENITE DIN PROVENITE DIN VERBE LA PROVENITE DIN
SUBSTANTIVE PARTICIPIU ADVERBE
cu, la, lângă, peste, întru, contra, împotriva, datorită
graţie asemenea,
despre, de lângă, pe sub etc. împrejurul, înaintea, mulţumită aidoma,
înapoia, deasupra, contrar,
dedesubtul etc. conform,
potrivit

a. „La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns

Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III )
b. „Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.” (Mihai Eminescu, Dorinţa )

Observaţi şi rezolvaţi!
1. În versurile de mai sus prepoziţia înaintea, chiar dacă este specifică genitivului, nu impune acest caz pronumelui
personal - mi, deoarece pronumele personal nu are forme neaccentuate la cazul genitiv. Care este cazul cerut de această
prepoziţie?

2
 2. Precizaţi cazul cerut de prepoziţia deasupra în cel de-al doilea fragment, luând în considerare faptul că, deşi este
specifică acuzativului, nu impune acest caz adjectivului pronominal noastră.

Amintiţi-vă!
Prepoziţiile specifice genitivului pot cere:
 cazul dativ când precedă pronume personale, forme neaccentuate, de care se leagă prin cratimă ( deasupra-i,
înainte-mi etc.)
 cazul acuzativ când precedă un adjectiv pronominal posesiv ( înaintea mea, asupra ta, contra noastră etc.);
Cum este corect?
Corectaţi greşelile din enunţurile de mai jos. Arătaţi de ce aceste exprimări nu sunt corecte.
Cu siguranţă vom ajunge înaintea familiei Preda şi Mariei Ionescu.
În marile oraşe, spaţiile verzi sunt din ce în ce mai puţine, datorită poluării.
Reţineţi!
Într-o enumerare de substantive/ pronume/ numerale cu valoare substantivală în cazul genitiv, însoţite de prepoziţie,
articolul genitival a apare înaintea fiecărui termen. (deasupra uşii şi a dulapului).
Prepoziţiile datorită, mulţumită şi graţie se folosesc pentru a exprima cauze favorabile ( Am reuşit datorită/ mulţumită/
graţie ei).

Exersaţi!
1. Identificaţi prepoziţiile din textele de mai jos, precizaţi felul lor şi cazul cerut de ele.
a. „Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.” (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram )
b. „Săteni cu feţele liniştite, cu muierile şi copiii după dânşii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiaţe pestriţe,
ridicate pe podişte de lemn, deasupra mulţimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate.” (Mhail Sadoveanu, Fântâna
hazului )

2. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor scrise cursiv în enunţurile de mai jos:

 Fiul este asemenea mamei.
 La auzul vorbelor ei, Robert s-a speriat şi a plecat repede. David a procedat asemenea.
 Nu are graţie în mişcări.
 A făcut o alegere bună graţie prietenului său.
 Mereu răspunde înainte.
 Mereu răspunde înaintea noastră.
 Am votat contra.
 Nu am votat contra măririi burselor elevilor premianţi.

3. Construiţi enunţuri în care să utilizaţi:

a. un substantiv propriu precedat de o prepoziţie simplă, în cazul acuzativ;

b. un pronume personal precedat de prepoziţie compusă, în cazul acuzativ;

c. un pronume personal demonstrativ precedat de o prepoziţie specifică genitivului;

3
 d. un pronume nehotărât precedat de o prepoziţie specifică dativului;

e. un adverb precedat de o prepoziţie.

4. Menţionaţi cazul pe care îl cere prepoziţia asupra: S-a năpustit asupra noastră. Alcătuiţi apoi două enunţuri în care
aceeaşi prepoziţie să ceară alte două cazuri.

5. Corectaţi enunţurile următoare:

 Mulţumită încurajărilor din partea părinţilor şi a sfaturilor primite de la profesori Dan a reuşit să câştige premiul cel
mare la concursul de matematică.
 A luat caietul după masă şi l-a pus în sertar.
 Locuieşte la Braşov.
 Îi place siropul din fructe
 Datorită neatenţiei la volan, a pierdut controlul maşinii.

Locuţiunea prepoziţională
„Muzeul Thyssen Bornemisza din Madrid. Am citit indicaţiile de pe pliant şi, urmându-le cu
atenţie, am intrat în holul mare unde săgeata pe care scria Avigdor Arikha era plasată la loc vizibil.
[…] Atunci am deschis pliantul şi am început să citesc despre Avigdor.
S-a născut în 1929 la Rădăuţi, în România, şi a început să deseneze încă din copilărie. La 12 ani
a fost deportat împreună cu tatăl său într-un lagăr german de concentrare din nordul Ucrainei, unde
a supravieţuit morţii tatălui datorită talentului pentru desen. De atunci încolo, după cum el însuşi
spune, a avut parte de trei momente de renaştere. Primul a fost eliberarea din lagăr în 1944, fiind
trimis din Ucraina în kibbutz-ul Maaleh Hamishah, lângă Ierusalim. De acolo, în 1948, s-a înrolat în
Războiul de Independenţă a Israelului, când a fost împuşcat cu un cartuş dum-dum. A ajuns la
Spitalul Militar în stare gravă şi acolo aproape că a fost etichetat mort, când o asistentă i-a găsit
actele şi s-a hotărât să-i anunţe familia înainte de a-i trimite trupul agonic la morgă. Sora pictorului a
ajuns rapid la spital şi a insistat ca Avigdor să fie operat. În urma operaţiei, a scăpat cu viaţă, marcând astfel cea de-a doua
renaştere. După studii la Ierusalim şi la Paris, pictorul a îmbrăţişat, la sfârşitul anilor ’50, expresionismul abstract.” (Olivia
Sgarbură, „În vizită la Avigdor”, Dilema Veche nr. 252, 11-17 decembrie 2008)

Observaţi şi rezolvaţi!
1. Identificaţi prepoziţiile din grupurile de cuvinte marcate în fragmentul de mai sus.

2. Înlocuiţi aceste grupuri de cuvinte cu prepoziţii adecvate.

3. Precizaţi ce sunt, ca părţi de vorbire, cuvintele precedate de aceste grupuri.

4. În care din cele trei situaţii grupurile de cuvinte cer un anumit caz?

5. Indicaţi grupul de cuvinte care nu impune un anumit caz cuvântului pe care îl precedă şi oferiţi o explicaţie pentru
acest fapt.

Reţineţi!

4
 Locuţiunea prepoziţională este grupul de cuvinte cu înţeles unitar care se comportă ca o prepoziţie (nu are înţeles de
sine stătător şi nu are funcţie sintactică; este un instrument gramatical şi se analizează împreună cu partea de vorbire în faţa
căreia se află).
Locuţiunea prepoziţională reprezintă marcă a cazului pentru următoarele părţi de vorbire: substantiv, pronume şi
numeral cu valoare substantivală. În asemenea situaţii, locuţiunile prepoziţionale cer cazul acuzativ sau genitiv.
Locuţiunile prepoziţionale care cer cazul acuzativ au drept ultim termen o prepoziţie specifică acuzativului ( aproape de,
în loc de, în afară de, în chip de, împreună cu, la fel cu etc.).
Locuţiunile prepoziţionale care cer cazul genitiv au formă articulată ( în faţa, în mijlocul, în spatele, în urma, în dreapta, în
stânga, din cauza, din pricina, de-a lungul, de-a latul etc.). Unele locuţiuni prepoziţionale care cer cazul genitiv provin din
locuţiuni adverbiale (în faţa, în spatele, în urma etc.)
 S-a aşezat în spate (locuţiune adverbială).
 S-a aşezat în spatele lui (locuţiune prepoziţională).
Observaţi şi rezolvaţi!
 Nu mai era nimeni în juru-i.
 La spectacolul de mâine va avea un loc rezervat în faţa mea.

1. Menţionaţi valoarea morfologică a cuvintelor precedate de locuţiuni prepoziţionale în enunţurile date.

2. Care sunt cazurile cerute de aceste locuţiuni prepoziţionale?

Reţineţi!
Ca şi prepoziţiile, locuţiunile prepoziţionale specifice genitivului pot cere:
 cazul dativ când precedă pronume personale, forme neaccentuate, de care se leagă prin cratimă ( în juru-i, în faţa-
mi etc.)
 cazul acuzativ când precedă un adjectiv pronominal posesiv ( în faţa mea, în jurul tău, în preajma noastră etc.);
Cum este corect?
Corectaţi greşelile din enunţurile de mai jos. Arătaţi de ce aceste exprimări nu sunt corecte.
 În ceea ce privesc noile reguli ale clasei, nu avem nimic de adăugat.
 Se simte în siguranţă în preajma părinţilor şi fraţilor.

Reţineţi!
În enunţuri de tipul În ceea ce privesc noile hotărâri ale directorului firmei angajaţii nu şi-au exprimat încă opinia acordul
la plural al verbului a privi este incorect. Subiectul acestui verb este pronumele relativ invariabil ceea ce, nu hotărâri.
Într-o enumerare de substantive/ pronume/ numerale cu valoare substantivală în cazul genitiv, însoţite de locuţiune
prepoziţională, articolul genitival a apare înaintea fiecărui termen. (în faţa grădinii şi a curţii).

Exersaţi!
1. Identificaţi locuţiunile prepoziţionale din textele de mai jos, precizaţi felul acestora şi cazul cerut de ele:
a. „Condus de Otilia, şi urmat de bătrân, Felix intră într-o odaie foarte înaltă, încărcată de un fum des şi înţepător de
tutun ca o covertă de vapor pe Marea Nordului. În mijlocul ei, la o masă rotundă prevăzută cu o mare lampă de petrol cu
glob de sticlă mată, se aflau, în faţa unui joc de table, trei persoane care la deschiderea uşii ridicară capul în felurite grade
de curiozitate.” (G. Călinescu, Enigma Otiliei )

b. „De-a lungul râuleţului se întind două şiruri de sălcii şi de răchită care se îndeasă mereu, până ce se pierd în crângul
din fundul văii.” (Ioan Slavici, Moara cu noroc )

c. „Ceea ce mă impresionase mai puternic cu ani în urmă la Paris, dincolo de bogăţia muzeelor şi de regalitatea
arhitecturii, fusese piaţa de păsări cântătoare de la Cité.” (Ana Blandiana, Târgul de cântec )
5
 2. Construiţi un enunţ în care ultima locuţiune prepoziţională identificată de voi la exerciţiul anterior să nu reprezinte o
marcă a cazului.

3. Menţionaţi cazul pe care îl cere locuţiunea prepoziţională în preajma: Dacă voi sta în preajma ta, voi reuşi să-mi
stăpânesc emoţiile. Alcătuiţi apoi două enunţuri în care aceeaşi locuţiune prepoziţională să ceară alte două cazuri.

4. Precizaţi valoarea de locuţiune prepoziţională sau locuţiune adverbială a cuvintelor scrise cursiv în enunţurile:
 Mereu merge în urma voastră.
 De ce ai rămas în urmă?
 În stânga se află noul sediu al băncii.
 Ne-am aşezat în stânga lui.
 Speriat, s-a oprit în faţa peşterii.
 În faţă a crescut un vişin.

5. Corectaţi enunţurile următoare:

 A lipsit de la şcoală din cauza de boală.
 În ceea ce privesc taxele de şcolarizare, s-a hotărât majorarea lor.
 Spre surprinderea tuturor, s-a revoltat împotriva prietenilor şi colegilor de clasă.

CONJUNCŢIA
a. „Ca să ajungă jos, trebuia să treacă peste tolbă. Păşi iute peste geanta de la şoldul vânătorului şi, la marginea ei, îi
mai veni sufletul la loc. Tocmai atunci ochii furnicii zăriră o bucăţică de pâne ce rămăsese prinsă în reţea. Oricât era de
grăbită, lucrul găsit ştia că nu se lasă-n drum; mai ales merindele.” (Emil Gârleanu, Călătoare!...)

b. „Am ignorat sau n-am descoperit atunci că lumea nu începe şi nu se sfârşeşte aici, în acest punct geografic. Dacă nu
mi s-a oferit şansa să spun ceva lumii, atât cât aveam de spus, trebuia să las lumea să-mi spună ea ceea ce doreşte. […]
Automat, am fost scos din rând, nu mai sunt nici ca ei, nici cu ei, nu mă judecă după criterii morale, religioase sau de altă
natură, nu sunt nici curajos, nici laş, ci altceva, un altceva greu de definit...Sunt scos din rând, asta e tot. Sigur, n-ar trebui să
am nici un motiv de jenă, fac ce vreau cu viaţa mea.” (Augustin Buzura, Drumul cenuşii )

Observaţi şi rezolvaţi!
1. Găsiţi în primul text conjuncţiile simple şi conjuncţia compusă.

2. Identificaţi în al doilea text citat conjuncţiile coordonatoare şi conjuncţiile subordonatoare.

3. Arătaţi care este rolul conjuncţiilor coordonatoare şi subordonatoare identificate la exerciţiul anterior.

Amintiţi-vă!

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă, în frază, două propoziţii (de acelaşi fel sau diferite) sau, în
propoziţie, două părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte, nume predicative, atribute, complemente).
După rolul lor în enunţ, conjuncţiile se împart în două categorii: coordonatoare şi subordonatoare.

6
 Conjuncţiile coordonatoare apar atât în propoziţie, cât şi în frază.
În propoziţie conjuncţiile coordonatoare fac legătura între părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte, nume predicative,
complemente care au acelaşi termen regent şi atribute care au acelaşi termen regent).
Părinţii şi copiii aşteaptă cu interes rezultatele la examen.
Răspunsul ei a fost sincer, dar neconvingător.
Vom cumpăra cărţi sau reviste.
În finalul romanului, scriitorul i-a oferit o ultimă şi neaşteptată şansă personajului pe care l-a creat.
În frază conjuncţiile coordonatoare fac legătura între două propoziţii de acelaşi fel, principale sau secundare care
depind de aceeaşi propoziţie regentă.
Maria nu fusese niciodată acolo şi mereu se întrebase cum era.
Mă întreb dacă va renunţa la idee sau o va aplica la noul proiect.
Conjuncţiile coordonatoare sunt:
 simple: şi, nici, ori, dar, iar, însă, ci, or, deci etc.
 compuse: ci şi.
Conjuncţiile subordonatoare apar numai în frază şi fac legătura între o propoziţie subordonată şi regenta ei.
Mă tem că va ploua şi astăzi.
Conjuncţiile subordonatoare sunt:
 simple: că, să, căci, dacă, deşi, fiindcă, încât etc.
 compuse: ca să.
Observaţi şi rezolvaţi!
Bătrânul, dezorientat, făcu întâi la stânga şi apoi o luă pe strada din dreapta.
Mergem astăzi sau mâine în vizită la părinţii lui Radu?
Pericolul a trecut, dar teama a rămas.
Aşadar, nu va rămâne singur în competiţie.
Ori vorbeşti frumos, ori taci.
Problema era însă alta.
Precizaţi care sunt conjuncţiile coordonatoare din enunţurile date şi arătaţi ce exprimă fiecare, completând în caiete
rubricile tabelului de mai jos:

Conjuncţii care exprimă Conjuncţii care redau Conjuncţii care Conjuncţii care introduc
ideea de asociere opoziţia între termenii pe exprimă alternanţa o concluzie, o
care îi leagă sau excluderea consecinţă

Reţineţi!
Conjuncţiile coordonatoare sunt:
 copulative (exprimă ideea de asociere): şi, nici.
Nici are valoare morfologică de conjuncţie numai în situaţia în care însoţeşte ambii termeni ai coordonării ( Nici eu,
nici tu nu am greşit.)
 adversative (redau opoziţia între termenii pe care îi leagă): dar, iar, însă, ci, or.
 disjunctive (exprimă alternanţa sau excluderea unor fapte, momente, însuşiri etc.): sau, ori, fie.
 concluzive (introduc o concluzie, o consecinţă a ceea ce s-a exprimat anterior): deci, aşadar.
Atenţie!
Conjuncţia şi poate fi adversativă (El răspunde, şi ea tace) sau concluzivă (Răzvan e doar un copil şi trebuie să-l
iertăm), iar conjuncţiile sau şi iar pot avea valoare copulativă ( Schiţa sau nuvela sunt specii ale genului epic ; Noi citim o
carte, iar tu asculţi muzică.)
Cum este corect?
Trei dintre enunţurile de mai jos au greşeli la nivelul punctuaţiei. Scrieţi în caiete enunţurile corecte.
 Tu vii iar eu plec.
 Ne-am dat seama însă că nu era cea mai buna decizie pe care am fi putut-o lua.
 Plângi sau râzi?
7
  Sau râzi sau plângi?
 Deci ne vom petrece concediul la munte.
 Aşadar vom alege un nou şef.
Reţineţi!
Când conjuncţiile copulative şi disjunctive apar în perechi ( şi…şi; nici…nici; ori…ori; sau…sau; fie…fie ), virgula precedă
al doilea termen (sau vii, sau pleci).
Înaintea conjuncţiilor coordonatoare copulative dar, iar, însă, ci se pune virgulă. Când se află în interiorul sau la finalul
propoziţiei, conjuncţia însă nu se desparte prin virgulă ( Cunoscând oraşul foarte bine, am început să străbat străzile pustii,
însă imediat m-am rătăcit/ imediat însă m-am rătăcit/ m-am rătăcit imediat însă ).
Conjuncţia deci nu se desparte prin virgulă de restul propoziţiei, în timp ce conjuncţia aşadar se desparte prin virgulă
(Aşadar,/ Deci vom colabora şi de data aceasta ).

Exersaţi!
1. Identificaţi conjuncţiile coordonatoare din textul de mai jos, precizaţi felul şi rolul lor.
„Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniseră cârciumarul cel nou cu nevasta lui tânără şi cu soacră-sa
cea bătrână, căci ei nu-l primeau pe drumeţ ca pe un străin venit din lume, ci ca pe un prieten aşteptat de multă vreme la
casa lor. Abia trecuseră dar câteva luni după St. George, şi drumeţii mai umblaţi nu mai ziceau că o să facă popas la Moara
cu noroc, ci că se vor opri la Ghiţă, şi toată lumea ştia cine-i Ghiţă.” (Ioan Slavici, Moara cu noroc )

2. Alcătuiţi două propoziţii în care să folosiţi:

a. două atribute adjectivale legate prin conjuncţia coordonatoare copulativă şi;

b. două nume predicative legate prin conjuncţia adversativă dar.

3. Construiţi două fraze în componenţa cărora să se afle:

a. două propoziţii principale coordonate prin conjuncţia coordonatoare concluzivă aşadar;

b. două propoziţii secundare coordonate prin conjuncţia coordonatoare disjunctivă ori.

4. Transcrieţi conjuncţiile subordonatoare din textul de mai jos şi apoi analizaţi-le ca în modelul dat:
„- Am înţeles. Bucuroasă aş fi să-l văd acasă.
- Ai să-l vezi. Aici, la urmă, s-arată bucurie şi dar.
Baba îşi purta prin casă trupu-i greu, căutând plosca de lemn, ca să toarne în ea rachiul cel bun de la Iordan. Îi tremurau
cărnurile pe şolduri şi creţurile obrajilor. Se întoarse gâfâind, ca să ieie măsuţa cu trei picioare. Ochii ei mici nu părăseau o
clipă pe nevasta lui Lipan.
Se aşeză iar pe laiţă. Vorbi cu glas schimbat:
- Dacă va fi nevoie, se poate trimite spre acel loc o pasere, care strigă noaptea şi are ochi de om. E mai greu şi-i cu
mare primejdie, dar se poate.” (Mihail Sadoveanu, Baltagul )
Model: să – conjuncţie subordonatoare simplă, leagă în frază o propoziţie subordonată ( să-l văd acasă) de regenta ei
(bucuroasă aş fi)

8
 5. Precizaţi valoarea morfologică a lui s din structura s-arată bucurie şi dar. Construiţi apoi un enunţ în care acest cuvânt
să fie conjuncţie.

6. Completaţi spaţiile libere cu câte o propoziţie secundară introdusă prin câte o conjuncţie subordonatoare adecvată.
 Şi-ar fi parcat maşina mai aproape de hotel……………………………………..
 Nu mă aşteptam……………………………………………………….
 Alexandru îi povesti totul prietenului său…………………………………………
 Nimeni nu va şti niciodată……………………………………………………….
 Am trăit momente frumoase aici……………………………………………….
 Uneori nu mă pot abţine…………………………………………….
 Zâmbetul lui părea forţat……………………………………………
 Bătrâna se ridică din pat……………………………………………
 În viaţa ei, n-a văzut un om atât de încântat………………………………………..
7. Construiţi enunţuri în care cuvintele iar şi nici să fie, pe rând, conjuncţii şi adverbe.

8. Precizaţi valoarea morfologică a cuvântului şi din următorul fragment:

„Era frumos în acea zi de noiembrie şi am rătăcit pe la şosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat şi pe acel şef
legionar şi pe Gheorghe al lui nea Costică…Am uitat şi de mine însumi, absorbit de contemplarea lacului şi stăpânit, fără
gânduri, de bucuria de a trăi. Eram fericit că scrisesem un roman de la început până la sfârşit (fiindcă mai începusem şi
altele, dar nu le terminasem) şi această certitudine îmi ajungea. Eroina, soţia falsului librar, bineînţeles că nu-şi omorâse
soţul şi nici nu se gândea s-o facă.” (Marin Preda, Viaţa ca o pradă )

9. Puneţi virgulele în enunţurile de mai jos:

 Am hotărât să mergem la munte fiindcă dorim să participăm la nişte cursuri de alpinism.
 Nu Maria ci Răzvan a fost sufletul petrecerii.
 Suntem convinşi că ori fratele tău ori sora mea ne va însoţi în excursie.
 Aşadar îi vom trimite un e-mail.

Locuţiunea conjuncţională
„Cunoşti deja toate locurile şi toate lucrurile de aici ca-n palmă, chiar dacă nu se vede nimic. […]
Eşti acum deasupra «camerei galbene». Habar n-am de ce i se zicea aşa, că n-avea pereţii galbeni. Poate îi rămăsese
numele de când o fi fost vopsită în galben, cine ştie? Sau poate i se zicea aşa, pentru că acolo se ţineau borcanele mari cu
miere aurie şi densă .” (Simona Popescu, Exuvii )

Observaţi şi rezolvaţi!
1.Găsiţi în locul grupurilor de cuvinte scrise cu litere cursive câte o conjuncţie potrivită contextului.

[Link]ţi ce rol au aceste grupuri de cuvinte la nivelul frazei.

3.Înlocuiţi prima conjuncţie din text cu unul din următoarele grupuri de cuvinte: numai că, precum şi, prin urmare.
Rescrieţi primul enunţ al textului, folosind grupul de cuvinte selectat şi indicaţi rolul lui la nivelul propoziţiei.

9
 Reţineţi!
Locuţiunea conjuncţională este grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o conjuncţie.
Locuţiunile conjuncţionale sunt de două feluri: coordonatoare şi subordonatoare.
Locuţiunile conjuncţionale coordonatoare funcţionează atât în propoziţie, cât şi în frază. În propoziţie locuţiunile
conjuncţionale coordonatoare fac legătura între părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte, nume predicative, complemente
şi atribute). În frază locuţiunile conjuncţionale coordonatoare fac legătura între două propoziţii de acelaşi fel, principale sau
secundare care depind de aceeaşi propoziţie regentă.
Locuţiunile conjuncţionale coordonatoare sunt:
 copulative: precum şi (Profesorii, precum şi elevii vor merge în excursie.)
 adversative: numai că, doar că (Te voi însoţi în excursie, numai că trebuie să-mi promiţi ceva.)
 concluzive: prin urmare, în concluzie, în consecinţă (Prin urmare, se impune prezenţa ziariştilor la discuţii.)
Locuţiunile conjuncţionale subordonatoare funcţionează numai în frază şi fac legătura între o propoziţie subordonată şi
regenta ei (pentru că, din cauză că, cu toate că, până să, fără să, de vreme ce, odată ce etc.): Cu toate că s-a pregătit intens
pentru concurs, s-a clasat pe ultimul loc.

Exersaţi!
1. Identificaţi locuţiunile conjuncţionale din textele de mai jos şi menţionaţi felul lor:
a. „- Nu, îţi repet, nu sunt îngrijorată de întârzierea lui! Iar cu banii de boilăr, chiar dacă Niki a împrumutat pe cineva fără
să-mi spună, acesta nu este pentru noi un motiv de supărare.” (Gabriela Adameşteanu, Dimineaţă pierdută )

b. „Mult timp n-are să treacă după ce dezlegaţi podul de la vad. Şi de îndată ce începeţi să plutiţi, au să intre şi caii în
Dunăre şi au să înoate spre malul de dincolo, cap lângă cap şi spinare lângă spinare.” (Ştefan Bănulescu, Vară şi viscol )

c. „Numai că pe mine m-a apucat deodată frigul şi au început, cu paltonul pe mine, să-mi clănţăne dinţii. Afară era mai
cald decât acolo.” (Marin Preda, Viaţa ca o pradă )

2. Înlocuiţi conjuncţiile scrise cursiv din enunţurile de mai jos cu locuţiuni conjuncţionale adecvate şi precizaţi felul lor:
Deşi candidatul a răspuns corect, juriul nu i-a acordat niciun punct.

Am plecat mai devreme de acasă, căci trebuia să mai zăbovească pe la mătuşa sa.

Dacă toţi şoferii ar respecta regulile de circulaţie, nu ar mai fi atâtea accidente.

Va mai spun încă o dată, ca să nu uitaţi.

Dar nimic nu-l impresiona.

3. Construiţi câte două enunţuri în care să utilizaţi două locuţiuni conjuncţionale coordonatoare, respectiv
subordonatoare.

4. Citiţi cu atenţie textul dat, pentru a răspunde cerinţelor formulate mai jos:
10
 „Bătrânul fusese încântat. A trebuit totuşi să-i explic, pentru orice eventualitate, că nu suntem numai noi doi şi că n-are
rost să arunce vreo grenadă după ce ne vom depărta puţin de groapă. N-au făcut-o, dar cu toate astea cehul era cam
indispus. Dacă ne vor urmări? Păreau oameni buni, însă eram totuşi în război. Am pornit în grabă, nervoşi, aşteptând din
clipă în clipă să auzim din spate zgomotul automatelor ruseşti. Oamenii, corecţi, nu ne-au urmărit. În noaptea aceea am
rămas într-un lan de grâu, iar, apoi, zi şi noapte, săptămâni întregi, înaintând şi reîntorcându-ne, ocolind satele devastate şi
podurile, unde trupe speciale vânau dezertori, dormind pe la ciobani, uitând de noi prin munţi, bărboşi, numai în zdrenţe, am
ajuns în ţară abia iarna, deci după întoarcerea armelor.” (Augustin Buzura, Feţele tăcerii )
a. Identificaţi conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale din text şi analizaţi-le, după modelul dat:
„să” – conjuncţie simplă, subordonatoare, marchează raportul de subordonare între propoziţia subordonată „să-i explic” şi
propoziţia regentă „A trebuit”.
b. Integraţi într-un enunţ cuvântul iar, cu o valoare morfologică diferită de cea din text.
c. Înlocuiţi ultima conjuncţie din text cu o locuţiune conjuncţională adecvată.

INTERJECŢIA
În liniştea serii, clopotele ding-dang.
- Măi copii, liniştiţi-vă!
Merge lipa-lipa.
- Hai cu noi la munte!
- Of, ce dificil este exerciţiul la matematică!
- Vai, vai! E mare minunea lui Dumnezeu!

Observaţi şi rezolvaţi!
1. Care interjecţii din enunţurile de mai sus exprimă o stare sufletească?

2. Găsiţi interjecţiile simple şi pe acelea compuse.

3. Precizaţi felul primelor două interjecţii (de adresare sau onomatopee).

Amintiţi-vă!
Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senzaţii, sentimente, îndemnuri sau imită diverse sunete şi
zgomote din realitatea înconjurătoare.
În funcţie de numărul de componente, interjecţiile sunt:
 simple: o, ah, uite, of, vai, pitpalac, cucurigu etc.
 compuse: hodoronc-tronc, ding-dang, tura-vura etc.
Atenţie! Structurile de tipul ham-ham, bla-bla, cioc-cioc, nani-nani nu sunt interjecţii compuse, ci interjecţii simple
repetate.
Interjecţiile onomatopeice imită sunete şi zgomote din realitatea înconjurătoare sau sugerează mişcări ( bâldâbâc,
zdrang, pleosc, poc, hapciu, miau, chiţ etc.).
Interjecţiile de adresare au un rol foarte important în comunicarea orală, deoarece sunt utilizate de către emiţător
pentru a se adresa direct unei persoane( măi, mă, bre etc.) sau pentru a atrage atenţia cuiva asupra unui lucru ( uite, iată, hei
etc.). Interjecţiile de adresare pot însoţi substantive în cazul vocativ ( Măi omule, ascultă ce-ţi spun!).
Cum este corect?
1. Care este forma corectă a interjecţiilor din enunţurile de mai jos?
Auzeam câinii ham-ham/ hamham.
Toată ziua trancafleanca/ tranca-fleanca.
Iacătă/ Iacă-tă şi omul nostru!
11
 Din camera alăturată se auzea tic-tac/ tictac.

2. Copiaţi în caiete enunţurile următoare: Of…îmi este foarte greu.; Voi tura-vura…mereu. Completaţi apoi spaţiile libere
cu semnul/ semnele de punctuaţie adecvat(e), alegând unul din răspunsurile de mai jos:
a. numai virgula, respectiv numai semnul exclamării;
b. virgula sau semnul exclamării, respectiv semnul exclamării sau niciun semn de punctuaţie;
c. numai semnul exclamării, respectiv nici un semn de punctuaţie.

Reţineţi!
De cele mai multe ori, interjecţiile compuse se scriu cu cratimă sau într-un singur cuvânt. Interjecţiile compuse
analizabile se scriu cu cratimă: cioc-boc, hodoronc-tronc, hopa-ţopa, tura-vura, tic-tac etc. Interjecţiile compuse sudate se
scriu într-un cuvânt: heirup, tralala, iacă(tă) etc.
Între componentele interjecţiilor simple repetate se utilizează cratima, dacă repetarea este obligatorie (cioc-cioc, nani-
nani etc.) sau virgula, dacă repetarea este facultativă (vai, vai; of, of).
După interjecţie se foloseşte virgula sau semnul exclamării, în funcţie de intensitatea a ceea ce exprimă. Interjecţiile cu
funcţie sintactică în propoziţie nu se despart prin virgulă. Dacă acestea sunt onomatopee, pot fi urmate de semnul
exclamării.

Funcţiile sintactice ale interjecţiei

Citiţi cu atenţie enunţurile următoare pentru a vă reaminti funcţiile sintactice ale interjecţiei:
 fără funcţie sintactică: Vai, ce greu este!
 predicat verbal (exprimat printr-o interjecţie predicativă): Hai cu noi în excursie!
 nume predicativ: E vai de noi.
 complement circumstanţial de mod: Merge şontâc-şontâc.

Exersaţi!
1. Identificaţi interjecţiile din enunţurile de mai jos şi arătaţi ce exprimă fiecare.
„- Taci, bre, nu te teme…Nu mori.” (Liviu Rebreanu, Hora morţii )
„- Datorii? Şi omul coborî parcă ruşinat pleoapele.
- Îhî…Cică la stat, din vechi.” (Vasile Voiculescu, Ciorbă de bolovan )
„Dacă-i aşa, hai şi tu cu noi, zise Harap-Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-
Alb )
„- Ia zvârle-l tu întăi, măi dracule!” (Ion Creangă, Dănilă Prepeleac )
„Ş-odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb )

2. Menţionaţi funcţia sintactică a interjecţiilor din următoarele enunţuri:

„Hai, Joiane, tată... Hai, Dumane, hai!” (Emil Gârleanu, Tovarăşii )
„Ah! În curând satul în vale-amuţeşte.” (Mihai Eminescu, Sara pe deal )
„Ehei, nepoate, aşa sa lăuda un neamţ, cum ai să te lauzi tu. Văd iepurile, trag în el – poc!”
(Mihail Sadoveanu, Sfaturi vechi )
Încă de dimineaţă, telefonul ţrrr!.
Se îndrepta pâş-pâş spre dormitor.
Şi uite aşa, tura-vura, s-a făcut amiaza.

3. Construiţi două enunţuri în care interjecţia paf să îndeplinească două funcţii sintactice diferite.

4. Indicaţi valoarea morfologică a cuvintelor scrise îngroşat:

Am cules un coş de gutui.
De, e greu să munceşti!
12
De mă însoţeşti, vin şi eu la petrecere.
Nu-i nimeni acasă.
I-am văzut în parc.
I!I! Ce bine îmi pare!
Ea-i cea mai frumoasă.

13