APECTE NORMALE SI
PATOLOGICE ALE
SPLINEI
Splina este un organ ovoid de culoare purpurie si consistenta ferma. Dimensiunile,
greutatea si forma splinei sunt variabile insa de obicei aceasta are 12 cm lungime
si 7 cm latime. La copii pentru determinarea dimensiunilor maxime ale splinei se
calculeaza dupa formula: 6 cm plus o treime din vârsta în ani, dar fără să
depăşească 12 cm.
Raporturile splinei
- Anterior cu stomacul
- Posterior cu partea stanga a diafragmului care o separa de pleura, plaman si coastele 9 – 11
- Inferior cu flexura colica stanga
2
- Medial cu rinichiul stang
Metode de examinare
Ecografia este metoda de primă intenţie în examinarea imagistică a splinei.
Parenchimul splenic are o structură omogenă, fină, cu ecogenitate asemănătoare
ficatului.
Radiografia abdominală simplă este o metodă rar folosită pentru
examinarea splinei. Splina apare ca o opacitate omogenă în hipocondrul stâng,
lateral faţă de camera de aer a stomacului şi deasupra unghiului colic stâng.
CT splenică se efectuează doar atunci când diagnosticul ecografic este
echivoc. Splina se proiectează imediat sub cupola diafragmatică stângă.
Parenchimul splenic este omogen, cu densitate ceva mai mică decât a ficatului
IRM aspectul splinei variază odată cu vârsta, intensitatea semnalului fiind
direct proporţională cu raportul dintre pulpa albă şi roşie.
Anomalii ale splinei
Splina mobilă
Ecografic splina nu este evidenţiată în sediul obişnuit, dar o masă
parenchimatoasă asemănătoare este identificată în pelvis sau în porţiunea centrală a
abdomenului. Hilul splinei mobile este situat anterior.
CT splina apare cu atenuare redusă şi încărcare heterogenă.
3
Splina accesorie
Ecografic splina accesorie în formele obişnuite apare ca un nodul rotund,
omogen ,cu aceeaşi ecostructură ca şi a splinei.
CT splina accesorie apare ca un nodul situat mai frecvent în hil, are acelaşi
aspect cu cel al splinei.
IRM aspectul este de formaţiune cu hiposemnal atât în T1 cât şi în T2.
Traumatismele splenice
Ecografia evidenţiază hematomul subcapsular, fisurile sau fracturile
splenice, existenţa colecţiilor intraperitoneale sau perisplenice. În primele 24 de
ore hematoamele splenice sunt izoecogene.
CT hematoamele au aspect diferit, în funcţie de timpul scurs de la apariţie.
Hematoamele recente apar ca imagini hiperdense iar hematoamele vechi sunt
izodense sau chiar hipodense în comparaţie cu parenchimul din jur şi se
evidenţiază mai bine postcontrast
Examenul radiogafic poate fi uneori util prin evidenţierea unor semne
indirecte de lezare splenică. Se constată:
ridicarea hemidiafragmului stâng;
colecţie pleurală;
atelectazie în bandă supradiafragmatică stângă;
fracturi costale;
deplasarea inferioară a flexurii colice stângi;
deplasarea medială a camerei de aer a stomacului;
4
Abcesul splenic
Abcesul splenic apare foarte rar la copil mai ales posttraumatic sau la copiii
infectaţi cu HIV.
Ecografia evidenţiază o imagine hipoecogenă cu structură inomogenă, difuz
delimitată.
CT abcesul apare ca o masă hipodensă focală care se încarcă la periferie
după administrarea contrastului.
Chiste splenice congenitale
Ecografic apar ca imagini rotunde transsonice. Trebuie urmărite ecografic în
timp.
CT apar ca imagini hipodense, omogene, bine delimitate, cu densitate mică.
Nu captează contrast. Uneori au calcificări în perete.
Tumorile splenice.
Sunt foarte rare în copilărie şi de cele mai multe ori sunt benigne.
Hemangiomul
Hemangiomul este o tumoră benignă întâlnită rareori la nivelul splinei. Poate
fi de tip capilar sau cavernos. Poate fi predominant chistică, predominant solidă
sau mixtă
Ecografic aspectul este nespecific. Formaţiunea predominant hiperecogenă
este bine delimitată, uneori cu calcifieri. Uneori apare o ecostructură complexă, cu
zone chistice şi solide.
5
CT se evidenţiază mai bine aspectul anatomopatologic. Hemangiomul
poate fi chistic sau solid. Formele solide sunt hipo sau izoatenuante.
IRM hemangiomul este hipo sau izointens în T1 şi hipointens în T2 faţă de
restul parenchimului splenic.
Limfoamele
Limfomul Hodgkin cât şi cel non- Hodgkin afectează splina. Leziunile pot fi
focale sau difuze.
Ecografic leziunile sunt hipoecogene.
CT- leziunile sunt hipodense. Postcontrast CT se constată multipli noduli
inomogeni cu dimensiuni variate.