Integrale reductibile la integrale raţionale

Orice integrală de forma

∫ √
R(x, ax2 + bx + c) dx,

cu R(u, v) o funcţie raţională, este reductibilă la o integrală raţională prin (cel

puţin) una din următoarele substituţii implicite:
√ √
Cazul I, dacă a > 0. ax2 + bx + c = ± ax ± t;
√
Cazul II, dacă ∆ > 0. a(x − α)(x − β) = ±(x − α)t;
√ √
Cazul III, dacă c > 0. ax2 + bx + c = ± c ± tx;
În aceste substituţii semnele ± se aleg astfel ı̂ncât pe intervalele care se lu-
crează substituţia să fie inversabilă, deoarece se aplică metoda a doua de schim-
bare de variabilă.
Formal, metoda constă ı̂n următorii paşi:
Pasul 1. Explicităm din substituţia aleasă pe x ca funcţie de t, x = X(t);
Pasul 2. Calculăm dx = X ′ (t)dt;
√
Pasul 3. Calculăm radicalul ca funcţie de t, ax2 + bx + c = S(t);
Pasul 4. Înlocuim ı̂n integrala iniţială şi obţinem o integrală raţională ı̂n t
∫ √ ∫ ∫
2 ′ P (t)
R(x, ax + bx + c) dx = R(X(t), S(t))X (t)dt = dt
Q(t)

Pasul 5. Calculăm integrala ı̂n t, eventual prin descompunere ı̂n fracţii

simple (după scoaterea ı̂ntregilor din fracţie)
∫
P (t)
dt = F (t) + C
Q(t)

Pasul 6. Inversăm substituţia x = X(t) ⇔ t = T (x) şi revenim ı̂n integrala

iniţială: ∫ √
R(x, ax2 + bx + c) dx = F (T (x)) + C.

Exemplul 1. ∫
1
I1 = √ dx, x ∈ R.
1 + x2 + 2x + 2
Aplicăm cazul I, avem a = 1 > 0, alegem semnele astfel
√
x2 + 2x + 2 = −x + t.
După ridicare la pătrat şi alte câteva calcule, obţinem
t2 − 2 t2 + 2t + 2
x= , dx = dt
2t + 2 2(t + 1)2
şi
√ t2 − 2 t2 + 2t + 2
x2 + 2x + 2 = −x + t = − +t= ⇒
2t + 2 2(t + 1)
√ t2 + 4t + 4
1 + x2 + 2x + 2 = .
2(t + 1)
Integrala iniţială devine
∫ ∫
2(t + 1) t2 + 2t + 2 t2 + 2t + 2
I1 = · dt = dt
t2 + 4t + 4 2(t + 1)2 (t + 2)2 (t + 1)

După descompunerea ı̂n fracţii simple avem

∫ ( )
1 2 2
I1 = − 2
dt = ln |t + 1| + +C
t + 1 (t + 2) t+2

şi ı̂nlocuind cu √
t=x+ x2 + 2x + 2
obţinem
√ 2
I1 = ln(1 + x + x2 + 2x + 2) + √ + C.
2+x+ x2 + 2x + 2

Exemplul 2. ∫
x
I2 = √ dx, x ∈ ( 2, 5 ).
(7x − 10 − x2 )3
Aplicăm cazul II, ∆ = 9 > 0, avem 7x − 10 − x2 = (x − 2)(5 − x) şi efectuăm
substituţia √
(x − 2)(5 − x) = (x − 2)t.
După ridicare la pătrat şi simplificare cu (x − 2) obţinem

2t2 + 5 −6t
x= , dx = dt
t2 + 1 (t2 + 1)2
şi ( )
√ 2t2 + 5 3t
(x − 2)(5 − x) = (x − 2)t = 2
−2 t= 2 .
t +1 t +1
Integrala devine
∫
2t2 + 5 (t2 + 1)3 −6t
I2 = 2
· 3
· 2 dt =
t +1 27t (t + 1)2
∫ ( )
2 2t2 + 5 2 5
− dt = − 2t − + C.
9 t2 9 t
Înlocuind cu √
5−x
t=
x−2
avem ı̂n final ( √ √ )
2 x−2 5−x
I2 = 5 −2 + C.
9 5−x x−2

Exemplul 3.
∫ ( √ )
1 1+ 5
I3 = √ dx, x ∈ 0, .
(1 + x) 1 + x − x2 2
Aplicăm cazul III, c = 1 > 0, utilizăm substituţia
√
1 + x − x2 = 1 − tx.

După ridicare la pătrat şi simplificare prin x, găsim

2t + 1 −2(t2 + t − 1)
x= , dx = dt
t2 + 1 (t2 + 1)2
şi
√ t(2t + 1) t2 + t − 1
1 + x − x2 = 1 − tx = 1 − 2 =− 2 ,
t +1 t +1
iar
2t + 1 t2 + 2t + 2
1+x=1+ = .
t2 + 1 t2 + 1
Obţinem
∫ ∫
t2 + 1 t2 + 1 −2(t2 + t − 1) 2
I3 = − · · dt = dt =
t2 + 2t + 2 t2 + t − 1 (t2 + 1)2 t2 + 2t + 2
∫
2
dt = 2 arctg (t + 1) + C.
(t + 1)2 + 1
Înlocuind cu √
1− 1 + x − x2
t=
x
găsim rezultatul final
√
1+x− 1 + x − x2
I3 = 2 arctg + C.
x