INDIA, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei.

India se
află pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață, pe locul doi după
numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori.
India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km și granițe cu
Pakistan la vest, Nepal, Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-
est, și Bangladeș și Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este
adiacentă cu națiunile insulare Sri Lanka, Maldive și Indonezia. Cămin al
civilizației hinduse a văii, centrul a importante drumuri comerciale și
vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanității.
Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul și Jainismul își au
originea în India, în timp ce Islamismul și Creștinismul se bucură de o
bogată tradiție aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul
nouăsprezece, India și-a câștigat independența în 1947 ca națiune
unificată după o un efort susținut depus în această direcție. Atât
populația țării, cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul
climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De
asemenea India este țara de origine a piperului.

ETIMOLOGIE
Numele India derivă de la cuvântul Ind, care la rândul lui derivă
de la cuvântul persan Indù, din cel sanscrit Sindhu, sau de la numele
istoric local pentru râul Ind. Grecii antici se refereau la indieni cu
termenul Indoi (Ινδοί), poporul Indului. În constituția indiană, precum și
în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul Bharat.
Industan, care în persană înseamnă „țara indușilor”, din punct de
vedere istoric se referă la nordul Indiei, dar este de asemenea utilizat
ca sinonim pentru întreaga țară.

POLITICA
Coaliţia guvernamentală, Alianţa Progresistă Unită (UPA) este
formată din 12 partide. Alte şase partide de stanga susţin această
coaliţie, fără sa fi intrat însă în guvern. Inabilitatea CNI de a reveni la
putere singur reflectă procesul de tranziţie în curs în viaţa politică
indiană, de la dominarea istorică a CNI, timp de decenii, la alianţe care
includ şi partide regionale mai mici, cu o bază electorală mai redusa.
Acest proces se desfăşoară de peste un deceniu şi este probabil că va
continua şi în viitor. Partidele mici se aliază fie cu CNI, fie cu BJP, pentru
a forma guvernul central. Victoria surpriză din 2004 a CNI, după 12 ani
de regres, a fost rezultatul câtorva factori : asocierea unor aliaţi
puternici în UPA, erodarea guvernării BJP şi votul segmentelor sărace,
din zonele rurale şi al musulmanilor. BJP este intr-un proces de refacere
dupa dezastrul din anul 2004.
Principalele partide politice
In India nu exista o lege privind formarea si functionarea
partidelor politice. Dreptul fundamental de constituire a asociatiilor
politice (garantat de articolul 19 din Constitutie) da Parlamentului
posibilitatea de a elabora legi care sa prevada “restrictii rezonabile” in
exercitarea dreptului de asociere, in conditii impuse de necesitatea
protejarii intereselor nationale, ale ordinii publice si moralitatii.
Un partid politic este recunoscut ca atare in India in conditiile in care,
ca rezultat al unor alegeri valide, ocupa cel putin un loc intr-una din
cele doua camere ale parlamentului central sau in adunarile legislative
din statele Indiei. Partidele politice sunt clasificate in India in doua mari
categorii: “nationale” si ”statale”. Daca un partid are reprezentanti in
adunarile legislative din cel putin patru state, el este considerat drept
“national”. Celelalte partide sunt socotite drept “statale”. Fenomenul
inregistrat in ultimul deceniu a fost cresterea importantei unor partide
regionale sau statale, care devin factori indispensabili in formarea
coalitiilor la Centru si pot determina echilibrul de forte.
Actualele grupari politice “nationale” din India sunt:
1. Congresul National Indian (Indira)
2. Partidul Indian al Poporului
3. Partidul Poporului
4. Natiunea Telugu
5. Partidul Socialist
6. Partidul Comunist Indian
În ceea priveşte respectarea drepturilor omului, în rapoartele
Departamentului de Stat al SUA referitor la situaţia drepturilor omului
în lume, India este mentionata cu o serie de aspecte negative: execuţii
fără decizie legală, utilizarea excesivă a forţei de către organele de
securitate, discriminări şi violenţe împotriva populaţiilor băştinaşe şi a
credincioşilor musulmani şi creştini (autorii descoperiţi suferind pedepse
minore), exploatarea copiilor, trafic cu femei şi copi.
La aspectele pozitive se menţionează organizarea de alegeri libere în
statul Jammmu şi Kashmir, în pofida actelor de terorism înregistrate
atât în campania electorală, cât şi după instalarea guvernului local.

GEOGRAFIE
India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi, Podișul
Deccan, care este semideșert și mărginită de Gații de Vest și Gații de
Est, sub 2.000 de metri (aceștia având aspectul de munți). Un alt podiș
important este Podișul Thar (deșert). Tot în India se află Munții
Himalaya (peste 8.000 de metri).
Câmpii: Câmpia Indo-Gangetică.
India continentală se situează sub sistemul himalayan.
Clima este predominant tropical-musonică.
Hidrografia cuprinde sistemul Brahmaputra-lulu.
Rețeaua hidrografică este influențată de cele trei mari unități de relief și
climă. Principalele fluvii sunt Gange și afluentul său, Brahmaputra.
Ambele cu izvoarele în Himalaya, se varsă în Golful Bengal printr-o
imensă deltă comună. Au debite bogate, sunt navigabile și favorizează
irigațiile. Râurile din Podișul Dekkan sunt mai scurte (cel mai lung fiind
Godavari care nu depășește 1500 km) și au debite variabile.
Vegetația reflectă marea etajare în altitudine a reliefului și
diversitatea regimuli precipitațiilor:
-pădurea tropicală deasă, în deosebi pe Coasta Malabar (vestul
Peninsulei Indiene) și în extremitatea nord-estică (Assam);
-pădurea de conifere (în Munții Himalaya);
-savana (îndeosebi în Câmpia Gangelui);
-stepa cu maracini (mai ales în Podișul Dekkan);
-vegetație deșertică (Deșertul Thoar).

ECONOMIA
La nivel mondial, India este un important producator de carbuni,
minereu de fier, bauxita, diamante si sare. Este in crestere productia
de petrol si gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India intre
primele zece tari ale lumii ca valoare a producției. Predomina inca
ramurile tradiționale: textila (îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2
pe glob) si alimentara (este cel mai mare producător mondial de zahar
si unt). S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini, care
produce o gama variata: de la tractoare, locomotive si vapoare pana la
sateliți artificiali, India fiind una dintre putinele tari care au dezvoltata
industria cosmica. India are si o puternica industrie cinematografica.
Ocupa locul 2 pe glob in domeniu, după S.U.A., orașul Mumbai fiind
supranumit „Hollywood-ul Indiei”

DEMOGRAFIA
India este pe locul 2 la categoria celor mai populate țări după
China și numără în jur de un miliard o sută de milioane de locuitori. Este
o țară tânără care numără 560 de milioane de persoane cu vârste sub
25 ani. În 2004, un indian din 2 avea sub 25 ani și 70 % din populație
locuiește în mediul rural.
Totodată, deși a reușit să își stăpânească demografia, India
cunoaște o creștere continuă de locuitori. Populația indiană crește cu în
jur de 19 milioane de indivizi pe an ( consecința unei fecundități de 3,1
copii pe femeie în medie – spre deosebire de China cu 1,7. Se
estimează că India va deveni țara cu cel mai mare număr de locuitori în
jurul anului 2035. În intervalul 2000- 2005, populația indiană
suplimentară care trebuie adăpostită, îmbrăcată, hrănită și educată
corespundea numărului total de locuitori ai Australiei. Dacă
fecunditatea indiană a intrat în colaps în ultimii 50 ani, scăderea
nivelului de creștere demografica este neregulată și relativ lentă. Acest
fapt este atribuit unei politici demografice incoerente, spre exemplu
China adoptând politica copilului unic. India, din punct de vedere
demografic, îsi axează politica pe responsabilizarea individuală, prin
centre de informare asupra contracepției. Această politică care nu
constrânge diferă de cea a copilului unic din China, care de altfel nici
nu a evoluat, în afara unor rezultate obținute în mediul rural.
Factorii care au influențat natalitatea sunt :
-ameliorarea generală a nivelului de trai
-alfabetizarea femeilor în anumite state ca Kerala
India se confruntă astăzi cu un fenomen problematic: scăderea
numărului de femei în raport cu numărul de bărbați, din cauza eliminării
prenatale sau postnatale (nu este ceva straniu ca nou- născuți să fie
găsiți în agonie în pubele) masive de fetuși feminini. În consecință,
numeroși bărbați trăiesc un celibat forțat, în timp ce se dezvoltă un vast
trafic de fete străine pentru măritiș și în anumite locuri, vechea practică
a poliandriei se dezvoltă chiar dacă nu semnificativ.
Practica abuzivă a ecografiei, care permite o determinare
precoce a sexului copilului ce urmează să se nască, a mărit numărul de
avorturi selective. Aceste fenomen este relativ frecvent în familiile care
locuiesc în zona urbană și de clasă mijlocie. De asemenea modelul
familiei cu un băiat și o fată tinde să se generalizeze în această clasă a
populației. Cauza care explică eliminarea fetușilor feminini este de
ordin socio-cultural: destinul unei fete indiene este de a – și părăsi
familia în momentul căsătoriei pentru a trăi în cea a soțului și de a
contribui la economia căminului socrilor săi. Pe de altă parte, familia
logodnicului trebuie să primească o zestre de la socrii, practică altădată
rezervată doar castei brahmanilor dar care tinde să se extindă în
ansambul populației și care dă uneori naștere unori abuzuri. Astfel,
achitarea unei zestre poate să aducă după sine grave dificultăți
financiare, ruina familiei miresei. Cazurile de ucidere a tinerelor
căsătorite din pricina familiei socrilor sunt deseori denunțate în presa
indiană ca o consecință a lipsei zestrei. În 2006 se estima că un astfel
de caz era denunțat poliției la fiecare 77 de minute.

CULTURA
Cultura Indiei este marcată de un grad ridicat de sincretism.
Multe practici, limbi, obiceiuri și monumente indiene servesc drept
exemplu: edificii arhitecturale inspirate din arhitectura islamistă, ca Taj
Mahal, sunt moștenirea dinastiei mogole. Așadar, cultura indiană este
rezultatul unor tradiții care au combinat elemente heterogene ale
civilizațiilor prezente pe teritoriul indian ca urmare a invaziilor sau a
migrațiilor și care au marcat țara la un moment dat.
Muzica indiană este foarte diversificată. Muzica clasica este în
principal dedublată între tradițiile indiene hindustane din nord si
carnatice din sud. Formele muzicii cu un caracter pronunțat regional
includ muzica filmi și muzica folclorica ca Bhangra. Există multe forme
clasice de dans : Bharata natyam; Kathakali; Kathak ;Kuchipudi;
Manipudi; Odissi si Yakshagana. Ele sunt deseori însoțite de o formă
narativă și sunt de obicei marcate de elemente religioase.
 Tradițiile literare cele mai vechi împrumutau în special forma
orală, forma scrisă făcându-și apariția mai târziu. Literatura religioasă
hindusă scrisă în sanscrită, ca Vedele, Ramayana și Mahabharata ocupă
un loc important în cultura indiană și sunt adaptate și în zilele noastre
în opere ficționale, în teatru sau în cinematografie. Un alt tip de
literatură important din acea perioadă este Literatura tamulă clasică din
regiunea Tamil Nadu, și ea la fel de veche. Sanscrita ca și limba tamulă
clasică sunt limbi savante care nu sunt accesibile decât unui grup
foarte restrâns de indivizi intelectuali. Literatura în limba hindusă,
bengaleză, sau în urdu se dezvoltă începând cu secolul al X- lea.
Textele sunt fie în versuri sau îin proză, cu un mesaj religios și deseori
inspirat din legendele vechi sau din epopee. Sub influența colonizării
britanice, autorii indieni ai erei moderne, dintre care bengalezul
Rabindranath Tagore, scriu în limba engleză ca și in limba lor maternă.
Începând cu secolul al XX- lea și în epoca contemporana,mulți
scriitori,printre care câțiva se bucură de un renume internațional ca
Salman Rushdie, Anita Desai, Amitav Gosh, Vikram Seth sau Arundhati
Roy au contribuit la dezvoltarea unei ficțiuni indiene în limba engleză
diferită de narațiunea clasică caracteristică predecesorilor lor( în special
lui [Link], considerat a fi unul din creatorii romanului indian scris
în limba engleză). Operele lor poartă amprenta curentului
postcolonialist, în care temele identității naționale, istorice, ale reflexiei
asupra opresiunii coloniale se unesc într- o interogație asupra a ceea
ce stă la baza identității individului, asupra dificultății de a trăi ruptura
dintre tradiție și modernitate, asupra conflictului cultural. Această
căutare de identitate se realizează prin intermediul limbii engleze,
limba colonizatorului, reinventată și însușită, care stă martoră uneori a
voinței de a creea un limbaj și o estetică proprie și chiar de a se
exprima depășind dificultatea de a scrie cu cuvinte „ venite din altă
parte”, după cum spune [Link]. Autor de ficțiune, de poezii și
eseuri literare, dintre care unele au obținut premii intrenaționale, Amit
Chaudhuri ocupă și el un loc de frunte în tânăra generație a literaturii
anglo-indiene. Într-un registru intimist, el reflectează asupra familiei și
a conjugalității în căminele clasei mijlocii. Hari Kunzru a publicat recent
o epopee comică pe tema căutării identității, ilustrând renașterea
tendințelor individualiste care sunt în floare în cadrul clasei mijlocii
rezidente în metropolele indiene. Kiran Desai s-a remarcat prin
obținerea premiului „ Man Booker Price” în 2006 cu o operă ilustrând
tensiunea trăită de generația actuală între moștenirea familială și
aspirațiile individuale. Postcolonialismul, curent literar de mare
amploare care a atins atât țările din sud și Occidentul, a favorizat în
India exprimarea literară a grupurilor minoritare cărora în mod
tradițional li-se vedea interzisă capacitatea de a produce opere
culturale. Astfel, scriitori, dramaturgi și poeți „ dalits” (sau „ oameni
decăzuți” în marathi, nume dat celor care au renunțat la castele de
neatins din care proveneau pentru a își contesta locul în societatea
hindusă) au reîmprospătat formele literare clasice, printr-un limbaj
neobișnuit de concret folosit pentru a descrie condiția lor de oprimați,
contribuind în acest mod la îmbogațirea temelor și a formelor literaturii
naționale.
Industria cinematografică indiană este cea mai prolifică din lume.
Centrul său este constituit de producția Hollywood- ului ( nume derivat
de la Bombay, veche denumire a orașului Mumbai, ale cărui studiouri
sunt situate în capitala statului Maharashtra și care realizează în
principal filme comerciale în hindi. Industria este de asemenea
înfloritoare în zona orașului Kolkata, Chennai sau Kerala. Există de
asemenea și o producție deloc neglijabilă de filme în limba telugu,
kannada, malayam, tamul, bengaleză sau marathi. Cinematografia este
o artă și o formă de divertisment foarte populară în India: indiferent de
vârstă, sex, castă, origine socială sau geografică a indienilor, aceștia din
urmă frecventează masiv sălile de cinema. Actorii cei mai cunoscuți se
bucură astfel de un prestigiu inegal în societățile noastre, iar legăturile
dintre industria filmului și politică sunt deseori foarte strânse,unii actori
ocupând posturi guvernamentale importante ca M.G. Ramachandran,
actor tamul popular devenit prim-ministru al statului Tamil-Nadu. În
afară de această producție în masă uneori stereotipă, exista de
asemenea o cinematografie originală, al cărei cel mai cunoscut
reprezentant dincolo de granițele Indiei este bengalezul Satyajit Ray.
Putem să- i cităm printre realizatorii clasici pe Guru Dutt, Raj Kapoor și
Adoor Gopalakrishnan. Printre realizatorii contemporani se remarcă
Mira Nair, care face parte din cinematografia indiană independentă și
care a obținut mai multe recompense internaționale dintre care și un
Leu de Aur la Veneția în 2001. Filmele sale au ca nucleu exilul,
conflictul dintre generații sau sexualitatea feminină și cenzura acesteia.
Pe un ton mai lejer, Karan Johar, născut într- o familie de realizatori ai
Bollywood –ului, posedă propria societate de producție și încearcă să
reînoiască temele vechi cu reflectări asupra moravurilor familiale
reprezentative pentru cinematografia comercială din Mumbai.
Bucătăria indiană este extrem de diversificată și include
numeroase produse de patiserie deseori incluse în amestecuri numite
masalas. Metodele se schimbă în fiecare regiune. Grâul și orezul sunt
alimentele de bază ale indienilor. India este cunoscută pentru
varietatea de bucătării vegetariene și non vegetariane.
Dacă sportul național este hochei pe gazon, cricket-ul este cel
care în India este ridicat la rangul de pasiune națională
veritabilă.Echipa indiană joacă la cel mai înalt nivel internațional și
anumiți jucători ca Sachin Tendulkar sunt foarte populari atât în țara lor
cât și peste [Link] meciuri sunt urmărite cu fervoare de toată
țara,mai ales cele dintre India și vecinul său Pakistan, sau confruntările
dintre selecționata națională cu Anglia. În unele state, în special în cele
din nord-est și în Bengalul de Vest, din Goa până în Kerala, fotbalul, al
cărui apogeu este în orașul Kolkata este foarte răspândit. Campionatul
indian de fotbal există din anul 1996. Recent, tenis- ul a câștigat teren,
în special grație tinerei profesioniste Sania Mirza. India este de altfel
prezentă în competițiile F1 cu piloți ca Karun Chandhok sau Narain
Karthikeyan la volanul unei „Force India”, firmă deținută de miliardarul
indian Vijay Mallya. Jocul de șah, originar din India, progresează și el
prin creșterea numărului de maeștri indieni, începând cu Viswanathan
Anand, campion mondial conform Federației internaționale de Șah în
anul 2007. Alte sporturi tradiționale sunt Kabaddi, Kho- Kho și Gilli-
Danda. India este tărâmul originar al disciplinei istorice și religioase –
yoga și al artei marțiale antice, Kalarippayatt.
Festivalurile indiene sunt foarte variate,majoritatea religioase.
Celebrate de fiecare casă, ele sunt fie naționale ca Deepavali, toamna
sau Holi, primăvara fie regionale ca Pongal în statul Tamil- Nadu sau
sărbătoarea Soarelui – Chatt Puja în statul Bihar sau Uttar Pradesh. Ele
variază după regiuni dar și după diferitele religii existente în India :
hinduism, islamism, creștinism etc. Totuși,comunitățile indiene participă
atât la propriile sărbători cât și la cele ale vecinilor. Toate acestea fac
din India una din țările cu cele mai multe zile de sărbători din lume.
Numărul de zile de vacanță observate în școli, administrații,
întreprinderi este destul de impresionant. Vacanțele cele mai populare
sunt de : Diwali, Holi, Onam, Sankranti, Gudi Padwa, cele 2 Eids,
Crăciun și Vaisakhi. India are 3 perioade de vacanțe naționale. Se
observă oficial alte perioade de vacanță în state diferite. Practicile
religioase fac parte din viața cotidiană și sunt un lucru public.

DATA NUME NUME LOCAL SEMNIFICATIE

ROMANESC
14 ianuarie Solstițiul Makar Inaugurează
capricornului sankaranti în jumătatea
Nord, Pongal în luminoasă a
Sud anului.
5 zile după luna A cincea din Basant Școlarii o
nouă(luna nagră) primăvară Panchami venerează pe
din ianuarie Sarasvati, zeița
cunoașterii.
26 ianuarie Ziua republicii Republic Day Adoptarea
Constituției
indiene.
Luna plină din Sărbătoarea Holi Victoria binelui
martie culorilor asupra răului.
15 august Ziua Independence Proclamarea
independenței Day independenței.
Luna plina din Sărbătoarea Raksh Bandan Întărirea
august fraților legăturii dintre
frate – soră.
Luna nouă din Sărbătoarea Deepavali 5 zile de
noiembrie luminilor sărbătoare și
comemorare.
2 octombrie Aniversarea lui Gandhi Jayanti Nașterea lui M.
Mahatma K. Gandhi, tatăl
Gandhi țării.
 SARBATORI
RELIGIILE INDIEI
Hinduismul - prin hinduism înţelegem credinţele religioase
împărtăşite de populaţia Indiei.
-Hinduismul nu se prezintă ca o religie unitară, cu o fozionomie
distinctă, ci ca o structură religioasă foarte complexă , constituită din
diverse religii sau elemente religioase suprapuse.
-În el se regăsesc laolaltă religia preariană, religia indo-europeană,
yoga, jainism, budism.
Hinduismul vedic- este o continuare a credinţelor primitive, se prezintă
ca un cult al naturii, punea accent pe viaţa de aici, rugăciunile şi jertfele
cereau viaţă îndelungată, recolte, sănătate.
Hinduismul brahmanic- a izvorât din credinţa că jerfele sunt absolut
necesare ideologie cuprinsă în Brahmanas - texte sacerdotale
mântuirea putea fi obţinută printr-o jertfă şi achitarea taxei
Doctrine principale:
karma (fapta) şi samsara (reîntrupare), sufletele există din veşnicie şi
au parte de renaşteri în fucţie de fapte, Există o singura realitate -
Brahman sufletul lumii, realitatea ce ne înconjoară fiind o iluzie,
Se ajunge la cunoaşterea eliberatoare prin YOGA.
Yoga, ca o combinare între exerciţii si meditaţie este practicată de mai
bine de 5 000 de ani.
Sistem social de castă (brahmani - preoţi, ksatriya - domnitori,
vaisya- negustori şi ţărani, paria – cerşetori) abolită de lege dar
funcţionează în practicile de zi cu zi. Cei mai cinstiti brahmani sunt
guru- îndrumători spirituali, maeştri
Cultul- cultul particular: vaca e animal sacru, urina apă sfântă,
balega dezinfectant şi medicament cultul public: temple cu o curte cu
bazin şi statuia zeului unde preoţii rostesc o mantra, calendar foarte
bogat (sărbătoarea candelelor, Holi primavara-orgii), râuri sfinte
Gangele si Benarea.
Budhismul- A apărut pe la 500 î.d. Hristos în India gangetică în
regiunea Magadha, fiind întemeiat de prinţul Siddhartha Gautama din
familia Sakyamuni.
Astăzi în India a dispărut aproape complet, însă este a treia religie din
lume care crede că are datorii misionare.
Viata lui Budha-Siddhartha Gautama s-a născut la Kapilavastu în
familie princiară.
La 29 ani se simte atras de viaţa ascetică, vizitează înţelepti, trăieşte în
singurătate încercând extremele. Alege calea de mijloc între extremele
ascetice.
Sub un smochin obţine iluminarea (Buddha - cel iluminat).
Iluminarea înseamnă cunoaşterea existentelor anterioare, cunoaşterea
vietii si mortii, certitudinea de a fi distrus dorinţa, certitudinea ca a trăit
pt ultima dată şi la moarte va ajunge în NIRVANA. Hotărăşte să predice
adevărurile descoperite.
Moare la vârsta de 80 de ani din cauza unei indigestii “degradarea este
inerentă tuturor lucrurilor compuse”
La Sarnath Budha a ţinut prima predică proclamând legea sa, dharma
(scopul vieţii).
In centrul ei stau cele 4 adevăruri nobile:
- viaţa este supusă suferinţei,
- originea suferinţei se află în dorinţă,
- încetarea suferinţei este posibilă prin înlăturarea dorinţei,
- drumul spre acest lucru este cărarea nobilă înoptită
Mahayana e forma cea mai răspândită a budismului.
Fiecare fiinţă raţională posedă natura buddha, deci e capabilă să devină
Buddha.
Propune credinţa şi devoţiune faţă de Buddha. Buddha a trăit din
veşnicie şi va trăi în veşnicie (Sakiamuni este o apariţie pământească
creată de Buddha cel veşnic).
Nirvana ca şi toate fenomenele este fără substanţă şi deci goală.
Are numeroase şcoli în Tibet, China, Coreea, Japonia.
Hinayana are ca element central chipul calugărului ascet.
toate fiinţele sunt supuse unei eterne reveniri (5 moduri de existenţă
datorate faptelor),
existenţa este în sine dureroasă, eliberarea de existenţă constă în
înlăturarea dorinţei
abstinenţa şi asceza, la moarte cine s-a eliberat ajunge în nirvana, prin
cale nobilă înoptită (conduita morală, disciplina minţii, înţelepciunea
intuitivă)
Nirvana înseamnă stingere, locul unde se stinge focul plăcerii, urii şi
deziluziei.
Comunitatea monahală – samgha trăiesc din milostenie (227
reguli în mănăstire) Laicii întreţin comunitatea monahală.
Ritualuri: Ofrande sub formă de flori, mâncare şi lumânări, venerarea
chipului lui Buddha.
Ceremonii: ocazionale, zilnice (ofrande, texte), lunare (luna plină şi
nouă), anuale( ziua lui Buddha în mai, sezon ploios, Tuturor sufletelor,
dintele din Sri Lanka)
Budhismul astazi -În sec. III î.d. Hristos Impăratul Asoka adoptă
religia în Sri Lanka. De aici ajunge în Birmania şi Thailanda.
În China pătrunde în sec. I d. Hristos, în Coreea în sec. III, Japonia sec.
VI, Tibet sec VII
Tibetul este o ţară exclusiv budistă.

Religiile Populația (%)

Hindu 827,578,868 80.5%
Musulmani 138,188,240 13.4%
Creștini 24,080,016 2.3%
Sikh 19,215,730 1.9%
Budism 7,955,207 0.8%
Jainiștii 4,225,053 0.4%
Alte religii 6,639,626 0.6%
Religii nedeclarate 727,588 0.1%
Total 1,028,610,328 100.0%