Afrodita/Venus

Afrodita este în mitologia greacă zeița frumuseții și a iubirii.

Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. „Stâncile Afroditei” se găsesc pe țărmul sudic al
insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei grecești - a căzut în apa mării înspumate
organul genital al zeului Uranus, amputat de fiul său, Cronos. Aici s-ar fi născut, din
valurile mării învolburate, zeița dragostei Afrodita / Venus. Legenda constituie tema mai
multor tablouri pictate de artiști renumiți. Atticienii credeau în două Afrodite: cea care s-
a născut din Uranus era numită Afrodita Urania,iar cea din Zeus Afrodita Pandamos.
Deși zeiță a frumuseții, Afrodita este căsătorită cu zeul șchiop, hidosul Hefaistos, care
era și fierarul zeilor. În privința nașterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica
lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este
căsătorită cu Hefaistos, a fost iubită de zeii Ares, zeul
războiului, Dionysos, Hermes și Poseidon, precum și de muritorii Anchises și Adonis.
A avut mai mulți copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros și pe Harmonia, cu
muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeeavirgiliană Eneida) etc.
 Ares/Marte

Ares este zeul războiului în mitologia greacă asociat cu Tracia.[5] De asemenea,

Se numără printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului și este fiul lui Zeus și al Herei.
În literatura greacă el reprezintă deseori aspectul fizic, violent și neîmblânzit al
războiului, în contrast cu sora sa, Atena, ale cărei funcții ca zeiță a înțelepciunii includ
strategia militară și capacitatea de a administra cu succes o armată.
Grecii aveau o atitudine ambivalentă față de Ares: deși întruchipa bravura și puterea
fizică, ambele indispensabile succesului în război, el era, totuși, o forță periculoasă. Cu
toate acestea, era disprețuit de părinții săi și de către ceilalți zei, mai ales de
către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de
numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era simbolul forței războinice, brutale.
În războiul troian, de pildă, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de
către Diomede cu ajutorul Athenei și silit să o ia la fugă. Când sare în ajutorul fiului său,
care avea să fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea rănit de către erou și silit să se
retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată
face nimic. De numele lui Ares e legat și Areopagul, colina unde, la Atena, era locul
unde se judecau crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline
Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe
Alcippe. Adus de către Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină, spre a fi
osândit pentru crima săvârșită, Ares a fost însă iertat.
Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre
el și Afrodita, legătură dată în vileag de către soțul acesteia, Hefaistos.
Domus Romana
 Atena/Minerva

Atena era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, zeița înțelepciunii,
pe care grecii o mai numeau și Pallas. Ea personifica forța moștenită de la Zeus,
îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. A fost zeița tutelară a cetății Atena.

Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Metis îl ajutase pe Zeus să-l detroneze
pe Cronos și acum era însărcinată. Uranus și Geea, care aveau darul profeției, îi
spuseră lui Zeus că Metis va da naștere unui băiat care-l va detrona. Ca să împiedice
această posibilitate, acesta o înghiți.
În ziua în care copilul ar fi trebuit să se nască, Zeus îl chemă pe Hefaistos și-i ordonă
să-i despice capul. Acesta-l lovi cu o seceră și din fruntea lui Zeus se născu Atena, deja
crescută. În altă variantă, titlul zeiței, Tritogeneia, sugerează o legătură cu zeul râului
Triton. Aceasta ar fi crescut alături de fiica acestuia, Pallas, învîțând ambele artele
războiului. Într-o ceartă puerilă, zeița o ucide pe Pallas. Plină de remușcări, îi ridică o
statuie de lemn, numită Palladiumul.
 Poseidon/Neptunus

În mitologia greacă, Poseidon era zeul mării[1], fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți
frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară.

Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a
făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea
subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună
cu soția sa, Amfitrita, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat
de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile.
Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule
la iveală sau le scufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri
sau să se închege lacuri. Odată el a încercat împreună cu Hera și cu Atena să-l pună în
lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de
preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.