Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

TIPOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Cercetare fundamentală vs cercetare aplicativă vs cercetare pentru dezvoltare-

inovare

Conform legislaţiei în vigoare din domeniul educaţiei şi cercetării, activitatea de

cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă,
dezvoltarea tehnologica si inovarea (a se vedea
[Link]
Sava (2013), consideră că la originea distincţiei dintre cele trei forme de cercetare se
află conflictul dintre modelul cartezian de a vedea ştiinţa (rolul fundamental al ştiinţei
este de a cunoaşte şi înţelege lumea) şi modelul lui Francis Bacon (rolul ştiinţei este de a
ameliora bunătatea oamenilor, utilitatea descoperirilor plasându-se înaintea cunoaşterii
în sine) (Sava, 2013).
Din punct de vedere pedagogic, cele două tipuri majore de cercetare, fundamentală vs
aplicată, se diferenţiează prin:
 Gradul de generalizare a rezultatelor obţinute (trasnferabilitate ridicată în
cercetarea fundamentală vs trasnferabilitate limitată în cercetarea plicată);
 Prin gradul de utilitate a rezultatelor obţinute (utilitate practică imediată
absentă/redusă – cercetarea fundamentală; utilitate ridicată – cercetarea aplicată);
 Accentual pe aspecte teoretice în dauna practicii (accent pe astecte teoretice, pe
cunoştinţele declarative în cercetarea fundamentală; accent pe aplicaţii practice, pe
cunoştinţe procedurale în cercetarea aplicativă).
Cercetarea ştiinţifică fundamentală, teoretică şi experimentală, reprezintă
activitatea desfpşurată, în principal, pentru a dobândi cunoştinţe noi cu privire la
fenomne şi procese, precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze, modele
conceptuale şi teorii (Ordonanța, nr.57, 2002); este cautarea, producerea şi promovarea
cunoaşterii ştiintifice şi a cunoştinşelor ştiinţifice fundamentale.
Referindu-se la acest tip de cercetare, unii autori (Gagea, 2010), o mai denumesc
cercetare primă sau de bază şi îi definesc următoarele caracteristici: explicarea
1
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

diferitelor fenomene şi procese; descoperirea de noi fenomene şi legi ale realităţii;

lărgirea orizontului de cunoaştere a ceea ce este esenţial într-un domeniu.
Cercetarea ştiinţifică aplicată reprezintă cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale şi a
cunoştintelor empirice într-un produs finit, proces sau serviciu ce pot avea, în principiu,
valoare de piaţă (OG 57/2002); este activitatea destinată utilizării cunoştinţelor
ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii sau servicii.
Cercetarea pentru dezvoltare. Dezvoltarea exploratorie continuă cercetarea
aplicativă până la obţinerea rezultatelor dorite. Dacă cercetarea aplicativă demonstrează
posibilitatea rezolvării unei probleme, cercetarea de dezvoltare realizează practic
posibilităţile demonstrate. Aceasta trebuie organizată după caracteristicile mediului
social şi tehnologic existent, iar metodele de lucru trebuie să corespundă priceperii
specialiştilor şi condiţiilor de lucru de care aceştia dispun (de exemplu: introducerea
S.U.V.A. a elevilor este un exemplu de cercetare pentru dezvoltare care s-a bazat pe
datele teoretice ale cercetării fundamentale şi pe datele practice ale cercetării aplicative
cu privire la: creşterea şi dezvoltarea elevilor; aptitudinile psiho-motrice; capacitatea
motrică şi de performanţă, în raport cu vârsta, sexul, zona geografică şi influenţa
procesului pedagogic). Specialiştii în domeniu afirmă că cercetării pentru dezvoltare îi
poate fi asimilată şi asistenţa ştiinţifică, cea care completează efortul global al
investigaţiei ştiinţifice (Urichianu și Gagea, 2010, p.39).
Dezvoltarea tehnologică - formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de
inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor
cercetării către agenţii economici, precum şi în plan social, având ca scop introducerea şi
materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii, precum şi perfecţionarea
celor existente, şi care cuprinde (OG 57/2002):
 cercetarea precompetitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor
cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi produse, procese
sau servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului prototip, care nu
pot fi utilizate în scopuri comerciale;
 cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor
cercetării precompetitive în produse, procese şi servicii care pot răspunde, în mod
direct, cererii pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi
proiectare tehnologică.
Cercetare pentru inovare - activitatea orientată către generarea, asimilarea şi
alorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică şi socială. Inovarea de
produs - introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici
îmbunătăţite în mod semnificativ, astfel încat să se ofere consumatorului servicii noi sau
îmbunătăţite. Inovarea tehnologică - introducerea în circuitul economic a unui proces
sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativî a celor existente, inclusiv
îmbunătăţire metodelor de gestiune şi organizare a muncii. Transfer tehnologic -
introducerea sau achiziţionarea în circuitul economic a tehnologiilor şi utilajelor
specifice, echipamentelor şi instalaţiilor rezultate din cercetare, în vederea obţinerii

2
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

unor procese, produse şi servicii noi sau îmbunătăţite, cerute de piaţă sau prin care se
adoptă un comportament inovativ, inclusiv activitatea de a disemina informaţii, a
explica, a transfera cunoştinţe, a acorda consultanţă şi a comunica cu persoane care nu
sunt experţi în problemă despre rezultatele cercetării fundamentale, aplicative şi
precompetitive într-un asemenea mod încât să crească şansa aplicării unor astfel de
rezultate, cu condiţia să existe un proprietar al rezultatelor.

Cercetare calitativă vs cercetare cantitativă

La sfârșitul anilor '60, în spațiul anglo-saxon s-a impus expresia qualitative research,
semnificând o formă de cercetare cu caracristici specifice, o paradigmă sau un stil de
cercetare întânit în științele socioumane (Chelcea, 2007:76-87).
Ca orice paradigmă în curs de afirmare, și cercetarea calitativă, în confruntarea cu
paradigma predominantă (cercetarea cantitativă), nu se prezintă deplin cristalizată, cu
un sistem de concepte coerent și cu un număr însemnat de cercetări exemplare.
Cercetarea calitativă este concentrarea mai multor metode, implicând o abordare
interpretativă și naturalistă a subiectului studiat...... Cercetarea calitativă implică
folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice - studii de caz, experiența
personală, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă
interacțiunea [subiect - obiect], astfel încât să se descrie momente obișnuite și deosebite
din viața indivizilor, precum și semnificațiile lor pentru aceștia (Denzin și Lincon, 1994,
2 apud, Chelcea, 2007: 76).
După cum susţin unii autori (Sava, 2013, p.78), diferenţa dintre cele două tipuri de
cercetări este dată de metodologia utilizată în colectarea datelor, în timp ce tipul de
paradigmă abordată influenţează modul în care analizează şi interpretează datele. Astfel,
este posibil ca un studiu care aplică o metodologie de cercetare de tip calitativ
(interviul) să apeleze la analiza de conţinut (metodă cantitativă)şi să înterpreteze
exclusiv rezultatele obţinute în urma acestei analize.
Totodată, autorul menţionat precizează că alegerea unei metodologii de lucru de tip
cantitativ sau calitativ este dependentă şi de gradul de cunoaştere al subiectului abordat.
Dacă tema investigată se referă la un subiect despre care se cunosc puţine lucruri, este
preferabil un demers de tip explorator, situaţie în care metodologia de tip calitativ are
un avantaj prin flexibilitatea ridicată cu privire la tipul de date colectate. În schimb, dacă
subiectul abordat este cunoscut, demersul de cercetare depăşeşte stadiul unui studiu
explorator, caz în care este preferabilă metodologia de tip cantitativ.
Astfel, în decizia de alegere a unei metodologii cantitative sau calitative intră doi
factori importanţi:
1. gradul de cunoaştere a temei de cercetare, din care rezultă obiectul de cercetat;

3
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

2. asumpţiile1 filosofice ale cercetătorului (înclinaţiile acestuia spre a descrie şi

explica realitatea observabilă sau spre a interpreta şi acorda semnificaţii aspectelor
construite [realităţii]) (Dex, 1998).
După Becker (1993, apud Chelcea, 2007: 82), cercetarea calitativă diferă de cea
cantitativă prin cinci caracteristici:
1. Raportarea la pozitivism - ambele tipuri de cercetări s-au format în cadrul
tradiției pozitiviste și neopozitiviste. În orientarea pozitivistă cunoașterea sociologică se
realizează ca si cunoașterea anturii, în mod obiectiv.
2. Acceptarea punctelor de vedere (sesnsibilities) postmoderne. cercetătorii
calitativiști saunt atașați poststructuralismului și postmodernismului. Ei resping
criteriile științifice pozitiviste și caută criterii alternative pentru evaluarea activității lor
de cercetare (verosimilitatea, emoționalitatea, responsabilitatea personală,
credibilitatea, dialogurile cu subiecții). Pe de altă parte, cercetătorii cantitativiști pretind
că metodele lor sunt singurele metode științifice și consideră postmodernismul ca un
atac împotriva rațiunii și adevărului.
3. Surprinderea punctului de vedere al individului. Ambele orientări vizează punctul
de vedere al individului. Totuși, prin intermediul interviurilor și al observațiilor
participative, cercetările calitative se apropie mai mult de perspectiva actorului social.
4. Investigarea constrângerilor vieții cotidiene. Cercetarea calitativă urmărește în
mai mare măsură decât cea cantitativă cunoașterea acestor constrângeri, făcând apel la
viziunea emică, ideografică și la studiul de caz. Cercetarea cantitativă studiează adesea
viața socială indirect, nomotetic sau etic, bazăndu-și concluziile pe calcule statistice și
probabiliste, pe un număr mare de cazuri și pe eșantionare.
5. Asigurarea descrierilor ample. Cercetările se disting prin bogăția descrierilor,
utilizând texte etnografice, națiuni istorice, mărturisiri, fotografii, istorii ale vieții; pe
când cercetările cantitative abundă în modele matematice, tabelele statistice, grafice,
rapoarte de cercetare etc.
În cazul metodologiei cantitative există diferenţe mari de la un anumit tip de studiu la
altul.

Tabel 1. Reprezentarea metodologiilor cantitative și calitative

Aspectul Metodologie Metodologie

evaluat cantitativă calitativă
Obiectivul studiului Obiectivul este unul Obiectivul este unul
inferenţia2, bazat pe explorator, cu rolul de a

1
Actul de a asuma, a presupune; (log.) premisă minoră.
2
Dex (1998). Inferenţă = Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus
din primul. – Din fr. inférence.
4
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

formularea şi testarea unor descrie şi interpreta (sau de

ipoteze de cercetare menite a oferi insight-uri3 pentru)
să identifice asocieri între
variabile sau diferenţe între
grupuri.
Stadiul cunoaşterii Aplicabilă asupra unor Aplicabilă îndeseori în
problemei studiate probleme cercetate anterior, studiul unor probleme noi,
despre care există deja o despre care nu se cunoaşte
serie de cunoştinţe. nimic sau se cunosc
Tema investigată este informaţii insufciente.
formulată adesea într-o Tema investigată este
manieră închisă, exactă (cum formulată vag, adesea sub
este sistemul PICO). forma unei întrebări cu
răspuns deschis.
Stilul de lucru în Importanţa acordată Varibilele relevante sunt
cercetare controlului variabilelor cu studiate în contextul lor
potenţial confundat şi natural, fără a încerca să
riscurilor rezultate din tipul izoleze influenţa acestora
de design utilizat, pentru a de alţi factori cu potenţial
reduce numărul de explicaţii de variabile confundate.
posibile (explicaţii Accentul se pune pe întreg,
alternative pentru rezultatul pe complexitatea
obţinut). descrierilor şi
interpretărilor, pe sensuri
multiple care pot rezulta
din datele colectate.
Numărul de participanţi Număr mare pentru a asigura Număr mic de participanţi,
o putere statistică adecvată compensat prin studierea
în procesul de testare a lor în manieră intensivă.
ipotezelor.
Tipul datelor colectate Date numerice, preferabil Descriere narativă,
prin intermediul unor istorisiri, care nu sunt
instrumente standardizate. ulterior prelucrate în
termeni cantitativi (analiza
de conţinut fiind o metodă
cantitativă).
Flexibilitate metodologică Scăzută. Întreaga procedură Medie. Există o planificare
este una standardizată, iniţială care poate fi
algoritmică mergând în cazul ajustată pe parcursul
experimentelor până la colectării datelor, în funcţie
măsuri cum ar fi de nevoi (ex.în cazul
contrabalansarea, pentru a utilizării interviurilor sunt
contracara distorsionări preferate cele
potenţiale în rezultate. nestructurate sau
semistructurate).
Analiza datelor colectate Prin intermediul tehnicilor Analiza de text cu scopul: 1.
statistice ţinând seama în de a descrie (ex.a stabili

3
Insight-ul se referă la înţelegerea propriilor comportamente, a gândurilor sau sentimentelor, a
scopurilor care stau în spatele acestora. Insight-ul este simţit ca o iluminre, ca o clarificare.
5
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

interpretare de limitările teme centrale asociate

impuse de design-ul de problemei studiate din
cercetare utilizat. perspectiva trăirilor
participanţilor);
2. de a interpreta/oferi
sensuri şi semnificaţii
acestor trăiri, prin apelul la
filtrul subiectiv sau
amprenta cercetătorului.
Aprecierea calităţii Sunt preferabile studiile ale Sunt preferate studiile ce
demersului de cercetare căror rezultate sunt replicate conţin descrieri care
şi care conduc la teorii care captează esenţa
ne asigură să descriem şi să fenomenului studiat.
explicăm mai bine aspectele Rezultatul este împărtăşit
psihologice investigate. de ceilalţi şi poate fi
replicat şi/sau obţinut din
surse multiple
(triangulare), accentual
fiind pus pe înţelegerea
aprofundată a fenomenului.

În opinia lui Agabrian (2004), elementele care determină specificitatea celor două
tipuri de abordări sunt:
Tabel 2. Elemente de specificitate ale celor două abordări

Întrebare Abordare Abordare

cantitativă calitativă
a explica, a prezice, a a descrie, a explica,
confirma, a valida, a testa a explora, a
teorii; interpreta, a
1. Care este scopul cercetării?
orientată spre rezultate constitui o teorie;
orientată spre
proces
este focalizată, holistică,
variabile cunoscute, variabile
2. Care este natura procesului de repere stabilite, necunoscute
cercetare? design static repere flexibile
detașată contextualizată
viziune personală
reprezentative, informative,
3. Care sunt metodele de colectare instrumente standardizate, observare, interviu
a datelor? eșantioane largi eșantioane simple

4. Forma de raționament folosită analize deductive analize inductive

în analiza?

6
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

date cantitative, cuvinte, narațiune,

statistici, comentarii
5. Comunicarea rezultatelor?
stil științific individuale
stil literar

Spre deosebire de metodologia cantitativă care redă numeric fenomenul studiat, în

cercetarea calitativă datele sunt prezentate prin limbaj; cuvintele au un sens concret,
real, plin de semnificaţii, care deseori sunt mai convingătoare pentru cititor decât
paginile de tabele sau grafice care rezumă cifre.

Cercetări experimentale vs cercetări cvasiexperimentate vs non-experimentale

Cercetarea experimentală implică folosirea unei metode, adică a unui ansmablu de

reguli și principii de planificare; presupune desfășurarea unui experiment (cum ar fi
experimentul psihologic provocâd reacție din partea subiectului); în cercetarea
cvasiexperimentală se cere o opinie asupra unor evenimente sau trăiri psihologice,
cercetatorul este cunoscut de cel care ofera informatia, dar nu provoaca reactia
subiectului.
Diferenţele dintre o cercetare descriptivă (sau exploratorie) şi una experimentală nu
este de neglijat. Cercetarea descriptivă utilizează ca metode observaţia, ancheta şi testul,
evaluează caracteristici existente la nivelul unei populaţii, aşa cum sunt ele, şi apelează
la designuri specifice metodelor folosite. Cercetarea experimentală utilizează metoda
experimentului, măsoară caracteristicile unui proces izolîndu-l din structura generală a
personalităţii, provocîndevoluţia lui într-o situaţie artificială şi apelează la designuri
specifice: multigrup sau monogrup.
Designul experimental folosește metoda exeperimentală și evaluează, măsoară,
apreciază caracteristicile unui proces. Cercetarea experimentală apelează la o serie de
designuri specifice, cum ar fi: cu mai multe grupuri (multigrup); cu un grup (monogrup)
sau complex folosind atât metode descriptive cât și experimentale.
Dacă caracteristica cercetărilor calitative și cantitative este dată de metodologia
cercetării, caracteristica cercetărilor cvsiexperimentale și non-experimentale este faptul
că acestea vizează cel de al doilea nivel de generalitate, cel al tipului de design al
cercetării. În cercetările experimentale cercetătorul are un rol activ în determinarea
tipului de cercetare efectuată. Acest lucru se datorează nivelului de control exercitat de
către cercetător asupra variabilelor. Cu cât controlul este mai drastic într-un studiu
asupra variabilelor, cu atât crește încrederea în conluziile cercetării respective (Sava
2013: 82).
Există două măsuri cu rol de control, cu un caracter obligatoriu, care trebuie luate din
perspectiva designului unei cercetări pentru a crește încrederea în validitatea
rezultatelor studiului. Acestea privesc exercitarea unui control rofuros asupra
variabilelor potențial confundate prin:

7
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

1. manipularea variabilei independete cu scopul de a varia efectual acesteia asupra

variavilei dependente;
2. distribuirea aleatorie a participanților la studiu în cele două tipuri de intervenție,
cu scopul cu scopul de a egaliza (controla) efectul pe care alte variabile potențial
confundate îl poate avea asupra variabilei dependente. Dacă sunt îndeplinite amândouă
condițiile, vorbim despre studii experimentale. Dacă nici una dintre condiții nu este
îndeplinită vornim despre studii non-experimentale. Iar dacă condiția 1 este îndeplinită,
vorbim despre studii cvasiexperimentale (Shadish et al., 2002, apud Sava, 2013: 82).

Cercetări descriptive - După cum susține Chelcea (2007), orice știință începe prin a fi
descriptivă. Apoi, într-un stadiu mai avansat, se încearcă explicarea teoretică a faptelor
de observație. Unele științe rămân preponderent descriptive - de ex., etnografia - altele,
fac un salt de la graphein la logos- de ex., trecerea de la sociografie la sociologie. Chiar
dacă descrierea constituie doar primul nivel în cunoaștere, cercetarea descriptivă (cum
ar fi în sociologie), prezintă puține dificultăți. Sunt cercetări de studiu preliminar, ca
genrator de posibile explicații, dar și pentru cunoașterea sistemelor și proceselor
sociale.

Cercetări explicative - Cercetările de tip explicativ au drept scop explicarea relațiilor

sociale în scopul formulării sau reformulării unor teorii. Cercetările explicative se
concentrează pe tipul de întrebări de ce?

Cercetare longitudinală şi cercetare transversală

Cercetarea longitudinală și cercetarea transversală, folosită în special în cercetările de

dezvoltare, urmăresc fenomenele specifice pe o durată mai lungă (cercetarea
longiturinală) sau examinează în același timp eșantioane de vârste diferite, cum ar fi de
la 6 la 16 ani (cercetări cross-sectional) (Epuran, 2005:56). Cercetarea longitudinală are
două subtipuri: cercetarea panel și cercetarea trendului. Cercetarea descrie pe larg
dezvoltarea; permite comparații între grupuri; permite studiul de-a lungul timpul a
diferitelor variabile.
Cercetarea transversală – practic este aceeaşi cercetare efectuată simultan pe mai multe
grupuri de subiecţi (cum ar fi: clase de elevi, de vârste diferite (clasele I-IV sau V-VIII).
Acest tip de cercetare este mai puțin constisitoare; durează mai puțin; nu are pierderi pe
parcurs; nu necesită cooperare deosebită între subiecți și operatori.

Cercetarea ideografică

Termenul de ideografic a fost folosit pentru prima dată de neokantianul Windelband W.

(1848-1915) pentru caracterizarea științelor istorice și antropologice, care studiază
fenomenele singulare irepetabile, fapte individuale, a căror înțelegere se realizează
îndeosebi pe intuirea particularităților fenomenelor. Științele nomotetice, științele
naturii, evidențiează legile esențiale și generale (Epuran, 2005:58).
8
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

Cercetarea-acțiune

Modelul cercetării-acțiune presupune două aspecte importante: diagnoza, analiza

problemelor și formularea ipotezelor; precum și, terapie prin care ipotezele sunt testate
direct în procesul de schimbare socială (Lewin, 1946).
Cercetarea-acțiune este un proiect de diagnosticare a problemelor, de planificare și
implementare a acțiunilor de reducere și eliminare a disfuncționalităților, concomitent
cu monitorizarea schimbărilor sociale; cercetarea-acțiune este un proiect colectiv, în
care cercetătorii și actorii sunt aliați într-un demers de producere a unei cunoașterii
științifice, ce decurge din practică și care conduce la un raport interactiv și progresiv.
Gautier (2000) precizeaza ca cercetarea-acțiune nu constituie o atât de nouă tehnică de
colectare a informațiilor cât și cea mai accesibilă metoda de cercetare (Berthon, 2000).

Tabel 1.2. Abordări ale cercetării-acțiune în context educațional (după Calhoun, 1993)

Profesorul ca Cercetare Cercetare acțiune

cercetător colaborativă la nivelul școlii
Schimbări într-una Îmbunătățirea
sau mai multe clase școlii; accentul pus
Centrul de Schimbări într-o
paralele, sau asupra unei arii
interes clasă
catedre curriculare de
interes comun
Cine va fi Doi sau mai mulți Intreaga școală
interesat de Profesorul însuși profesori
rezultate
Profesori de la acel Mare potențial
Poate să se extindă
nivel sau catedră, pentru restructurări
Impact dincolo de clasă, dar
posibilitatea unor și schimbări în
mai probabil nu
parteneriate cadrul școlii

Cercetarea multidisciplinară și interdisciplinară

Aceste tipuri de cercetări sunt specifice activităţilor corporale dirijate de echipe de

specialişti cu diverse calificări: metodişti, fiziologi, psihologi, biochimişti etc. Cercetarea
interdisciplinară reuneşte pentru aceeaşi temă un număr mai mare de discipline şi
specialişti. În dicţionarul de filozofie se precizează că "interdisciplinaritatea este
procesul de cooperare, unificare şi codificare unitară a disciplinelor ştiinţelor
contemporane caracteristice actualei etape de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice, în care
fiecare disciplină îşi păstrează autonomia, gnoseologia, specializarea şi independenţa
relativă şi, în acelaşi timp, se integrează sistemului global de cunoaştere".

9
 Păunescu Mihaela Metodologia cercetării științifice

Interdisciplinaritatea mai poate fi interpretată, după unii autori, ca o atitudine, o opţiune

a specialiştilor prin care fiecare îşi depăşeşte limitele specializării şi ajunge la o viziune
mai largă asupra realităţii (Gagea, 2010). Cercetarea interdisciplinară are caracteristica
de reunie, pentru aceeași temă sau subdomeniu, a unui număr de discipline și
subdiscipline (din științele particulare). Ea reprezintă tendințele cercetărilor moderne
de a oferi un răspun de o sinteză interdisciplină.
În opinia lui Epuran (2005: 59), interdisciplinaritatea este, pe de o parte, un punct de
vedere al filosofiei și metodologiei științelor moderene, în căutarea unității în
diversitate, după despărțirea acestor științe de mama-filosofie, iar pe de altă parte,
reprezintă o atitudine, o opțiune a cercetătorilor de a-și depăși limitele specializării
pentru a atinge o viziune mai largă asupra realității. Depășirea poate fi de ordinul
pluri/multidisciplinarității sau al interdisciplinarității.

Cercetare clinică

În opinia lui Cadariu (2009:2), acest tip de cercetare implică, în egală măsură atât
producătorul de ştiinţă (designer-ul şi executantul studiului), cât şi consumatorul de
ştiinţă (practicianul doritor să aplice rezultatele unui studiu). În ultimul timp se
vorbește tot mai mult despre conceptul medicina bazată pe dovezi (evidence-base-
medicine -EBM).
Cercetări experimentale vs non-experimentale

10