SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Progresele expansiunii turcești [...] au sporit presiunea otomană la Dunăre și au creat o
amenințare directă pentru independența Țării Românești. În confruntarea militară care se
anunța, Vlad [Țepeș] s-a decis să preia inițiativa.
Declanșarea războiului antiotoman a fost precedată de o amplă acţiune politică destinată să
asigure consolidarea autorităţii domnești, prin limitarea forţei politice și militare a marii
boierimi, prin crearea unei puternice armate și prin sprijinirea negustorilor localnici. [...]
Conflictul dintre domn și marea boierime [...] a îmbrăcat forme violente, domnul suprimând o
mare parte a adversarilor săi. [...] În 1459, Vlad a refuzat plata tributului, iar în iarna
anului 1461-1462 a atacat și nimicit garnizoanele otomane de pe ambele maluri ale Dunării,
de la Zimnicea până la gurile fluviului. Riposta otomană s-a manifestat prin organizarea unei
expediţii conduse de însuși sultanul Mahomed al II-lea, aflat [...] în fruntea celor mai
puternice oștiri de la cucerirea Constantinopolului. Vlad a aplicat tactica clasică a
domnitorilor români: retragerea, pustiirea teritoriului care urma să fie străbătut de inamic și
lupta de hărţuială. Astfel, în noaptea de 16 iunie 1462, Vlad a săvârșit un atac nocturn asupra
taberei sultanului [...]. Ocuparea capitalei - orașul Târgoviște - abandonată de domn, nu a
adus decizia politică și militară așteptată de sultan, astfel că în iunie a început
retragerea armatei otomane, care sub loviturile forţelor românești a intrat în debandadă.
Victoria lui Vlad Ţepeș nu putea fi definitivă atât timp cât efortului militar românesc nu i se
asociau forţele coalizate ale statelor creștine. În vara anului 1462, turcii au reluat încercarea
de a supune Ţara Românească [...].”
(A. Oţetea, Istoria poporului român)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi capitala Țării Românești, precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi domnitorul Țării Românești și o cauză a izbucnirii
6 puncte
conflictului cu otomanii, la care se referă sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la măsurile prin care domnitorul și-
a consolidat autoritatea politică. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la consecințele declanșării
expediției militare conduse de Mahomed al II-lea, susţinându-l cu două informaţii selectate
din sursă.
10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii participă la
conflicte militare în secolul al XIV-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:
„Scurt timp după preluarea puterii, Ștefan [cel Mare] a revenit la orientarea tradiţională a
politicii externe a Moldovei, alianţa cu Polonia. După câteva incursiuni pe teritoriul acesteia,
unde se adăpostea rivalul său înlăturat din domnie, Ștefan încheie, în aprilie 1459, o
convenţie cu regele Cazimir prin care l-a recunoscut suzeran unic, anulare implicită a
angajamentelor asumate anterior faţă de Ungaria. Ca gaj al fidelităţii sale, Ștefan a lăsat în
stăpânirea regelui polon cetatea Hotin pe Nistru, ocupată anterior de o garnizoană polonă, și
s-a angajat să respecte bunurile boierilor moldoveni refugiaţi în Polonia. Contravaloarea
acestor concesii [...] a fost îndepărtarea de la hotarul Moldovei a rivalului său, Petru Aron,
primejdia cea mai imediată pentru puterea încă neconsolidată a noului domn.
Restabilirea legăturii cu Polonia însemna implicit și îndepărtarea de Ungaria și Ţara
Românescă. Indiciile timpurii ale acestei evoluţii au luat proporţiile unui antagonism direct în
1462, în conjunctura favorabilă creată de atacul lui Mehmet II împotriva domnitorului Vlad
Ţepeș, când Ștefan a încercat fără succes să cucerească Chilia. Trei ani mai târziu, în 1465, în
urma unui atac prin surprindere, domnul Moldovei a reușit să aducă în stăpânirea sa cetatea
mult râvnită de la gurile Dunării, subminând grav interesele comerciale ale Ungariei și Ţării
Românești.
Pentru a restabili situaţia, Matias Corvin a intrat în campanie la sfârșitul anului 1467,
înaintând în fruntea unei mari armate spre Suceava, capitala Moldovei, unde nădăjduia să-l
instaleze pe candidatul său la domnie. În drum însă, la Baia, [M] unde regele se oprise pentru
pregătirea asaltului final, Ștefan dezlănţuie contraatacul; trădat însă de unii boieri el nu a
reușit să nimicească, așa cum plănuise, oastea ungară. Lupta a rămas nedecisă, dar avântul
ofensivei regale a fost oprit. Incapabil să-și continue înaintarea, Matias Corvin a părăsit
Moldova fără să-și fi realizat obiectivul.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, ISTORIA ROMÂNIEI)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi capitala Moldovei, precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
Menţionaţi doi domnitori din spaţiul românesc, la care se referă
3. 6 puncte
sursa dată.
Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la cucerirea
4. 6 puncte
Chiliei de către domnitorul Moldovei.
Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la
5. relaţiile politice dintre Moldova și Polonia, susţinându-l cu două 10 puncte
informaţii selectate din sursă.
Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform
6.căreia spaţiul românesc participă la relațiile internaționale de la 4 puncte
sfârșitul Evului Mediu și începuturile modernităţii.
(30 de
SUBIECTUL al III-lea
puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre preocuparea istoricilor pentru
romanitatea românilor, având în vedere:
- menționarea a două cauze ale abordării romanității românilor de către istorici și
precizarea unei asemănări între acestea;
- menționarea a doi istorici și prezentarea viziunii referitoare la romanitatea
românilor a unuia dintre aceștia;
- formularea unui punct de vedere referitor la existența constantelor în abordarea
romanității românilor de către istorici și susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt
istoric relevant șiutilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia),
respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita
de spaţiu precizată.