Complementul direct - determină un verb tranzitiv, la un mod predicativ sau
nepredicativ, sau o interjecție predicativă și arată obiectul asupra căruia se răsfrânge
în mod direct acțiunea verbului sau care este rezultatul ei.
Întrebări: pe cine?/ ce?
Am citit romanul.
L-am întâlnit pe Marian.
Pe ai noștri i-a felicitat.
Nu mi-ai spus pe care l-a lăudat.
Pe cine cauți?
Să nu lauzi pe nimeni.
Luăm o doime din întreg.
Nu știe a scrie.
Se laudă pe sine.
Mă chemă.
A rugat-o.
N-a cumpărat nici cărți, nici caiete.
Complementul indirect - determină un verb la un mod predicativ sau nepredicativ,
o interjecție predicativă, un adjectiv ori un adverb și arată obiectul căruia i se atribuie
sau i se adresează o acțiune, o însușire sau o caracteristică.
Întrebări:
a) Acuzativ: pentru cine?(ce), la cine (ce)?, cu cine (ce)?, din cine (ce)?, dintre
cine (ce)?, cu cine (ce)?, despre cine (ce)?
b) Dativ: cui?
c) Genitiv: împotriva cui?, contra cui?, asupra cui?
S-a întâlnit cu el.
Plângea mereu, gândindu-se la el.
Și-a dat seama de greșeală.
Neluându-i apărarea, a greșit față de el.
Bravo ție!
Vai de ei!
Pomii erau plini de flori.
Acesta este un obiect necesar familiei.
E în stare de orice.
Se teme de ploaie.
Luptăm împotriva nedreptăților.
Din alb s-a făcut negru.
Se interesează despre cei trei.
Lui i-am dat o carte.
Cui i-ai dat mingea?
Nimănui nu i-a oferit această posibilitate.
Cu cine vorbeai?
Contra cui ați vorbit?
S-a săturat de așteptat.
Mie mi se cuvine acest drept.
Spune dirigintelui cele întâmplate.
I-a dat cartea.