Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie şi Filozofie

Callatis
Descrierea şi evoluţia cetăţii.

Carauş Oxana
gr I, an III
Callatis (500î.e.n - 1î.e.n)

Numele nu poate fi explicat, iar soluţia “etimologică” reţinută de Stephanos din Bizanţ (
numele derivat de la kalatos, un paner folosit cu ocazia Thesmophoriilor) nu este decît folclorică.
În schimb, informaţia izolată a lui Pliniu cel Bătrân cu privire la Cerbatis drept nume originar
pentru Callatis.
Heracleea Pontică este aproape unanim proclamată drept metodă a Callatidei (Pseudo
Skymnos, de unde şi la alţii). Inscripţiile de la Callatis, prezentînd pînă spre mijlocul secolului I
p. Chr. particularităţi specifice dialectului doric (cel vorbit la Megara şi în coloniile sale, printre
care şi Heracleea Pontică), confirmă, la rîndul lor, această tradiţie. În aceste condiţii, ştirea
izolată furnizată de Pomponius Mela, după care milesienii ar fi fost aceia care au fondat Callatis
pare să fie o simplă eroare imputabilă autorului sau sursei consultate.
Mult mai spinoasă se dovedeşte a fi chestiunea datei întemeierii. Unica sursă utilizabilă
este aceiaşi cronică versificată numită convenţional Pseudo Skymnos, care reia şi aici
informaţiile lui Demetrios din Callatis. Conform acestora, heracleoţii ar fi întemeiat Callatis în
urma unei porunci oraculare (referire certă la oraculul de la Delphi) “în vremea în care Amyntas
prelua comanda asupra macedonienilor. Opiniile cercetătorilor diferă în privinţa datei întemeierii
Callatei, unii optînd spre sf. sec. VI a. Chr., alţii la începutul sec. IV a. Chr. Cu toate acestea,
argumentul arheologic nu este aici întru totul convingător, atîta vreme cît săpăturile de la
Callatis, unde spre deosebire de Istros şi Orgame – aşezarea antică este complet acoperită de
oraşul modern Mangalia, nu a avut încă amploarea necesară pentru a distinge între o situaţie
obiectivă şi una datorată hazardului descoperirilor.

Colonie doriană a Heracleei Pontice, a fost întemeiată în a doua parte sau sfîrşitul sec. VI
a. Chr., deşi din punct de vedere arheologic primele atestări le avem din sec. IV a. Chr. Atelierul
monetar este deshis de pe la 330 sau 281 a. Chr. şi a emis monede din argint şi bronz, ultemele
pînă în sec. I a. Chr.71
Callatis (astăzi Mangalia) fondat îm sec. V a. Chr., atinge principalul său de dezvoltare în cursul
sec. IV-III a Chr. În acestă perioadă, cu precădere la mijlocul şi în a doua jumătate a sec. IV a.
Chr., Callatisul devine un important centru de producţie. Din atelierele ceramice locale ies, pe
lîngă vase de tot felul, însemnate cantităţi de statuiete de lut ars, ce se impun prin varietate şi
execuţia lor artistică deosebită.
Piesele arhitectonice şi sculpturale de marmură, descoperite în săpături, reprezintă dovezi
ale existenţei unor construcţii publice somptuase. În aceiaşi măsură Callatis-ul se dovedeşte a fi
un important centru de cultură, de unde se vor ridica învăţaţi de seamă ai lumii greceşti antice.
Despre poziţia sa economică şi teritoriul său rural stau mărturie descoperirile din împrejurimile
Mangaliei de astăzi şi în special cetatea întărită de la Albeşti din sec. IV-II a. Chr. a cărei
înfiinţare şi dezvoltare se leagă direct de oraşul Callatis.

Primele emisiuni callatiene sînt drahme de argint ce redau pe avers capul tînăr al lui
Herakles coafat cu blana de leu. Pe revers se întîlnesc tolbă cu arc, măciucă, spic de grîu între
ele, la mijloc, legenda KALLA, KALLATI, KALLATIA, iar deasupra, mai rar şi în cîmpul de
jos, şi monograme. Monedele au de regulă greutăţi cuprinse între 5 şi 5,50 g şi uneori sub sau
peste aceste limite principale.
Pe lîngă drahme, oraşul emite şi monede divizionare, cu aceleaşi reprezentări, cîntărind cel
mai adesea între 2,40-2,60 g, mai rar peste 3 g sub 2 g.

Seria monedelor de bronz emise de Callatis poate să fi început cu cele care redau pe avers
capul lui Dionysos cu cunună de iederă în profil spre dreapta, iar pe revers panteră sărind spre
dreapta, cu tyrsos în spate şi spic de grîu sub picioarele dinapoi, în poziţie orizontală, şi altă serie
cu cunună de iederă, în cîmpul de jos KALLA, sus şi sub panteră cîte o siglă sau monogramă.
Greutatea lor este de 6,83 şi 8,97 g, iar diametrul 21 şi 23 mm.
 Paralel, dacă nu chiar înaintea emisiunilor cu capul lui Dionysos se bat monede cu capul
zeiţei Demetra cu văl şi cunune de spice spre dreapta, iar pe revers cunună de spice, deasupra
KALLAT, sau KALLATI, iar în interior sigla DI, mai rar şi DIO. Greutatea variază între
limetele 5-7,63 g, iar diametrul 18-21 mm.
La Mangalia s-a descoperit un tezaur alcătuit din 12 monede de tip Dionysos şi 36 piese de
tip Demetra, care sînt date cronologic cu prima jumătate a sec III-281 a. Chr.
Alt tip de monede au pe avers capul tînăr a lui Herakles cu cununi de lauri, iar pe revers,
spic, măciucă, tolbă cu arc, legenda KAL, sau KALLATI şi numele prescurtat al magistraţilor
FIL, FILON, NPA. Greutatea lor variază de la 2,23 la 5,05, iar diametrul între 15-17 mm.
Alte tipuri de emisiuni sînt cele cu capul lui Apollon, cu capul sau bustul Atenei cu coif pe
avers etc. Monedele callatiene au o arie relativ restrînsă de circulaţie, numărul lor fiind destul de
redus, în special al celor de argint, care practic nu sînt reprezentate decît prin două descoperiri

Fie ca s-a numit Cerbatis sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, poziţionarea
geografică a acestui loc l-a aşezat întotdeauna în mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche
aşezare cunoscută din ţarî, fiind în acelaşi timp teatrul unor evenimente politice, sociale şi
economice deosebit de importante, care au generat în decursul timpului schimbarea identitatii,
fară a afecta însă esenţa locului: un pic din strălucirea greacă, un pic din veselia slavă, un pic din
tăria spiritului turcesc şi un strop din profunda întelepciune românească, asociată cu sentimentul
introspectiei. Un curcubeu unic pe cerul balcanic, în care fiecare culoare este bine
individualizată, însa inseparabile, în fapt.

Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, intemeind aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis
sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezari trace, grecii acostati aici vor construi cetatea care avea sa
rămână în istorie sub numele de Callatis, faimoasă pentru prosperitatea sa materiala şi spirituală,
dar şi pentru faimoşii cărturari pe care i-a adapostit între zidurile ei.

Inteimeiată la sfarsitul secolului IV i.e.n., de către locuitorii Heracleei Pontice, localizată pe

Poziţia geografică avantajoasă i-a convins imediat pe greci de oportunitatea construirii aşezării în
acest loc: ieşirea la mare şi accesul la un lac de apă dulce (actualul lac Mangalia), terenurile
fertile, o poziţie militară avantajoasă, toate acestea confirmau viziunea oracolului, care i-a
îndrumat pe greci către acest pământ. Spre deosebire de celelalte două cetati, Tomis si Histria,
colonii milesiene, preponderent comerciale si democratice, Callatis a fost singura colonie
doriana, practicând agricultura şi un sistem de conducere mai degraba oligarhic, decât
democratic, unde puterea era deţinută doar de câteva familii. Chiar şi aşa, Callatis-ul a cunoscut
într-un timp foarte scurt succesul. Cultura cerealelor şi comerţul maritim au fost două dintre
sursele care au asigurat cetătţii un izvor nesecat de bogaţie.

O situaţie atât de infloritoare nu avea cum sa nu atragă invidia vecinilor. De-a lungul istoriei
sale, cetatea a fost pusă de nenumarate ori in fata unor asedii puternice. Însă cel care avea să o
supună împreună cu aliatele sale pontice dominaţiei macedonene, a durat 5 ani, din 313 până în
308 i.e.n. Acestea au redevenit libere la moartea regelui cuceritor Lisimah, în anul 281 i.e.n. Un
asediu atât de lung nu avea cum să nu-şi pună amprenta asupra aşezării, dar înca o data, oraşul
s-a refacut repede, parcurgând rapid treptele bogatiei materiale si culturale.

In jurul anului 262 î.e.n. a început ridicarea cetătii Tomis. Speriaţi de ideea concurenţei,
localnicii au încercat sabotarea construcţiei, însă au cunoscut o infrangere răsunatoare din partea
flotei de război a Bizantului, venita în ajutorul tomitanilor. Întocmai ca pasarea Phoenix, oraşul
şi-a revenit la scurt timp, păstrandu-se înca o vreme în fruntea cetăţilor aflate pe malul Pontului
Euxin.

Perioada romana care a urmat a adus şi mai multa prosperitate oraşului, ocupând acum pozitia
secunda, imediat după Tomis. Sub domnia împaratilor Diocleţian (284-305 [Link].), Constantin cel
Mare (306-337 [Link].), apoi sub Anastasius (491-518 [Link].) si Iustinian (527-565 [Link].), cetatea
înfloreste. Sunt construite noi edificii, este creat primul episcopat şi se reiau schimburile
comerciale. Cele două cetăţi au profitat din plin de pe urma condiţiilor comerciale prielnice
create de Imperiul Roman.

Primele monezi bătute aici datează din jurul anului 300 i.e.n., erau confecţionate din argint şi
aveau reprezentate pe o parte capul lui Heracles, iar pe cealalta, simbolurile oraşului: tolba, arc,
maciuca şi spice de grâu. Mai târziu, au apărut monedele din bronz, care reproduceau pe avers
imaginile zeilor Dionysos, Apollon, Athena, Hermes, Demetra, iar pe revers prescurtarea
numelui cetăţii, Kala sau Kalla.