Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată o acțiune, o stare sau existența.
Clasificare:
1. Verbe predicative = pot forma singure predicatul: citesc, scriu, voi cânta
2. Verbe nepredicative = NU pot forma singure predicatul, pot fi:
A) Auxiliare : A FI, A AVEA, A VREA
B) Copulative
Verbele auxiliare = ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse
A fi este auxiliar și ajută la formarea:
Indicativului: viitor anterior – voi fi citit
Conjunctivului, perfect – să fi citit
Condițional- optativului, perfect – aș fi citit
Infinitivului perfect – a fi citit
A avea este verb auxiliar când ajută la formarea:
Indicativului –> a) perfect compus: am mâncat, am citit
ai mâncat, ai citit
a mâncat, a citit
b) viitor popular: am să citesc avem să citim
ai să citești aveți să citiți
are să citească au să citească
Condiționalului optativ – prezent : aș scrie, ai scrie, ar scrie
Perfect: aș fi citit, ai fi citit, ar fi citit
! A AVEA = verb predicativ când are sensul de “a poseda”
Ex: Eu am o casă nouă
! A VREA = verb predicativ când are sensul de “a dori”
Ex: Eu vreau o casă nouă
A vrea ajută la formarea viitorului:
a) Simplu: voi scrie, vei scrie, va scrie, vom scrie, veți scrie, vor scrie
b) Anterior: voi fi scris, vei fi scris, va fi scris, vom fi scris, veți fi scris, vor fi scris
MODURILE VERBULUI
A) Moduri personale (predicative)
1. Indicativ (arată o acțiune reală, sigură și are toate timpurile)
Prezent: eu citesc, tu citești, el citește, noi citim, voi citiți, ei citesc
Imperfect: eu citeam, tu citeai, el citea, noi citeam, voi citeați, ei citeau –> acțiune începută, dar
neterminată
Perfect simplu: !! eu citii, tu citiși, ! el citi, noi citirăm, voi citirăți, ei citiră
Perfect compus: eu am citit, tu ai citit, el a citit, noi am citit, voi ați citit, ei au citit –> compus din
auxiliarul verbului “a avea” și participiul verbului de conjugat
Mai mult ca perfectul: eu citisem, tu citiseși, el citise, noi citiserăm, voi citiserăți, ei citiseră
Viitor: eu voi citi, tu vei citi, el va citi, noi vom citi, voi veți citi, ei vor citi
Viitor anterior: eu voi fi citit, tu vei fi citit, el va fi citit, noi vom fi citit, voi veți fi citit, ei vor fi citit
2. Conjunctiv (arată o acțiune posibilă, realizabilă)
Formare: folosim conjuncția SĂ
-are 2 timpuri:
a) prezent ( conjucția SĂ + indicativ prezent )
Eu să citesc Noi să citim
Tu să citești Voi să citiți
El să citească Ei să citească
c) perfect:
Formare: SĂ + auxiliarul “a fi” + participiul verbului de conjugat
Eu să fi citit Noi să fi citit
Tu să fi citit Voi să fi citit
El să fi citit Ei să fi citit
! verbele a fi, a ști, a veni, a deveni, a ține fac conjunctivul cu 2 i
Ex: să fii, să vii, să devii, să ții
Atenție, să nu greșești: scriem: SĂ FII veselă, SĂ NU FII veselă (conjunctiv prezent, mereu cu 2 i)
SĂ FI mâncat, SĂ NU FI mâncat (conj. perfect, mereu cu 1 i)
3. Condițional – optativ (arată o dorință a cărei realizare depinde de o condiție)
- Are 2 timpuri
a) Prezent ( format din auxiliarul “a avea” + infinitival verbului de conjugat)
Ex: aș ști, aș citi, ar scrie
b) Perfect ( format din auxiliarele “a avea” + “a fi” + participiul verbului de conjugat
Ex: aș fi citit, ar fi citit, ar fi scris, ar fi mâncat
4. Imperativul exprimă o rugăminte, o poruncă. Se conjungă numai la persoana a II-a singular și
plural, forma afirmativă și forma negativă
Citește! (Tu) Nu citi!
Cițiți! (Voi) Nu citiți!
La imperativ, formă afirmativă, verbul primeșe 2 i : Fii curajos! Fii tu!
La imperativ, formă negativă, verbul se scrie cu un singur i: Nu fi fraier! Nu fi mincinos!
B) Moduri nepersonale
1. Infinitiv
- Prezent: a citi, a scrie, a mânca
- Perfect ( cu auxiliarul a fi): a fi mâncat, a fi citit
2. Gerunziul se formează cu sufixele ÂND(mâncând) sau IND (citind)
-forma negativă: nemaicitind/necitind
3. Participiul se termină în –S sau –T și are forme pentru masculin, feminin singular și plural, ex:
citit/citită
scris/scrisă
4. Supinul are forma: prepozițiile de/după/la/pentru + participiul verbului de conjugat
Ex: de cules, la cules, pentru cules, pentru scris
! Verbele la modurile supin și infinitiv cu valoare imperativă au funcția de predicat verbal:
A nu se călca iarba!
De învățat analiza!
Locuțiunile verbale sunt alcătuite dintr-un verb predicativ + alte părți de vorbire ( dacă verbul
este la mod personal, locuțiunea îndeplinește funcția de predicat verbal)
A băga de seamă, a da de știre, a da în vileag