Substantivul

Dragă bunică,
Deși am părăsit doar de două zile orașul nostru, mi-este deja dor de tine și de colegii mei. În fiecare seară,
ascultând vântul și ploaia, mă gândesc la planurile pe anul acesta: cercul de ecologie „Floare-de-colț”, concursul
de desene „Ion Luchian”, schimbul de scrisori cu prietenii din Canada, petrecerile de ziua colegilor și toate
celelalte. Ce mai, o să fie un an școlar plin! Până una-alta, să-ți prezint însă locurile de pe aici.
Gazda la are stăm are doi câini și trei pisici care ne întâmpină în fiecare dimineață cu hămăieli și miorlăituri.
Le este interzisă plecarea din gospodărie, așa că ne țin companie aproape toată ziua. Nu le este frică de nimic și
sunt prieteni de nădejde. Eu mă plimb prin pădure cu părinții, privesc cu încântare apele, mai adun flori și frunze
pentru ierbar, dar seara abia aștept să deschid calculatorul și-mi citesc cu nerăbdare e-mailurile cu noutățile de pe
la școală. Să știi că trebuie neapărat să-ți pui și tu internet!
Acum te las, că mă strigă tata. Avem program de alergat împreună.

Cu drag, al tău nepot, Victor.

1. Ce crezi că reprezintă textul de mai sus?

 articol de ziar;
 conversație;
 telegramă;
 scrisoare;
 e-mail.

2. Selectează din textul dat câte două cuvinte care să denumească:

 ființe
 lucruri
 fenomene ale naturii
 stări sufletești
 acțiuni
 grade de rudenie

3. Rescrie cuvintele ortografiate cu inițială majusculă (literă mare) și spune ce denumesc ele.

Substantivul este partea de , care denumește obiecte în sens larg: ființe

(pasăre, copil, crocodil), lucruri (masă, creion, carte), fenomene ale naturii (ploaie, vijelie, cutremur, vânt),
însușiri (frumusețe, zgârcenie, înțelepciune), acțiuni ( , , ,), stări sufletești
( , , ) senzații ( , , ), relații
( , ).
Substantivele se recunosc prin:
a. numărare (un copil – doi copii);
b. articulare (copilul, creionul)
c. posibilitatea adăugării unui adjectiv propriu-zis sau a unui adjectiv pronominal demonstrativ (copil
frumos, acest creion).
 Felul substantivelor
A. Substantive – denumesc obiecte de același fel și se scriu cu inițială mică, dacă nu sunt la
începutul propoziției. Sunt substantive comune și denumirile lunilor și ale zilelor săptămânii, numele de
popoare, denumirile punctelor cardinale.
B. Substantive - denumesc numai anumite obiecte, pentru a le deosebi de altele de același fel
și se scriu cu inițială majusculă, indiferent unde se află ele în cadrul propoziției. Sunt substantive proprii:
nume de persoane ( , ), nume de animale ( ,
), nume de personaje din basm ( , ), toponimele ( ,
), nume de instituții ( , ,).
C. Substantive - sunt substantivele formate dintr-un singur cuvânt: grădină, elev, casă, piatră,
Brașov, Georgescu.
D. Substantive - sunt substantivele alcătuite din două sau mai multe cuvinte, ori provenite din
inițialele unor firme și instituții: bunăvoință, floare-de-colț, Valea Prahovei, TAROM.

4. Scrie câte patru substantive proprii, care să denumească:

 ape
 țări
 personaje literare
 autori de literatură
 echipe de fotbal
 instituții
 opere literare
 corpuri cerești
 sărbători

5. Identifică în al doilea alineat al scrisorii substantive formate prin derivare.

6. Formează, prin derivare cu sufix, alte substantive de la următoarele:

oraș
scrisoare
prieten
pădure
frunză

7. Dezvoltă următorul enunț, adăugând pe lângă fiecare substantiv un adjectiv:

Deși am părăsit doar doar de două zile orașul nostru, mi-este deja dor de tine și de colegii mei.

8. Treci la plural următoarele substantive: clepsidră, prim-ministru, cablu, cal-putere, zarzavagiu, om, broască,
muzeu, alee, moschee.

Ortografia substantivului
Se scriu cu literă mare toate componentele (cu excepția, de regulă, a cuvintelor ajutătoare) numelor proprii
care desemnează:
 1. Persoane:
2. Personaje religioase, mitologice, folclorice, literare:
3. Animale:
4. Entități geografice sau administrativ teritoriale:
5. Aștri și constelații
6. Marile epoci istorice și evenimente istorice majore:
7. Sărbători laice sau religioase:
8. Instituții:
9. Clădiri publice și monumente:

Se scrie cu literă mare numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic care reprezintă:
1. Denumirea organismelor de conducere ale compartimentelor din instituții:
2. Titluri de publicații periodice, opere literare, științifice:
3. Mărci de produse:
4. Nume științifice latinești de specii de animale sau vegetale:

Se scriu legat (într-un cuvânt, fără cratimă) substantivele precum:

bunăstare binecuvântare
binefacere dreptunghi
demâncare fărădelege
preaplin primăvară
primadonă răuvoitor
subsol untdelemn
valvârtej

Se scriu cu cratimă substantive precum:

argint-viu an-lumină
bună-credință bună-creștere
bună-cuviință bun-gust
bun-rămas cal-de-mare
cuvânt-înainte floare-de-colț
gură-spartă mamă-mare
rea-credință rea-voință

Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse din:

 Adjectiv+substantiv: bunăstare, dreptunghi, duraluminiu, triplusalt; compusele asemănătoare, dar nesudate se
scriu cu cratimă (bună-credință = onestitate) sau dacă este grup de cuvinte, componentele se scriu separat (bună
stare – stare bună);
 Elemente de compunere neologice: acvaplanare, aeroambulanță, gastroenterolog, metaloplastie, neocomunism,
teleconferință.

Se scriu cu cratimă substantivele compuse, cu articulare și flexiune și la primul element:

 Adjectiv+substantiv: bun, rău: bună-credință – onestitate, bună-cuviință – politețe, bună-dimineața – plantă,

bun-gust – simț estetic, bun-rămas – adio, cuvintele care își păstrează autonomia se scriu separat: bună creștere, cu
sensul „dezvoltare bună” sau bunul gust al libertății.
 Dublu, triplu: dublu-casetofon, triplu-sec, triplu-voal; secvențele cu structură similară, dar în care componentele
își păstrează autonomia se scriu în cuvine separate: dublu ve, triplu exemplar, dar se scriu și sudat: triplusalt.
 Prim și viceprim: prim-balerin, prim-ministru, prim-plan, prim-secretar, prim-pretor, viceprim-ministru.
 Substantiv+substantiv în nominativ: an-lumină, artist-cetățean, bas-bariton, bloc-turn, cal-putere, câine-lup,
contabil-șef. Cratima dispare în cazul în care substantivul compus este separat de alți termeni: buna sa credință,
dublul său casetofon.

Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanțe chimice distincte și specii
de plante sau de animale (cu nume științifice diferite). De exemplu: argint-viu (mercur), limbă-de-mare (pește),
ciuboțica-cucului (plantă), vaca-Domnului (insectă).
*se scriu în cuvinte separate numele de funcții compuse, ca : director adjunct, comisar principal, director
general.

1. Subliniază cu o linie substantivele comune și cu două linii pe cele proprii:

Atunci Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun ei de ospătează și beau cât le trebuie. Dar ce
are a face? Parcă nici nu se cunoștea de unde au mâncat și au băut; că doar mâncare și băutură era acolo, nu șagă;
dă, ca la împărăție.
- Hai, ia dăți-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crâmpoțit mâncarea, ziseră atunci Flămânzilă și Setilă.

2. Alege prin subliniere forma corectă pentru din exemplele de mai jos:
Arcul de Triumf / Arcul de triumf este o clădire interesantă.
Vărul meu este student la litere/ Litere.
La istorie am discutat despre Războiul de Independență/ Războiul de independență.
Caut pe hartă Marea Britanie/ marea Britanie.
Tatăl meu mi-a vorbit despre Institutul de lingvistică/ Institutul de Lingvistică.

3. Construiește enunțuri cu formele duble de plural ale substantivelor bandă și colț.

Bandă-bande (grupuri)/ benzi (fâșii)

Colț-colțuri (cotloane, unghere)/ colți (dinți ascuțiți, canini)

4. Descoperă formele de plural ale substantivului corn (trei forme) și explică-le.

Categoriile gramaticale ale substantivelor

Genul, numărul, cazul
I. Genul substantivelor
Substantivele au trei genuri:
a. Genul : un copil/doi copii;
b. Genul : o floare/două flori;
c. Genul : un dulap/două dulapuri;

*Există nume de animale, păsări, insecte care au aceeași formă pentru genurile masculin și feminin, numite

: fluture, cămilă, lăcustă, dihor, țânțar, gândac, privighetoare, cărăbuș.

II. Numărul substantivelor

Substantivele au două numere:
 a. Numărul singular : copil, floare, dulap;
b. Numărul plural : copii, flori, dulapuri.

 Au formă numai pentru singular, adică sunt defective de plural, următoarele substantive:
- Majoritatea substantivelor proprii : Dunăre, Cluj, Brașov, Mihai, Ioana.
- Substantivele comune care denumesc orânduieli sociale ( sclavagism, feudalism), religii
(creștinism,catolicism, dubism, islamism), însușiiri ( înțelepciune, bunătate), materii (aur, argint, sânge,
zahăr), sporturi ( fotbal, baschet, tenis, atletism).
 Au forme numai pentru plural, adică sunt defective de singular următoarele substantive:
- Unele substantive proprii: Iași, București, Carpați;
- Substantivele comune: icre, câlți, tăiței, zori, moaște.

 Substantivele colective denumesc totalități sau grupări de ființe și lucruri, adică au formă de singular și
înțeles de plural; ele respectă întocmai categoriile gramaticale ale oricărui substantiv: ceată, grup, grupă, stol,
turmă, tinerime, țărănime, intelectualitate, omenire, brădet, mărăciniș, porumbiște, lăstăriș.

III. Cazurile substantivelor

Formele pe care le iau substantivele pentru a îndeplini o funcție sintactică în propoziție se numesc cazuri.
Substantivele au cinci cazuri:
1. Cazul nominativ (N)
2. Cazul acuzativ (Ac)
3. Cazul genitiv (G)
4. Cazul Dativ (D)
5. Cazul vocativ (V)

Cazurile se stabilesc, în general, cu ajutorul întrebărilor:

Nominativ – cine? ce?
Acuzativ – ce? pe cine/ce? cu cine/ce? la cine/ce? lângă cine/ce? de la cine/ce? unde? când? cum?
Genitiv – al, a, ai, ale cui?
Dativ – cui?
Vocativ – nu are întrebări.

Cazul nominativ – funcțiile sintactice.

1. Subiect
2. Nume predicativ
3. Atribut apozițional

Cazul acuzativ – funcțiile sintactice.

1. Complement direct
2. Complement indirect
3. Complement de agent
4. Atribut substantival prepozițional
5. Nume predicativ
6. CCL
7. CCT
8. CCM
9. Complement circumstanțial de cauză
10. Complement circumstanțial de scop

Cazul genitiv – funcțiile sintactice.

1. Atribut substantival genitival
 2. Atribut substantival prepozițional
3. Atribut substantival apozițional
4. Nume predicativ
5. Complement indirect
6. CCL
7. CCT
8. CCM
9. Complement circumstanțial de scop

Cazul dativ – funcțiile sintactice.

1. Atribut substantival prepozițional
2. Atribut apozițional
3. Nume predicativ
4. Complement indirect
5. CCM
6. Complement circumstanțial de cauză

Cazul vocativ nu are funcții sintactice, este cazul adresării directe.

Substantivele în vocativ au:

a. Formă proprie, construită cu desinențele:
- e – copile! Ioane!
- o – fato! Mario!
b. Aceeași formă cu substantivele în nominativ: frate, mamă etc.
c. Formă construită cu ajutorul articolului hotărât: fraților, mamelor.

1. Subliniați substantivele defective din lista următoare, organizându-le pe cele două categorii învățate: pat,
inteligență, aur, ierburi, fasole, caiet, sinceritate, liniște, noapte, Dobrogea, calcul, cană, Fălticeni, tată, prietenie,
câlți, obstacol, pantaloni, sunet, sclavagism, credință, volei.
Substantive defective de plural:

Substantive defective de singular:

2. Subliniază în enunțurile următoare substantivele care denumesc mulțimi sau grupări de elemente de același fel:
În timpul dimineții, herghelia este plină de vizitatori.
Știu multe despre triburile din Africa.
Mergând prin pădure, am găsit un aluniș.
Muncitorimea cere condiții de muncă europene.

3. Formează, prin derivare de la următoarele cuvinte, substantive care denumesc grupări sau colectivități, după
modelul dat:
student-studențime;
țăran –
brad –
frunză –
tânăr –

4. Dă exemple de substantive colective care desemnează o grupare de :

nuci -
sportivi -
păsări –
stejari –
elevi –
muzicieni –

*Cazul acuzativ
Din, de, la, pe, spre, fără, lângă, sub, în, până, de la, de pe la, pe lângă, de către, față de, înainte de, împreună cu,
în loc de.
*Cazul genitiv
Asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, împrejurul, îndărătul, în față, în spate, în/din
mijlocul, de-a lungul, de-a latul, din cauza, din pricina, în locul,Cazul Funcția sintactică
în jurul, în timpul.
1. Coperta cărții s-a rupt.
2.*Cazul dativ
Acesta e cartea ta de biologie.
[Link]ă,Cartea nouăgrație,
mulțumită, este înconform,
bibliotecă.
contrar, potrivit, asemenea, aidoma.
4. Lecția nouă este în carte.
5. Observ că această broșură arată ca o carte.
6. Lecția din carte este mai structurată.
7. Elevii acordă cărții o importanță deosebită.
8. Am vorbit despre cartea apărută recent.
9. Tu citești o carte.
10. Textul din mijlocul cărții este captivant.

5. Precizează cazul și funcția sintactică a substantivelor evidențiat:

 6. Identificați substantivele, precizând cazul și funcția sintactică:

Mirosul de fum al gărilor nu putea să alunge din nările mele puternica mireasmă a atâtor roade… Acolo,
Cazul Funcția sintactică
1. Ioana este elevă.
2. Ea este Ioana.
3. Cărțile Ioanei sunt pe masă.
4. Profesorul dă sfaturi Ioanei.
5. Copiii sunt aidoma Ioanei.
6. O văd pe Ioana.
7. Ioana, grăbește-te!
8. Copiii din fața Ioanei sunt gălăgioși.
9. Florile sunt pentru Ioana.
10. Merg după Ioana.
începând de la pasul Prislopului, plămânii mei absorbiseră tot felul de rășini de brad, concentrând în ele esența
sălbatică a pădurii… (Geo Bogza, Veneam la vale)

Substantivul Cazul Funcția Substantivul Cazul Funcția

sintactică sintactică

7. Completează tabelul, folosind substantivele prieten și Anca în propoziții adecvate:

Caz Funcție Exemple

sintactică

S
N
N.P

CD

CI

CCM
Ac.
CCL

CCT

Atr.

G Atr.
D CI
fără funcție
V sintactică