1.1.

CONTABILITATEA INSTITUȚILOR PUBLICE

Contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte
încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea Trezoreriei Statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi
obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a
excedentului sau a deficitului patrimonial.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite
cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în
administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a
bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entităţii respective.
Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente
distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii
economice superioare.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor
contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane
împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din
subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări
de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre
ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,
răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi
prevederilor contractuale.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia
lor, după caz.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după
caz.
 Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea drepturilor
constatate, veniturilor încasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale,
plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare,
potrivit bugetului aprobat şi normelor metodologice elaborate de Ministerul
Economiei şi Finanţelor.
La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se stabileşte anual,
potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest sens.
Excedentul sau deficitul patrimonial se determină de către instituţiile
publice, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul
Economiei şi Finanţelor.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-
inventar şi Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate
se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia
acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice
moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor
efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin la încheierea exerciţiului
financiar, la termenele de întocmire a situaţiilor financiare, a raportărilor contabile.
Persoanele care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a
datelor au obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora
pe suporturi tehnice timp de 10 ani.
Registrele de contabilitate obligatorii şi documentele justificative care stau
la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhivă timp de 10
ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost
întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-
contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise
în acest sens, în termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forţă
majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.
Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situaţiile financiare anuale şi, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
Durata exerciţiului financiar este de 12 luni.
 Exerciţiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.
Situaţiile financiare anuale şi raportările contabile se semnează de către
directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească
această funcţie.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice se
semnează de ordonatorul de credite şi de conducătorul compartimentului financiar-
contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

[Link] CHELTUIELILOR
Cheltuielile efectuate din bugetul statului sau din bugetele locale de către
autoritatea publică finanţatoare pentru satisfacerea cerinţelor de bunuri şi servicii ale
colectivităţii constituie cheltuieli publice.
Cheltuielile publice conţin relaţii social-economice băneşti care au loc între
stat, pe de o parte şi agenţii economici, instituţii şi persoane fizice, pe de altă parte,
în procesul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în vederea
îndeplinirii atribuţiilor acestuia.
Cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare.
Cheltuielile publice cuprind toate cheltuielile care se efectuează în sectorul
public atât de la bugetul statului, cât şi din fondurile proprii ale regiilor autonome şi
societăţilor comerciale cu capital de stat, instituţiilor de stat, etc.
Cheltuielile bugetare cuprind numai cheltuielile care se finanţează de la
bugetul statului, ele fiind deci o parte a cheltuielilor publice.
Cheltuielile bugetare reprezintă sumele aprobate în bugetele instituţiilor
publice, încadrate în limite maxime şi având destinaţii precise.
Legimitatea cheltuielilor publice este dată de:
- utilitatea
- prioritatea
- universalitatea cerinţei respective
- necesitatea cheltuielilor să nu depăşească puterea contributivă
agenţilor economici.

Cheltuieli bugetare în funcţie de natura economică se clasifică în:

- cheltuieli operaţionale
- cheltuieli financiare
- cheltuieli extraordinare
 Cheltuielile operaţionale sunt efectuate în mod curent de entităţile din
sectorul public pentru atingerea obiectivelor specifice.
Cheltuieli financiare sunt ocazionate de activitatea financiar bancară.
Exemple de cheltuieli financiare: cheltuieli cu diferenţe de curs valutar,
cheltuieli privind dobânzile, etc.
Cheltuieli extraordinare apar accidental în activitatea instituţiei publice şi nu
sunt controlabile din punct de vedere al probabilităţii apariţiei, de managementul
acesteia.
Exemple de cheltuieli extraordinare: pierderi din calamităţi, cheltuieli
extraordinare din operaţiuni cu active fixe.
Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1917/2005 privind aprobarea
Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor
publice clasifică cheltuielile pe grupe, după natura şi destinaţia acestora:
- cheltuieli privind stocurile care cuprind: materii prime, materiale,
consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate etc.
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi care includ:energie şi
apă, întreţinere şi reparaţii, chirii, deplasări, detaşări, transferări.
- cheltuieli cu alte servicii executate de terţi care includ: comisioane şi
onorarii, protocol şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, servicii poştale şi
taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi asimilate, alte cheltuieli autorizate prin
dispoziţii legale.
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ce trebuie plătite de
către instituţiile publice conform legii
- cheltuieli cu personalul: salariile personalului, drepturi salariale în natură-
asigurări sociale:contribuţiile angajatorilor pentru asigurări sociale, asigurări de
şomaj, asigurări sociale de sănătate, accidente de muncă şi boli profesionale, alte
cheltuieli privind asigurările sociale.
- alte cheltuieli operaţionale: pierderi din creanţe şi debitori diverşi.
Cheltuieli financiare care sunt reprezentate de : pierderi de creanţe
imobilizate, cheltuieli privind cheltuielile privind investiţiile financiare cedate,
diferenţe de curs valutar, dobânzi, sume transferate bugetului de stat reprezentând
câştiguri din schimb valutar în cadrul programelor PHARE, SAPARD, ISPA,
dobânzi de transferat Comunităţii Europene sau de alocat în cadrul acestor
programe.
Alte cheltuieli finanţate de la buget: subvenţii, transferuri curente între
unităţi ale administraţiei publice, transferuri de capital între unităţi ale administraţiei
publice, transferuri de capital între unităţi ale administraţiei publice, transferuri
interne etc.
 Cheltuieli de capital, amortizări, provizioane şi ajustări: cheltuieli
operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere,
cheltuieli privind rezerva de stat şi de mobilizare.

Cheltuieli extraordinare: pierderi din calamităţi, cheltuieli extraordinare din

operaţiuni cu active fixe.1
În cadrul instituţiilor publice, conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitic
pe structura clasificaţiei bugetare şi în funcţie de nevoile fiecărei instituţii în vederea
obţinerii de informaţii suplimentare.
Clasificaţia bugetară exprimă structura bugetului şi ordonează într-un mod
sistematic, unitar, codificat şi obligatoriu natura veniturilor şi destinaţia cheltuielilor
bugetului public.
Clasificaţia bugetară cuprinde clasificaţia funcţională şi clasificaţia
economică.
Clasificaţia funcţională grupează cheltuielile după destinaţia acestora, pentru
a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc
necesităţile publice. Aceasta reflectă şi ordinea în care cheltuielile apar înscrise în
buget.
Conform clasificaţiei funcţionale cheltuielile sunt împărţite în capitole şi
subcapitole, paragrafe care oglindesc repartizarea acestora după natura lor, pe acţiuni
şi activităţi.
Clasificaţia economică grupează cheltuielile după natura şi efectul lor
economic. Aceasta este subordonată clasificaţiei funcţionale.
Acest mod de grupare permite centralizarea cheltuielilor de acelaşi fel:
cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, cheltuieli de capital, asistenţă socială, etc.
Conform clasificaţiei economice cheltuielile sunt împărțite în titluri, articole
şi aliniate care oglindesc natura acestora, indiferent de acțiunea la care se referă.
Clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice locale a fost aprobată prin
OMFP nr.1954/2005, în conformitate cu prevederile acestuia şi ale OMFP
nr.1917/2005, structura contului contabil va fi următoarea:
1. simbolul contului din planul de conturi
2. capitolul
3. sursa de finanţare a cheltuielii: buget de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul fondurilor externe
nerambursabile,cheltuieli evidenţiate în afara bugetelor locale.
4. subcapitolul

1Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1917/2005 privind aprobarea Normelor metodologice

privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice
 5. titlul
6. articolul
7. alineatul2

Reflectarea unitară a cheltuielilor efectuate de instituţiile publice, pe articole

şi alineatele prevăzute în clasificaţia economică, se asigură cu ajutorul îndrumarului
elaborat de către ordonatorii principali de credite.
În situaţia în care apar operaţiuni ce trebuie înregistrate în creditul conturilor
de cheltuieli pot fi înregistrate şi în debitul conturilor în roşu pentru a nu denatura
rulajul acestora.

Cheltuieli publice se clasifică din punct de vedere:

1. administrativ: după instituţiile care se efectuează aceste cheltuieli,
respectiv, ministere, departamente, judeţe, municipii, oraşe şi comune.
2. după sursele de finanţare:
a) cheltuieli publice bugetare ca se finanţează din bugetul de stat, din
bugetele locale şi din bugetul asigurărilor sociale de stat.
b) Cheltuieli publice extrabugetare care se finanţează din fonduri
financiare ce se formează în afara bugetului statului pentru instituţiile publice.
c) Cheltuieli publice finanţate din fonduri cu destinaţie specială care se
constituie la nivelul economiei naţionale ca anexe la bugetul de stat.
3. după aspectul cuprinderii lor în bugetul statului:
a) cheltuieli ordinare care se prevăd în bugetul statului în mod periodic, cu
regularitate, în fiecare an, fiind legate de întreţinerea instituţiilor publice, de
înfăptuirea acţiunilor social-culturale, economice, suma lor putând să difere de la un
an la altul
b) cheltuieli extraordinare care apar în mod accidental în activitatea a
statului, fiind destinate acoperirii necesităţilor neobişnuite(calamităţi naturale,
război)
c) cheltuieli de capital care privesc investiţiile destinate creşterii şi lărgirii
activelor fixe productive şi neproductive.
4. după criteriul economic, cheltuielile publice se împart în:
a) cheltuieli curente
b) cheltuieli de capital
c)împrumuturi acordate
d) rambursări de credite.
5. după criteriul funcţional cheltuielile publice se împart în:
a) Autorităţi publice şi acţiuni externe

2
Ibidem
 b) Alte servicii publice generale
c) Dobânzi
d) Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei
e) Apărare
f) Ordine publică şi siguranţă naţională
g) Învăţământ
h) Sănătate
i) Cultură, recreere şi religie
j) Asigurări şi asistenţă socială
k) Locuinţe
l) Protecţia mediului
m) Acţiuni generale economice
n) Combustibili şi energie
o) Agricultură, silvicultură, piscicultură, vânătoare
p) Transporturi
r) Alte acţiuni economice
Potrivit contabilităţii de angajamente, cheltuielile exprimă costul bunurilor
şi serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, precum
şi acordarea de subvenţii, transferuri, asistenţă socială, cu referire la o unitate de
timp.
Cheltuielile bugetare reprezintă sumele aprobate în bugetele instituţiilor
publice, încadrate în limite maxime şi având destinaţii precise.
Potrivit OUG 63/2010 începând cu 01.01.2011 bugetele unităţilor
administrativ teritoriale vor cuprinde secţiunea de funcţionare (venituri şi cheltuieli)
şi secţiunea de dezvoltare (venituri şi cheltuieli) stabilindu-se excedentul sau
deficitul pe fiecare secţiune.
Secţiunea de funcţionare -partea de bază obligatorie a bugetelor cuprinde:
venituri necesare finanţării cheltuielilor curente (cheltuieli de personal, bunuri şi
servicii, dobânzi) pentru realizarea competenţelor stabilite prin lege, precum şi
cheltuielile curente respective.
Cheltuielile de funcţionare sunt:
- Cheltuieli de personal
- Bunuri şi servicii
- Dobânzi
- Subvenţii
- Transferuri curente între unităţile administraţiei publice
- Alte transferuri pentru cheltuieli curente
- Asistenţă socială
- Rambursări de credite
- Alte cheltuieli
 - Împrumuturi pentru instituţii şi servicii publice locale sau activităţi
finanţate integral din venituri proprii.
Secţiunea de dezvoltare - parte complementară - a bugetelor, cuprinde
veniturile şi cheltuielile de capital necesare implementării politicilor de dezvoltare
la nivel naţional
Cheltuielile secţiunii de dezvoltare sunt:
- Cheltuieli de capital
- Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de post-aderare
- Transferuri pentru cheltuieli de capital
- Alte transferuri interne pentru cheltuieli de capital.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în cadrul cărora se angajează, se
ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite.
Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.
Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate
atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de
angajament şi creditele bugetare.
În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie
angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru
anul bugetar respectiv.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale
pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe,
proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor
administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea
funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în
strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale,
estimate a se realiza.

Cheltuieli de personal
Numărul de personal, permanent şi temporar, precum şi fondul salariilor de
bază se aprobă distinct, prin anexa la bugetul fiecărei instituţii publice. Numărul de
salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.
Salariile la instituţiile publice cărora li se aplică prevederile prezentei legi se
plătesc o dată pe lună pentru luna precedentă.
Eşalonarea plăţilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite şi
instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, se face de către direcţia
generală a finanţelor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.
 Bunuri și servicii
Acestea sunt cheltuieli de întreținere și gospodărire a sediilor și spațiilor unde
își desfășoară activitatea consiliul local precum și a instituțiilor subordonate. În
aceste cheltuieli se includ următoarele categorii: iluminat, încălzire, apa, canal,
salubritate, poșta, furnituri de birou, materiale de curățenie, diverse prestări de
servicii, obiecte de inventar, reparații curente, cărți, publicații etc.

Datoria publică locală

Datoria publică locală reprezintă o obligaţie generală care trebuie rambursată,
conform acordurilor încheiate, din veniturile proprii ale unităţii administrativ-
teritoriale împrumutate, precum şi din veniturile beneficiarilor de împrumuturi
garantate de autorităţile administraţiei publice locale, după caz.
Instrumentele datoriei publice locale sunt:
a) titluri de valoare;
b) împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit;
c) credite furnizor;
d) leasing financiar;
e) garanţie locală.
Avalizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a biletelor la
ordin emise de operatorii economici şi serviciile publice din subordinea acestora
reprezintă datorie publică locală.
Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile
administraţiei publice locale sau prin intermediul unor agenţii ori al altor instituţii
specializate.
Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice
locale va fi înscrisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei
autorităţi şi se raportează anual prin situaţiile financiare.
Registrul de evidenţă a datoriei publice locale va include informaţii care să
specifice suma totală a datoriilor autorităţilor administraţiei publice locale, precum
şi detalierea datoriilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind
registrul de evidenţă a datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor
Publice.
Valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice
locale se înscrie în registrul de evidenţă a garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se
raportează anual prin situaţiile financiare.
Registrul de evidenţă a garanţiilor locale cuprinde informaţii care să
specifice suma totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice locale,
precum şi detalierea garanţiilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice
privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale, emise de Ministerul Finanţelor
Publice.
 Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat,
raportarea la Ministerul Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală
se efectuează lunar, în termen de 15 zile de la sfârşitul perioadei de raportare.
În scopul evaluării datoriei publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată
în altă monedă decât cea naţională, este calculată în moneda naţională, utilizându-se
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi
din perioada la care se face raportarea.
Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale
Guvernului şi va fi plătit din bugetele locale şi din bugetele beneficiarilor de
împrumuturi garantate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din
sumele obţinute din contractarea de împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice
locale directe

Subvenții
În aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.36/2006 privind
instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației
prin sisteme centralizate se vor aloca de la bugetul de stat sume în vederea
compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor combustibililor.
În vederea încasării sumelor și a virării lor către operatori autoritatea locală
poate acorda în avans către furnizorii de energie termică pentru populație în vederea
constituirii stocurilor de cărbune, păcură și de combustibil lichid ușor pentru sezonul
rece, inclusiv pentru cheltuielile de transport aferente constituirii acestor stocuri.

Transferuri consolidabile pentru bugetele locale

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru
investiţii finanţate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi
Guvernul, potrivit legii, şi se aprobă anual, în poziţie globală, prin legea bugetului
de stat.
Din bugetul de stat, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, precum şi prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia ori din
alte bugete se pot aloca, pe bază de contract de finanţare, resurse financiare către
bugetele locale pentru finanţarea integrală sau parţială a unor proiecte de dezvoltare
sau sociale de interes naţional, judeţean ori local. Stabilirea proiectelor şi a
unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale beneficiare se face pe baza
criteriilor propuse de fiecare ordonator principal de credite al bugetului de stat şi
aprobate prin hotărâre a Guvernului. Contractul de finanţare cuprinde, în mod
obligatoriu, prevederi referitoare cel puţin la următoarele elemente:
a) obiectul contractului;
b) valoarea totală a proiectului;
c) durata contractului;
 d) contribuţia din bugetul de stat, pentru implementarea proiectului;
e) eşalonarea multianuală a implementării şi a alocărilor din bugetul de
stat, pe ani bugetari, până la finalizarea proiectului, inclusiv punerea în funcţiune a
obiectivelor, după caz, în maximum 3 ani de la semnarea contractului;
f) cheltuielile eligibile aferente contribuţiei din bugetul de stat;
g) clauze de modificare sau reziliere a contractului de finanţare;
h) clauze privind răspunderea în solidar, ca urmare a prejudiciilor generate
de nerespectarea clauzelor contractuale, din motive imputabile părţilor.

Asistenţă socială
Asigurările sociale constituie aceea parte a relaţiilor social economice
băneşti cu ajutorul cărora în procesul fundamentării bugetului de venituri ţi cheltuieli
se repartizează, se gestionează şi se utilizează fonduri băneşti necesare ocrotirii
populaţiei defavorizate care aparţine comunităţii pentru care se fundamentează
cheltuielile bugetare.

Fondul de rezervă bugetară

În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
consiliului local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum
şi a sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în cotă de până la 5% din totalul
cheltuielilor. Acesta se utilizează la propunerea ordonatorilor principali de credite,
pe bază de hotărâri ale consiliilor respective, pentru finanţarea unor cheltuieli
urgente sau neprevăzute apărute în cursul exerciţiului bugetar, pentru înlăturarea
efectelor unor calamităţi naturale, precum şi pentru acordarea unor ajutoare către
alte unităţi administrativ-teritoriale în situaţii de extremă dificultate, la cererea
publică a primarilor acestor unităţi ori din iniţiativă proprie.
Fondul de rezervă bugetară poate fi majorat în cursul anului, cu aprobarea
consiliului local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum
şi a consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, din disponibilităţile de
credite bugetare care nu mai sunt necesare până la sfârşitul anului.

Împrumuturi
Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe
pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local,
precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.
Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, hotărăsc, la propunerea ordonatorului principal de credite, contractarea sau
garantarea de împrumuturi, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul
consilierilor în funcţie.
 Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta
împrumuturi, numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.
Unităţile administrativ-teritoriale pot beneficia şi de împrumuturi externe
contractate sau garantate de stat, în condiţiile
Cheltuielile finanţate din împrumuturile contractate de
unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale se reflectă în bugetul
împrumuturilor externe sau interne al acestora numai după aprobarea contractării
împrumuturilor, prin rectificare bugetară locală, în condiţiile legi, în limita tragerilor
anuale autorizate aferente împrumuturilor

Fondul de risc
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către
unităţile administrativ-teritoriale a împrumuturilor contractate de operatorii
economici şi serviciile publice de subordonare locală se constituie fondul de risc în
afara bugetului local.
Fondul de risc se păstrează în conturi separate, deschise la unităţile teritoriale
ale Trezoreriei Statului, şi se constituie distinct pentru garanţii locale la împrumuturi
interne şi, respectiv, pentru garanţii la împrumuturi externe.
Fondul de risc se constituie din: sumele încasate sub formă de comisioane de
la beneficiarii împrumuturilor garantate; dobânzile acordate de unităţile Trezoreriei
Statului la disponibilităţile fondului; majorări de întârziere la nivelul celor existente
pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata în termen de către beneficiarii
împrumuturilor garantate a comisioanelor şi, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor
şi comisioanelor aferente şi, în completare, din bugetul local. În cazul în care se
efectuează plăţi din fondul de risc, aferente unor scadenţe neonorate de garantat,
veniturile fondului de risc se reîntregesc cu sumele recuperate de la acesta.
Nivelul comisionului de risc se determină de către ordonatorul principal de
credite şi se aprobă de către autorităţile deliberative. Acest comision se aplică asupra
valorii împrumutului garantat.
Sumele aflate în fondul de risc la sfârşitul anului se regularizează cu bugetul
local, în limita sumelor primite de la acest buget, iar diferenţa se reportează în anul
următor cu aceeaşi destinaţie. Contul de execuţie al fondului de risc se anexează la
situaţiile financiare.

Cheltuieli de capital
Cheltuielile pentru investiţii publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate
din fonduri publice locale se cuprind în proiectele de buget, în baza programului de
investiţii publice al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, întocmit de ordonatorii
principali de credite, care se prezintă şi în secţiunea de dezvoltare, ca anexă la
bugetul iniţial şi, respectiv, rectificat, şi se aprobă de autorităţile deliberative.
 Pot fi cuprinse în programul de investiţii publice numai acele obiective de
investiţii pentru care sunt asigurate integral surse de finanţare prin proiectul de buget
multianual.

Informaţii privind programele de investiţii publice

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale întocmesc anual
programul de investiţii publice pe clasificaţia funcţională.
Pentru fiecare obiectiv inclus în programul de investiţii sunt prezentate
informaţii financiare şi nefinanciare.
Informaţiile financiare vor include:
a) valoarea totală a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;
e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în
derulare;
f) costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.
Informaţiile nefinanciare vor include:
a) strategia în domeniul investiţiilor, care va cuprinde în mod obligatoriu
priorităţile investiţionale şi legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care
determină introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi, în detrimentul
celor în derulare;
b) descrierea proiectului;
c) stadiul fizic al obiectivelor.

Excedent/deficit
Excedentul anual al bugetului local rezultat la încheierea exerciţiului
bugetar, pe cele două secţiuni, după efectuarea regularizărilor în limita sumelor
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat) şi a transferurilor din bugetul de
stat sau din alte bugete, precum şi după achitarea plăţilor restante, se reportează în
exerciţiul financiar următor şi se utilizează, în baza hotărârilor autorităţilor
deliberative, astfel:
a) ca sursă de finanţare a cheltuielilor secţiunii de dezvoltare;
b) pentru acoperirea temporară a golurilor de casă provenite din decalajele
între veniturile şi cheltuielile secţiunilor de funcţionare şi dezvoltare în anul curent,
în limita disponibilului rezultat în urma aplicării prevederilor lit. a);
c) pentru acoperirea definitivă a eventualelor deficite ale secţiunilor de
funcţionare şi dezvoltare, după caz, la sfârşitul exerciţiului bugetar.
Subvenţiile de la bugetul de stat către bugetele locale, necesare susţinerii
implementării proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare,
rămase neutilizate la finele exerciţiului bugetar, se reflectă în excedentul bugetului
local şi se utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie pentru care aceste fonduri
au fost acordate, în cadrul secţiunii de dezvoltare, până la finalizarea proiectelor
respective.
Prefinanţarea acordată beneficiarilor care au calitatea de ordonatori de
credite ai bugetului local, rămasă neutilizată la finele exerciţiului bugetar, se reflectă
în excedentul bugetului local şi se utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie, în
cadrul secţiunii de dezvoltare.
Avansul acordat promotorilor de proiecte finanţate din fonduri externe
nerambursabile care au calitatea de ordonatori de credite ai bugetului local, rămas
neutilizat la finele exerciţiului bugetar, se reflectă în excedentul bugetului local şi se
utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie, în cadrul secţiunii de dezvoltare.
Conturile de cheltuieli sunt evidenţiate în clasa 6 Conturi de cheltuieli a
planului de conturi. Au funcţie contabilă de activ.
În debit reflectă cheltuielile recunoscute pe parcursul perioadei.
În credit reflectă cheltuielile repartizate asupra rezultatului patrimonial. Nu
prezintă sold la sfârşitul perioadei, acestea se închid lunar sau cel mai târziu la
întocmirea situaţiilor financiare, după cum se poate vedea mai jos.
Exemplu: potrivit Ordinului nr.24/2012 conturile de cheltuieli efectuate din
finanţări de la bugetul local se închid prin debitul contului analitic 121.01.02
Rezultat patrimonial-instituţii publice finanţate integral din bugetul local sau 121.02
Rezultat patrimonial - pentru stabilirea rezultatului patrimonial al bugetului local.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea drepturilor
constatate, veniturilor încasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale,
plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare,
potrivit bugetului aprobat şi normelor metodologice elaborate de Ministerul
Economiei şi Finanţelor.
La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se stabileşte anual,
potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest sens.
Excedentul sau deficitul patrimonial se determină de către instituţiile
publice, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul
Economiei şi Finanţelor.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-
inventar şi Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate
se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia
acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice
moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor
efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin la încheierea exerciţiului
financiar, la termenele de întocmire a situaţiilor financiare, a raportărilor contabile,
precum şi la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declaraţia
privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.
Persoanele care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a
datelor au obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora
pe suporturi tehnice timp de 10 ani.
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia
publică este eliberată de obligaţiile sale faţă de terţii-creditori.
Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii,
poartă denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor
aprobate în condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi contabilitate
publică la care îşi au conturile deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se
efectuează prin bănci, sau a altor plăţi prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.
Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar
(financiar-contabil) în limita creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a
disponibilităţilor aflate în conturi, după caz.
În cazul instituţiilor publice care nu au în structura lor un compartiment
financiar sau financiar-contabil, plata cheltuielilor se va efectua de către persoana
desemnată de ordonatorul de credite să îndeplinească această atribuţie în cadrul
instituţiei publice.
Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice, respectiv cecul de
numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPHT), se semnează de două
persoane autorizate în acest sens, dintre care prima semnătură este cea a
conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil), iar a doua, a
persoanei cu atribuţii în efectuarea plăţii.
Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-
contabil) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi
ordonanţate;
- există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi
de disponibil;
- subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea
corectă şi corespunde naturii cheltuielilor respective;
- există toate documentele justificative care să justifice plata;
- semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de
credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din
procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
- beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă
serviciul efectuat;
 - suma datorată beneficiarului este corectă;
- documentele de angajare şi ordonanţare au primit viza de control
financiar preventiv propriu;
- documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
- alte condiţii prevăzute de lege.
Situaţii financiare prevăzute în referenţialul contabil naţional şi internaţional
(IPSAS 1) convergenţe şi diferenţe de recunoaştere şi prezentare:
- Bilanţul contabil
- Contul de execuţie bugetară
- Situaţia veniturilor şi cheltuielilor

1.1.1. EXECUȚIA BUGETARĂ A CHELTUIELILOR

În baza prevederilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele
publice, instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a
cheltuielilor, au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale
execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi
plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze
angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor
care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea
de contabil.
Ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea
nr. 500/2002 sunt autorizaţi să angajeze, să lichideze şi să ordonanţeze cheltuieli pe
parcursul exerciţiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate, iar plata
cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă
denumirea generică de contabil.
Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor suntîn
competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza propunerilor
compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice.
Ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop.
Actele de delegare a atribuţiilor desemnează persoanele din cadrul
instituţiilor publice împuternicite să semneze pentru şi în numele ordonatorilor
de credite. În actul de delegare trebuie să se specifice limitele şi condiţiile delegării,
respectiv atribuţiile persoanelor delegate să semneze documentele de angajare,
lichidare şi ordonanţare a cheltuielilor, precum şi subdiviziunile clasificaţiei
bugetului aprobat pentru care au fost împuternicite să efectueze
aceste operaţiuni şi termenul de valabilitate a împuternicirii.
 Actele de delegare, însoţite de specimenele de semnături ale persoanelor care
au fost împuternicite, trebuie comunicate:
- persoanelor împuternicite;
- conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) care nu
poate efectua nici o plată ordonanţată de o persoană care nu a fost împuternicită în
acest sens;
- persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.
De asemenea, actele de încetare a delegării se comunică persoanelor menţionate mai
sus.

5.1. ANGAJAREA CHELTUIELILOR

[Link] BUGETARE ŞI CREDITE DE ANGAJAMENT
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2) din Legea nr. 500/2002, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se
efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.
Pentru acţiunile multianuale se înscriu distinct în buget creditele de
angajament şi creditele bugetare.
Pentru acţiunile multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente
legale în limita creditelor de angajament aprobate în buget pentru exerciţiul bugetar
respectiv.
Cheltuielile de investiţii se angajează individual în cadrul angajamentelor
multianuale care reprezintă limita superioară de angajare.
Toate angajamentele legale din care rezultă o cheltuială pentru investiţii
publice sau alte cheltuieli asimilate investiţiilor, cofinanţate de o instituţie
internaţională, se vor efectua în conformitate cu prevederile acordului de finanţare.
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita
superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul
exerciţiului bugetar.
Plăţile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita
creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile
bugetare anterioare.
Angajarea cheltuielilor bugetare, altele decât cele care privesc acţiuni
multianuale, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.
5.1.2. ANGAJAMENTUL LEGAL
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme de
angajamente:
 Angajamentul legal - actul juridic prin care se creează (în cazul actelor
administrative sau ale contractelor) sau se constată (in cazul legilor, hotărârilor
Guvernului, acordurilor, hotărârilor judecătoreşti), obligaţii de plată pe seama
fondurilor publice.
Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat
de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie
publică, comandă, convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut
etc.
În toate actele juridice prin care se contractează o datorie a statului
rezultată din contractarea unor împrumuturi interne sau externe sau o datorie
rezultată dintr-un contract, comandă etc. trebuie să se facă menţiuni cu privire la
instituţia care are prevăzute în buget creditele aferente angajamentului respectiv şi
subdiviziunea bugetară la care sunt prevăzute acestea şi de la care urmează să se facă
plata.
Sarcina înscrierii datelor respective revine compartimentelor de specialitate
care elaborează proiectele angajamentelor legale.
Înainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua
orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure
că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale
unui management financiar sănătos, în special ale economiei şi eficienţei
cheltuielilor.
În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie să fie precedată de o
evaluare care să asigure faptul că rezultatele obţinute sunt corespunzătoare resurselor
utilizate.
Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de
ordonatorii de credite, care implică o obligaţie de efectuare a unei cheltuieli faţă de
terţe persoane.
Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul
de credite decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar
preventiv în condiţiile legii.
Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza
prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar
preventiv delegat angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează şi cu viza
prealabilă a controlorului delegat, conform legislaţiei în vigoare.
Proiectul de angajament legal se prezintă pentru viza de control financiar
preventiv împreună cu Propunerea de angajare a unei cheltuieli (Anexa 1) şi
Angajamentul bugetar individual/global (Anexa 2).
Angajarea cheltuielilor se efectuează în tot cursul exerciţiului bugetar,
astfel încât să existe certitudinea că bunurile şi serviciile care fac obiectul
angajamentelor vor fi livrate, respectiv prestate, şi se vor plăti în exerciţiul
bugetar respectiv.
Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se
ştie că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi executat, recepţionat şi plătit
până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent, respectiv ultima zi de
plată prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea principalelor operaţiuni
de încheiere a exerciţiului bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.
În situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli
nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale
exerciţiului bugetar următor.
Ordonatorilor de credite li se interzice să ia cu bună ştiinţă măsuri care au ca
obiect angajarea de cheltuieli peste sumele aprobate în buget, la partea de
cheltuieli, cu excepţia angajamentelor multianuale efectuate în condiţiile legii.
Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terţe persoane fără
viza de control financiar preventiv decât în condiţiile autorizate de lege.
După semnarea angajamentului legal de către ordonatorul de credite acesta se
transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenţa
cheltuielilor angajate.
Angajamente legale pentru diferite tipuri de cheltuieli:
Salariile personalului cuprins în statele de funcţii anexate bugetului aprobat şi
obligaţiile aferente acestora, se consideră angajamente legale şi bugetare de la data
de 1 ianuarie a fiecărui an cu întreaga sumă a creditelor bugetare aprobate.
Pensiile şi ajutoarele sociale stabilite conform legilor în vigoare, se consideră
angajamente legale şi bugetare de la data de 1 ianuarie a fiecărui an cu întreaga sumă
a creditelor bugetare aprobate.
Cheltuielile cu dobânzile şi alte cheltuieli aferente datoriei publice se
consideră angajamente legale şi bugetare de la data de 1 ianuarie a fiecărui an cu
întreaga sumă a creditelor bugetare aprobate.
Cheltuielile de natură administrativă cum ar fi: energie electrică, termică,
apa, canal, salubritate, telefoane, etc., cuprinse în bugete previzionale care nu sunt
acoperite în timpul anului de angajamente legale individuale cu valoare certă pentru
a fi înregistrate în contul „Angajamente legale”, se înregistrează în contul
angajamentelor legale cu valoarea facturilor emise pentru serviciile prestate urmare
contractelor încheiate a căror valoare nu este individualizată anual.
Transferurile şi subvenţiile alocate de la bugetul de stat, bugetele locale,
bugetele fondurilor speciale şi de la alte bugete, prin bugetele ordonatorilor
principali sau secundari de credite, pentru instituţiile publice subordonate finanţate
din venituri proprii şi subvenţii, pentru bugetele altor instituţii publice, precum şi
pentru regiile autonome, societăţile sau companiile naţionale şi societăţile
comerciale, se vor înregistra în contabilitate ca angajamente legale în limita sumelor
aprobate prin buget, stabilite în baza unor acte normative.
5.1.3. ANGAJAMENTUL BUGETAR
Angajamentul bugetar – actul administrativ prin care se rezervă
creditul bugetar în vederea stingerii prin plată a obligaţiei de plată ce rezultă
din execuţia ulterioară a angajamentului legal.
În aplicarea principiului anualităţii, potrivit căruia "plăţile efectuate în
cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de
execuţie a bugetului respectiv", şi a prevederilor legale, potrivit cărora pentru a
efectua o plată este obligatorie parcurgerea prealabilă a celor trei faze, respectiv
angajarea, lichidarea, ordonanţarea, se impune punerea în rezervă a creditelor
bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele legale încheiate în cursul unui
exerciţiu bugetar sau în exerciţiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte
persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în
limita creditelor bugetare aprobate.
În vederea respectării acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost
rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare
aprobate, precedă angajamentul legal.
Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale
fără asigurarea că au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora
în exerciţiul bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor
bugetare şi, respectiv, a creditelor bugetare aprobate, cu excepţia angajamentelor
legale aferente acţiunilor multianuale care nu pot depăşi creditele de angajament
aprobate în buget.
Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului
de credite bugetare şi, respectiv, în limita disponibilului de credite de angajament
pentru acţiuni multianuale.
În scopul garantării acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate
actele prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale contractează o datorie
faţă de terţii creditori, sunt precedate de angajamente bugetare, respectiv de
rezervarea creditelor necesare plăţii angajamentelor legale.
Angajamentele bugetare pot fi:
- angajamente bugetare individuale;
- angajamente bugetare globale.
Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite
operaţiuni noi care urmează să se efectueze. Angajamentul bugetar individual se
prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în
acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual şi cu propunerea de
angajare a cheltuielii respective.
 Pentru cheltuieli curente de natură administrativă, ce se efectuează în
mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar, se pot întocmi propuneri de
angajamente legale provizorii, materializate în bugete previzionale, care se
înaintează pentru viza de control financiar preventiv împreună cu angajamentele
bugetare globale şi cu propunerea de angajare a cheltuielilor respective.
Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent
angajamentului legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de
natură administrativă, cum ar fi:
- cheltuieli de deplasare;
- cheltuieli de protocol;
- cheltuieli de întreţinere şi gospodărie (încălzit, iluminat, apă, canal,
salubritate, poştă, telefon, radio, furnituri de birou etc.);
- cheltuieli cu asigurările;
- cheltuieli cu chiriile;
- cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.
5.1.4. EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris
privind angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se
certifică existenţa unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se
blochează) creditele aferente unei cheltuieli, potrivit destinaţiei prevăzute în buget.
Propunerile de angajamente se înaintează din timp persoanei împuternicite
cu exercitarea controlului financiar preventiv, pentru a da posibilitate acesteia să îşi
exercite atribuţiile conform legii.
Propunerile de angajare a cheltuielilor trebuie însoţite de toate documentele
justificative aferente şi, dacă este cazul, de orice alte documente şi informaţii
solicitate de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv.
După avizarea angajamentului bugetar individual sau global, după caz, de
către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv, acesta se
semnează de ordonatorul de credite şi se transmite compartimentului de contabilitate
pentru înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.
Creditele bugetare neangajate, precum şi creditele bugetare angajate şi
neutilizate până la finele exerciţiului bugetar sunt anulate de drept.
Orice cheltuială angajată şi neplătită până la data de 31 decembrie a
exerciţiului bugetar curent se va plăti în contul bugetului pe anul următor din
creditele bugetare aprobate în acest scop.
În angajamentele legale individuale şi cele provizorii, precum şi în
angajamentele bugetare individuale sau globale se precizează subdiviziunile
bugetului aprobat.
 În situaţia în care se impune majorarea sau diminuarea unor angajamente
legale, este necesară elaborarea unor propuneri de modificare a angajamentelor
legale şi bugetare iniţiale, însoţite de memorii justificative.
5.2. LICHIDAREA CHELTUIELILOR
Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se
verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei
datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza
documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.
Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea
documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi
realitatea "serviciului efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi
serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu
executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.).
Documente de lichidare pentru diferite tipuri de cheltuieli:
Salariile şi indemnizaţiile vor fi lichidate în baza statelor de plată colective,
întocmite de compartimentul de specialitate, cu excepţia cazurilor în care este
necesară lichidarea individuală.
Bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate vor fi lichidate în
baza documentelor: Factura fiscală sau Factura cuprinse în anexa nr. 1A "Catalogul
formularelor tipizate, comune pe economie, cu regim special de tipărire, înseriere şi
numerotare, privind activitatea financiară şi contabilă" la Hotărârea Guvernului nr.
831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea
financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea
acestora, sau alte formulare ori documente cu regim special, aprobate potrivit legii.
Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se
efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor
înscrise în factură şi a documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită
potrivit legii (Proces-verbal de recepţie, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie
şi constatare de diferenţe, în cazul bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).

Acordarea vizei „Bun de plata”

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile
prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată"
de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se
confirmă că:
- bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului
primirii;
- lucrările au fost executate şi serviciile prestate;
- bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu
 specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare;
- condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a
plăţilor de dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
- alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că
serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din
factură au fost verificate.
Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în
angajamentele legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată
a obligaţiei.
Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal
documentele justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a
fost realizată.
Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la
baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea
serviciului efectuat şi a obligaţiei de plată faţă de terţii creditori.
5.3. ORDONANŢAREA CHELTUIELILOR
Ordonanţarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se
confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi
că plata poate fi realizată.
Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligaţie
certă şi o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, şi în acest caz ordonatorul de
credite bugetare poate emite "Ordonanţarea de plată" (Anexa 3) pentru efectuarea
plăţii.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de
credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului financiar să întocmească
instrumentele de plată a cheltuielilor.
Ordonanţarea de plată trebuie să conţină date cu privire la:
- exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;
- subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;
- suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în monedă naţională sau în
monedă străină, după caz;
- datele de identificare a beneficiarului plăţii;
- natura cheltuielilor;
- modalitatea de plată.
Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul de credite sau de
persoana delegată cu aceste atribuţii.
Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original
şi va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să
confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea şi recepţionarea bunurilor,
executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenţa unui alt titlu care să justifice
plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituţiei şi în
contabilitatea acesteia.
Facturile în original sau alte documente întocmite în vederea plăţii
cheltuielilor vor purta obligatoriu numărul, data notei contabile şi semnătura
persoanei care a înregistrat în contabilitate lichidarea cheltuielilor.
În cazuri excepţionale, când nu este posibilă prezentarea documentelor
justificative în original, vor fi acceptate şi copii ale documentelor justificative,
certificate pentru conformitatea cu originalul de către ordonatorul de credite sau de
persoana delegată cu aceste atribuţii.
În situaţia în care, în conformitate cu prevederile contractuale, urmează să se
efectueze plata în rate a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi a serviciilor prestate,
se vor avea în vedere următoarele:
- prima ordonanţare de plată va fi însoţită de documentele justificative care
dovedesc obligaţia către creditor pentru plata ratei respective;
- ordonanţările de plată ulterioare vor face referire la documentele
justificative deja transmise conducătorului compartimentului financiar.
La emiterea ordonanţării de plată finale ordonatorul de credite confirmă că
operaţiunea s-a finalizat.

Exercitarea controlului financiar preventiv:

Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil)
pentru plată ordonanţarea de plată se transmite pentru avizare persoanei
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.
Scopul acestei avizări este de a stabili că:
- ordonanţarea de plată a fost emisă corect;
- ordonanţarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate şi suma
respectivă este exactă;
- cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul
aprobat; există credite bugetare disponibile;
- documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare;
- numele şi datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
Nici o ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului
de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar
preventiv a acordat viza.
Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că
ordonanţările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate şi că
sunt îndeplinite condiţiile de lichidare a angajamentelor.
Ordonanţările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control
financiar preventiv sunt nule şi fără valoare pentru conducătorul compartimentului
financiar (financiar-contabil) care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în
condiţiile prevăzute de lege.
După aprobare ordonanţarea de plată împreună cu toate documentele
justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului financiar
pentru plată.
Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se
realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi
ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau
persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii.
5.4. PLATA CHELTUIELILOR
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia
publică este eliberată de obligaţiile sale faţă de terţii-creditori.

Persoane autorizate cu efectuarea plăţii:

Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit
legii, poartă denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare şi
destinaţiilor aprobate în condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi
contabilitate publică la care îşi au conturile deschise, cu excepţia plăţilor în valută,
care se efectuează prin bănci, sau a altor plăţi prevăzute de lege să se efectueze prin
bănci.
Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar în limita
creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în conturi,
după caz.
În cazul instituţiilor publice care nu au în structura lor un compartiment
financiar sau financiar-contabil, plata cheltuielilor se va efectua de către persoana
desemnată de ordonatorul de credite să îndeplinească această atribuţie în cadrul
instituţiei publice.
Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice, respectiv cecul de
numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului, se semnează de două persoane
autorizate în acest sens, dîntre care prima semnătură este cea a conducătorului
compartimentului financiar (financiar-contabil), iar a doua, a persoanei cu atribuţii
în efectuarea plăţii.

Condiţii pentru efectuarea plăţii

Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi
ordonanţate;
 - există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi de
disponibil;
- subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea
corectă şi corespunde naturii cheltuielilor respective;
- există toate documentele justificative care să justifice plata;
- semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de
credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din
procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
- beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă
serviciul efectuat;
- suma datorată beneficiarului este corectă;
- documentele de angajare şi ordonanţare au primit viza de control
financiar preventiv;
- documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
- alte condiţii prevăzute de lege.
Nu se poate efectua plata:
- în cazul în care nu există credite bugetare deschise şi/sau repartizate ori
disponibilităţile sunt insuficiente;
- când nu există confirmarea serviciului efectuat şi documentele nu sunt
vizate pentru "Bun de plată";
- când beneficiarul nu este cel faţă de care instituţia are obligaţii;
- când nu există viza de control financiar preventiv pe ordonanţarea de plată
şi nici autorizarea prevăzută de lege.

Constatarea unor erori

În cazul constatării unei erori în legătură cu plata ce urmează să fie efectuată,
conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) suspendă plata.
Motivele deciziei de suspendare a plăţii se prezintă într-o declaraţie scrisă care se
trimite ordonatorului de credite şi, spre informare, persoanei împuternicite să
exercite controlul financiar preventiv.
Ordonatorul de credite poate solicita în scris şi pe propria răspundere
efectuarea plăţilor.

Alte obligaţii ale instituţiilor publice în vederea efectuării plăţilor:

În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a
prezenta unităţilor de trezorerie şi contabilitate publică la care au conturile deschise
bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat şi repartizat pe trimestre, pe modelele
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
 Pentru efectuarea cheltuielilor de capital instituţiile publice vor prezenta
unităţilor de trezorerie şi contabilitate publică şi programul de investiţii aprobat în
condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate în buget vor putea fi utilizate la cererea
ordonatorilor de credite numai după deschiderea de credite de către ordonatorii
principali de credite, repartizarea creditelor bugetare pentru bugetul propriu şi
pentru ordonatorii de credite secundari sau terţiari, după caz, şi/sau alimentarea cu
fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Deschiderea conturilor de cheltuieli şi de disponibilităţi de către instituţiile
publice se efectuează potrivit normelor privind organizarea şi funcţionarea
trezoreriilor statului.
Dreptul de administrare şi dispoziţie asupra conturilor de cheltuieli bugetare
sau de disponibil, deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică şi bănci,
se va exercita în mod exclusiv de către instituţiile publice pe seama cărora au fost
deschise, prin persoanele special împuternicite în acest sens, după comunicarea către
trezorerie sau bancă a împuternicirilor şi a fişelor cu specimenele de semnături ale
persoanelor abilitate să efectueze plata, împreună cu amprenta ştampilei.
Ordinele de plată se emit pe numele fiecărui creditor. Acestea vor fi datate şi
vor avea înscrise în spaţiul rezervat obiectul plăţii şi subdiviziunea bugetului aprobat
de la care se face plata.
Ordinele de plată se înscriu într-un registru distinct, vor purta un număr de
ordine unic, începând cu numărul 1 în ordine crescătoare pentru fiecare ordonator de
credite şi pentru fiecare exerciţiu bugetar.
Un ordin de plată nu poate cuprinde plăţi referitoare la mai multe
subdiviziuni ale bugetului aprobat.
Ordinele de plată se emit pe baza documentelor justificative din care să reiasă
că urmează să se achite integral sau parţial o datorie contractată şi justificată.
Se exceptează de la această regulă ordinele de plată ce se emit pentru
plata de avansuri.
Acţiunile şi categoriile de cheltuieli pentru care se pot acorda plăţi în
avans din fonduri publice sunt cele stabilite prin hotărâri ale Guvernului.
Sumele reprezentând plăţi în avans nejustificate prin bunuri livrate, lucrări
executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului se recuperează de către instituţia
publică care a acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost acordate,
cu perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, potrivit legii.
Din conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilităţi, după caz,
instituţiile publice pot ridica, pe bază de cecuri pentru ridicare de numerar,
numerarul pentru efectuarea plăţilor de salarii, premii, deplasări, precum şi pentru
alte cheltuieli care nu se pot efectua prin virament, cum ar fi: drepturi cu caracter
social, burse pentru elevi şi studenţi, ajutoare etc.
 In fila de cec se menţionează şi natura cheltuielilor care urmează să se
efectueze din numerarul ridicat.
Instituţiile publice vor lua măsurile necesare pentru reducerea la maximum a
plăţilor în numerar, efectuând prin casieria proprie numai acele cheltuieli de volum
redus care nu se justifică a fi efectuate prin virament.
Sumele ridicate în numerar se păstrează în casieria instituţiei publice în
condiţii de siguranţă.
În vederea efectuării de plăţi în numerar pentru deplasări sau achiziţionarea
de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii se pot acorda avansuri în
numerar persoanelor desemnate pe baza "Dispoziţiei de plată
- încasare către casierie" (cod 14-4-4), semnată de conducătorul
compartimentului financiar (financiar-contabil) şi de persoanele cu atribuţii în
efectuarea plăţilor în numerar.
Justificarea avansurilor în numerar se efectuează în baza documentelor
justificative eliberate de agenţii economici sau de persoane fizice autorizate,
respectiv facturi fiscale, facturi, chitanţe, bon de comandă-chitanţă sau alte
formulare ori documente privind activitatea financiară şi contabilă cu regim special,
aprobate potrivit legii.

5.5. ORGANIZAREA, EVIDENŢA ŞI RAPORTAREA

ANGAJAMENTELOR BUGETARE ŞI LEGALE
Instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a
cheltuielilor, au obligaţia să organizeze evidenţa angajamentelor bugetare şi legale.
Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale este ţinută de compartimentul de
contabilitate, iar persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv va
supraveghea organizarea şi ţinerea evidenţei, actualizarea şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale.
Scopul organizării evidenţei angajamentelor bugetare este de a furniza
informaţii în orice moment şi pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru
exerciţiul bugetar curent cu privire la creditele bugetare consumate prin angajare şi
prin comparaţie să se determine creditele bugetare disponibile care pot fi angajate în
viitor.
Scopul organizării evidenţei angajamentelor legale este de a furniza
informaţii în orice moment şi pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru
exerciţiul bugetar curent cu privire la angajamentele legale anuale sau multianuale
aprobate de ordonatorul de credite.
Evidenta angajamentelor bugetare şi legale se va ţine în mod obligatoriu de
către compartimentul contabilitate. Ţinerea acestei evidente în paralel şi la alte
compartimente, inclusiv de persoana desemna sa exercite controlul financiar
preventiv este opţională.
 În acest scop, printr-un act de decizie administrativă se vor desemna
persoana (persoanele) şi înlocuitorii acesteia care vor avea atribuţii pe linia
organizării şi conducerii evidenţei angajamentelor bugetare şi legale.
Procedura de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor bugetare trebuie
să dea posibilitatea de a asigura pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat în
exerciţiul bugetar curent informaţii cu privire la:
- creditele bugetare disponibile;
- angajamentele legale;
- plăţile efectuate în baza angajamentelor legale la un moment dat;
- soldul angajamentelor legale care mai trebuie plătite la finele anului;
- datele necesare întocmirii "Situaţiei privind execuţia cheltuielilor
bugetare
- angajate la finele trimestrului.
Situaţia privind execuţia cheltuielilor angajate la finele trimestrului va fi
însoţită de un raport explicativ privind toate informaţiile utile cu privire la
angajamentele efectuate în cursul exerciţiului bugetar.
Având în vedere că valorile la care se referă creditele bugetare,
angajamentele bugetare şi legale nu constituie elemente patrimoniale, acestea se
evidenţiază în contabilitate în conturi în afara bilanţului, utilizându-se metoda de
înregistrare în partidă simplă; înregistrările se fac în debitul şi creditul unui singur
cont, fără utilizarea de conturi corespondente. Conturile de ordine şi evidenţă:
"Credite bugetare aprobate", "Angajamente bugetare" şi "Angajamente legale" au
următoarea funcţiune:

Contul "Credite bugetare aprobate"

Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de
modul de finanţare a cheltuielilor, ţin evidenţa creditelor aprobate pentru efectuarea
cheltuielilor aprobate prin buget.
Contabilitatea analitică a creditelor aprobate se ţine pe titluri, articole şi
alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat.
În debitul contului se înregistrează la începutul exerciţiului bugetar creditele
bugetare aprobate, cu defalcarea pe trimestre, precum şi suplimentările efectuate în
cursul exerciţiului bugetar, care majorează creditele bugetare aprobate.
În creditul contului se înregistrează diminuările de credite efectuate în
cursul exerciţiului bugetar, care micşorează creditele bugetare aprobate.
Soldul contului reprezintă totalul creditelor bugetare aprobate la un
moment dat.

Contul "Angajamente bugetare"

 Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de
modul de finanţare a cheltuielilor, ţin evidenţa angajamentelor bugetare,
respectiv a sumelor rezervate în vederea efectuării unor cheltuieli bugetare, în limita
creditelor bugetare aprobate.
Contabilitatea analitică a angajamentelor bugetare se ţine pe titluri, articole
şi alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat.
În debitul contului se înregistrează angajamentele bugetare, precum şi
suplimentările efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care majorează angajamentele
bugetare iniţiale.
În creditul contului se înregistrează diminuările de angajamente bugetare
efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care micşorează angajamentele bugetare
iniţiale. Soldul contului reprezintă totalul angajamentelor bugetare la un moment
dat.
Soldurile conturilor "Credite bugetare aprobate" şi "Angajamente bugetare"
la finele exerciţiului bugetar nu se redeschid în anul următor.
La începutul fiecărui exerciţiu bugetar, în debitul contului "Angajamente
bugetare" se preia soldul contului "Angajamente legale" de la finele exerciţiului
bugetar anterior.
Fac excepţie angajamentele legale neplătite aferente acţiunilor multianuale,
pentru care în debitul contului "Angajamente bugetare" se preiau numai
angajamentele legale neplătite pentru care există credite aprobate în exerciţiul
bugetar curent.

Contul "Angajamente legale"

Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi
de modul de finanţare a cheltuielilor, ţin evidenţa angajamentelor legale, aprobate
de ordonatorul de credite în limita creditelor bugetare aprobate. Contabilitatea
analitică a angajamentelor legale se ţine pe titluri, articole şi alineate în cadrul
fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat.
În debitul contului se înregistrează angajamentele legale, precum şi
suplimentările efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care majorează angajamentele
legale iniţiale.
În creditul contului, în cursul anului se înregistrează diminuările de
angajamente legale care micşorează angajamentele legale iniţiale, iar la finele
anului, totalul plăţilor efectuate în contul angajamentelor legale.
Soldul contului la finele lunii reprezintă totalul angajamentelor legale, iar la
finele anului, totalul angajamentelor rămase neachitate.

5.6. APLICATII PRACTICE

1) Cheltuieli de personal
 EXEMPLUL NR. 1 : CHELTUIELI DE PERSONAL
BUGET APROBAT:
Art.10.01: Salarii = 1.200 mii lei
Art.10.03.01: CAS (22%) = 264 mii lei
Art.10.03.02: Şomaj (3%) = 36 mii lei
Art.10.03.03: Sănătate (7%) = 84 mii lei
Art.10.03.04: FAMBP (0,5%) = 6 mii lei
TOTAL =1.590 mii lei
ANGAJAREA
1. Cheltuielile de personal (salarii + contribuţii aferente acestora) se consideră
angajamente bugetare şi legale la începutul anului, pe baza statului de funcţii, cu
întreaga sumă a creditelor bugetare aprobate.
2. Se întocmesc Anexa nr.1 “Propunere de angajare a unei cheltuieli” şi Anexa nr.2
“Angajament bugetar global” care se supun vizei CFPP (controlul financiar
preventiv propriu) sau CFPD (controlul financiar preventiv delegat), după caz şi apoi
se semnează de ordonatorul de credite.
3. Compartimentul Contabilitate înregistrează în contabilitatea bugetară în contul
“Angajamente bugetare “ şi în contul “Angajamente legale” întregul buget aprobat.
LICHIDAREA
In februarie se plătesc salariile aferente lunii ianuarie, precum şi obligaţiile
aferente.
1. La compartimentul de specialitate (salarizare) :
- Se întocmeşte stat de plată a salariilor : 100.000 lei (100 mii lei );
- Se calculează contribuţiile aferente salariilor :
Art.10.03.01: CAS (22%) = 22.000 lei (22 mii lei)
Art.10.03.02: Şomaj (3%) = 3.000 lei (3 mii lei)
Art.10.03.03: Sănătate (7%) = 7.000 lei (7 mii lei)
Art.10.03.04: FAMBP (0,5%) = 500 lei (0,5 mii lei)
2. La compartimentul Contabilitate, contabilul responsabil cu salariile,
înscrie pe document nota contabilă cu înregistrarea salariilor, a
obligaţiilor aferente acestora şi a reţinerilor din salarii, nr. Notei contabile, data şi
semnătura.
3. Se acorda viza pentru “Bun de plată “ de către persoana împuternicită (şef
compartiment Salarizare)
ORDONANŢAREA
1. Compartimentul de specialitate (salarizare) întocmeşte Anexa nr.3 “Ordonanţarea
de plată “ care trebuie însoţită de statul de salarii în original. Acest document se
întocmeşte pentru fiecare element de cheltuială. Trebuie să existe cel puţin 5
documente de ordonanţare (salarii, CAS, şomaj, sănătate, accidente de muncă şi boli
profesionale);
2. Se vizează de comp. de specialitate (salarizare) şi compartimentul de
contabilitate;
3. Compartimentul Contabilitate completează col. 1 “Disponibil de angajamente
bugetare înaintea efectuării plăţii” (angajamente bugetare – plăţi efectuate –
documente de plată care încă nu au fost decontate);
4. Documentul “Ordonanţarea de plată” se vizează de către CFPP sau CFPD, după
caz, apoi se semnează de către ordonatorul de credite şi se transmite la
compartimentul Financiar pentru efectuarea plăţii .
Documentul NU se înregistrează în contabilitatea financiară şi bugetară.
PLATA
1. Se întocmesc ordinele de plată pentru salarii, CAS, şomaj, sănătate, accidente de
muncă şi boli profesionale, pentru fiecare subdiviziune a clasificaţiei bugetare, de
către contabilul responsabil cu efectuarea plăţii.
2. Ordinul de plată se semnează astfel :
- semnătura 1 : Şef compartiment Financiar (financiar-contabil);
- semnătura a-2-a :persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii
Nota: Operaţiunile se repetă în mod similar, în fiecare lună.
La sfârşitul anului, pentru realizarea cerinţei prevăzute în funcţiunea contului
„Angajamente legale”, respectiv ca la finele anului soldul contului să reprezinte
totalul angajamentelor ramase neachitate, angajamente efectuate în limita bugetului
aprobat, se vor efectua următoarele:
- analiza şi regularizarea sumelor reprezentând drepturi salariale ale
personalului şi obligaţiile aferente, pensiile şi ajutoarele sociale stabilite conform
legilor în vigoare, precum şi cheltuielile cu dobânzile şi alte cheltuieli aferente
datoriei publice care au fost înregistrate în contul „Angajamente legale” cu întreaga
sumă din bugetul aprobat, astfel încât soldul contului sa reflecte obligaţii rămase
neachitate înscrise în documente de lichidare înregistrate în conturile: 421”Personal-
salarii datorate”, 422”Pensionari-pensii datorate”, 423”Personalajutoare datorate”,
424”Someri-indemnizatii datorate”, 431”Asigurari sociale”, 437”Asigurari pentru
somaj”, etc.
EXEMPLUL NR. 2 : CHELTUIELI ADMINISTRATIVE CURENTE
carese angajează în baza unui buget previzional
BUGET PREVIZIONAL – când există contracte încheiate, dar fără valoare
TITLUL II: Bunuri şi servicii: 25.000 mii lei
Art.20.01: Bunuri şi servicii, din care: 15.000 mii lei
Art.20.01.03:Incalzit, iluminat şi forţa motrică: 2.000 mii lei
Art.20.01.04:Apa, canal şi salubritate: 1.200 mii lei
Art.20.01.08:Posta, telecomunicaţii, radio, tv., internet:2.500 mii lei
ANGAJAREA
1. Se întocmesc : - Bugetul previzional – ţine loc de angajament provizoriu;
 - Anexa 1 “Propunere de angajare a unei cheltuieli”;
- Anexa 2 “Angajament bugetar global”;
2. Toate cele trei documente, se supun vizei CFPP sau CFPD, după caz, apoi
se aprobă de către ordonatorul de credite;
3. Se înregistrează în contabilitate în contul “Angajamente bugetare”;
Bugetul previzional nu reprezintă angajament legal şi nu se înregistrează
în contul “Angajamente legale”. În acest caz, angajamentul legal este factura.
LICHIDAREA
1. Se primeşte factura reprezentând contravaloarea consumului de energie
electrică pentru luna ianuarie, în luna februarie;
2. La compartimentul Contabilitate, contabilul responsabil cu evidenta contului 401
“Furnizori”, înscrie pe factura: nota contabila, nr şi data , semnătura. Totodată,
factura este înregistrată în contul “”Angajamente legale”;
3. Compartimentul de specialitate (administrativ) vizează documentul pentru “Bun
de plata “, după ce verifică dacă serviciul a fost efectuat;
ORDONANTAREA
1. Compartimentul de specialitate (administrativ) întocmeşte Anexa 3
“Ordonanţarea de plată” pe fiecare subdiviziune a clasificaţiei bugetare;
2. Compartimentul contabilitate completează col 1: “Disponibil de angajamente
bugetare înaintea efectuării plăţii” : angajamente bugetare – plăţi efectuate – plăţi
nedecontate încă.
PLATA
1. Se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru efectuarea plăţii: disponibil în
cont, credite bugetare (deschise + repartizate), beneficiar corect, suma corectă, viza
pentru “Bun de plată“, CFPP pe ordonanţare;
2. Se întocmeşte ordinul de plată de către compartimentul Financiar, cu următoarele
semnaturi:
- semnătura I: sef Compartiment Financiar (Financiar-contabil)
- semnătura a-2-a: persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii
Nota: Operaţiunile se repetă în fiecare lună, pentru fiecare natură de cheltuială.
La finele exerciţiului, pentru realizarea cerinţei prevăzute în funcţiunea
contului „Angajamente legale”, respectiv ca la finele anului soldul contului să
reprezinte totalul angajamentelor ramase neachitate, angajamente efectuate
în limita bugetului aprobat, se vor efectua următoarele:
- analiza şi regularizarea sumelor reprezentând angajamente legale
individuale, astfel încât soldul contului să reflecte obligaţii rămase neachitate ce
decurg din:
- angajamente legale individuale neonorate de furnizori şi alţi creditori
până la finele anului;
 - angajamente legale individuale onorate de furnizori şi alţi creditori,
materializate în bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate care nu au fost
achitate până la finele anului, evidenţiate în contabilitate în conturile:
401”Furnizori’, 404”Furnizori de active fixe”.

[Link] recunoașterii cheltuielilor

Cheltuielile de personal, salarii în bani şi în natură, prime, al 13-lea salariu,
contribuţiile aferente acestora, se recunosc în perioada în care munca a fost prestată.
Drepturile cuvenite şi neachitate aferente exerciţiului bugetar, sunt incluse de
asemenea în costurile de personal ale exerciţiului.
Cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost consumate, cu
excepţia materialelor de natura obiectelor de inventar care se înregistrează la
scoaterea din folosinţă a acestora.
Cheltuielile cu bunurile includ consumul stocurilor achiziţionate şi plătite în
exerciţiile bugetare anterioare şi consumate în exerciţiul bugetar curent. Consumul
propriu trebuie să fie înregistrat în momentul când are loc producţia destinată pentru
acest scop.
Cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate şi
lucrările executate, indiferent de momentul când a fost efectuată plata acestora.
Cheltuielile cu dobânzile se recunosc drept costuri în perioada când sunt datorate
conform contractului de împrumut şi nu atunci când sunt plătite. Dobânzile datorate
şi calculate în baza dreptului constatat aferente perioadei de raportare reprezintă
dobânda aferentă perioadei de raportare care se calculează prin aplicarea ratei de
dobândă la soldul zilnic a datoriei în fiecare zi din perioada de raportare.
Cheltuielile de capital se recunosc lunar, sub forma amortizării care se înregistrează
în mod sistematic, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului fix.
Valoarea rămasă neamortizată a activelor fixe scoase din funcţiune înainte de
expirarea duratei normale de funcţionare a acestora, se recunoaşte drept cost al
perioadei când acest eveniment a avut loc.
Cheltuielile efectuate cu activele fixe în curs nu reprezintă un cost al perioadei.
Costul acestora va fi recunoscut după finalizarea şi punerea în funcţiune a activelor
fixe şi calculul amortizării.
Transferurile între unităţi ale administraţiei publice, curente şi de capital, se recunosc
ca şi costuri la beneficiarii finali ai fondurilor.
Alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi costuri la instituţia care
transferă fondurile.
Cheltuielile din diferenţe de curs valutar trebuie recunoscute în perioada în care apar
cu ocazia decontării sau a raportării în situaţiile financiare a elementelor monetare,
creanţelor şi datoriilor, la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial
pe parcursul perioadei sau faţă de cele care au fost raportate în situaţiile financiare
anterioare. 3
Potrivit contabilităţii de angajamente, cheltuielile (costurile) reflectă suma bunurilor
şi serviciilor consumate în timpul unui an, chiar dacă sunt sau nu plătite în aceeaşi
perioadă.

1.2. CONȚINUTUL GRUPELOR DE CHELTUIELI

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe grupe de cheltuieli, după natura şi destinaţia
lor. Principalele grupe de cheltuieli sunt: cheltuieli privind stocurile, cheltuieli cu
lucrările şi serviciile executate de terţi, cheltuieli cu alte servicii executate de terţi,
cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul, alte
cheltuieli operaţionale, cheltuieli financiare, alte cheltuieli finanţate din buget,
cheltuieli de capital, amortizări şi provizioane, cheltuieli extraordinare.
Cheltuieli privind stocurile – includ: materii prime, materiale consumabile, materiale
de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate, animale şi păsări, mărfuri,
ambalaje, alte stocuri. (conturile 601, 602, 603, 604, 605, 606, 607, 608, 609);
Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi – includ : energie şi apa (contul
610), întreţinere şi reparaţii (contul 611), chirii (contul 612), prime de asigurare
(contul 613), deplasări, detaşări, transferări (contul 614).
Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi – includ : comisioane şi onorarii (contul
622), protocol, reclama şi publicitate (contul 623), transportul de bunuri şi personal
(contul 624), servicii poştale şi taxe de telecomunicaţii (contul 626), servicii bancare
şi asimilate (contul 627), alte servicii executate de terţi (contul 628), alte cheltuieli
autorizate prin dispoziţii legale (contul 629).

3
OMFP 1917/2015 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate – includ cheltuielile cu alte
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ce trebuie plătite de către instituţiile publice,
conform legii.(contul 635).
Cheltuieli cu personalul - salariile personalului (contul 641), drepturi salariale în
natura (contul 642), asigurări sociale: contribuţiile angajatorilor pentru asigurări
sociale, asigurări de şomaj, asigurări sociale de sănătate, accidente de muncă şi boli
profesionale, alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială (contul 645),
indemnizaţii de delegare, detaşare (contul 646).
Alte cheltuieli operaţionale - includ: pierderi din creanţe şi debitori diverşi (contul
654), alte cheltuieli operaţionale (contul 658).
Cheltuieli financiare - includ: pierderi din creanţe imobilizate (contul 663), cheltuieli
privind investiţiile financiare cedate (contul 664), diferenţe de curs valutar (contul
665), dobânzi (contul 666), sume de transferat bugetului de stat reprezentând
câştiguri din schimb valutar în cadrul programelor PHARE, SAPARD, ISPA (contul
667), dobânzi de transferat Comunităţii Europene sau de alocat în cadrul
programelor: PHARE, SAPARD, ISPA (contul 668), alte pierderi-cheltuieli
neeligibile: PHARE, SAPARD, ISPA (contul 669).
Alte cheltuieli finanţate din buget - subvenţii (contul 670), transferuri curente între
unităţi ale administraţiei publice (contul 671), transferuri de capital între unităţi ale
administraţiei publice (contul 672), transferuri interne (contul 673), transferuri în
străinătate (contul 674), asigurări sociale (contul 676), ajutoare sociale (contul 677),
alte cheltuieli (contul 679).
Cheltuieli de capital, amortizări, provizioane şi ajustări - includ: cheltuieli
operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere
(contul 681), cheltuieli cu active fixe neamortizabile (contul 682), cheltuieli
financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru pierderea de
valoare (contul 686), cheltuieli privind rezerva de stat şi de mobilizare (contul 689).
Cheltuieli extraordinare - includ: pierderi din calamităţi (contul 690), cheltuieli
extraordinare din operaţiuni cu active fixe (contul 691).
1.2.1. Structura conturilor de cheltuieli
In cadrul instituţiilor publice, contabilitatea cheltuielilor se ţine în conturi
distincte, după natură şi destinaţie. Conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitic
pe structura clasificaţiei bugetare. Structura contului contabil va fi următoarea:
1. simbolul contului din planul de conturi;
2. capitolul;
3. sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:
- bugetul de stat;
- bugetele locale;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile;
- bugetul instituţiilor publice şi activităţilor finanţate integral sau
parţial din venituri proprii;
- cheltuieli evidenţiate în afara bugetelor locale.
4. subcapitolul;
5. titlul;
6. articolul;
7. alineatul;
8. subalineatul (paragraful).
* La instituţiile publice la care bugetul este aprobat pe programe aprobate prin buget,
contul va include şi codul programului.
Conturile de cheltuieli se închid la sfârşitul perioadei în vederea stabilirii rezultatului
patrimonial.
In situaţia în care apar operaţiuni ce trebuie înregistrate în creditul conturilor de
cheltuieli, acestea pot fi înregistrate şi în debitul conturilor, în roşu.
Reflectarea unitară a cheltuielilor efectuate de instituţiile publice pe articolele şi
alineatele prevăzute în Clasificaţia economică, se asigură cu ajutorul “Îndrumarului”
elaborat de către ordonatorii principali de credite, cu aprobarea Ministerului
Finanţelor Publice.
Contabilitatea analitica a cheltuielilor se ţine pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare
în vigoare.
1.3. EXECUȚIA BUGETARĂ A CHELTUIELILOR