CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................... 2
CAPITOLUL 1. RĂSPÂNDIRE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL ................................ 3
CAPITOLU 2. SOIURI DE PERE .............................................................................................. 5
2.1 SOIURI DE VARĂ ..................................................................................................................... 6
2.2 SOIURI DE TOAMNĂ ................................................................................................................ 8
CAPITOLUL3 IMPORTANȚA ECONOMICĂ A SPECIEI ................................................ 11
3.1 COMPOZIȚIA CHIMICĂ .......................................................................................................... 11
3.2 MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A PRODUSULUI ................................................................... 12
CAPITOLUL 4. CERINȚE MINIME DE CALITATE .......................................................... 15
4.1 CLASELE DE CALITATE ALE PERELOR ................................................................................... 15
4.2 CALIBRAREA ........................................................................................................................ 16
4.3 OMOGENITATEA ................................................................................................................... 16
4.4 AMBALAREA ........................................................................................................................ 16
CAPITOLUL 5. CONDIȚII DE PĂSTRARE.......................................................................... 18
CAPITOLUL 6. BOLILE ȘI DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE CARE AFECTEAZĂ
SPECIA ........................................................................................................................................ 19
6.1 BOLILE CARE AFECTEAZĂ PERELE ........................................................................................ 19
6.2 DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE CARE AFECTEAZĂ PERELE ......................................................... 20
CAPITOLUL7. DĂUNĂTORI CARE AFECTEAZĂ PRODUSUL ..................................... 22
CONCLUZII ............................................................................................................................... 24
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 25
 INTRODUCERE

Perele (Pyrus communis) fac parte din Fam. Rosaceae, Subfam. Pomoideae. (Mihuț E. și
colab., 2005)

Părul este o specie pomicolă importantă , datorită în primul rând fructelor sale foarte
valoroase, utilizate în consumul proaspăt sau industrializate sub formă de compot, deshidratate,
ca suc limpede sau tulbure (nectar). Din pere se mai prepară băuturi alcoolice foarte aromate.
Compoziția chimică complexă, conferă perelor funcții precum: reconfortantă, mineralizantă,
vitaminizantă etc. Perele sunt indicate în combaterea afecțiunilor hepatice, gastro-intestinale,
renale, iar savoarea,suculența, gustul și aroma deosebită,fac din aceastea fructe de lux. Pomul
este o specie longevivă, foarte productivă, destul de precoce,relative rezinstentă la secetă, ger și
boli. Toate aceste atribute fac din păr o cultură rentabilă și apreciată. Spre deosebire de măr însă,
părul are și câteva inconveniente majore care limitează extinderea pe scară largă a acestei specii:
este mai exigent la climă și la sol; coroanele se formează mai greu; are un număr mic de portaltoi
vegetative, iar majoritatea soiurilor nu au afinitate cu acesta; fructele se păstrează, se transport și
se manipulează cu dificultate. Cu toate aceste inconveniente, părul rămâne mai ales pentru
climatul temperat cald, o specie foarte atractivă și profitabilă. (Mihuț E. și colab., 2005)

2
 CAPITOLUL 1. RĂSPÂNDIRE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL

Perele sunt, alături de mere, fructele cele mai reprezentative pentru producția pomicolă a
zonelor cu climat temperat. Se cultivă în 80 de țări ale lumii, pe o suprafață totală de 1,5 mil. ha.
Cei mai mari cultivator de pere sunt: China, cu 1,04 mil. ha, urmată de India cu 42 de mii ha,
Italia 40 mii ha, Spania 26 mii ha, Argentina 26 mii ha etc. Producția mondială de pere este de
circa 22 mil. tone pe an, din care circa 16 mil. tone se obține în China, urmată de Italia cu 0,95
mil. tone, India cu 0,87 mil. tone, Argentina cu 0,7 mil. tone, Spania cu 0,50 mil. tone etc.În
următorii ani, producția de pere va trebui să crească întrucât are debușeu, dar unele boli
îndeosebi arsura bacteriana este foarte periculoasă pentru această specie. În ierarhia mondială a
cultivatorilor de pere , România se situează pe locul 32, cu o suprafață totală a plantațiilor de
circa 3,2 mii ha și cu o producție medie anuală de circa 17 mii tone. (Irimia L. M., 2013)

Așadar, în România, părul reprezintă aproximativ 4,0-4,5%, din totalul pomilor, iar
producția globală a înregistrat fluctuații de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1976-1980,
producția de pere a atins valori de 87.000 tone, iar în 2001 s-au realizat 108.000 tone. În partea
de vest a României, părul este mai puțin extins în producție (lucru aproape inexplicabil), zonele
Caransebeș, Vârciovora, Domașnea, Făget etc. au o oarecare tradiție. (Mihuț E. și colab., 2005)

Părul este o specie originară din Europa și Asia, unde crește spontan la marginea
pădurilor de foioase. Numeroși specialiști consider însă trei centre genetice de origine și anume:

3
Europa, Asia și Nordul Africii. Cultura acestei specii se pare că are o vechime foarte mare (400
ani înainte de Christos).

În prezent, această specie este cultivată pe ambele emisfere, pe aproape toate meridianele,
dar este dominatntă în emisfera nordică, în Suedia. . (Mihuț E. și colab., 2005)

4
 CAPITOLU 2. SOIURI DE PERE

Sortimentul actual la păr (Pyrus sativa) este format din 29 de soiuri dintre care 14
romănești și 15 străine , obținute în Franța (7), USA (3),Italia (3) și Anglia (2). În plantațiile
existente se întâlnesc și următoarele soiuri din vechiul sortiment , excluse în prezent de la
înmulțire: Untoasa Giffard, Aromata de Bistrița, Untoasă Claigeau, Ducesa de Angouleme,
Untoasa Diel, Decana Comisei etc. Consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de
240-260 zile, respectiv din luna iulie până în martie-aprilie. După perioada de maturare și
recoltare a fructelor sortimentul cuprinde: 11 soirui de vară (iulie- august), 12 soiuri de toamnă
(septembrie-noiembrie), și 6 soiuri de iarnă (noiembrie- martie). Sunt promovate soiurile
rezistente genetic la principalele boli și dăunători: Erwinia amyvolora ( arsura bacteriană),
Venturia pirina (rapănu) și Psylla (păduchele melifer), care în ultimul timp afectează puternic
plantațiile .Astfel, în România a fost omologat soiul Eurasm imun la rapăn și rezistent la
păduchele melifer, iar în USA soiurile Dawn și Mongolow, rezistente la arsura bacteriană.

După gradul de compatibilitate cu gutuiul vegetativ, soiurile de păr se clasifică astfel:

 soiuri compatibile, care au afinitate bună cu gutuiul:Trivale, Daciana, Untoasă

precoceMorettini, Agressis, Carpica, Napoca, Doina, U. Hardy, U. de Geoagiu, Highland,
Aniversarea, Conference, Abatele Fetel, Jeannne d’Arc, Cure, Passe Crassane, Loivier de
Serres;

5
  soiuri incomatibile cu gutuiul sau slabă afinitate care necesită altoirea cu intermediari:
Bella di Giugno, Triumf, Timpurii de Dâmbovița, Republica, Wiliams Roșu, U. Bosc;
 soiuri folosite ca intermediari: Cure, Untoasa Hardy, Harbuzești.

După specificul de fructificare, în perioada de mare producție, soiurile de păr pot fi de tip spur și
standard:

 soiuri de tip spur, care rodesc predominant pe ramuri de rod scurte: Passe Crassane, U.
Bosc,
Abateie Fetel, Trivale, Timpurii de Dâmbovița, Favorita lui Clapp, Napoca, Wiliams ș.a.;
 soiuri de tip standard, care rodesc predominant pe ramuri de rod lungi: Cure, Triumf,
Carpica, Untoasa precose Morettini, ș.a.

După comportarea în procesul polenizării și fecundării florilor, sortimentul cuprinde:

 soiuri autosterile: majoritatea și necesită polenizatori;

 soiuri parțial autofertile: Triumf,Napoca, Daciana;
 soiuri rele polenizatoare: Cure, Olivier de Serres;
 soiuri partenocarpice: Wiliams, Cure, Conference Jeanne d’Arc cu Republica, Wiliams
cu Bella di Giugno, Wiliams cu Wiliams roșu, Passe Crassane cu Wiliams, Daciana:

2.1 Soiuri de vară

1. Untoasa precoce Morettini (Butivva precoce Morettini), originar din Italia (Coscia x
Wiliams), introdus la noi în țară din anul 1958, este genitorul unor noi soiuri de vară: Agressis,
Daciana, Caroica, Getica. ( Drobotă M. și colab., 1997)

Soiul este vigurs, rodește predominant pe ramuri de rod lungi, este precoce foarte productv,
rezistent la boli, sensibil la ger, are afinitate bună cu gutuiul. Fructul este supramijlociu sau mare
(140g), ovoid-alungit sau priform-alungit, slab strangulat spre penduncul, rotunjit în regiunea
caliciului, simetric, cu sprafața netedă sau foarte slab vălurată; galben-varzui în pârgă și galben
ca paiul la maturitatea deconsum, acoperit pe partea expusa la soare cu o roșeață sulată, cu
nuanță de roz; sub pieliță există numeroase puncte rotunjite, albicioase, de diferite dimensiuni,
care ies mai bine în evidență pe partea înroșită. Pendunculul este scurt, gros, îngroșat la ambele
capete, brun, drept sau foarte slab curbat. Epoca de coacere este în cursul lunii iulie, în zona

6
premontană, în prima jumătate a lunii august, înaintea soiului Dr. Jules Guyot și imediat după
para Untoasa Giffard. (Bordeianu T. și colab., 1968)

Fig.2.1-Untoasa precoce Morettini ([Link]

2. Magdalena de vară

Pomul crește foarte viguros în pepinieră și în primii ani în livadă, formând coroana
piramidală îngustă, destul de deasă. În perioada de rodire viguroarea scade, iar ramurile se
arcuiesc, din care cauză coroana se lârgește, devine răsfirată și potrivit de deasă. Ramurile de rod
sunt reprezentate prin pinteni și tepușe. Fructul este mic sau submijlociu (60-72 g), piriform
trunchiat, strangulat spre penducul, asimetric. La multe fructe se observă un șănțuleț larg și
superficial pe toată înălțimea fructului, foarte caracteristic. Culoarea este verde-gălbuie în pârgă
și galbenă limonie la maturitate. Sub pieliță se observă puncte de culoare verde-închisă,
răspândite des pe toată suprafața fructului. În anii ploioși și reci, pepieliță apar puncte și pete de
rugină. Pendunculul este lung , destul de gros, drept sau puțin curbat , inserat oblic. Upla este
galben verzuie sub pieliță și albicioasă până la casa seminșelor, destul de fină, compactă, foarte
suculentă, uneori apoasă, fin acidulată cu aromă slabă. Epoca de coacere începe în ultima decadă
din luna iulie și se preșungește timp de 6-10 zile. Acest soi se încadrează în grupa C din STAS
2324-60. (Bordeianu T. și colab., 1968)

3. Busuioace

Fructul crește viguros în pepinieră și în livadă, unele formează coroană mare, invers
piramidală, răsfirată, rară în tinerețe, care cu timpul se lărgește mult. Dintre ramurie de rod
predomina pintenii și țepușele. Fructul este submijlociu (65 g), piriform, strangulat și alungit

7
treptat spre penduncul. La recoltare este verde-gălbui și la coacere galben-verzui, acorit cu o
roșeață slabă vișinie, care la maturitate devine roșie-aprins. Sub pieliță pe toată suprafața există
puncte mici, albe. Pendunculul este scurt, drept sau arcuit, verde-murdar, măsliniu, înfipt puțin
oblic. Caliciul este mic și deschis. Cavitatea caliceală este mică, aproape superficială, cu pielița
ondulată și încrețită. Pielița este netedă, rezistență și lucioasă. Inima este mijlocie, ovală, alungită
și îngustată brusc spre penduncul. Pulpa are o culoare albă, cu nuanță verzuie sub pieliță,
semicompactă, fină, semifondantă, suculentă, slab acidulată. Epoca de coacere începe în ultima
decadă a lunii iulie și se prelungește până în decada a doua din luna august. (Bordeianu T. și
colab., 1968)

Fig.2.2. Busuioace ([Link]

2.2 Soiuri de toamnă

1. Williams roșu (Max Red Barlett)

Este un soi de toamnă și este o variație mugurată a soiului William, obținută în SUA. Soi de
vigoare mijlocie, precoce, foarte productive, incompatibil cu gutuiul, necesită ca intermediary
soiul U. Hardy.( Drobotă M. și colab., 1997)

Lăstarii și nervurile frunzelor sunt roșii-violacee, mai ales la începutul vegetației. Fructul
este supramijlociu, uneoi mare ( 200-240 g), gutuiform, strangulate, slab spre penduncul sau
piriform-trunchiat, cu suprafața ondulată, uneoricu brazed superficial. Culoarea de bază este
verde-gălbuie la recoltare și galbenă-limonie la maturitatea de cosum, este acoperită pe toată
suprafața de un roțu carmin, lucios, foarte characteristic. Sub pieliță există foarte multe puncte
mici, cenușii, care ies mai bine în evidență pe partea umbrită. Pendunculul de lungime mijlocie,

8
subțire, drept, brun-cenușiu, inserat drept. Cavitatea pendunculară este foarte mică, îngustă și de
adâncime mică, cu pereții ondulați și cu proeminențe pe margini. Caliciul este mijlociu sau mare,
deschis. Cavitatea calicială este mică, îngustă, aproape superficial, uneori inexistentă. Are o
pieliță foarte fină, subțire, netedă, lucioasă și se desprinde de pe pulpă. Pulpa este albă, tare,
fondant, extreme de fină, foarte suculentă, foarte dulce, cu o aromă pronunțată. Epoca de coacere
corespunde cu lunile august și septembrie. În instalațiile frigorifice se păstrează timp mai
îndelungat decăt Williams obișnuit. (Bordeianu T. și colab., 1968)

Fig.2.3. Williams roșu ([Link]

2. Untoasa Napoleon

Pomul crește viguros în pepinieră și în primii ani în livadă. După intrarea pe rod, vigoarea
scade și devine moderată. Are coroana larg-piramidală, rară, neregulată. Ca ramuri de rod
predomină pintenii și țepușele. Fructul este mijlociu (120 g) sau mare (210 g), în formă de
clopot, trunchiat și rotunjit la ambele capete, uneoriasimetrică, cu suprafața netedă, verde-deschis
la recoltare și gălbuie la coacere. Uneori pe partea însorită prezintă o roșeață slabă. Pe toată
suprafața există numeroase puncte ruginii. Pendunculul este de lungime și grosime mijlocii,
ingroșat la capăt, drept sau puțin arcuit, brun-cafeniu. Cavitatea pendunculară este de adâncime
mică, cu suprafața neregulată. Caliciul este mijlociu, semideschis sau deschis. Pulpa albă sau
albă-gălbuie, foarte fină și suculentă, dulce, ușor acidulată, răcoritoare, cu aromă pronunțată.
Epoca de coacere începe în octombrie și se prelungește până la sfârșitul lunii noiembrie.
(Bordeianu T. și colab., 1968)

9
 Fig. 2.4. Untoasa Napoleon ([Link]

3. Fondanta de pădure

Pomul crește viguros în pepinieră și în livadă, unde atinge dimensiuni mari, formând coroană
larg-piramidală, destul de rară. Fructul este supramijlociu sau mare(130-300g), conic-trunchiat
sau ovoid, cu suprafața netedă. Culoarea de bază galbenă-aurie cu striuri și pete de rugină de
diferite forme și marimi, este acoperită pe partea expusă la soare de roșu carmin apirns și puncte
mari de rugină încercuită cu inele galbene-portocalii. Pendunculul scurt sau mijlociu, de grosime
potrivită, puțin îgroșat la capăt drept sau slab curbat, inserat drept. Cavitatea pendunculară este
mică potrivit de adâncă , cu pereții netezi. Caliciul mic sau mijlociu, semideschis, iar cavitatea
calicială de mărime și adâncime mijlocii, plată, cu pereții slab ondulați. Pulpa albă sau albă-
gălbuie, fină, foarte suculentă, extrem de dulce, slab acidulată, cu gust de migdală. Epoca de
coacere începe în a doua jumătate a lunii septembrie și se prelungește cel mult 2-3 săptămâni. .
(Bordeianu T. și colab., 1968)

10
 CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA ECONOMICĂ A SPECIEI

Importanța economică a perelor este oferită de compoziția chimică și de modalitățile de

valorificare ale acestora.

3.1 Compoziția chimică

Valoarea alimentară a perelor este dată de conținutul ridicat de fibre dietetice și vitamina C.
În compoziția chimică a perelor intră (la 100g produs proaspăt):

 15.2g carbohidrați (9.7g glucide și 3.1g fibre dietetice)

 0.14g lipide
 0.36g proteine
 0.012mg Vit. B₁
 0.026mg Vit. B₂
 0.161mg Vit. B₃
 0.041mg Vit. B₅
 4.3mg Vit. C
 9mg Ca
 7mg Mg
 12mg P
 116mg K
 1mg Na

11
(Irimia L.M., 2013)

3.2 Modalități de valorificare a produsului

Perele pot fi consumate în stare proaspătă pe tot parcursul anului și reprezintă o materie
primă utilizată în fabricarea gemurilor, compoturilor și a sucurilor. De asemenea, sunt folosite
pentru obținerea rachiului și a distilatelor. Multitudinea întrebuințărilor este completată de
deshidratare și numeroasele rețete de patiserie. (Beceanu D. și colab., 2001)

Fig. 3.1. Gem de pere ( [Link]

Fig.3.2. Compot de pere ([Link]

12
Fig.3.3. Palincă de pere ([Link]

Fig.3.4. Suc de pere ([Link]

Fig.3.5. Pere uscate ([Link]

13
Fig.3.6. Produs de patiserie cu pere ([Link]

14
 CAPITOLUL4. CERINȚE MINIME DE CALITATE

Perele trebuie să fie întregi, cu penduncul și fără urme de lovituri, care să le afeteze
integritatea și aspetul comercial. De asemenea, perele trebuie să fie sănătoase, fără simptomele
atacului bolilor și, îndeosebi, fără putregai, fără arsuri solare sau simptome de dereglări
fiziologice. Produs curat, fără sol, praf, reziduuri, materii stăine. Produs liber de dăunători, cele
cu dăunători fiind excluse de la comercializare.(Irimia L.M.,2013)

4.1 Clasele de calitate ale perelor

Calitatea Extra: trebuie să aibă caracteristicile de formă, mărime și colorație specifice
soiului. Fructele trebuie să fie perfect sănătoase, fără defecte, cu excepția celor mici, care nu
afectează aspectul general, caracteristicile gustative și de păstrare; fără pietrificare internă.

Calitatea I: trebuie să aibă caracteristicile de formă, mărime și colorație specifice soiului.

Pulpa trebuie să fie sănătoasă, epiderma curată, fără rugozitate. Sunt tolerate ușoare defecte de
formă, dezvoltare, colorare.

Calitatea a II-a: include perele care nu pot fi clasate la calitățile superioare, însă
îndeplinesc cerințele minime de calitate; perele trebuie să fie de calitate acceptabilă și apte pentru
consumul uman; pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore. Perele pot fi ușor pietroase, dar
pulpa și palatibilitatea nu trebuie să fie afectate. Perele cu sclereide sunt deformate, au pete brune
și agregate de celule sclerotice în pulpă.(Irimia L. M., 2013)

15
 4.2 Calibrarea
Calibrul se stalibește pe grupuri de soiuri, în funcție de diametrul mare al fructului, după
cum urmează:

-pentru soiurile cu fruct mari: minimum 60 mm la calitatea Extra, 50 mm la calitatea I, 55 mm la

calitatea a II-a;

-pentru celelalte soiuri: minimum de 55 mm la calitatea Extra, 50 mm la calitatea I, 45 mm la

calitatea a II-a.

Diferența dintre fructele din același pachet trebuie să fie limitată la 5 mm pentru fructele
calitatea Extra, calitatea I și cele ordonate în straturi de la calitatea a II-a; 10 mm pentru fructele
de la calitatea I, ambalate vrac, în lăzi; pentru perele calitatea a II-a ambalate vrac, nu există
cerinte de omogenitate. .(Irimia L. M., 2013)

4.3 Omogenitatea
Fiecare colet trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprndă decât pere de aceeași
origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu aceleși grad de maturitate. (Irimia
L. M., 2013)

4.4 Ambalarea
Ambalajele trebuie să asigure protecția adecvată a produsului. Materialele folosite în
interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări ale
produsului. Utilizarea de materiale care poartă specificații comerciale este permisă numai cu
condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice. Coletele nu
trebuie să conțină materii străine. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, atunci
când sunt dezlipite, să nu lase urme vizibile de clei.(Irimia L. M., 2013)

16
Fig.4.1. Tăviță cu alveole pentru pere ([Link]

17
 CAPITOLUL 5. CONDIȚII DE PĂSTRARE

Condițiile de păstrare ale perelor influențează durata de păstrare a acestora și variază în

funcție de tehnologia de păstrare folosită. (Mihuț E. și colab., 2005)

Durata de păstrare a perelor în depozite frigorifice la temperatură de -1...0.5℃ și

umiditate de 85-90% este de 3-6 luni, diferit în funcție de capacitatea de păstrare a soiurilor. În
depozite cu atmosferă controlată, la 1...0℃ și compoziția aerului de 3-5 % O₂ și 2-5% CO₂,
perele se păstrează până la 5-7 luni. (Irimia L. M., 2013)

Soiurile de vară culese la momentul optim se transportă mai bine, se coc mai lent în
depozit și pot fi păstrate circa două săptămâni. În depozite frigorifice cu atmosferă controlată,
soiul Untoasă Bosc, rămâne cu gradul de maturare pe care l-a avut în momentul introducerii în
depozit. Alte soiuri, cum ar fi Untoasă Hardy, Aniversare, Conferance, când ating maturitate
deplină devin foarte sensibile la transport de aceea ele trebuie expediate spre beneficiar imediat
după cules.Până la desfacere, fructele se țin în lăzi de 50-60 de kg sau în containedre suprapuse,
așezate în încăperi răcoroase, curate cu umiditatea atmosferică de peste 85%. Comercializarea
eficientă a perelor depinde foarte mult de maniera de prezentare în consum, la piață. În acest sens
ele trebuie să fie atât sortate după mărime, grad de coacere și expuse în ambalaje noi tipizate. Ca
regulă, sortarea se face o singură dată și anume la vânzarea lor. Transvazarea în recipienți
diferiți, manipularea repetată, afectează calitatea comercială a fructelor, determină pierderi și
produce dificultăți de desfacere.

18
 CAPITOLUL 6. BOLILE ȘI DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE CARE
AFECTEAZĂ SPECIA

6.1 Bolile care afectează perele

[Link] cenușiu (Botrytis cinerea) : produce infecții în condiții de higroscopicitate
ridicată a aerului în depozite: țesuturile afectate se decolorează, se înmoaie, se acoperă cu
mucegai cenușiu, alcătuit din fructificațiile ciupercii. Țesuturile necrozate se extind spre
interiorul fructului.(Irimia L. M., 2013)

[Link] albastru (Penicillium expansum) afectează perele în timpul depozitării ;

suprafața bolnavă devine moale, umedă, țesuturile necrozate se deteașează de cele sănătoase;
miceliul ciupercii este alb, iar fructificațiile verzi-albăstrui; țesuturile afectate au culoare
maronie. .(Irimia L. M., 2013)

[Link] (Alternaria alternata) : pete rotunde, brune sau negre, care se extind în
jurul unei fisuri sau zone strivite; țeusturile afectate sunt ferme, uscate si superficiale; în stadiile
avansate, țesuturile putrede devin spongioase. .(Irimia L. M., 2013)

[Link] sau putregaiul brun (Monilinia fructigena) : pete brune, cu inele

concentrice de fructificații albe. Țesuturile sunt moi, umede și brunificate. .(Irimia L. M., 2013)

19
 Fig.6.1. Putregaiul brun ([Link]

[Link] intern : este produs de diferite specii de ciuperci sau

mucegaiuri(Aspergillus ssp. Alternaria, Fusarium), care infectează zona calicială imediat după
căderea petalelor. Agentul patogen se dezvoltă în camera seminală a fructului și determină
putrezirea țesuturilor. .(Irimia L. M., 2013)

[Link] (Nectria galicena) : leziuni circulare la extremitatea calicială a fructului.

Petele sunt brune, umede și delimitate clar de țesuturile sănătoase. În faza mai avansată, petele
sunt acoperite de fructificații de culoare albă ale ciupercii. .(Irimia L. M., 2013)

[Link] (Fusarium avenaceum) : pete brune, umede, cu țesuturi moi în zona

lenticelelor. .(Irimia L. M., 2013)

8.Pătarea cafenie (Venturia ineqalis) : pete brun-cafenii, rugoase, pe suprafața fructelor.

.(Irimia L. M., 2013)

[Link] fructelor (Rhimocortnis pyri) : denivelări pe suprafața fructelor, necroze

ale țesuturilor, pulpa amară și tare. .(Irimia L. M., 2013)

6.2 Dereglările fiziologice care afectează perele

[Link]ăbușirea internă survine când perele au depășit perioada fiziologică de păstrare. Se
manifestă fie în timpul depozitării, fie când perele sunt scoase din depozit la temperatura
mediului ambiant, în vederea valorificării. Se manifestă ca o brunificare și înmuiere a pulpei
fructului, pornind din zona centrală spre exterior. .(Irimia L. M., 2013)

20
 [Link]ăbușirea la temperaturi scăzute se manifestă prin brunificarea țesuturilor pulpei, în
zona dintre centrul fructului și epidermă. Țesuturile apropiate de suprafață sunt în primă fază
intacte, însă ulterior se brunifică și se înmoaie. .(Irimia L. M., 2013)

[Link] datorată excesului de CO₂ în depozit se manifestă ca o brunificare internă

care incepe în zona centrală a fructului și avansează progresiv spre exterior. .(Irimia L. M., 2013)

[Link]ăreala sau scaldul se manifestă prin burnificarea neregulată a tegumentului și

pulpei în dreptul cavității caliciale. Dereglarea este determinată de acumularea în fructe a unor
substanțe volatile(esteri, etilenă), ca urmare a temperaturii și umidității ridicate din spațiile de
depozitare. .(Irimia L. M., 2013)

[Link], datorată carenței de bor se manifestă prin necrozarea epidermei și

brunificarea pulpei fructelor. .(Irimia L. M., 2013)

21
 CAPITOLUL 7. DĂUNĂTORI CARE AFECTEAZĂ PRODUSUL

[Link] melifer al părului (Psylla pyri) : este un dăunător periculos în livezile de păr,
atacurile puternice pot conduce la uscarea în masă a pomilor. Puricele melifer al părului iernează
în stadiul de adult sub scoarța pomilor, având 2-3 generații pe an. Perii atacați prezintă creșteri
reduse, plante debile și cu rezistență scăzută la îngheț.

Fig.7.1. Puricele melifer al părului ([Link]

[Link] părului (Cydia pomonella) : este o insectă periculoasă care atacă fructele
pomilor cultivați atât în livezi cât și în grădini. Acesta iernează în stdiul de larvă matură într-un
cocon de mătase sub scoarța exfoliată a pomilor sau în resturile vegetale de pe sol.

[Link] perelor (Hoplocampa brevis) : este un dăunător întâlnit adesea în livezile de

păr. Are o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă în primii cm de sol. Aceasta

22
 atacă în stadiul de larvă fructele abia formate care se usucă și cad.

Fig.7.2 Viespea perelor ([Link]

4.Gândacul păros (Epicometis hirta): este un dăunător periculos care iernează în sol în
stadiul de adult. Se hrănește cu organele florale(stamine, pistil, petale), un atac masiv poate duce
la o scădere a cantității de fructe.

[Link] verde (Operophtera brumata) : este un dăunător important și periculos în

culturile de păr. La noi în țară are o generație pe an și iernează în stadiul de ou. Cotarul verde
este o specie polifagă(atacă mai multe specii de plante), larvele atacând frunzele, florile, mugurii
și fructele tinere de păr.

23
 CONCLUZII

Perele, la fel ca și alte fructe reprezintă un component de bază în alimentația omului. Ele
fac parte din puținele alimente care pot fi consumate fără a avea adăugate alte adaosuri, fie în
stare proaspătă fie procesate. Aceste fructe acoperă o parte însemnată din necesarul zilnic de
fibre și vitamine, datorită prezenței acestora într-o cantitate ridicată. Componentele chimice de
care dispun perele sunt prezente în forme ușor asimiabile de către organismul uman, oferindu-le
acesora o mare valoare alimentară.

Perele au un indice glicemic redus (30), motiv pentru care sunt digerate și absorbite mult
mai lent față de alimentele care au un indice glicemic mediu sau mare. Astfel, perele sunt
recomandate în prevenirea obezității, diabetului. În special pentru diabetici, perele pot îmbunătăți
nivelul de glucoză din sânge.

De asemenea ele se pretează la o multitudine de operații tehnologice, perimițând

obținerea unei game variate de produse la care reprezintă materia primă.

24
 BIBLIOGRAFIE

[Link] Dumitru, Benea Eugen, 2001- “Ghid professional pentru valorificarea în stare
proaspătă a fructelor și legumelor”, Editura Autograph, Iași;

[Link] T., Cociu V., Stanciu Gh., 1968-“Determinator pomicol, soiuri de fructe”,
Editura AGROSILVICĂ, Bucuești;

[Link]ă Marian, Drobotă Gh., Romiger O. E., 1997- “Soiuri de pomi, arbuști fructiferi
și portaltoi”, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași;

[Link] Liviu Mihai, 2013-“Controlul și expertiza calității legumelor, fructelor și

produselor derivate”, Editura” Ion Ionescu de la Brad”, Iași;

[Link]ț Eugen, Drăgănescu Emil, 2005-“Cultura speciilor pomicole”, Editura

WALDPRESS, Timișoara;

[Link]://[Link]/sfaturi-culinare/curiozitati-culinare/10-lucruri-interesante-pe-
[Link]

[Link]://[Link]/produse/pomi-arbusti-frutiferi-si-vita-de-vie/par-untoasa-precoce-
morettini

8 . [Link]

9. [Link]

25
 10. [Link]

11. [Link]

12. [Link]

[Link]://[Link]/bauturi-fine/palinca/[Link]-de-pere-williams-
[Link]

15. [Link]

16. [Link]

17. [Link]

18. [Link]

[Link]://[Link]/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-
pesticide/putregaiul-brun-negru-sau-mumificarea-fructelor/

[Link]://[Link]/blog/insecte-daunatoare-puricele-melifer-al-parului-psylla-
pyricola/

21. [Link]

26
27