EXPORAREA CONDUCTIBILITATII NERVOASE. LEGILE PROPAGARII EXCITATIEI PRIN FIBRE NERVOSE.
CLASIFICREA FUNCTIONALA A FIBRELOR NERVOASE. BLOCAREA FARMACOLOGICA A TRANSMITERII
EXCITATII PRIN FIBRELE NERVOASE.
Proprietatea structurii nervoase de a conduce la distanta potentialul de actiune generat de un stimul
supraliminar se numeste conductibilitate . Si ceasta proprietate este de fapt un fenomen de membrane.
Mecanismul conducerii influxului nervos se realizeaza prin asa zisii curentii locali descrisi pentru prima
oara de Hermann(1879). In momentul producerii potentialului de actiune, pe o anumita lungime a
membrane a potentialului de membrane. Pe fata interna a membrane in zona respective apare de
exemplu un potential de +40 mv in timp ce l numai cateva zecimi de milimetru potentialul este la
valoarea de repaus -80 mv. Sub actiunea acestei diferente de potential ccationii transportorii de sarcina
migreaza spre zona polarizarii (in repaus) si acumulnduse la acest nivel determina depolarizare. Circuitul
este completat prin membrane si mediu extracellular unde sarcinile se vor deplasa dinspre regiunea
aflata in repaus spre zon initial depolarizata.
In momentul in care depolarizarea realizata prin acest circuit local atinge pragul se declanseaza
mecanismele ionice care genereaza un nou potential de actiune in zona imediat invecinata. In acelasi
timp prin mecanismele repolarizarii in zona initiala se restabileste potentialul de repaus. In acest mod
potentialul de actiune se propaga autoregenerativ si nedecremential din aproape in aproape.
Faptul ca potentialul de actiune propagate electotopic pe distante scurte reprezinta un stimul
supraliminar ridica problema modului in care adesea intr-o (conducere izolata). Acest fapt se poate
intelege daca se tine seama de faptul ca in zona de propagare curentul(hiperpolarizat) pentru fibrele
nervoase invecinate.
Propagarea la aceste fibre devine posibila doar in cazul lezarii membrane( unele forme de nevralgie-
cauzalgie)
Din mecanismul descries rezulta ca in fibra nervoasa conducerea se realizeaza in ambele directii(
conducere indiferenta). Viteza de conducere depinde de distanta la care se poate propaga electrotonic
potentialul de actiune. Aceasta distanta(consta de spatiu) este este proportional cu “lungimea de unda”
a influxului nervos in fibrele amielinice este scazuta ( de exemplu 5 m/s in axoni cu diametrului de um).
Aceasta viteza creste proportional doar cu patratul diametrului axonal. Unda de depolarizare este
urmata in timpul conducerii de repolarizare. Frecventa conducerii nervoase depinde de rapiditatea cu
care se produce repolarizarea membrane. Capacitatea de conducere revine imediat dupa incetarea
perioadei refractare absoluta (0,5 m/s) si nu necesita de fapt evacuarea incursul depolarizarii . Din
acest motiv fibrele nervoase pot conduce stimuli cu o frecventa de sute si chiar 1- 2 mii hz.
LEGILE PROPAGARII EXCITATIEI PRIN FIBRE NERVOSE
Legea integritatii anatomice si fiziologice a fibrei nervoase: integritatea anatomica se intrerupe la
sectionarea fibrei nervoase iar cea fiziologica la aplicarea la suprafata fibrei a diferti excitanti.
Legea transmiterii isolate excitatiei: nervul este format din mai multe fibre nervoase functional
diferite,cee ace permite transmiterea excitatiei numai pentru aceasta fibra.
Legea transmiterii bilaterale a excitatiei prin fibra nervoasa: La actiunea unui stimul aupra membrane
fibrei nervoase excitatia poate fi aparuta bilateral. Legea este valabila doar pentru fibra nervoase
separate dar in organism fibrele sunt unite prin sinapse unde excitatia se transmite bilateral.
Legea conducerii nedecrementiale: adica amplitudinea potentialului de actiune nu se modifica timpul
propagarii de-a lungul fibrei.
BLOCAREA FARMACOLOGICA
Blocantii specific cu derivatii de curare( blocheaza receptorii nicotinici)
Atropina(receptori muscarinici)
– PARASIMPATICOLITICE: atropina, scopolamina, beladona
– ACETILCOLINESTERAZICE: fizostigmina, ezerina
• BLOCANTELE
• NICOTINIC- GANGLIOPLEGICE SI CURARA
• A1- PRAZOZIM
• A2-YOHIMBIM
• B1- METAPROLOL
• B2-BUTAXOMINA
–