Marin Preda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman
— d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și Marin Preda
directorul editurii "Cartea Românească". Marin Preda a fost un
fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând
că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să
introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii
'70. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre
pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După
câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile
și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980,
scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a
scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. La momentul decesului său,
[4]
Marin Preda era deputat în Marea Adunare Națională.

Scriitorul Marin Preda

Cuprins Date personale
Născut 5 august 1922
Biografie Siliștea-Gumești, România
Copilăria Decedat 16 mai 1980 (57 de ani)
Plecarea din satul natal Mogoșoaia, Republica Socialistă
Activitatea literară
România
Înmormântat Cimitirul Bellu
Lista selectivă a operelor antume Părinți Tudor Călărașu și Joița Preda
Traduceri Căsătorit cu Aurora Cornu[1], Eta Wexler[2],
Traducător Elena Preda
Omagierea lui Marin Preda
Copii Nicolae și Alexandru
Numismatică Naționalitate română
Cetățenie România
Note
Ocupație nuvelist, romancier, scriitor,
Bibliografie traducător, politician comunist
Legături externe Partid politic Partidul Comunist Român
Limbi limba română[3]
Studii Universitatea din București
Biografie Activitatea literară
Activ ca 1942 - 1979
scriitor
Specie proză
Copilăria literară
Operă de 1. În 15/16 aprilie 1942 debutează
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești,județul Teleorman, se
debut cu schița „Pârlitu” în ziarul Timpul
naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și 2. În 1948 debutează cu volumul de
al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu nuvele „Întâlnirea din pământuri”
încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi
Opere „Moromeții”, „Delirul”, „Cel mai iubit
semnificative dintre pământeni”, „Marele
pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete singuratic”, „Viața ca o pradă”
din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele
Note
bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu
Premii 1. Premiul de Stat (1956)
prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion Premii 1. Premiul de Stat (1956)
2. Premiul Uniunii Scriitorilor(1971)
(Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și
Deputat în Marea Adunare Națională
Alexandru (Sae).[5]
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie Membru corespondent al
numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la Academiei Române
împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
Prezență online
În septembrie 1929, învățătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Internet Movie Database
Preda în clasa I, însă tatăl, care și-a dat copiii la școală numai la Modifică date / text
vârsta de 8 ani, nu-l lasă să frecventeze. Anul următor este reînscris
Literatura română
în clasa I, la Școala primară din satul natal. Dar, ca în orice familie de la
Pe categorii
țară, copilul participă și la treburile gospodărești (păzitul vitelor, munca la
câmp), ceea ce face ca în primele clase să absenteze adesea de la școală. Istoria literaturii române
Dar treptat-treptat, se dovedește printre elevii cei mai buni din seria sa, Evul mediu
obținând premiul cu coroniță (scenă evocată înMoromeții). Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Anul 1933 – 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața
Secolul 20 - Contemporană
școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie.
Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i Curente în literatura română
împrumută cărți. Când nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în Umanism - Clasicism
comunele vecine: „Cum adică - exclamase odată tatăl surprins - să faci Romantism - Realism
treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e Parnasianism - Simbolism
aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie Naturalism - Modernism
mare...”. Cu rugăminți repetate și insistențe, obține de la mama sa Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
promisiunea că îl va convinge pe tatăl său să-l dea la „școala de învățători”. Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Între 1934 – 1937 urmează clasele V – VII, avându-l ca învățător pe Ion
Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascălul își va reaminti la bătrânețe că Scriitori români
elevul Marin Preda „era un visător în clasă”, dar „se descurca bine, la Listă de autori de limbă română
scris”, la o temă dată despre Unirea Principatelor făcând o „lucrare Scriitori după genuri abordate
senzațională”. Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obținerea Poeți - Eseiști
certificatului de absolvire a șapte clase îl susține la Școala de centru din Nuveliști - Proză scurtă
Ciolănești (o comună la zece kilometri distanță de Siliștea-Gumești). La 18 Literatură pentru copii
iunie i se eliberează certificatul nr. 71 de absolvire a șapte clase primare, cu
media generală pe obiecte 9,15. Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
Plecarea din satul natal
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința
județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este
respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul
respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la
care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se
integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a
anului 1939 la un coleg din Abrud.

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a
manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de
profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O
compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu
mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în
„Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală
similară din București.

În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu
refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în
„Viața ca o pradă”.

La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă din cauza
greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală.

În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”. Nereușind să publice nimic și nici să-
și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce
surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot
Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea
la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.

În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar
manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la
ziarul „Timpul”, în 1941.

Activitatea literară
Articol principal: Opera lui Marin Preda.
În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16
aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de
ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica,
Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.[5]

În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat
funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl
angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.

În 1943, martie, îi apareColina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei”

publică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul
Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind
încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de
Marin Preda
bani.[6] Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În
nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea
cu nume schimbat în Moromeții. Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată,
behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin
Preda din literatura română fuseseAnton Holban în nuvela Chinuri.

Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945
devine corector la ziarul „România liberă”.

Între 1949 și 1955 scrie primul volum al romanuluiMoromeții, considerat ca fiind capodopera scriitorului.

Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. Un an mai
târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing. În 1954 se căsătorește cu poeta
Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler,
care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru.
În 1960-1961, citește marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965
traduce împreună cu soția Eta romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970
devine director al editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 traduce în
colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii
Scriitorilor pe anul 1971.

În 1974 este ales membru corespondent alAcademiei Române.

Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care
are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist.

În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. Între 1975 și 1980 locuiește în
București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21.

Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de laPalatul Mogoșoaia.

Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul
CNSAS ar fi dispărut.

Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni și a
survenit în condiții oculte.[7][8]. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei
mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”[9]. Marin
Preda este înmormântat pe Aleea Scriitorilor dinCimitirul Bellu.

În ultimii cinci ani de viață a fost mentor și prieten literar al luiCezar Ivănescu.

Lista selectivă a operelor antume

1948 -- Întâlnirea din pământuri, roman
1949 -- Ana Roșculeț
1952 -- Desfășurarea
1955 -- Moromeții, roman, volumul I
1956 -- Ferestre întunecate
1959 -- Îndrăzneala
1963 -- Risipitorii, roman
1967 -- Moromeții, roman, volumul II
1968 -- Intrusul, roman
1972 -- Imposibila întoarcere, roman
1972 -- Marele singuratic, roman
1973 -- Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a)
1975 -- Delirul, roman
1977 -- Viața ca o pradă, roman
1980 -- Cel mai iubit dintre pământeni, roman

Traduceri
Dans un village : nouvelle(Desfășurarea), traducere în limba franceză de Ana Vifor, 1955
L'horizon bleu de la mort, traducere în limba franceză deMicaela Slăvescu, 1982
Le Grand solitaire (Marele singuratic), traducere în limba franceză deClaude B. Levenson, 1975
L'intrus (Intrusul), traducere în limba franceză de Maria Ivănescu, prefață de Cezar Ivănescu,1982
Les Moromete (Moromeții), traducere în limba franceză de Maria Ivănescu, prefață de Mihai Ungheanu, 1986

Traducător
Marin Preda a tradus din operele luiDostoievski.
Omagierea lui Marin Preda
Un liceu din București îi poartă numele, Liceul Teoretic Marin Preda (București).
Un liceu din Odorheiu Secuiesc îi poartă numele, Liceul Marin Preda (Odorheiu Secuiesc).
Un liceu din Turnu Măgurele îi poartă numele, Liceul Marin Preda (Turnu Măgurele).
O filială a Bibliotecii Metropolitane Bucureștiîi poartă numele, Filiala Marin Preda.
O stradă din Cluj-Napoca îi poartă numele, strada Marin Preda.
O stradă din Turda îi poartă numele, strada Marin Preda.
O stradă din Oradea îi poartă numele, strada Marin Preda.
O stradă din Mangalia îi poartă numele, strada Marin Preda.
O strada din Râmnicu Valcea ii poartă numele, strada Marin Preda

Numismatică
Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Marin Preda,Banca Națională a României, la 10 august 2012, a pus în circulație, în
atenția numismaților, o monedă comemorativă din argint, cu titlul de 999‰, având valoarea nominală de 10 lei. Moneda este emisă
de calitate proof, într-un tiraj de 500 de exemplare. Marginea monedei este zimțată. Diametrul monedei este de 37 mm, iar masa ei
este de 31,107 g. Monedele sunt ambalate individual, în capsule transparente de metacrilat, și sunt însoțite de broșuri de prezentare
redactate în limba română, limba engleză și în limba franceză și de certificate de autenticitate semnate de guvernatorul B. N. R. și de
casierul central al acestei instituții. Moneda are putere de circulație pe teritoriul României. Prețul de vânzare a unui exemplar al
[10]
acestei monede, inclusiv capsula de metacrilat și broșura însoțitoare, este de 340 de lei.

Aversul monedei reprezintă „o compoziție concentrică, formată din titlurile celor mai cunoscute opere ale scriitorului
Marin Preda; în centru, stema României, valoarea nominală10 LEI, inscripțiile în arc de cercROMANIA și milesimul
2012.[10]
Reversul monedei reprezintă portretul scriitorului Marin Preda, anii între care a trăit acesta
1922, 1980 și inscripția
MARIN PREDA.[10]

Note
1. ^ AURORA CORNU: „Literatura a fost singura femeie a lui Marin Preda, singura care nu l-a înșelat“ ([Link]
[Link]/aurora-cornu-%E2%80%9Eliteratura-a-fost-singura-femeie-a-lui-marin-preda-singura-care-nu-l-a-inselat%E2%
80%9C/)
2. ^ Marin Preda, casatorit cu o evreica([Link]
3. ^ Autoritatea BnF ([Link] accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ [Link]
parlamentar-preda-ajuns-deputat-marea-adunare-nationala-1_5733258f5ab6550cb8d63b19/[Link]
5. ^ a b Moromeții, prefață de Constantin Mohanu, Editura Cartea Românească, 1975
6. ^ Marin Preda, Imposibila întoarcere, p. 20 ([Link]
7. ^ Scriitorul Marin Preda, moartea ca o povară, „Evenimentul zilei”, 11 februarie 2007([Link]
i-articol/429889/Scriitorul-Marin-Preda-moartea-ca-o-povara/)
8. ^ George Georgescu, Moartea lui Marin Preda - accident sau crimă?([Link]
orgescu_iulie_2008.htm)
9. ^ "Moncher chiar era mort"([Link] 29/06/2010,
[Link], accesat la 4 octombrie 2010
10. ^ a b c Banca Națională a României:Emisiune numismatică - monedă din argint dedicată aniversării a 90 de ani de la
nașterea lui Marin Preda([Link]

Bibliografie
Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, București, Editura Albatros, 1973
Mihai Ungheanu, Marin Preda: vocație și aspirație, București, Editura Eminescu, 1973; ediția a II-a revăzută și
adăugită, Timișoara, Editura Amarcord, 2002
Ion Bălu, Marin Preda, București, Editura Albatros, 1976
Eugen Simion, Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda, București, Editura Cartea Românească, 1981
 Vasile Popovici, Marin Preda – timpul dialogului, București, Editura Cartea Românească, 1983
Monica Spiridon, Omul supt vremi: eseu despre Marin Preda, romancierul , București, Editura Cartea Românească,
1993
Andrei Grigor, Marin Preda – incomodul, Galați, Editura Porto-Franco, 1996
Cornel Munteanu, Marin Preda: fascinația iubirii, eseuri, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996
Mariana Șipoș, Dosarul „Marin Preda”. Viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale
Securității, mărturii și foto-documente, Timișoara Editura Amarcord, 1999
C. Turturică, Cum a murit Marin Preda, ISIS & RAI, [s.l.], [s.d.]ISBN 973-95300-1-X (ISIS); ISBN 973-95710-7-7
(RAI)
Rodica Zane, Marin Preda, monografie, antologie comentată, receptare critică, Brașov , Editura Aula, 2001
Emil Manu, Viața lui Marin Preda, București, Editura Vestala, 2003

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
Marin Preda nu are cruce la căpătâiîn revista Lumea credinței, anul VI, nr. 11 (52), noiembrie 2007
Cu cărțile pe față, TVR2, 1997. Înregistrare din arhiva TVR. Cătălin Țârlea în dialog cu Cezar Ivănescu despre
literatura română, Marin Preda, opera și moartea sa.[1], [2], [3]
Marin Preda Citate
Articole despre Marin Preda, la Jurnalul Național
Articole biografice

Valori ale culturii naționale: Marin Preda - 77de ani de la naștere, 4 august 2009, Amos News
Marin Preda avea nota 6 la Compunere, 5 februarie 2011, Adevărul
EXCLUSIV:Notele scriitorului Marin Preda, dezvăluite în premieră: era un elev de nota 7 la limba română! ,4
februarie 2011, Adevărul
Timpul n-a mai avut rabdare…, 15 ianuarie 2007, Florin Mihai,Jurnalul Național
Marin Preda, autorul de capodopere literare, 14 octombrie 2009, Clara Margineanu,Jurnalul Național
Repetent încă din clasa întâi, 4 august 2009, Sorin Anghel,Jurnalul Național
"Mezinul din Moromeții eram eu, nu Marin". Interviu cu Alexandru Preda, fratele marelui scriitor , 6 decembrie 2011,
Ștefan Mitroi, Jurnalul Național
Maestrul și discipolul, 25 martie 2009, Miron Manega,Jurnalul Național
"Voi avea o mare nenorocire cu această carte", 30 martie 2009, Monica Andronescu,Jurnalul Național
“Era un tip delicat, timid, un om fermecător”, 31 martie 2009, Liana Molnar Tatos, Jurnalul Național
Eugen Simion, despre Marin Preda: "Un om profund, care nu mințea" , 1 aprilie 2009, Liana Molnar Tatos, Jurnalul
Național
Ion Cristoiu: "Marin Preda era un sceptic însingurat" , 23 martie 2009, Andreea Tudorica, Jurnalul Național
Alexandru Preda: "Fără Marin Preda am fi fost mai distanți și mai indiferenți. Mai puțin atenți cu ceilalți și probabil
mult mai egoiști”, 18 martie 2009, Claudia Daboveanu,Jurnalul Național
Marin Preda, lui Ceaușescu: “Dacă introduceți realismul socialist, eu mă sinucid!” , 18 martie 2009, Claudia
Daboveanu, Jurnalul Național
"O carte de meditație asupra istoriei" (Delirul), 3 iunie 2009, Andreea Tudorica, Jurnalul Național
Elena Preda, sotia scriitorului - "Cred ca Marin Preda a avut presentimentul ca va muri" , Sorin Preda, Formula AS -
anul 2010, numărul 938
Dosarul lui Marin Preda in arhivele Securitatii

"Dosarul Editorul" - Marin Preda in arhivele Securitatii

, 24 august 2005, Cornel Micu,Jurnalul Național

Adus de la [Link]

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 noiembrie 2018, ora 21:45.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.