UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

PROTECȚIA CONSUMATORULUI ȘI A MEDIULUI

EPIDEMIOLOGIE
-Giardioza-

Coordonator:
[Link]. Rusu Micșunica Student:
Sandu Cătălin-Andrei
PCM, Anul IV, Grupa 2B

Suceava 2018
 Cuprins

Introducere .................................................................................................................................................... 3
Capitolul I: Sursa de agent patogen .......................................................................................................... 4
Capitolul II: Purtător de agent patogen ..................................................................................................... 5
Capitolul III: Modurile și căile de transmitere a agenților patogeni ......................................................... 6
Capitolul IV. Receptivitatea, nereceptivitatea, rezistența, imunitatea ...................................................... 8
Capitolul V. Factori favorizanți ai evoluției procesului epidemiologic .................................................... 9
Capitolul VI. Forme de manifestare ale procesului epidemiologic ......................................................... 10
Capitolul VII. Supravegherea epidemiologică ........................................................................................ 11
Capitolul VIII. Prevenția ......................................................................................................................... 12
Concluzii ..................................................................................................................................................... 13
Bibliografie ................................................................................................................................................. 14

2
 Introducere

Giardioza, produsă de Giardia, constituie o parazitoză de mare importanţă epidemiologică

şi clinică datorită înaltei sale prevalenţe şi patogenităţi atât în rândul animalelor cât şi a omului, în
special în populaţia infantilă.
Giardioza, o boală care afectează intestinul subțire. Ea poate apărea în forme acute și
cronice. Ca urmare a parazitismului acestor protozoare în cazul deteriorării corpului de sănătate.
În primul rând, schimbările sunt subtile, astfel încât acestea sunt adesea confundate cu simptome
de stare generala proasta. Dar în curând agravează starea, există semne evidente de infecție. Dacă
nu trata boala în forma acută, aceasta ar atrage după sine o giardioza cronică, al cărui tratament un
proces lung, care necesită o abordare specială.1
Giardioza este o zoonoză digestivă, produsă de protozoarul din genul Giardia, specia cea
mai frecvent implicată fiind Giardia duodenalis.
Interesul pentru acest protozoar flagelat s-a implementat începând cu a doua jumătate a
secolului XX, cu recunoaşterea potenţialului patogen în 1962 şi demonstrarea în 1987 că infecţia
experimentală umană cu Giardia lamblia urmează postulatele lui Koch.
Fiind una dintre cele mai răspândite zoonoze din ţară şi din lume, cu importante implicaţii
economice şi sociale, comitetele mixte de experţi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a
specificat de nenumărate ori necesitatea supravegherii internaţionale a zoonozelor. În unele ţări au
fost înfiinţate organisme interministeriale, multidisciplinare pentru a promova cooperarea în cadrul
campaniilor de luptă împotriva zoonozelor. La noi în ţară, Legea sanitar-veterinară (Legea
60 stipulează necesitatea colaborării dintre medicii umani şi veterinari pentru prevenirea şi
combaterea zoonozelor şi a toxiinfecţiilor alimentare. Principalele probleme epidemi-zoonotice,
pe care le ridică prezenţa zoonozelor parazitare sunt cele referitoare la supravegherea, prevenirea
şi limitarea acestora.
Acest parazit flagelat a fost descoperit în anul 1681, de către Antony von Leeuwenoek, un
fizician ceh, în propriile materii fecale, şi consideră că parazitul este doar un comensal al tubului
digestiv şi nu agentul etiologic incriminat în apariţia bolii.
După aproximativ 200 de ani, în anul 1859, Lamb readuce în actualitate acest parazit,
descriindu-l. În literatura recentă, apărută în urma Congresului Internaţional de Parazitologie, VIII-
1994, se folosesc denumirile de Giardia lamblia de către majoritatea autorilor şi Giardia intestinalis
de către autorii australieni şi unii autori olandezi.

1
„Cercetări epidemiologice, clinicoparaclinice şi terapeutice în giardioză la om şi animale”, Adriana Gabriela Jarca,
2011, pg. 5;

3
 Capitolul I: Sursa de agent patogen

Giardia intestinalis este un parazit întâlnit pe tot globul, dar mai frecvent în ţările cu un
nivel scăzut de igienă şi în colectivităţi. Uneori apare sub forma unor epidemii hidrice, sezonier
sau sporadic.
Lambliaza este o boală parazitară din grupul infecţiilor intestinale, provocată de
protozoarul flagilat lamblia sau giardia intestinalis, care se transmite de la omul bolnav la cel
sănătos prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizându-se clinic prin simptome de
dereglare a tractului digestiv şi de afectare a căilor biliare.[1]
Agentul patogen este un parazit flagilat cu denumirea de lamblia intestinalis, care există
sub două forme: trofozoid şi chist.
Trofozoidul sau forma vegetativă măsoară 10-25 microni, având forma unei jumătăţi de
pară (în secţiunea longitudinală), în timp ce privit pe faţă ventrală seamănă a rachetă de badminton.
La partea anterioară a feţei ventrale posedă un puternic disc concav sugător (prin care se ataşează
de intestin ori căile biliare); tot pe aceeaşi faţă ventrală mai posedă patru perechi de flagili cu
ajutorul cărora se poate mişca. Trofozoidul parazitează duodenul, alte părţi ale intestinului subţire,
de asemenea vezica şi căile biliare extra şi intrahepatice. Această formă a parazitului poate apărea
în materiile fecale numai în caz de diaree profundă.
Chistul măsoară 8-12 microni, este oval şi posedă 2 sau 4 nuclei şi 4 perechi de flagili
retractaţi. Chisturile, de regulă, se găsesc în fecale, reprezentând stadiul infecţios al parazitului.
În mediul ambiant forma vegetativă a lambliei se distruge timp de 5-10 minute.
Dimpotrivă, chisturile sunt mult mai rezistente pe obiectele casnice la temperatura camerei ele se
păstrează de la 3-5 zile până la 2 săptămâni; în solul umed - până la 60 zile, în apă - 35-80 zile.
Totodată chisturile se distrug la acţiunea aerului uscat şi a temperaturii ridicate, la uscăciune ele
pier peste 1-2 minute, la temperatura +70°C - timp de 30-40 secunde, la fierbere, (+100°C) -
momentan. Cloramina şi alţi dezinfectanţi nu au o acţiune distrugătoare asupra chisturilor de
lamblii.
Parazitul Lamblia intestinalis (Giardia intestinalis) este un protozor care se poate găsi în
tubul digestiv la om, în stare vegetativă, ori sub formă de chist și trăiește în duoden și jejun și chiar
în colon, ori vezica biliară. Această boală parazitară este una din cele mai comune de acest gen la
copii. Incidența bolii crește la copiii care intră în mediul social, la grădinițe sau școli. Infecția se
produce pe cale orală, prin ingestia parazitului, prin răspândirea acestui agent patogen prin apa,
alimentele și obiecte contaminate. Omul este principala sursă de infecție, dar poate fi și un animal
care să răspândească acest protozor.[2]

4
 Capitolul II: Purtător de agent patogen

Infestarea cu Giardia intestinalis nu este însa urmata întotdeauna de manifestari clinice (în
20-45% din cazuri purtatorii ramânând asimptomatici), dar când infectia este puternica, boala
debuteaza brusc, cu diaree explozivă, crampe abdominale, greață, anorexie și simptome generale
de slăbiciune, sau stare de subfebrilitate, asociate uneori cu urticarie. În cazul prelungirii sale peste
limita maximă de 4 luni, giardioza conduce la malabsorbție, debilizare și scădere în greutate care
favorizează hepatita sau pancreatita cronică. Pentru evitarea acestor neajunsuri, trebuie evitat
consumul de apă sau alimente contaminate, dar mai ales, trebuie respectate normele esențiale de
igienă individuală și colectivă.
Simptomele în cazul acestei boli sunt de greață, vărsături, dureri abdominale, localizate în
regiunea ombilicală ori generalizate. Durerile care apar pot stimula ulcerul gastro-duodenal,
apendicita, enterocolitele, enteritele, ficatul mărit și dureros, iar tulburările de tranzit pot fi diareea
sau constipația. Infecția reduce rezistența organismului, scade sistemul imunitar al acestuia. Cel
mai mult în cazul acestei boli este afectat sistemul digestiv și aceasta se întâmplă (după cum au
constatat medicii) în toate formele de giardioză.[2]
Labiile influențează toxic și alergic organele din jur și astfel pot să apară tulburări
cardiovasculare, fibrilații auriculare, tulburări nervoase, cefalee, parastezii, convulsii epileptice,
tulburări oculare, bronșice, cutanate (urticarie), aneurie, etc. Este foarte important evitarea
contactului în mod direct cu bolnavii parazitați, să se respecte măsurile de educație sanitară și
controlul periodic parazitologic. În cazul bolnavilor cu lambiază se administrează la recomandarea
medicului un tratament cu Metronidazol, medicament foarte eficient în această infecție parazitară,
iar dozele se stabileasc în funcție de rezistența parazitului.
Medicii consideră foarte importantă depistarea din timp a acestei boli la copii, deoarece
astfel se poate aplica un tratament și preveni eventualele tulburări funcționale ale pancreasului,
sistemului biliar, gastro-intestinal și restabili sănătatea organismului.
Lambliaza are o răspândire universală, mai frecvent fiind înregistrată în regiunile şi ţările
cu igienă deficitară. Şi totuşi maladia dată afectează destul de frecvent copiii, mai ales pe cei din
instituţiile preşcolare (creşe, grădiniţe, orfelinate, case de copii etc), unde infestarea poate să
ajungă la 30-80%. La adulţi ea este mai sporită la persoanele, care călătoresc în regiunile puternic
infestate, decurgând sub denumirea "Diareea călătorilor".
Rezervorul principal de aceşti paraziţi este omul reprezentat de purtătorii asimptomatici şi
de bolnavi, care elimină uneori până la 300 mln de chisturi pe mm3 de scaun. Uneori ca sursă de
infecţie mai pot servi şi diverse animale, în special rozătoarele.[1]
Toată lumea poate să facă giardioză, dar cel mai frecvent:
- copii în primul an de viață și în special cei care stau în colectivități: creșe, cămine,
grădinițe;
- persoanele care au organismul slăbit de alte boli, cum ar fi cei bolnavi de SIDA.

5
 Capitolul III: Modurile și căile de transmitere a agenților patogeni

Mecanismul principal de transmitere a lambliazei este cel fecalo-oral. Infestarea mai

frecvent are loc pe cale orală, prin intermediul chisturilor, care pot nimeri în tractul digestiv cu
produsele alimentare şi apa infestată. Transmiterea acestei parazitoze se mai realizează prin contact
habitual (la contactarea lenjeriei de corp, pat, veselei, jucăriilor, alte obiecte şi prin intermediul
mâinilor murdare).
Mecanismul de ouă penetrare lamblia în corpul uman este după cum urmează:[3]
 apă. Infecția se produce atunci când se utilizează apă neobezzarazhennoy;
 contactați-gospodărie. chisturi Eggs acumula pe articole de uz casnic, după care persoana
care are contact cu ei nu se spele pe mâini și le împinge în organism;
 produse alimentare. Sursa de infecție poate fi un produs, nu sunt sensibile la curățarea
completă (legume, fructe, fructe de pădure).
Principala sursă de agent patogen este omul, uneori locul nostru fiind luat de animalele
domestice. Omul se contaminează prin ingestia de chisturi (forma de rezistenţă şi elementul
infectant), între 1 şi 10 chisturi fiind suficiente pentru a produce infecţia. Transmiterea directă este
frecventă în colectivităţi – şcoli, grădiniţe, tabere, dar se poate transmite şi indirect prin intermediul
apei sau a alimentelor ce transportă chisturile.[4]

6
 Giardiaza nu este o infecție periculoasă, dar purtătorii distruge corpul încet și sigur fiecare
dintre noi, ceea ce face dificil să funcționeze pe deplin un organe interne separate.
S-a constatat chiar că infecţia poate fi dobândită de la animale şi invers. De exemplu: la
miei giardioza se întâlneşte în 10-66% cazuri, la iezi în 10-38% cazuri, la bovine până la 20%
cazuri, la câini în 20-21% cazuri, iar la pisică 14-33% cazuri. Aceasta denotă că animalele invadate
cu Giardia pot fi o sursă potenţială de infecţie, mai ales unde animalele domestice (câini, pisici,
porci, bovine) vin în contact permanent cu populaţia.
Chisturile se pot trasmite pe cale fecal-orală, atât de la o persoană adultă la alta, cât și de
la un copil la altul. Copiii se pot infecta la grădiniță/școală, prin intermediul jucăriilor sau a
rechizitelor școalare. Ulterior boala este trasmisă membrilor familiei acestuia.
Alimentele contaminate, de asemenea, reprezintă un mijloc de transmitere a acestui parazit.
Se cunoaşte că într-un gram de materii fecale se pot elimina aproximativ 22 mln. chisturi.
O altă cale de contaminare poate fi şi apa potabilă netratată termic. În apa din apeduct şi
cea de bazin chisturile invazive de lamblia supravieţuiesc 35-86 zile, în apele reziduale din
canalizare — 112-123 zile. Majoritatea epidemiilor au fost întâlnite la persoanele ce folosesc ca
sursă de apă potabilă apele din izvoare, cişmele, râuri ş.a. Aceste ape pot prezenta un pericol mare,
deoarece chisturile pot supravieţui îngheţului de până la 12◦C sub zero.[5]
Transmiterea chisturilor se mai poate produce şi prin intermediul insectelor (muşte,
gândaci de bucătărie ş.a.) care pot vehicula chisturile de pe materiile fecale şi excrementele
infestate pe produsele alimentare şi alte obiecte.

7
 Capitolul IV. Receptivitatea, nereceptivitatea, rezistența, imunitatea

Giardioza este o parazitoză cauzată de protozoarul Giardia Lambia. Aceasta are sediul
principal în duoden, dar poate difuza în tot intestinul subţire şi chiar în colon, precum şi în căile
biliare, determinând o simptomatologie digestivă polimorfă.
Giardia Lambia este unul dintre paraziţii cei mai frecvent implicaţi în infecţia parazitară a
intestinului uman. Se consideră că aproximativ 25% din populaţia globului este infestată cu
Giardia Lambia.[6]
Receptivitatea la parazitoză este generală, riscul de contaminare fiind mai mare la cei care
călătoresc în țări unde afecțiunea este foarte frecventă, la adulții care îngrijesc copii mici, contactați
ai celor parazitaț, la indivizii care înghit apa contaminată, atât de la rețeaua urbană, cât și din surse
de apă netratată (lacuri, râuri), la oamenii care vin în contact cu animale parazitate,
Studii epidemiologice au demonstrat receptivitatea crescută a copiilor mici pentru Giardia,
dar şi agresivitatea crescută a parazitului la vârste [Link] de infecţie este numai omul bolnav
sau purtătorul sănătos de paraziţi, care elimină prin materii fecale chişti de giardia. Contaminarea
se face prin ingestia chiştilor aduşi de mâini murdare, alimente, apă. În formele manifeste de
giardioză, tulburările intestinale apar la 2-3 săptămâni de la infestare.
Giardioza poate trece în severă și a da complicații grave pentru viață. Odată cu penetrarea
simptomelor Giardia cel mai adesea asociate cu anomalii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Găsirea la simptomele caracteristice ale giardioza la adulți, trebuie să se realizeze rapid asistență
medical, pentru a realiza protecția față de acesta afecțiune. Doctorul va lua o decizie cu privire la
modul de a identifica giardioza și cum să scape de Giardia.[7]
Tratamentul pentru Giardia este format din mai multe etape:
 vaccinarea sau tratamentul indicat de medical specialist spre îmbunătățirea
imunității, reducerea reacțiilor alergice, îndepărtarea rapidă a toxinelor din
organism, imbunatatirea functiei intestinale. alimente dietetice permite să trateze
mai eficient giardioza;
 tratamentul naturist, cu infuzie de musetel, salvie, coada șoricelului, vetrice;
 măsuri preventive, prin educarea populației în cee ace privește respectarea regulilor
de igienă: se vor spăla mâinile înainte de a mânca, după venirea acasă de pe stradă,
după contactul cu animalele de companie,se spală cu atenție fructe și opărire cu apă
clocotită, utilizarea numai prin cumpărare sau apa fiartă, monitorizarea stării
animalelor de companie, interzis înotul în apele suspecte, este important să se
explice copiilor regulile de igienă după folosirea toaletei, după joaca cu animelele
sau după sosirea din spațiile de joacă.

Copiii cu imunodeficiențe, copiii anemici, cei de vârsta mică și cu o nutrițe deficitară. În

aceste cazuri, simptomele apar după una-trei zile de la pătrunderea parazitului în organism. Giardia
se dezvoltă cu predilecție la nivelul tubului digestiv, în duoden și în prima parte a intestinului
subțire. Uneori poate ajunge până la căile biliare și chiar la pancreas. Pe un teren imunitar slăbit,

8
giardia devine mai agresivă. Pot apărea sindromul de malabsorbție, anorexia, pierderea în greutate,
ceea ce favorizează apariția hepatitei sau a pancreatitei cronice la vârste fragede. Giardia poate
determina și unele tulburări neuropsihice, precum o stare de astenie sau chiar scăderea
performanțelor școlare.

Capitolul V. Factori favorizanți ai evoluției procesului epidemiologic

Dacă la copil simptomatologia este mai clară și mai sugestivă, în cazul adulților,
simptomatologia este mai discretă, dominată mai mult de manifestări nervoase și digestive
moderate (nervozitate, oboseală, indispoziție, dureri abdominale difuze, balonament, tulburări de
tranzit, halenă, foame exagerată) și uneori pot fi suspicionate doar în baza unor manifestări
dermatologice de tipul prurit sau erupție în hartă geografică toraco-abdominală sau la nivelul
membrelor inferioare, agravate de expunerea la căldură și noaptea.
Giardia apare mai în toate zonele lumii, dar este cea mai importanta problemă în zonele în
care este limitat accesul la apă sau unde regulile igienice sunt precare. În Statele Unite este întâlnită
în ape, cum ar fi fluvii, râuri sau lacuri (surse la suprafața apei). Epidemii de giardia au apărut
datorită tratării inadecvate a apei din sistemele urbane sau când apa a fost contaminată cu
deversările din canalizări. Bazinele de înot, fântânile arteziene și lacurile din parcuri care nu sunt
tratate corespunzator și menținute la acel standard sau care nu au un sistem adecvat de filtrare pot
fi de asemenea surse de infecție.
Cazurile de infecție sunt mai multe în gradinițe sau centre de îngrijire, datorate în special
proastei igiene cum ar fi spălarea insuficientă pe mâini, în situațiile în care persoanele nu au un
control bun asupra micțiunii (urinare). [8]
În unele centre de îngrijire mai mult de 35% din copii au avut giardia în scaun (materiile
fecale). Cele mai multe cazuri de infecție apar în zonele de munte, datorită faptului că oamenii nu
realizează că parazitul poate supraviețui și la temperaturi joase cum sunt cele din lacurile și apele
curgătoare montane, astfel încât consumă acea apă netratată corespunzător. Boala este mai
frecventă și în comunitățile care folosesc apa din râuri și lacuri ca sursă de apă potabilă și
nu folosesc filtrarea apei în procesul de purificare.
Tratarea cu clor a apei potabile nu este o metodă sigură de distrugere a parazitului. Cei care
merg în camping și excusioniștii care circulă în zonele unde apa poate fi contaminată cu acest
parazit, au un risc mai mare de a contacta boala, în conditiile în care nu își purifică apa prin fierbere
sau filtrare.
Chisturile sunt sensibile la tratament termic, se distrug în 10 minute la 54 de grade și într-
un minut la 100 de grade.
Există filtre speciale pentru curățirea apei de chisturi, însă cei care le utilizează trebuie să
țină seama de faptul că ele se adresează exclusiv Giardiei, fiind ineficiente pentru chisturile altor
paraziți, care au dimensiuni mai mici, cum ar fi, de exemplu, Cryptosporidium.

9
 Capitolul VI. Forme de manifestare ale procesului epidemiologic

Mulți dintre copiii sau adulții infectați cu Giardia lamblia nu prezintă simptome de
giardioză, chiar dacă sunt infectați și parazitul este prezent în materiile fecale. Aceste persoane pot
transmite boala. Când sunt prezente, cele mai frecvente simptome sunt:
- diaree care de obicei durează 7-10 zile. Poate dura mai mult dar de asemenea poate să
se amelioreze și mai repede în 2-4 zile. La început este prezentă o diaree apoasă, urmată
apoi sub formă de grăsimi, scaune urât mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un
semn ca grăsimile nu sunt digerate corespunzător și sunt transferate din organism în
scaun;
- crampe și sensibilitate abdominală;
- greață și pierderea apetitului alimentar;
- flatulență (gaze) sau balonare;
- fatigabilitate.
De cele mai multe ori, persoanele infectate nu caută un tratament pentru aceste simptome.
De cele mai multe ori simptomele se ameliorează de la sine. Dar dacă giardioza nu este tratată de
la apariția primelor simptome, boala poate dura o perioadă lungă de timp și se poate croniciza.
Persoanele cu giardioză cronică prezintă atacuri diareice care apar și dispar însoțite de
simptomele descrise. Aceste episoade alternează cu perioade de constipație sau un tranzit intestinal
normal și durează doar câteva zile când apar.
Din aceste motive, aceștia nu se adresează la medic pentru tratament. Simptomele de
giardioză cronică sunt:
- scaune moi, grase, nelegate (nu mereu lichide sau apoase), uneori scaunele pot fi urât
mirositoare sau spumoase și de cele mai multe ori în cantitate mica;
- disconfort abdominal sau iritații gastrice care sunt mai frecvente după mese;
- crampe abdominale, balonare sau durere;
- flatulență;
- halenă fetidă (miros urât în respirație) persistentă, uneori cu miros de sulf;
- dureri de cap ocazional;
- scăderi în greutate;
- stare generală proastă, astenie, fatigabilitate, stare generală de disconfort.
Simptome la copil
Copiii cu giardioză pot să nu prezinte alte simptome decât tulburări de creștere, scadere în
greutate. [9]

10
 Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt:
- scaune diareice spumoase, galbene, urât mirositoare;
- scăderi în greutate sau pierderea apetitului alimentar;
- dureri abdominale, greață sau vărsături;
- deficite nutriționale cauzate de incapacitatea absorbției unor nutrienți.
Alăptarea este considerată că protejează sugarii de a face giardioză. Laptele de mamă
conține nutrienți care omoară paraziții. Aceste simptome de giardioză sunt comune și altor infecții
intestinale. Durata simptomelor și testul de identificare a parazitului, pot fi singurele care fac
diagnostic diferențial al acestor boli.

Capitolul VII. Supravegherea epidemiologică

Diagnosticul de giardioză se pune pe următoarele:

- anamneza istoricului medical sau examen obiectiv. Dacă acestea sugerează simptome de
giardioză, unii doctori prescriu un singur tip de tratament până a recomanda alte investigații;
- analizele scaunului (examen coproparazitologic);
- teste antigenice care detecteaza proteine (antigene) de Giardia;
- recoltarea directă din intestin, care se face dacă examenul coproparazitologic este
neconcludent. Acest test recoltează o probă din intestinul subțire astfel încât poate fi examinat
pentru a se observa parazitul. Acest test se face foarte rar.
Lichidele din partea superioară a intestinului subțire (lichidul duodenal) poate fi de
asemenea examinat la microscop pentru a se vizualiza parazitul sau se face un test de identificare
a antigenelor parazitare. Lichidul duodenal este colectat prin endoscopie. [9]
Alte investigații care determină giardioza sau alte boli asemănătoare se vor face dacă
persistă simptomele pe o perioadă lungă de timp, mai ales dacă apar probleme în
urma malabsorbției.
Aceste teste se fac pentru a se examina intestinul subțire (partea superioară
gastrointestinală) sau pentru a se preleva o probă (biopsie) din partea superioară a intestinului
subțire pentru a se izola microorganismul care produce infecția.

11
 Capitolul VIII. Prevenția

În ceea ce privește prevenția giardiozei, există numeroase tipuri de prevenție, cum ar fi:
 Igiena corectă, incluzând spălarea pe mâini cu apă și săpun cât mai des posibil, mai
ales după schimbarea scutecelor copiilor; copii trebuie încurajați să-și spele măinile cât mai
des posibil.
 Dacă sursa de apă potabilă nu este sigură, trebuie fiert apă pentru 1 minut.
Încălzitoarele de apă funcționează doar 20 secunde după ce temperatura ajunge la punctul
de fierbere, așadar trebuie fiert mai bine apa pe aragaz. Nu trebuie consumată apa din lacuri
și izvoare înainte de a o fierbe.[10]
 În zonele cu incidență mare a giardiei, fructele și legumele ar trebui spălate cu apă
în prealabil fiartă și/sau decojite înainte de a fi consumate.
 Dacă giardia este prezentă în corpul unei persoane, acea persoană nu trebuie să
înoate în bazine publice, întrucât îi poate contamina și pe ceilalți, parazitul nefiind
întotdeauna distrus de soluțiile de clorinare a apei din piscine.
 Gunoiul menajer va fi aruncat cu atenție, mai ales dacă conține scutece murdare.
 Utilizarea elementelor individuale: prosoape, îmbrăcăminte.
 Tratarea animalelor parazitate sau evitarea contactului cu acestea.

12
 Concluzii

Giardiaza, giardioza sau lambliaza este o boală parazitară determinată de prezența în

intestinul subțire a lambliei (Giardia lamblia), un protozoar flagelat. Oamenii se infestează prin
consumul de alimente contaminate cu chisturi care conțin paraziți. Boala este răspândită pe tot
globul, fiind prezentă în special la copii. Poate fi asimptomatică sau provoacă manifestări clinice
variind între o flatulență intermitentă și o malabsorbția cronică. Cele mai multe cazuri sunt
asimptomatice, dar persoanele afectate sunt purtătoare de chisturi infecțioase și trebuie tratate.
Simptomele de giardiază apar la 1-3 săptămâni după contaminare.
Cea mai comună formă de infestare este apa contaminată. Giardia lamblia este un parazit
întalnit în lacurile, iazurile, râurile și pâraiele din întreaga lume, precum și în fântâni, piscine,
parcuri acvatice, în rețeaua de apă potabilă a unui oraș, SPA-uri, dar și numeroae alte locuri. Copii
în scutece și persoanele care suferă de diaree pot contamina accidental apa din piscine sau SPA-
uri. Paraziții pot fi transmiși si prin intermediul alimentelor, fie pentru că o persoană cu giardioză
nu s-a spălat pe mâini și a pus mâna pe un anumit produs, fie pentru că un produs crud a fost spălat
cu apă contaminată.[11]
Giardioza, o boală care afectează intestinul subțire. Ea poate apărea în forme acute și
cronice. Ca urmare a parazitismului acestor protozoare în cazul deteriorării corpului de sănătate.
În primul rând, schimbările sunt subtile, astfel încât acestea sunt adesea confundate cu simptome
de stare generala proasta. Dar în curând agravează starea, există semne evidente de infecție. Dacă
nu trata boala în forma acută, aceasta ar atrage după sine o giardioza cronică, al cărui tratament un
proces lung, care necesită o abordare specială.
Giardioza este o zoonoză digestivă, produsă de protozoarul din genul Giardia, specia cea
mai frecvent implicată fiind Giardia duodenalis.

De cele mai multe ori, persoanele infectate nu caută un tratament pentru aceste simptome.
De cele mai multe ori simptomele se ameliorează de la sine. Dar dacă giardioza nu este tratată de
la apariția primelor simptome, boala poate dura o perioadă lungă de timp și se poate croniciza.
Persoanele cu giardioză cronică prezintă atacuri diareice care apar și dispar însoțite de
simptomele descrise. Aceste episoade alternează cu perioade de constipație sau un tranzit intestinal
normal și durează doar câteva zile când apar.
În concluzie, aș putea spune că această boală parazitară, giardioza, este una din cele mai
frecvente din sistemul digestiv, deoarece se situează în intestinul subțire, iar modul de transmitere
este deseori întâlnit, deoarece o persoană poate fi contaminată prin fructe sau legume insuficient
spălate sau atunci când se face contactului cu un animal infectat cu acest parazit.

13
 Bibliografie

„Cercetări epidemiologice, clinicoparaclinice şi terapeutice în giardioză la om şi animale”,

Adriana Gabriela Jarca, 2011.
[1]- [Link]
[2]- [Link]
[3]- [Link]
[4]- [Link]
[5]- [Link]
[6]- [Link]
[7]- [Link]
[8]- [Link]
[9]- [Link]
[10]- [Link]
[11]- [Link]

14