0% au considerat acest document util (0 voturi)
10 vizualizări10 pagini

Reper 2

Documentul prezintă studiul constructiv-funcțional al unui reper R2. Se descriu rolul funcțional al reperului, funcțiile principale și generale ale subansamblurilor, caracteristicile suprafețelor reperului, funcțiile acestora și solicitările în timpul funcționării. De asemenea, se analizează legăturile de dimensiuni și relația dintre precizia prelucrării și calitatea suprafeței.

Încărcat de

gheorghe
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
10 vizualizări10 pagini

Reper 2

Documentul prezintă studiul constructiv-funcțional al unui reper R2. Se descriu rolul funcțional al reperului, funcțiile principale și generale ale subansamblurilor, caracteristicile suprafețelor reperului, funcțiile acestora și solicitările în timpul funcționării. De asemenea, se analizează legăturile de dimensiuni și relația dintre precizia prelucrării și calitatea suprafeței.

Încărcat de

gheorghe
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

1.

2 Studiul constructiv-funcţional al reperului R2

a. Rolul functional al reperului


Un reper trebuie sa participe la realizarea functiei globale a produsului, sau functiilor partiale ale
ansamblului sau subansamblului din care face parte si la realizarea conditiilor impuse acestor functii
(restrictiile functiilor).
Forma piesei, materialul din care aceasta se executa, dimensiunile si abaterile acestora se stabilesc in
functie de rolul functional al piesei in ansamblul sau subansamblul din care face parte. Pentru aceasta se
executa o schita a ansamblului sau subansamblului, punandu-se in evidenta (prin culori diferite sau tip de
linie) piesa ce face obiectul proiectului.
De exemplu, statorul motorului electric produce câmpul electric primar, iar rotorul produce câmpul
electric secundar sau indus, opus câmpului primar. Din interacţiunea de respingere dintre cele două câmpuri
electrice ia naştere mişcarea de rotaţie a rotorului motorului electric care este solidar cu arborele motorului,
de la care se culege mişcarea.
Pentru motorul electric “produce câmpul electric secundar” este o a doua funcţie principală şi
“roteşte arborele” este a treia funcţie principală a motorului electric.
Aceste funcţii principale raportate la subansamblurile care le dezvoltă sunt funcţii generale ale
subansamblurilor respective.
De exemplu, “produce câmpul electric primar” este funcţia generală a statorului, “produce câmpul
electric indus şi se roteşte ” este funcţia generală a rotorului.
La subansamblu rotor, se deosebesc mai multe componente ca: bobina, tolele, arborele, rulmenţii
etc., fiecare dintre acestea dezvoltă funcţiile principale ale rotorului care rezultă din descompunerea funcţiei
generale a acestuia şi sunt: “conduce curentul indus”, “uniformizează câmpul electromagnetic”, “susţine
bobina şi întrefierul” şi “se roteşte”, “susţin mişcarea de rotaţie a arborelui”.
Arborele motorului, ca o componentă a subansamblului rotor, dezvoltă funcţiile de “îmbinare cu
rotorul”, “transmisie a rotirii în jurul axei” şi “blocare a deplasării axiale”.

Tabelul 1.2-1
Funcţia Definire Exemple
Solidarizează diferite piese Şuruburi, pene, nituri; Sudură
Îmbinare
mecanice
Transferă mişcarea fără Arbori, tije ghidate, cuplaje,
Transmisie
modificarea caracteristicilor conducte rectilinii
Variază caracteristicile Angrenaje, mecanisme cu curea,
Transformare mişcării roţi cu fricţiune, coturi, bifurcaţii,
robineţi
Blocare Împiedică mişcarea Zăvor, clichet, frână
Solidarizare cu un Asigură poziţia relativă a Soclu, carter, carcasă, batiu,
element de referinţă fix pieselor fixe sau mobile banc, rezervor
Îmbină suprafeţele Piese dintr-o bucată
Continuitate fizică
funcţionale

b. Schiţa reperului
Se executa o schiţa a reperului, în care suprafeţele acestuia se noteaza cu Sk, k = 1, 2, ....

Figura 1.3-1

c. Caracteristici prescrise suprafeţelor


Caracteristicile prescrise suprafeţelor se prezintă în tab. 1.2-2.
Tabelul 1.2-2
Sk Forma Dimensiuni şi abateri Rugozitatea, Toleranţa(-e) Poziţia Alte condiţii
nominală [mm] Ra de formă relativă (duritate,
acoperiri de
protecţie etc.)

S1 Plană 78  0,3 / 100  0,3 * 3,2 48...52 HRC


S2 Conică 2 x 45
0,05
S3 Cilindrică 80 x 35  0,3 1,6 Bază de ref. 48...52 HRC
Plan-cil.
S4
(canal)
90  0,3 x 5  0,1 * 12,5
Sk ... ... ... ... ... ...
* Abaterile sunt pentru cote libere luate din SREN 22768-1,2: 1999 (ISO 22768-1,2)
d. Funcţiile suprafeţelor
Piesa isi exercita functia prin suprafetele sale. Suprafetele pot fi: functionale, tehnologice, constructive
(de delimitare), de montaj ( de legatura), auxiliare (pentru marcare, protectie etc.)
In cazul rotorului unui motor suprafeţele funcţionale respective sunt: suprafeţele de îmbinare a rotorului,
suprafeţele de îmbinare cu rulmenţii, suprafeţele de îmbinare cu cuplajul, umerii arborelui etc. Celelalte
suprafeţe ale arborelui sunt suprafeţele de legătură între suprafeţele funcţionale ale arborelui şi dezvoltă
funcţia de continuitate fizică a acestuia.
Funcţiile suprafeţelor se prezintă în tab. 1.2-3

Tabelul 1.2-3
Sk Funcţia(-ile)
S...
S..., S...
... ...
Prezentarea se face pe suprafata sau grup de suprafete.

e. Solicitări în timpul funcţionării


Solicitările principale asupra reperului/suprafeţelor sunt:
- mecanice (tracţiune-compresiune, forfecare, încovoiere, torsiune etc.);
- termice (variaţii de temperatură, dilatări etc.);
- chimice (coroziune etc.).
f. Analiza lanturilor de dimensiuni atasate
La formarea lanturilor de dimensiuni trebuie sa se tina seama de urmatoarele recomandari:
- intrucat toleranta dimensiunii de inchidere este, teoretic, egala cu suma tolerantelor dimensiunilor
primare (ale caror valori limita se respecta prin prelucrare), este necesar ca numarul dimensiunilor
componente ale lantului sa fie cat mai mic; in caz contrar, toleranta dimensiunii de inchidere devine excesiv
de mare; ,
- din aceeasi cauza se impune ca tolerantele dimensiunilor primare sa fie cat se poate de mici, in
masura in care prelucrarea piesei la aceste tolerante ramine totusi convenabila din punct de vedere
economic;
- sa se evite, pe cat posibil, asezarea in serie a dimensiunilor cu schimbarea permanenta a bazei de
cotare, deoarece in acest caz se creeaza greutati de ordin tehnologic la prelucrare si se mareste numarul de
dimensiuni in lant.
Exemplu
La cotarea functionala s-au prescris urmatoarele dimensiuni:
l1 = 20 ± 0,04 mm; l2 = 40 ± 0,06 mm.
Daca pe desenul de executie al piesei s-ar prescrie lantul de
dimensiuni a (evident, fara Rl care se obtine in mod automat), ar
aparea unele greutati cu caracter tehnologic, intrucat cele doua
lungimi prescrise au baze de prelucrare si de masurare diferite.
Pentru ca prelucrarea sa fie mai simpla, mai usoara si,
eventual, mai ieftina, se recomanda, in cazul dat, sa se stabileasca o
singura baza de prelucrare si de masurare; ca urmare, din punct de
vedere tehnologic este mai convenabil lantul de dimensiuni b.
N R = L2 – L1
L2 = L1 + NR = l1 + l2 = 20 + 40 = 60 mm
esR  es2  ei1 )
es2  esR  ei1  0,06  0,04  0,02 mm
eiR  ei2  es1
ei2  eiR  es1  0,06  0,04  0,02 mm
L2 = 60 ± 0,02 mm

g. Analiza legaturii precizie-calitatea suprafetei


Conditionarea reciproca a calitatii suprafetei si a preciziei de prelucrare a creat necesitatea determinarii unei
relatii de dependenta intre aceste marimi.
Rz = K · i · a = K ·T
Intre rugozitatea suprafetelor prelucrate si precizia
dimensionala exista o strinsa legatura care, in cazul pieselor
solicitate la uzura, prezinta o importanta deosebita. Suprafetele de
contact ale piesei se executa la o anumita dimensiune, in limitele
tolerantei prescrise. In perioada initiala de uzura a suprafetelor in
contact, micsorarea asperitatilor suprafetelor in contact poate
depasi 50% din inaltimea initiala a acestora, fapt care poate
provoca marirea, la alezaje, sau micsorarea, la arbori, a
dimensiunilor. Ca rezultat felul ajustajului se va schimba, ceea ce
va influenta negativ functionarea mecanismului respectiv. Acest
fapt va fi cu atat mai pronuntat, cu cat dimensiunile sunt mai mici si
precizia mai mare.
Rugozitatea, respectiv marimea asperitatilor, nu depinde de
dimensiunile pieselor si nici de precizia acestora, ci de procedeul
de prelucrare si de regimul de lucru.
Dependenta dintre rugozitate si Prin aplicarea unui anumit procedeu de prelucrare si a unui
clasele de precizie realizate prin anumit regim de lucru, se creeaza o legatura strinsa intre
diverse procedee de prelucrare: rugozitate si precizia dimensionala, astfel incit, pentru cazurile
1- frezare; 2- rabotare, strunjire; obisnuite, odata cu obtinerea unei anumite precizii, rezulta in mod
3- rectificare; 4- lepuire, honuire, automat o rugozitate determinata a suprafetelor respective,
superfinisare indiferent de dimensiunea suprafetei prelucrate.
La stailirea rugozitatii suprafetelor obisnuite de contact cu
frecare se pot utiliza urmatoarele relatii :
- pentru dimensiuni (diametre) mai mari ca 50 mm,
Rz = (0,10...0,15) T [[µm];
- pentru dimensiuni (diametre) cuprinse intre 18 si 50 mm,
Rz = (0,15...0,20) T [[µm];
- pentru dimensiuni (diametre) cuprinse intre 1 si 18 mm,
Rz = (0,20...0,25) T [[µm],
in care T este toleranta piesei in µm.
Deoarece la precizii inalte (clasele 1, 2 si 3) toleranta alezajului este mai mare decit toleranta arborelui,
in functie de conditiile concrete, in relatiile de mai sus se va lua in considerare toleranta uneia dintre cele
doua piese. In tabel se dau valorile maxime admise ale rugozitatii in functie de dimensiuni si de precizia
dimensionala.

Pentru situatii si conditii tehnice speciale (frecare si uzura cat mai mici, rezistenta mai mare la obo-
seala si la eforturi dinamice ridicate, rezistenta mai inalta la coroziune etc.) valorile din tabel pot fi micsorate
dupa necesitate.

h. Alegerea materialului
Primul pas in realizarea cerinţelor de proiectare, cu privire la proprietăţile materialului, este stabilirea
clară a funcţiei, obiectivelor şi restricţiilor.
Problema este de a stabili caracteristicile unei componente si de a le compara cu cele reale ale
materialelor, gasindu-le pe cele mai bune. Este important sa se plece cu un numar mare de materiale, sa se
foloseasca proprietatile limita pentru a elimina materialele care nu satisfac cerintele de proiectare.
Performanta, in general, nu este influentata doar de o proprietate, ci de combinatia acestora
Exemplu
Alegerea materialului cel mai ieftin care satisface cerintele pentru un reper simplu de forma tubulara cu
lungime 1000 mm, solicitat la compresiune de o forta axiala. Deoarece spatiul si greutatea sunt limitate,
diametrul exterior al reperului nu poate depasi 100 mm, cel interior nu va fi mai mic de 84 mm, iar masa nu
va depasi 3 kg. Componenta va fi supusa la impact si actiunea apei. Cerinta privind rezistenta la impact
elimina materialele fragile. Rezistenta la coroziune nu se considera ca factor eliminator deoarece exista
posibilitatea de protectie anticoroziva a materialelor metalice. Alegerea materialelor care respecta cerintele
de proiectare se va face luand in considerare urmatoarele proprietati: limita de curgere, modulul de
elasticitate, greutatea specifica, rezistenta la coroziune si costul. Un set de materiale care respecta conditiile
impuse se prezinta in tabelul 1
Tabel 1
Limita de Modulul de
Greutate Rezistenta
Material curgere elasticitate Cost
specifica la coroziune
(MPa) (GPa)
AISI 1020 280 210 7,8 1 5
AISI 1040 400 210 7,8 1 5
AISI 4130 1520 212 7,8 4 3
AISI 316 205 200 7,98 4 3
AA 6061 T6 275 69,7 2,7 3 4
AA 7075 T6 505 72,4 2,8 3 4
Ti-6Al-4V 939 124 4,5 5 1
Compozit-63% fibra C 670 107 1,61 4 1
Compozit-70% fibra sticla 1270 28 2,1 4 2

Deoarece greutatea componentei este importanta in aceasta aplicatie, rezistenta specifica si modulul
specific sunt cei mai buni indicatori pentru materialele disponibile.
Tabel 2
Rezistenta Modul
Rezistenta
Material specifica specific Cost
la coroziune
(MPa) (GPa)
AISI 1020 35,90 26,92 1 5
AISI 1040 51,28 26,92 1 5
AISI 4130 194,87 27,18 4 3
AISI 316 25,69 25,06 4 3
AA 6061 T6 101,85 25,81 3 4
AA 7075 T6 180,36 25,86 3 4
Ti-6Al-4V 208,67 27,56 5 1
Compozit-63% fibra C 416,15 66,46 4 1
Compozit-70% fibra sticala 604,76 13,33 4 2

Importanta relativa a proprietatilor materialelor este data in tabelul 3, iar indicii de performanta ai
diferitelor materiale, determinati prin metoda ponderii proprietatilor sunt prezentati in tabelul 4.
Tabel 3
Rezistenta Modul
Rezistenta Cost
Proprietate specifica specific
la coroziune relativ
(MPa) (GPa)
Factor de importanta 0,3 0,3 0,15 0,25
Tabel 4
Rezistenta Modul Rezistenta
Cost Indice de
Material specifica specific la coroziune
*0,25 performanta
*0,3 *0,3 *0,15
AISI 1020 1,78 12,15 3 25 41,93
AISI 1040 2,54 12,15 3 25 42,70
AISI 4130 9,67 12,27 12 15 48,94
AISI 316 1,27 11,31 12 15 39,59
AA 6061 T6 5,05 11,65 9 20 45,71
AA 7075 T6 8,95 11,67 9 20 49,62
Ti-6Al-4V 10,35 12,44 15 5 42,79
Compozit-63% fibra C 20,64 30,00 12 5 67,64
Compozit-70% fibra sticla 30,00 6,02 12 10 58,02
Materialele candidate cu indice de performanta ridicat (mai mare ca 45) sunt selectate pentru realizarea
componentei.

i. Caracteristici material ales


- Semnificaţia codului materialului
Exemplu:
Cod material: 35MoCrN12 (oţel aliat cu Cr şi N) STAS...
S e m n i f i c a ţ i e : 35 → 0,35% C
Mo → Molibden
neprecizat în cod
Cr → Crom
N → Nichel 0,12%
- Compoziţia chimică - se prezintă tabelar
- Structura metalografică - se prezintă tabelar
- Proprietăţi fizico-mecanice - se prezintă tabelar
j. Tratamente termice prescrise

k. Masa
Masa prescrisă este... sau Masa se determină prin calcul.

l. Tehnologicitatea formei constructive


Reguli de baza la stabilirea formei constructiv-tehnologice.
La stabilirea formei pieselor, proiectantul trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli de baza, valabile
pentru oricare din procedeele de aschiere.
a. Adoptarea de forme cat mai simple, fie plane, fie de revolutie, care sunt usor de prelucrat si de
masurat.
b. Limitarea prelucrarilor prin aschiere la minimum necesar, deoarece acestea reprezinta pierderi de
materiale si consum de manopera. Astfel, suprafetele care nu sunt supuse, prin piesele adiacente, actiunii
sarcinilor pot ramine neprelucrate. Pentru suprafetele in contact este suficienta o prelucrare de degrosare
sau de semifinisare in cazul in care nu exista miscare relativa a pieselsr si o prelucrare de finisare in cazul
existentei miscarii relative, a solicitarilor sau a altor conditii de indeplinit.
c. Forma pieselor trebuie sa corespunda conditiilor specifice ale procedeului de prelucrare adoptat.
d. Forma pieselor trebuie sa asigure o prelucrare economica, iar procedeul de prelucrare preconizat la
proiectare sa poata fi inlocuit, eventual, cu un alt procedeu. Zonele care sunt greu accesibile si la care scula
nu poate ajunge usor trebuie evitate.
e. Asigurarea posibilitatii de asezare a piesei si a stabilitatii pe masina acesteia. Astfel, in limita
posibilitatilor, suprafetele de prelucrat trebuie sa fie paralele cu suprafata de asezare. Dispozitivele de
prelucrare necesare pentru piesele cu forma complicata care nu permit o asezare direct a pe masina
scumpesc executia.
f. Forma piesei trebuie sa asigure posibilitatea fixarii sigure si comode a acesteia in vederea prelucrarii.
De exemplu, pentru semifabricatele tumate se poate prevedea, inca de la tumare, in anumite zone ale
semifabricatului, anumite bosaje, adaosuri, gauri etc., care sa permita fixarea piesei in vederea prelucrarii pe
masina-unealta.

g. Asigurarea posibilitatii de strangere suficiente a piesei pe masina-unealta sau in dispozitivul de


prelucrare, in scopul preluarii fortelor de aschiere. Totodata, trebuie asigurata o ridigitate corespunzatoare a
piesei, astfel incat sa fie evitate, sub efectul strangerii, deformatii care sa faca ca, dupa desfacere, piesa sa
nu mai aiba precizia prescrisa.
h. Forma piesei trebuie sa permita executarea a cat mai multor operatii dintr-o singura strangere a
piesei. Acest fapt asigura economie de timp si precizie mai mare a piesei. Fiecare fixare din nou a piesei
reprezinta o sursa de imprecizii la prelucrare.
i. Micsorarea suprafetelor de prelucrat prin adinciri sau prin crearea de suprainaltiri, respectiv bosaje.
Pentru a usura prelucrarea este necesar ca suprafetele reliefate sa fie, pe cat posibil, la acelasi nivel,
astfel incat reglarea sculei, in raport cu piesa si prelucrarea, sa se faca osingura data.
j. Prelucrarea sa se faca, pe cat posibil, numai cu scule normalizate, deoarece sculele speciale sunt
costisitoare. Daca nu pot fi evitate unele scule speciale, atunci se recomanda ca suprafetele ce se
prelucreaza cu aceste scule sa fie cat mai simple.
k. Forma piesei trebuie sa permita accesul sculei aschietoare in zona de prelucrat, care sa fie prevazuta
cu degajarile necesare, astfel incat scula sa prelucreze intreaga suprafata fara inconveniente si sa poata
scapa din zona respectiva.

La burghierea unor suprafete inclinate sau curbe trebuie asigurata, prin usoare modificari de forma a
piesei, perpendicularitatea pe axa burghiului a suprafetei de patrundere a burghiului in piesa la inceputul
prelucrarii, precum si a suprafetei de iesire, fapt care evita tendinta de alunecare a virfului burghiului si deci
imprecizia in executarea gaurii.

De asemenea, se vor prefera gaurile strapunse, deoarece cele infundate se prelucreaza si se masoara
mai greu.

ANEXE
Formule pentru calculul ariilor şi volumului unor corpuri elementare

AB - muchia bazei (m); VA - muchia laterala (l); VO - inaltimea piramidei (h);


VM - apotema laterala sau apotema piramidei (ap); OM - apotema bazei (ab).
 
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale: Alat  Pb  ap / 2 [mm2];
Aria bazei:  
Ab  Pb  ap / 2 2
[mm ], unde Pb este perimetrul bazei;
Aria totala = aria bazei + aria laterala
Volumul: Vpir  Ab  h / 3 [mm3].

PIRAMIDA
AB - lungime (L); BC - lăţime (l); AE - înălţimea sau muchia laterală (h);
unde Pb este perimetrul bazei.
Aria laterală: Alat  Pb  h sau Alat  2L  l  h [mm2];
Aria bazei: Ab  L  l [mm2];
Aria totala = aria bazei + aria laterală [mm2];
Volumul: Vparalelip.  Ab  h sau Vparalelip.  L  l  h [mm3].

PARALELIPEDUL
DREPTUNGHIC;
CUBUL; PRISMA

AB - muchia bazei mari; A'B' - muchia bazei mici; OO' - înălţime (h);
AA' - muchia laterală
OM - apotema bazei mari (aB); O'M' - apotema bazei mici (ab)
MM' - apotema trunchiului de piramida (at)
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale : Alat  PB  Pb   a t / 2 [mm2]
unde Pb - perimetrul bazei mici, iar PB - perimetrul bazei mari.
Ariile bazelor se calculează în funcţie de natura bazelor (triunghi, patrulater etc.), iar la
piramida regulată se mai pot calcula şi cu ajutorul formulelor:
Ab  Pb  ab şi AB  PB  aB [mm2];
Aria totala = aria bazei mari + aria bazei mici + aria laterala
TRUNCHI DE
PIRAMIDĂ
h
3

Volumul: [Link]ă  A B  A b  A B  A b 
[mm3].
AA' - generatoare (g); OO' - înălţimea cilindrului (h; in cazul nostru avem g=h);
AO - raza bazei (r).
Aria bazei = aria cercului de la baza, adica: Ab    r 2 [mm2];
Aria laterala: Al  2rg [mm2];
Aria totală: A t  2r  g [mm2];
Volumul cilindrului: V    r 2  g [mm3].
CILINDRUL
VA - generatoare (g); VO - înălţimea conului (h); AO - raza bazei (r).
Aria bazei = aria cercului de la baza, adică: Ab    r 2
Aria laterală: Al    r  g [mm2];
Aria totală: A t  r  g [mm2];
  r2  h
Volumul conului: V  [mm3].
CONUL 3
A'A - generatoare (G); OO' – înălţimea trunchiului de con (l);
AO - raza bazei mari(R); A'O' - raza bazei mici (r)
Aria laterala: Al    gR  r  [mm2];
Aria totala: A t  Al  Ab  AB [mm2];

Volumul: V 
 h 2
3

R  r2  R  r  [mm3].
TRUNCHI
DE CON
OA – raza sferei (r)
Aria sferei: A sferă  4  r 2 [mm2];
4  r 3
Volumul sferei: Vsferă  [mm3].
3

SFERA

Toleranţe pentru cote “libere” (liniare şi unghiulare)


[extras din SR EN 22768-1:1995 (ISO 2768-1)]
Abateri limită pentru dimensiuni liniare cu excepţia teşiturilor, [mm]
Clasă de toleranţe Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale
de la de la de la de la de la de la de la de la
0,5 3 6 30 120 400 1000 2000
Simbol Descriere
până la până la până la până la până la până la până la până la
3 6 30 120 400 1000 2000 4000
f fină  0,05  0,05  0,1  0,15  0,2  0,3  0,5 
m mijlocie  0,1  0,1  0,2  0,3  0,5  0,8  1,2 2
c grosieră  0,2  0,3  0,5  0,8  1,2 2 3 4
v grosolană   0,5 1  1,5  2,5 4 6 8
 Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Abateri limită pentru dimensiuni liniare pentru teşituri, [mm]


(raze exterioare de racordare şi înălţimi de teşire)
Clasă de toleranţe Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale
Simbol Descriere 0,5 până la 3 peste 3 până la 6 peste 6
f fină
 0,2  0,5 1
m mijlocie
c grosieră
 0,4 1 2
v grosolană
 Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Abateri limită pentru dimensiuni unghiulare


Abateri limită pentru domeniul de lungimi în milimetri
Clasă de toleranţă
a celei mai scurte laturi a unghiului considerat
peste 10 peste 50 peste 120
Simbol Descriere până la 10 Peste 400
până la 50 până la 120 până la 400
f fină
± 10 ± 00 30′ ± 00 20′ ± 00 10′ ± 00 5′
m mijlocie
c grosieră ± 10 30′ ± 10 ± 00 30′ ± 00 15′ ± 00 10′
v grosolană ±3 0
±2 0
±1 0
± 0 30′
0
± 00 20′

Toleranţe geometrice care nu sunt indicate individual


[extras din SR EN 22768-2:1995(ISO 2768-2)]
Toleranţe generale la rectilinitate şi planitate, [mm]
Toleranţe la rectilinitate şi planitate pentru serii de lungimi nominale
Clasă de toleranţe peste 10 peste 30 peste 100 peste 300 peste 1000
până la 10
până la 30 până la 100 până la 300 până la 1000 până la 3000
H 0,02 0,05 0,1 0,2 0,3 0,4
K 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8
L 0,1 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6

Toleranţe generale la perpendicularitate, [mm]


Toleranţe la perpendicularitate pentru serii de lungimi nominale
pentru latura cea mai mică
Clasă de toleranţe
peste 100 peste 300 peste 1000
până la 100
până la 300 până la 1000 până la 3000
H 0,2 0,3 0,4 0,5
K 0,4 0,6 0,8 1
L 0,6 1 1,5 2

Toleranţe generale la simetrie, [mm] Toleranţe generale pentru bătăi , [mm]

Toleranţe la simetrie pentru serii de lungimi nominale Clasă de toleranţe Toleranţe la bătăi
Clasă de pentru latura cea mai mică H 0,2
toleranţe peste 100 peste 300 peste 1000 K 0,4
până la 100
până la 300 până la 1000 până la 3000 L 0,6
H 0,5
K 0,6 0,8 1
L 0,6 1 1,5 2
Toleranţe la rectilinitate, la planitate şi la forma dată a profilului şi a suprafeţei
(extras din STAS 7391/1-74)
Clasa de precizie
Dimensiunea nominală,
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm
Toleranţe, în m
Până la 10 0,25 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40
Peste 10 până la 16 0,3 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50
Peste 16 până la 25 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 25 până la 40 0.5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
Peste 40 până la 63 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
Peste 63 până la 100 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
Peste 100 până la 160 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 160 până la 250 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 250 până la 400 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 400 până la 630 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 630 până la 1000 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 1000 până la 1600 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 1600 până la 2500 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 2500 până la 4000 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 4000 până la 6300 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 6300 până la 10000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200

Toleranţe la circularitate şi la cilindricitate


(extras din STAS 7391/2-74)
Clasa de precizie
Dimensiunea nominală, I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm Toleranţe, în m
Până la 3 0,3 0.5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50
Peste 3 până la 6 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 6 până la 18 0.5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
Peste 18 până la 50 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
Peste 50 până la 120 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
Peste 120 până la 200 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 200 până la 500 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 500 până la 800 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 800 până la 1250 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 1250 până la 2000 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400

Toleranţe la paralelism, la perpendicularitate şi la înclinare


(extras din STAS 7391/3-74)
Clasa de precizie
Dimensiunea nominală,
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm
Toleranţe, în m
Până la 10 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 10 până la 16 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
Peste 16 până la 25 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
Peste 25 până la 40 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
Peste 40 până la 63 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 63 până la 100 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 100 până la 160 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 160 până la 250 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 250 până la 400 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 400 până la 630 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 630 până la 1000 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 1000 până la 1600 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 1600 până la 2500 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 2500 până la 4000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200
Peste 4000 până la 6300 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000 1600
Peste 6300 până la 10000 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200 2000
Toleranţe la coaxialitate, la concentricitate şi la simetrie
(extras din STAS 7391/4-74)
Clasa de precizie
Dimensiunea nominală,
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm
Toleranţe, în m
Până la 6 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 6 până la 18 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 18 până la 50 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 50 până la 120 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 120 până la 200 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 200 până la 500 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 500 până la 800 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 800 până la 1250 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 1250 până la 2000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200

Toleranţele bătăii radiale


(extras din STAS 7391/5-74)
Clasa de precizie
Dimensiunea nominală,
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm
Toleranţe, în m
Până la 6 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 6 până la 18 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 18 până la 50 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 50 până la 120 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 120 până la 200 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 200 până la 500 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 500 până la 800 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 800 până la 1250 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 1250 până la 2000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200

Toleranţele bătăii frontale (extras din STAS 7391/5-74)


Clasa de precizie
Dimensiunea nominală,
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
în mm
Toleranţe, în m
Până la 10 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 10 până la 16 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
Peste 16 până la 25 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
Peste 25 până la 40 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
Peste 40 până la 63 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 63 până la 100 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 100 până la 160 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 160 până la 250 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 250 până la 400 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 400 până la 630 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 630 până la 1000 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 1000 până la 1600 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 1600 până la 2500 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000

S-ar putea să vă placă și