Tratamente profilactice la cactusi

Ce inseamna tratament profilactic? Raspuns: E tratamentul efectuat in scop preventiv, in afara oricarui semn
de boala sau daunator. Multi incepatori se intreaba: trebuie sa fac vreun tratament colectiei mele chiar daca
nu vad sa am plante bolnave? ce fel de tratament/tratamentente:cu insecticide, cu fungicide? Va voi
impartasi experienta mea.
Eu imi tin plantele in sera tot timpul anului, pe mese. Componenta organica a amestecului de sol este
intotdeauna sterilizata inainte de utilizare. Ud plantele cu hidroforul si un `cap de dus` atasat furtunului
astfel incat apa spala plantele la fiecare udare.
Consecinte: plantele mele nu stau pe sol, deci nu exista melci in ghivece, plantele mele nu au rame in sol,
nematode sau alti daunatori din pamant; nu au seminte de buruieni-decat aduse de vant, ocazional.
Astfel NU fac tratamente impotriva melcilor, nematodelor sau buruienilor.

Aerul din sera este in permanenta miscare (vara prin deschiderea peretilor, iarna prin utilizarea
ventilatoarelor). In anotimul rece suplimentez numarul de straturi de folie, astfel incat nu exista condens pe
plante. Consecinta: sporii de ciuperci nu se fixeaza pe plante, eventualele picaturi de apa ajunse pe epiderma
se usuca repede. Impreuna cu udarea plantelor cu dusul care indeparteaza praful si nectarul de pe glandele
nectarifere aceste masuri duc la lipsa aparitiei fumaginei (puf negricios prezent pe areolele si spinii speciilor
cu glande nectarifere).

Astfel: nu fac tratamente cu fungicide!

Fac 2 tipuri de tratamente profilactice: impotriva paduchelui lanos si impotriva paianjenului rosu.

Pentru paduchele lanos fac 3 stropiri de-a lungul sezonului de crestere: una primavara dupa primele 2-3
udari normale ale plantelor (deci prin aprilie), a doua prin iunie-iulie si a treia in octombrie pe la ultimele
udari la doza normala din sezon. Utilizez insecticide sistemice de tipul Confidor sau Actara pe care le
prepar cu apa la concentratia normala indicata pe ambalaj. Cu solutia obtinuta ud intreaga colectie ca o udare
normala; adica atat solul cat si planta. (De fapt nu dau asa de multa solutie ca si la o udare cu apa abundenta,
dar dau suficient incat sa ajunga solutia la radacini si substanta activa sa fie absorbita in planta; exemplu: o
udare abundenta cu apa a colectiei necesita 1000 de litri; la o stropire cu insecticid sistemic folosesc 500
litri; nu s-ar intampla nimic rau cu plantele daca as folosi 1000 de litri de solutie, doar ca ar costa mai mult si
as fi mai mult timp expus substantelor).

Impotriva paianjenului rosu fac 2 stropiri profilactice: una prin iunie si una prin august.

Udarea plantelor cu furtunul e o masura importanta de prevenire a infestarilor fiindca paianjenului rosu nu ii
place umezeala; el se inmulteste foarte repede pe caldura mare si uscaciune.
Important: majoritatea insecticidelor, chiar si dintre cele sistemice, NU sunt eficiente impotriva paianjenului
rosu. De aceea trebuie sa folosim acaricide sau insecto-acaricide, substante special create in acest scop.
Utilizez:Talstar, Mitac, Danirun; Nu imi place Nissorun, deoarece nu e activ impotriva adultilor, distruge
doar ouale.
Ne uitam pe prospect si daca scrie acaricid de contact, inseamna ca nu trebuie incorporat in sol, ci doar
stropit bine corpul plantelor si suprafata solului-doar pt a omori paianjenii aflati in acel moment pe sol. In
general, pt paianjenul rosu, conmcentrez udarea pe corpul plantelor, pe suprafata solulul pe lateralele
ghivecelor, pe mese-adica pe toate suprafetele din sera din jurul plantelor.

Mici precizari:
Stropirile profilactice se fac in sezonul de crestere, dimineata devreme sau seara, NU se fac pe arsita.
Dupa stropire planta nu se uda normal macar o saptamana pentru a nu spala substanta.
Dupa stropire incercam sa nu atingem foarte mult plantele pentru a nu ne contamina; substantele nu sunt
foarte toxice pentru om si alte animale su sange cald, dar sigur nu ne fac bine.
In timpul stropirii incercam sa nu ne udam prea mult, sa nu ne intre in gura, nas, ochi, nu mancam, nu
fumam si nu bem. Dupa stropire facem dus cu apa calduta si sapun, fara a freca pielea prea insistent; toate
hainele si papucii se pun la spalat.
Insecticid/acaricid de contact: actioneaza doar prin contactul direct cu bazdagania, ii patrunde in corp prin
cuticula si isi face treaba
Insecticid/acaricid sistemic: e absorbit in corpul plantei stropite prin epiderma plantei (mai greu la cactusi si
suculente fiindca e groasa si ceroasa) si prin radacinile plantei, se translocheaza in tot corpul plantei
impreuna cu seva si omoara bazdagania care papa din acea [Link] inseamna asta? Trebuie sa stropim
abundent solul si planta. Ce mai inseamna? daca planta nu are radacini sanatoase, ea nu va absorbi solutia
din sol si nu o va concentra in tesuturile ei si deci stropirea va fi ineficienta! bazdagania se va putea servi in
continuare din tulpina plantei!
Exista substante cu actiune mixta, atat de contact cat si sistemica.

Pentru pomii din gradina exista preparate uleioase care se aplica iarna, cand nu au frunze. Sunt
foarte bune, acel ulei impregneaza cuticula bazdaganiilor si practic le asfixiaza. Sa nu faceti magaria
sa dati cu asa ceva la cactusi sau suculente! Le veti acoperi stomatele foarte putine pe care le au si veti
asfixia plantele!

Aparitia anumitor daunatori sau boli impune tratamente specifice (pot fi aceleasi produse utilizate,
pot fi altele, in general se vor face minimum 2 tratamente curative utilizand produse diferite).
Amenajari cu suculente, cactusi si plante alpine
Din ce in ce mai indragite, plantele hardy reprezentate de cactusi, suculente, plante alpine, dar si de alte
plante anuale sau perene, isi gasesc locul in amenajari exterioare si uneori chiar interioare sau semi-
interioare, ale iubitorilor de cactusi, suculente si natura. Rezistente la conditii extreme, temperaturi ridicate
si seceta vara, umiditate si temperaturi negative severe iarna, plantele hardy ne incanta tot timpul prin aspect
si flori, dar mai ales prin stoicismul cu care indura conditiile severe de mediu.
Tot mai multi colectionari si iubitori de cactusi si suculente descopera frumusetea si rezistenta acestor
plante, le achizitioneaza si isi amenajeaza stancarii mai mici sau mai mari, in functie de spatiul disponibil si
scopul urmarit.
Astfel de amenajari de mici dimensiuni se pot realiza in balcoane si terase deschise, in sere, curti, sau chiar
in natura in locuri greu accesibile oamenilor si animalelor, pentru diverse studiui si testari in ceea ce priveste
evolutia diverselor plante aflate in respectivele conditii.
Chiar daca plantele despre care vorbim dau dovada de o mare rezistenta fata de factorii de mediu, ele
trebuiesc alese in functie de locatia spatio-geografica si de conditiile pe care le vor avea plantele pe
parcursul vietii, precum si in functie de scopul urmarit.

Spatii semi-deschise, balcoane, terase

In functie de spatiul disponibil se pot amenaja stancarii pentru cactusi si suculente, dar si pentru alte plante
de talie mica sau mijlocie.
Astfel de mici amenajari se pot realiza chiar la nivelul pardoselii, folosind roci, pietre, caramizi, de diverse
dimensiuni, de preferat in imediata apropiere a scurgerii apei.
Amenajari de mici dimensiuni se pot realiza si folosind diverse recipiente, de diverse forme si inaltimi.
Se pot folosi lazi de lemn, dar mai estetice si mai practice sunt jardinierile, ghivecele de dimensiuni mari si
diversele recipiente din plastic de diverse forme si marimi.
In astfel de recipiente se pot amenaja mici stancarii, folosind cactusi in general de talie mica si suculente
care vegeteaza singular sau in colonii mici.
Este de preferat ca astfel de amenajri sa fie realizate pe cat posibil in locatii protejate de actiunea violenta a
vantului sau a curentilor de aer puternici.
Cele mai bune rezultate se pot obtine in balcoane / terase cu deschidere sudica sau sud-vestica.
Substratul unor astfel de amenajari ar trebui sa fie unul normal pentru cactusi si suculente, format din 20 - 30
% pamant de telina ( sau / si pamant de frunze ), restul componentelor fiind : pietris, nisip, sparturi de
caramida, roci sfaramate, tuf vulcanic, carbune de lemn.
Amenajarile realizate in balcoane inchise, trebuie sa beneficieze de cat mai multa lumina.
Avantajul il reprezinta faptul ca se pot folosi cactusi si suculente nu neaparat hardy.
Acelasi lucru si in cazul serelor de mai mici sau mai mari dimensiuni, folosinduse plantele disponibile.

Amenajari exterioare
In functie de spatiul disponibil, de scopul urmarit, de plantele disponibile si de locatia geografica,
amenajarile exterioare pot fi de mari dimensiuni, mijlocii, mici sau facand parte dintr-un ansamblu
peisagistic.
Este de preferat a se realiza, indiferent de dimensiuni, in zone bine luminate si pe cat posibil ferite de
actiunile vanturilor si curentilor de aer violenti.
Amenajarile se realizeza folosind stanci de diverse forme, marimi si culori, pietre, pietris, borduri, dale,
caramizi si evident substratul necesar plantelor si plantele.
Substratul va fi realizat in deplina concordanta cu necesitatile plantelor ce vor popula spatiul respectiv si
trebuie sa fie permeabil, stabil si suficient de bogat in substante nutritive necesare plantelor.
Amenajarile, indiferent de marime si forma, trebuie sa respecte cateva reguli generale :
- Sa fie mai inalte decat terenul inconjurator
- Sa aiba pante pentru scurgerea rapida a apei
- Sa fie realizate de preferat in zone bine luminate si pe cat posibil protejate de vanturi
- Sa permita ajungerea cu usurinta la plante in vederea intretinerii si udari lor.
Realizarea unei astfel de amenajari in parametrii optimi ar trebui sa respecte urmatoarele etape :
- Alegerea locatiei in functie de scopul urmarit
- Stabilirea formei si dimensiunilor
- Delimitarea zonei respective
- Decopertarea suprafetei respective pana la o adancime de cel putin 50 - 60 de centimetrii.
- Adaugarea unui strat de pietris pe fundul gropii, gros de 10 centimetrii, aproximativ
- Adaugarea unui strat de nisip gros de 10 centimetrii.
- Adaugarea unui strat de 10 centimetrii pietris grosier.
- Adaugarea substratului ce va ajunge la cel putin 30 de centimetrii deasupra suprafetelor inconjuratoare.
- Delimitarea suprafetei respective cu bucati de stanci, roci, pietre de diverse marimi si forme, borduri, dale,
caramizii, bucati de marmura...
- Definitivarea amenajarii prin plantarea plantelor in conformitate cu scopul urmarit
- La final in functie de efectul dorit, se mai pot adauga roci si pietre, pitici de gradina, diverse statui si
statuiete, reprezentari de pasari si animale, vanatori, cow-boy, fluturi de plastic....
- O astfel de amenajare poate sa beneficieze in functie de dorintele proprietarului si de un sistem de
iluminare, folosindu-se diverse lampi si felinare specifice amenajarilor de gradina sau lampi solare ce nu
consuma current electric.
Amenajari cu plante suculente hardy, dar si alte plante anuale sau perene, se pot realiza de-alungul aleilor, in
interiorul unor peluze, alte spatii verzi.
Amenajarile in natura se realizeaza de regula pe suprafete mici, in locuri inaccesibile, pentru urmarirea
evolutiei unor plante in natura, comparativ cu cele similare din captivitate, pentru testarea unor noi soluri,
sau pentru refacerea unor populatii de plante amenintate cu disparitia.
In functie de scopul urmarit, putem avea mai multe situatii :
- Amenajari cu plante perene, cactusi si suculente
- Amenajari cu plante perene, altele decat cactusi si suculente
- Amenajari cu plante anuale
- Amenajari cu arbori si arbusti de talii mici
- Amenajari combinate
- Amenajari fara plante, care imita natura montana de altitudine
- Amenajari cu plante alpine
- Amenajari de mai mari dimensiuni, care combina suprafetele amenajate cu plante, cu mici iazuri, izvoare,
paraie, cascade, fantani arteziene, alei, mici podete, toate pe un teren denivelat special amenajat sa imite
natura.
- Amenajari fantezii, unde se folosesc diverse obiecte si materiale neconventionale, cum ar fi : cauciucuri
uzate, trunchiuri scobite, diverse recipiente de ceramica si plastic....

Materiale necesare unor astfel de amenajari

- Diverse recipiente de ceramica sau plastic.

- Pietris, nisip, tuf vulcanic, caramida sparta, bucati de marmura, ceramica, piatra sparta de diverse
dimensiuni, pamant de telina, de frunze, mranita.
- Dale, borduri, caramizi, stanci, roci de diverse marimi si forme, pietre mari.
- Trunchiuri uscate, crengi contorsionate

Cactusi si suculente care se preteaza unor astfel de amenajari

- Opuntia : humifusa, compressa, macrohiza, cymochila, phaeacantha, fragilis, polyacantha...

- Cylindropuntia : imbricata, whipplei...
- Echinocereus : engelmanii, fendlerii, reichenbachii, triglochidiatus, viridiflorus,
- Escobaria : missouriensis, organensis, roseana, sneedii, vivipara,
- Delosperma : nubigeum, cooperi, ...
- Sempervivum
- Sedum
- Orostachys : spinosus, iwarenge,
- Saxifraga :
- Levisia cotyledon
- Euphorbia lathyris

Plante alpine :

- Colchicum autumnale – brandusa de toamna

- Dianthus superbus – garofita de munte
- Gentiana lutea – ghintura galbena
- Helianthemum grandiflorum – iarba osului
- Leontopodium alpinum – floarea de colt
- Orchis morio – untul vacii
- Carlina acaulis – carul zanelor
- Oxalis acetosella – macris iepuresc
- Veronica urticifolia – iarba sarpelui
- Rhododendron kotschyi – bujor de munte
- Spiraea chamaedryfolia - cununita

Adevaruri si mituri in legatura cu cactusii

Fiind plante atat de diferite de flora noastra spontana si de plantele ornamentale uzuale, de-a lungul vremii
au aparut numeroase informatii, pareri si mituri legate de cactusi. Va propun sa trecem in revista aceste
lucruri si sa incercam sa la lamurim.
1. Ce sunt cactusii?
Cactusii sunt un grup de plante suculente (= plante care au capacitatea de a stoca apa in diferite organe
pentru a supravietui peste perioadele de seceta) caracterizate de prezenta areolelor.

2. Ce sunt areolele?
Areolele sunt niste organe lanoase, pasloase, de forme, culori si dimensiuni diferite si din care apar spini,
lastari, flori si uneori radacini adventive. Sunt echivalentul mugurilor axilari ai plantelor cu frunze si sunt
specifice cactusilor.

3. De unde provin cactusii?

Cactusi au originea in continentul american (America de Nord, Centrala si de Sud) la care sa adauga cateva
specii de cactusi de `padure` (Rhipsalis) care cresc si in vestul Africii si de care s-au separat odata cu
separarea [Link] prezent se pot observa cactusi in natura si pe alte continente, dar ei au fost adusi
aici de oameni, fiind deci specii introduse artificial.

4. Cate feluri de cactusi sunt?

Totalitatea speciilor de cactusi formeaza familia Cactaceae. Aceasta cuprinde mai multe subgrupe de cactusi
si in final cateva mii de specii. In functie de clasificarile la care ne referim (aflate intr-o permanenta
schimbare), avem de a face cu peste 2000 de specii de cactusi. Tinand cont de faptul ca numeroase specii
sunt caracterizate de variabilitate, adica de existenta unor populatii de plante cu diferente intre ele, de
prezenta a numerosi cultivari si hibrizi, numarul de plante diferite urca foarte mult, probabil undeva la peste
5000.

5. Cat de mult traiesc cactusii?

Cactusii sunt plante perene in general destul de longevive. In natura limita inferioara este undeva la 10-15
ani (unele specii pitice), iar cei mai longeviti pot ajunge la 1000 de ani (Copiapoa solaris din Atacama,
Chile) conform unor studii mai recente.

6. Cat sunt de mari cactusii?

Ca orice planta, cactusii cresc toata viata lor. Dimensiunile la maturitate difera in functie de specie, plecand
de la 2-3cm (Blossfeldia si alte specii pitice), pana la `butoaie` de 500-1000 litri sau columnari de 5-10m si
chiar mai inalti.

7. Toti cactusii au spini?

Nu, nu toate speciile de cactusi au spini. Exista si specii lipsite de tepi sau ale caror tepi sunt foarte mult
redusi ca dimensiuni.

8. Exista cactusi cu frunze?

Da, exista specii de cactusi care au frunze. Unele specii au frunze care cad la scurt timp d ela formare, la
altele insa frunzele persista ani in sir. Sunt plante din triburile Opuntioidae si Pereskioidae.

9. Toti cactusii infloresc?

Da, toti cactusi ajunsi la maturitate sexuala si care au conditii de cultura bune si sunt sanatosi, infloresc. La
unele specii inflorirea se face incepand cu 1-2 ani de viata, la altele e nevoie de 20-40 de ani pentru a incepe
sa infloreasca.

10. Cactusii infloresc odata in viata sau odata la cativa ani?

Nu, cactusii maturi, sanatosi si cu conditii de mediu/ cultura adecvata infloresc in fiecare an sau chiar de mai
multe ori/an in functie de specie.

11. Ce dimensiuni au florile de cactus?

Depinde de specie. Pot pleca de la 5mm si pot ajunge la 20 de cm.

12. Ce culori au florile de cactus?

Orice culoare din lumea vie exceptand culoarea albastra. Cactusii sunt lipsiti genetic de posibilitatea sintezei
pigmentilor albastri. Astfel avem flori incepand cu alb, trecand prin crem, galben, portocaliu, rosu, roz,
maro, verde, brun inchis aproape negru.

13. Cat sta deschisa floarea de cactus?

In functie de specie si de conditile de cultura unele florile unor specii stau deschise cateva ore, altele pot fi
deschise pana spre 10 zile. Unele specii au infloriri nocturne, altele au infloriri diurne si unele sunt deschise
zi si noapte.

14. Florile de cactus sunt parfumate?

Depinde de specie. Pentru noi, oamenii, unele sunt parfumate, altele nu. Toate speciile cu inflorire nocturna
au flori parfumate.

15. Ce dimensiuni au spinii cactusilor?

In functie de specie, pot fi de la mai putin de 1mm pana la 20 de cm lungime.

16. Cactusii sunt otravitori?

Cactusii nu sunt otravitori, dar exista specii a caror seva are efect asupra organismului uman.

17. Exista cactusi care se pot deplasa?

Cactusii nu se deplaseaza, ei sunt fixati de sol prin radacini. Exista unele specii ale caror lastari se desprind
usor fiind purtati de vant, apa, animale si emit radacini odata ajunsi pe sol si specii care se intind pe sol si le
moare extremitatea de origine si capetele nou crescute emit radacini astfel ca in timp plantele par a se
deplasa fata de locurile de origine.

18. Cactusii nu au nevoie de apa?

Ca orice fiinta vie de pe pamant, cactusii au nevoie de apa in perioada lor de crestere. Majoritatea speciilor
si-o procura din sol, unele specii si-o iau si din umezeala din aer sau din condensul de pe corpul plantelor.

19. Cactusii pot creste in piatra?

Exista specii de cactusi care populeaza habitate cu substrat format exclusiv din piatra sfaramata de diferite
dimensiuni.

20. De unde isi iau cactusii azotul necesar sintezei proteice?

Speciile care traiesc in soluri cu continut organic isi iau azotul si din sol. Toate speciile de cactusi isi iau
azotul din oxizii de azot din apa de ploaie aparuti in urma ionizarii azotului atmosferic sub influenta
descarcarilor electrice din timpul ploilor tropicale.

Surse de plante si seminte

Ma adresez incepatorilor care, indragostiti de cactusi si suculente, doresc sa achizitioneze plante sau seminte
pentru a-si alcatui o colectie. Inainte de anii `90 era foarte greu pentru romani sa isi procure plante din cauza
lipsei informatiilor si a dificultatii de circulatie a persoanelor si marfurilor. In ultimii ani, dezvoltarea
mediului virtual a dus la diversificarea extraordinara a ofertelor inclusiv in ceea ce priveste obiectul acestui
forum si practic, din cateva click-uri putem gasi plante sau seminte din peste 90% din speciile de cactusi si
suculente. Oferta din strainatate e abundenta, dar si la noi in tara exista amatori care produc un exces de
plante care se pot comanda.
Ce alegem? Plante sau seminte?

De obicei se incepe cu achizitia de plante fiindca sunt gata formate, ne bucuram `instant` de frumusetea lor
si scurtciruitam perioada de plantula in care riscurile pierderii sunt mai mari. Pe masura ce colectia prinde
contur, pe masura ce ne documentam mai mult, ne dam seama ca avem anumite preferinte si adesea oferta
de plante e mai saraca in genurile respective sau preturile lor sunt ridicate si incepem sa ne orientam si spre
achizitia de seminte. Vom descoperi cu surprindere ce senzatii placute creeaza semanatul si ingrijirea
micilor plante; ne simtim cu adevarat parintii acestor copilasi teposi a caror viata si viitor este in mainile si
priceperea noastra.

La inceput nu stim mai nimic despre aceste plante, despre istoria lor, despre cat de comune sau de rare sunt
ele; pe masura ce ne documentam vom afla povesti vesele si triste legate de ele, vom vedea cum frumusetea
naturii, pasiunea pentru cactusi, spiritul de aventura se impletesc cu lacomia, lipsa de scrupule, ignoranta
intr-un amestec uneori greu de disociat.

De unde provin semintele si plantele achizitionate de noi?

Din pacate exista situatii cand plantele din oferte au fost luate din natura fara nicio preocupare fata de soarta
speciei respective. Este cazul mai ales al speciilor rare si scumpe. Ce inseamna specie rara? Sunt cazuri in
care toata populatia ocupa 1-2 km2 si recoltarea fara discernamant poate pune in pericol insasi existenta
speciei.

Fiecare tara are legislatia proprie in domeniul florei si faunei, legislatia se schimba insa in functie de
necesitati (la modul ideal) sau jocurile de interese (adesea). SUA este o tara stabila, insa restul tarilor care
constituie habitatele naturale ale cactusilor sunt extrem de corupte, societatea e polarizata in oameni la limita
subzistentei si cativa extrem de bogati care ‚mulg’ resursele naturale si umane a acestor tari. Ceea ce ieri era
legal azi poate fi ilegal si maine iar legal, asa ca nu consider ca acest aspect este relevant si poate constitui
un punct de reper in aprecierea faptelor. Ceea ce conteaza este ca aceste plante sa ramana in habitatele lor
intr-un numar mare, sa isi continue rolul in viata ecosistemelor din care fac parte si noi, pasionatii, sa ne
straduim sa le protejam si sa gasim cai de inmultire a lor care sa nu afecteze populatia din habitatul de
origine.

Principala raspundere este a autoritatilor din tarile respective si ele ar trebui sa aibe programe de protectie si
de propagare controlata astfel incat sa repopuleze habitatele originare si sa asigure in acelasi timp o sursa
constanta de plante si seminte pentru iubitorii din intreaga lumea. Din pacate asta nu se intampla, autoritatile
sunt cu mici exceptii ignorante. Ce putem noi face ca simpli iubitori de plante, pentru a contribui la salvarea
habitatelor? Cel mai important lucru este sa nu cumparam plante luate din natura! In acest mod refuzam sa
finantam jaful, furtul organizat. Al doilea lucru este sa incercam sa inmultim noi plantele putand oferi astfel
celor care isi doresc exemplare si seminte produse in cultura si care evident vor scadea presiunea asupra
plantelor din natura.

Am fost intrebat ce parere am despre semintele recoltate din natura. Marile firme de profil achizitioneaza
cantitati mari de astfel de seminte si le vand prin cataloagele lor in lumea intreraga. Simpli amatori din
zonele respective culeg seminte cand au ocazia si fac schimb sau le vand. Consider ca o colectare sporadica,
atenta, care sa nu distruga plantele-mama, este lipsita de consecinte asupra speciei respective. Am auzit insa
si de cazuri de decapitare a unor plante pentru a se extrage ulterior semintele din corpurile lor (sunt specii
care formeaza fructele in interiorul corpului si extractia semintelor e laborioasa), ceea ce e o barbarie! Unii
vor spune ca e o diferenta intre colectarea avand hartii care iti dau acest drept si cea facuta de oameni fara o
autorizatie scrisa. Eu consider ca nu e nicio deosebire de substanta, deosebirea-cand exista- e facuta de grija
fata de plantele mama la recoltare si de ritmul recoltarii. Daca se recolteaza tot ce se poate, sistematic, an de
an, dintr-o populatie mica de plante, efectul poate fi grav pe termen lung. Plantele din colectia mea provin
aproape exclusiv din seminte semanate de mine. Cea mai mare parte au fost cumparate de la firme
recunoscute in domeniu, o minoritate provin de la colectori independenti, aproape toti biologi sau ingineri
agronomi, mari iubitori de plante despre care sunt sigur ca le-au recoltat cu atentie si discernamant.

Nu consider ca e un lucru rau sa achizitionam seminte recoltate din natura cat timp cunoastem cat de cat
persoana care le-a recoltat si o consideram responsabila si iubitoare de natura.
Cand avem de ales, e recomandabil sa achizitionam seminte produse in cultura. Niciodata sa nu cumparam
plante luate din habitatele lor!
Astept opiniile voastre pe aceasta tema.

Calendarul lunar de ingrijire al plantelor din colectie

Randurile care urmeaza sper sa fie de ajutor tuturor pasionatilor de cactusi si suculente. Calendarul contine
informatii de ordin general si din aceasta cauza i se pot aduce imbunatatiri din partea celor care doresc sa
contribuie cu informatii.
Ianuarie

In timpul iernii, majoritatea cactusilor se odihnesc, nu trebuie sa creasca; cresterea din timpul iernii, fara a
avea toate conditiile indeplinite, este slaba si poate fi chiar daunatoare. Cactusii care ar trebui sa infloreasca
mai devreme si nu beneficiaza de o perioada de repaos vor inflori slab sau chiar pot rata inflorirea. Repaosul
inseamna reducerea totala sau aproape totala a udarii si temperaturi care sa coboare pana la 8°C. Cu cat e
mai rece cu atat mai uscat trebuie sa fie solul si atmosfera.
In aceasta perioada este ideal sa ne ocupam de administrarea colectiilor: etichete, inventare, baze de date
proprii, literatura de specialitate, etc. In caz ca avem semanaturi – plante tinere de sub un an, e bine sa le
pulverizam in zilele insorite, avand grija ca pana seara sa fie din nou uscate. Nu trebuie sa uitam ca
Discocactusii, Melocactusii, Uebelmaniile etc. nu prea se simt bine la temperaturi mai mici de 15°C. E bine
ca in timpul iarnii cactusii sa beneficieze de toata lumina pe care le-o putem da. Dar pot sa ierneze si in
conditii de semi-intuneric, cu conditia adaptarii treptate de primavara.
Februarie

Daca observam ca anumite plante se "stafidesc" putem sa le udam superficial, in zilele insorite. E foarte bine
sa aerisim daca temperaturile de afara cresc peste 10°C. Trebuie sa fim permanent atenti la aspectul
plantelor; e o perioada propice aparitiei paianjenului rosu; daca avem noroc, il putem observa cu ajutorul
unor lupe; daca nu, vom observa efectele sale pe epiderma plantelor si va trebui sa luam urgent masurile de
combatere care se impun. La sfarsitul lunii, cei care dispun de o microsera cu incalzitor pot incepe
insamantarile. Plantele altoite pe portaltoi mai putin rezistenti la frig (cum ar fi Hylocereusii) si care se
gasesc curent in florariile noastre, pot fi udate putin, cam la doua saptamani o data. Este o luna buna pentru
transplantari; aceasta operatie trebuie pregatita din vreme; amestecul de pamant trebuie adus la temperatura
pamantului din ghiveci, vechiul substrat trebuie sa fie uscat, vasele noi trebuie dezinfectate, plantele
proaspat transplantate trebuie asezate in locuri insorite. Sa nu uitam de aerisirile din timpul pranzului, in
zilele insorite, o ora sau doua.

Martie

Luna potrivita pentru transplantari. Trebuie sa ne asiguram ca plantele ce vor fi transplantate au pamantul
uscat. Dupa transplantare trebuie asezate in aceeasi pozitie fata de soare sau de sursa de lumina. Plantele
care au boboci florali vor fi transplantate dupa ce termina inflorirea. Nu trebuie sa uitam: curatenia ne poate
salva de la multe necazuri ulterioare; multa lumina si aer curat raman factorii cei mai importanti. Sa nu
exageram totusi, in zilele prea insorite e bine sa protejam plantele cu o folie protectoare transparenta.
Trebuie sa fim atenti la plantele altoite; daca s-au trezit la viata trebuie sa le asiguram conditiile de crestere:
umiditate, temperatura, lumina. Daca in anul anterior am semanat specii care se "cer altoite" pentru o mai
buna crestere sau pentru a putea supravietui pur si simplu in conditiile tarii noastre, e bine sa incepem sa
pregatim plantele portaltoi potrivite.

Aprilie

Este luna in care majoritatea plantelor sunt in crestere mai mult sau mai putin; unele chiar infloresc sau au
boboci florali. Este luna in care plantele pot fi scoase in aer liber, daca temperatura o permite; trebuie sa fim
atenti ca noaptea sa nu inghete iar ziua sa nu fie arse de razele soarelui. La plantele inflorite putem realiza
noi polenizarea in lipsa insectelor, care, oricum, ar putea concura la obtinerea unor hibrizi. Si in aceasta luna
putem continua transplantarile.

Mai

Este cea mai buna luna in care putem semana in spatii neincalzite artificial, profitand de lumina si caldura
soarelui. Se pot face in continuare transplantari ale plantelor care deja au inflorit. Dupa mijlocul lunii se pot
transplanta plante direct in solul de afara, cu conditia sa alegem bine locul (sa nu balteasca apa de ploaie si
sa aiba iluminarea potrivita genului respectiv) si sa pregatim amestecul de pamant corespunzator. In aceasta
luna putem face si taieturile lastarilor ce vor fi folositi la inradacinari pentru obtinerea de noi plante sau
pentru schimburi intre colectionari.
In luna mai toate plantele trebuie sa fie in plina vegetatie; udarea se poate face din plin, pana ce apa iese prin
gaurile de scurgere ale ghivecelor sau, la udarea de jos in sus, pana observam ca se umezeste suprafata
solului din ghiveci. Udarea de jos in sus, prin absobtie deci, se poate face in orice moment al zilei, pe cand
in celalalt caz trebuie sa alegem momentul cand nu e soare direct. Daca timpul este noros, chiar ploios,
udarea poate astepta. In sere, temperatura e bine sa nu depaseasca 25°C - 27°C, in caz contrar trebuie sa
asiguram o ventilare suficienta. Daca timpul este insorit putem incepe altoirile. In continuare – si trebuie sa
facem din asta o regula – trebuie sa fim atenti la aparitia bolilor si daunatorilor.

Iunie

Este luna pe care o asteptam tot anul, cand putem avea invitati care sa ne admire colectia. Putem face chiar
cadouri, daruindu-le din plantele care li se par atragatoare si pe care le avem in plus, pentru raspandirea si
promovarea acestui minunat hobby.
 In aceasta luna cu siguranta toate plantele trebuie sa fie in vegetatie, in plina crestere; in caz contrar e bine sa
verificam starea radacinilor, de obicei de acolo incepe necazul. Este, in continuare, o luna buna pentru
altoiri, pe vreme insorita si uscata. In zilele insorite, udarea trebuie facuta din plin, nu si in zilele innorate
sau ploioase (acestea trebuie sarite la numaratoare). Semanaturile, in schimb, nu trebuie sa ramana pe uscat
cu nici un chip. In sera trebuie sa aerisim cat se poate de mult iar plantele de afara nu trebuie sa sufere de
"sete".

Iulie-August

In aceste luni fierbinti, majoritatea plantelor tind sa se odihneasca, sa nu mai creasca; la aceasta trebuie sa ne
gandim atunci cand udam, cel mai bun moment fiind seara, dupa ora 19. Cea mai indicata este udarea prin
absorbtie, nu prea generoasa dar cu o frecventa mai ridicata. Pentru indepartarea prafului cea mai indicata
este o stropire in adevaratul sens al cuvantului, o adevarata bucurie pentru plante. Putem fertiliza plantele
care nu au fost transplantate. Altoirile inca mai pot fi facute, pe vreme uscata.
In perioadele mai racoroase putem transplanta, la nevoie, cand se intampla sa zarim radacini ce se
aventureaza afara din ghiveci, dar pastrand plantele nou transplantate la umbra, pentru o saptamana cel
putin. O problema importanta o reprezinta cresterea temperaturii in sere, de aceea trebuie sa aerisim cu toate
mijlocele avute la indemana. Chiar si in aceste luni ne mai putem bucura de multe flori. Nu trebuie sa uitam
de curatenie si de plantele care cresc neinvitate, acele ierburi rasarite unde nu te astepti, din seminte aduse de
vant sau din amestecurile de pamant folosite. La fel, grija mare la daunatori, special paianjenul rosu.

Septembrie

Plantele noastre se apropie de sfarsitul perioadei de crestere. Trebuie sa incepem sa le calim in vederea
anotimpului rece ce va urma. Aceasta inseamna mult aer proaspat si din ce in ce mai putina umezeala;
plantele se vor uda numai cand pamantul este uscat. Nu trebuie sa mai transplantam decat in caz de urgenta.
Putem incepe sa adunam eventualele seminte.

Octombrie

Continua calirea plantelor pentru iarna, udarea se face superficial si numai cand vremea este calda si uscata.
Plantele de afara se vor introduce in sera sau in casa inainte de 15 octombrie. Ghivecele si plantele vor fi
atent verificate si se vor lua toate masurile pentru a nu se introduce si eventuali daunatori de afara. Se vor
indeparta si resturile de flori. Pentru cei care au putine plante afara, e bine ca acestea sa fie lasate cat de mult
permite vremea, intrucat nu va fi greu sa le introducem intr-o singura seara cand vom crede ca s-ar putea raci
peste noapte; daca avem mai multe, trebuie sa incepem mutatul inauntru din timp, primele fiind plantele mai
mici. Trebuie sa ne asiguram ca plantele au intrat deja in perioada de repaos. E bine sa ne asiguram de pe
acum ca vom avea sursele de caldura necesare pentru iarna ce va veni. E bine sa evitam de acum altoirile,
taierile de lastari sau transplantarile, acestea fiind posibile doar in cazuri de urgenta, pentru salvarea
plantelor si cu asigurarea tuturor conditiilor.

Ce sa NU facem la inceputul alcatuirii unei colectii

Fiecare in parte am avut propriul mod de a fi prinsi in febra acestei pasiuni. Toti am facut greseli mai mici
sau mai mari si ele sunt inerente oricarui inceput. Va propun celor cu ceva vechime in domeniu sa
enumeram lucrurile care NU trebuie facute la inceputuri.
1. Achizitionare a orice inseamna cactus din dorinta de a avea repede plante multe sau/si a umple masa sau
pervazul. Desi tentatia e mare, desi vreti cat mai repede sa alcatuiti ceva care sa se poata numi colectie de
cactusi, faceti achizitiile cu discernamant si pe cat posibil de la cunoscatori.
2. Achizitionarea a orice inseamna cactus fara a verifica starea de sanatate a plantei si fara a-i sti numele.
Odata cu plante neglijate si crescute/ comercializate de persoane care nu se pricep la ele riscati sa va
introduceti boli sau daunatori periculosi in colectie si sa va imbolnaviti plantele. E important sa aflati si
specia sau macar genul plantelor findca veti sti ce dorinte de cultura au si riscul de a avea pierderi e mai mic.
In ideile de mai sus e preferabil sa achizitionati plante de la cunoscatori care stiu sa va spuna ce va ofera si
ale caror plante sunt sanatoase.
3. Excesul de `originalitate` in ceea ce inseamna conditile de cultura, solul utilizat. Cat timp nu aveti cunostinte
temeinice si o experienta in spate, nu va abateti prea mult de la recomandarile cunoscatorilor in ceea ce
priveste factorii de mediu , solul si apa. Aproape sigur veti gresi.
4. Compararea cactusilor cu plantele de apartament si asigurarea de conditii similare. Cactusii nu sunt nici
petunii, nici muscate curgatoare si incercarea de a-i creste in acest stil va fi dezastruoasa.
5. Complexul de inferioritate fata de colectionarii cu vechime. Ca in orice domeniu e foarte util sa gasesti pe
cineva priceput si care sa iti impartaseasca din `secrete`. Asta nu inseamna ca e un `zeu` al teposilor sau ca
leviteaza cu spiritul undeva in stratosfera si orice spune in materie de plante e litera de lege. Experienta si
realizarile in domeniu trebuie recunoscute si respectate, dar nu slavite si luate drept adevar unic si absolut.
Fiecare suntem supusi greselilor si fiecare generatie progreseaza modificand si uneori contrazicand lucruri
care pareau batute in cuie pana la ea. Sfaturile si indicatiile lui X sau Y pot fi foarte bune sau mai putin bune
deoarece exista diferente intre conditiile de cultura a plantelor dintr-un loc in altul.
6. Excesul de grija si bibileala. Plantele trebuie ingrijite, dar nu trebuie sufocate cu perieri, sprituiri, intoarceri
pe toate fetele, scoateri din sol numai pt a examina radacinile, tratate excesiv cu pesticide.
7. Subordonarea preferintelor plantelor propriilor dorinte. Desi va poate tenta sa puneti una din plantele
preferate pe biroul vostru sau in coltul baii fiindca arata bine si va simtiti bine, puneti interesul plantelor
voastre deasupra propriilor capricii!
8. Nerabdarea. In ziua de azi vrem totul, vrem repede si vrem...acum! Cactusii sunt plante lente; plantele
mature sanatoase si bine crescute sunt rareori oferite spre vanzare si preturile sunt pe masura. A obtine din
seminte sau din plante mici exemplare mature de calitate super cere mult timp si rabdare. Nu va grabiti!
9. Omiterea tratarii plantelor. Oricata grija ati avea, oricat ati crede ca lucrati de curat si ca nu intra cactusii
vostri in contact cu alte plante, daunatori vor aparea si ei trebuie tratati profilactic si daca e cazul curativ. 2
tratamente/an (primavara si toamna) cu produse sistemice impotriva paduchilor lanosi sunt obligatorii si cel
putin 1 tratament profilactic impotriva paianjenului rosu, efectuat prin luna mai-iunie este obligatoriu!
Tratamentul profilactic cu antifungice nu se efectueaza daca sunt asigurate conditii normale de cultura!!!!!

Marimea ghivecelor
Se tot spune ca speciile columnare sau globulare mari nu pot fi crescute bine la ghivece. Este o parte de
adevar in aceasta afirmatie in sensul ca pentru o dezvoltare normala, volumul solului din ghiveci trebuie sa
fie mai mare decat volumul plantei, ceea ce pentru un ferocactus de 20 de litri sau pentru un cereus de 2m
lungime si 15cm diametru...nu e putin.
Explicatia e simpla: plantele cresc in volum daca reusesc sa se hidrateze bine, crescand astfel presiunea in
celule si obligand la expansiunea continatorului ( a corpului plantei).Cum frecventa udarilor e limitata de
secventa umed-uscat si de alternanta vegetatie-repaus, rezulta ca , pentru o buna hidratare e obligatoriu ca
planta sa isi poata lua suficienta apa la o udare. Cum apa disponibila e ceea ce poate fi retinuta in solul din
ghiveci la o udare (se pot face si 2 udari in zile consecutive, dar esenta ramane), rezulta ca hidratarea e
conditionata de higroscopicitatea si volumul solului (plus sanatatea radacinilor, presiunea osmotica a apei
din sol si pH-ul si o temperatura favorabila dezvoltarii si functionarii prisorilor absorbanti).

Un sol format din particule mari si materiale lipsite de porozitate nu va retine decat putina apa si planta nu
va putea sa se hidrateze bine. Astfel vom avea columnari anemici si ferocactusi in forma de castraveti fara
ca lumina insuficienta sa fie vinovata de aceasta situatie. Un volum de sol egal macar cu volumul plantei si
care contine cca 30-40% din volumul sau materiale cu calitati higroscopice (pamant de frunze, diferite roci
poroase, argila) plus o componenta mai fina a solului in proportii adecvate care sa realizeze fenomenul de
capilaritate poate inmagazina suficienta apa absorbabila astfel incat planta sa se hidrateze bine dupa udare si
sa fie astfel fortata cresterea in volum.

Un cactus de 10 litri, neudat de 1-2 luni, cu radacini bune, ar trebui sa absoarba la o udare cam 1 litru de apa
sau chiar mai mult, in functie de gradul de deshidratare initial. Daca il tinem intr-un vas scund care are 5 litri
volum format din pietris mare si care retine doar 0,5 l de apa la o udare, tinand cont de procesul de
evaporare a apei care incepe imediat dupa udare si de faptul ca o parte din apa nu e utilizabila de catre
radacini (fiind legata cu forte mari de alte molecule din sol), niciodata nu va avea o buna hidratare si implicit
niciodata nu va avea o crestere buna. Poate forma areole noi, dar intr-un ritm scazut si prin deshidratarea si
micsorarea in volum a bazei plantei, transformandu-se din sferic sau chiar turtit in forma de para.

Genul Mammillaria
Genul Mammillaria este cel mai mare gen al familiei cactusilor. Cuprinde cca 400 de specii raspandite in
sudul SUA, Mexic si foarte putine in America Centrala si de Sud. Sunt plante de talie mica sau medie,
globulare sau alungite, solitare sau formand colonii, caracterizate prin asezarea areolelor in varful unor
proeminente numite tuberculi si originea mugurilor florali si a lastarilor in axilele situate intre tuberculi.
Plantele sunt astfel lipsite de coastele continue prezente la majoritatea cactusilor, in schimb prezinta siruri de
tuberculi asezati in linii spiralate care se [Link] nu se formeaza niciodata apical, ci din axilele
tuberculilor din anul trecut, formand adesea o coronita foarte frumoasa. Florile sunt mai frecvent mici, cca
1-2cm in diametru, unele specii avand flori mari de pana la 5-6cm. Culorile florilor sunt in functie de specie,
de la albe sau galbene (mai rar) si pana la rosu inchis.
Fructele sunt in general alungite, de culoare rosie, se dezvolta la distanta de momentul infloririi si odata
aparute cresc repede. Semintele sunt mici/medii, brune sau negre.O parte din specii sunt criptocarpe
formand fructul in interiorul plantei intr-o cavitate si elibereaza semintele printr-un mic orificiu in epiderma
plantei, la peste 1 an de la inflorire. Spinii sunt in general desi, de lungime si culoare variabile, drepti sau cu
carlig, simpli sau acoperiti de perisori.
Acoperind un areal intins, necesitatile de cultura nu sunt identice, dar majoritatea speciilor sunt usor de
cultivat mergand pe conditiile clasice de cultura ale cactusilor: lumina multa cu soare, apa in perioada de
vegetatie si cand solul e uscat, iarna seceta, sol poros cu putin adaos de materie organica, vase largi pentru
speciile care formeaza colonii. Unele specii sunt mai pretentioase in cultura, in special din grupul
criptocarpelor, fiind predispuse la putrezire in caz de exces de umiditate si materie organica.
Genul este impartit in mai multe sectiuni si serii in functie de caracteristicile sevei care poate fi intens
laptoasa, mai apoasa sau apoasa si in functie de caracteristicile corpului plantei, spinilor si florilor.
Importanta apei in viata plantelor
Apa are o importanta covarsitoare pentru viata plantelor, toate functiile fiziologice necesitand prezenta ei.
Astfel, absortia substantelor minerale, fotosinteza, actiunea fermentilor, transpiratia, biochimismul celular,
germinatia semintelor...nu pot avea loc fara apa. Din greutatea plantelor apa reprezinta aproximativ 90%.
Sursa de apa pentru plante poate fi diferita: ploaie, zapada, roua, ceata, chiciura, grindina, ape subterane.
Cantitatea anuala de precipitatii are o mare importanta pentru plante, a caror raspandire pe glob este
dependenta si de precipitatiile anuale. Importanta deosebita o are nu atat cantitatea de precipitatii anuale, ci
repartizarea lor pe anotimpuri. Deficitul de umiditate a facut ca unele plante sa capete anumite adaptari
datorita carora pot rezista la seceta un timp oarecare, Astfel, unele au devenit suculente, adica
inmagazineaza in tulpini si frunze o mare cantitate de apa, in perioadele ploioase, apa pe care o consuma
apoi in perioadele de seceta. Alte plante isi micsoreaza transpiratia prin reducerea sau disparitia frunzelor,
transformarea acestora in solzi, spini, prin acoperirea corpului lor cu peri desi, cutinizarea si cerificarea
membranelor epidermei...
Plantele cu bulbi si rizomi sunt, de asemenea, adaptate la un regim cu precipitatii scazute. Pierderea apei din
sol prin evaporare este favorizata de temperaturi ridicate si de vanturi. Cand atmosfera este uscata plantele
pierd foarte multa apa prin transpiratie. Daca insa atmosfera este bogata in vapori de apa, plantele transpira
mai putin. Ca atare trebuie sa facem deosebire intre seceta din sol si seceta din atmosfera. Cantitatea de apa
pe care o au plantele la dispozitie modifica forma si structura organelor.
In functie de cantitatea de apa in mediul in care traiesc, plantele se diferentiaza in:
--hidrofite. Plante adaptate la viata acvatica.
--higrofite. Plante care traiesc in vai umede, pe malul mlastinilor, izvoarelor, in paduri puternic umbrite.
--mezofite. Cresc pe locuri cu umiditate potrivita.
--xerofite. Traiesc in conditii de deficit de umiditate in sol, permanent sau sezonier. Aceste plante transpira
putin datorita pozitiei si structurii stomatelor, rasucirii limbului, reducerea sau transformarea lui in solzi,
spini, acoperirii frunzelor cu peri desi, a epidermei groase si adesea acoperita cu ceara, ingrosarea exagerata
a tulpinilor ( la cactee ), fenomen care se numeste "xeromorfoza"
Pot suporta o ofilire prelungita. Au presiunea osmotica adesea peste 100 atmosfere si ca atare, pot absorbi
solutii concentrate cand este putina apa in sol.
--Hemixerofitele sunt plante care traiesc pe locuri aride, dar au radacini foarte lungi ce ajung pana la apa
subterana si ca urmare, ele transpira intens, in modul acesta evitandu-se supraincalzirea tesuturilor.
Din aceasta grupa fac parte unele plante din pustiuri.
--Efemeroide sunt plantele cu bulbi ce formeaza o grupa aparte, totusi ele nu sunt xerofite tipice.
Plantele suculente fac parte dintr-o categorie deosebita de xerofite.
Ele poseda tesuturi in care inmagazineaza o mare cantitate de apa, pe care apoi o utilizeaza treptat. La aceste
plante evaporarea este mica.
Importanta temperaturii in viata plantelor

Importanta temperaturii in viata plantelor

Caldura este unul dintre cei mai importanti factori climatici, cu actiune directa sau indirecta asupra plantei.
Principalele functii ale plantelor: cresterea, fotosinteza, inflorirea, fecundatia, fructificarea, necesita o
anumita cantitate de caldura.
Germinarea semintelor si apoi diferitele stadii de dezvoltare ale plantelor necesita o anumita temperatura,
optima sau maxima.
Majoritatea fenomenelor vitale se pot desfasura normal in cadrul temperaturilor intre 0 si 45 grade celsius.
Unele plante, insa pot suporta si temperaturi de circa 70 grade ( diferite alge din izvoarele termale ) sau
temperaturi scazute de aproximativ -60 de grade ( arbori din tundre sau numeroase specii de licheni )
Optimul termic pentru cele mai multe plante este cuprins intre20 si 30 de grade celsius.
Cantitatea de caldura difera mult in diferitele zone de pe suprafata globului si, datorita acestui fapt, se
schimba si aspectul si compozitia vegetatiei incepand de la poli si pana la ecuator.
Inghetul tarziu sau dezghetul brusc sunt mai vatamatoare pentru plante decat temperaturile scazute.
Plantele care transpira puternic iarna sunt mai putin rezistente la ger decat cele cu o transpiratie scazuta.
Rezistenta plantelor la temperaturi scazute este legata si de felul coloizilor din celule si de prezenta anumitor
zaharuri care maresc rezistenta celulelor la ger. Problema rezistentei plantelor la frig are o importanta
deosebita din punct de vedere practic.
Plantele sunt influentate atat de temperatura din sol cat si de temperatura din aer.
Astfel, germinarea semintelor si cresterea plantulelor sunt in functie de temperatura din sol, iar corpul
plantei este influentat de temperatura din atmosfera.
Cantitatea totala de caldura necesara plantelor variaza de la o specie la alta, in functie de zona geografica din
care provine.
Arealul de raspandire al multor specii este determinat de caldura, incepand de la malul marii, pana spre
varful muntilor.

Importanta luminii in viata plantelor.

Lumina se revarsa de la soare spre pamant in cantitati uriase. Plantele, prin fenomenul de fotosinteza,
capteaza energia solara cu ajutorul clorofilei si o folosesc in procesul asimilatiei carbonului.
Prin fotosinteza bioxidul de carbon din aer este luat de catre plante, prin acele mici orificii numite stomate si
este folosit in hranirea plantei.
Prin respiratie plantele consuma bioxid de carbon si elimina oxigen.
Daca lumina lipseste sau este in cantitate insuficienta, plantele se etioleaza.
Plantele care cresc in conditii de lumina suficienta sunt viguroase, pe cand cele care nu beneficiaza de
lumina suficienta, sunt firave.
Fiecare planta pentru a se putea dezvolta normal are nevoie de o anumita intensitate luminoasa optima.
Acest optim variaza de la specie la specie.
Plantele care cresc pe campuri si cele din zonele alpine, sunt iubitoare de lumina directa si puternica si se
numesc `` heliofite ``.
Lumina poate provoca la unele plante, anumite fenomene caracteristice, cum ar fi orientarea florii soarelui
dupa miscare soarelui pe bolta cereasca, sau deschiderea florilor la unele plante "ceasornic", numai la orele
cand se ajunge la o anumita intensitate luminoasa.
Acelasi lucru se intampla si cu majoritatea speciilor de cactusi si suculente.
Nevoia de lumina nu este constanta, chiar pentru una si aceeasi specie, ci ea se schimba in functie de
fenoraza, varsta, anotimp, latitudine.
In plina lumina plantele au epiderma stralucitoare si sanatoasa si tesuturile lemnoase mai dezvoltate.
Plantele tinute la intuneric isi alungesc mult tulpinile si tesutul asimilator cu clorofila, se dezvolta slab.
Daca sederea la intuneric se prelungeste mult, plantele sfarsesc prin a muri " de foame ".
Praful sau murdaria de pe plante, strica " pofta de mancare" a acestora.
De aici necesitatea ( si nu numai ) de ale pulveriza sau chiar spala periodic.
Cactusii sunt plante, mari iubitoare de lumina. Sunt copii soarelui. Numai sub soarele direct cresc si se
dezvolta cu adevarat natural.

Importanta absortiei apei si a substantelor minerale in viata plantelor.

Apa si substantele minerale, alaturi de dioxidul de carbon, sunt principalii compusi anorganici utilizati de
catre plante pentru biosinteza substantelor specifice. Absortia substantelor minerale se face in stare
dizolvata, iar transportul lor prin tesuturile plantelor se face simultan cu apa. Concomitent are loc si absortia
unor compusi organici cu greutate moleculara mai mica: aminoacizi, glucide solubile, acizi
organici...rezultati din biodegradarea resturilor vegetale din sol. Organul specializat pentru absortia apei si a
substantelor minerale este radacina, dar in cantitati mici aceste substante pot fi absorbite si prin alte organe
ale plantelor, in special prin frunze. Radacinile prezinta adaptari specifice pentru realizarea procesului de
absortie a apei si substantelor minerale, care constau in prezenta perilor absorbanti, gradul mare de
ramificare si lungimea totala care poate ajunge la scara pana la 500 km. Perisorii absorbanti reprezinta celule
rizodermice modificate, specializate pentru absortie. Acestia au lungimea de 0,15 - 8,0 mm si grosimea de
aproximativ 0,1 mm. Absortia apei si a substantelor minerale prin radacina este favorizata de prezenta
rizosferei, a micorizelor si a bacteriorizelor.
--Rizosfera reprezinta zona din sol aflata sub influenta radacinilor vii ale plantelor. Aceasta zona de sol este
bogata in microorganisme, datorita prezentei compusilor organici.
--Micorizele reprezinta simbioze dintre radacinile plantelor si unele ciuperci. Acestea datorita
chimiotropismului si a hidrotropismului lor pozitiv, pot absorbi cantitati mici de apa si substante minerale
din solurile sarace.
--Bacteriorizele reprezinta simbioze dintre unele bacterii si celule din radacinile plantelor. Caracteristica
simbiozei consta in formarea unei structuri specifice " nodul", a carei dezvoltare nu este necesara pentru
viata plantei in conditiile unei aprovizionari corespunzatoare cu azot.
Existenta in sol a unor forme de apa inaccesibile sau lipsa din sol a apei, determina ofilirea plantei. Apa din
sol contine in stare dizolvata ioni si diverse substante organice: glucide, aminoacizi, acizi organici si sarurile
acestora, alcatuind solutia solului.
Procesul de absortie a apei si a substantelor minerale de catre radacinile plantelor, este influentat de
numerosi factori interni si externi.
--Factorii interni cu influenta evidenta asupra acestui proces sunt:
-specia
-varsta plantei
-respiratia radacinii
-transpiratia
-fotosinteza
-secretiile radiculare
Caracteristicile de specie aparute in urma adaptarii la conditiile de mediu, au un efect deosebit asupra
absortiei apei si substantelor minerale.
Plantele xerofile au o farta mare de suctiune a celulelor radacinilor, astfel incat pot absorbi apa din solurile
care contin cantitati foarte reduse.
Caracteristicile de specie se manifesta si in absortia substantelor minerale.
Varsta plantei este un factor important care influenteaza aprovizionarea plantei cu apa si cu substante
minerale.
S-a constatat ca necesarul de apa al plantelor este mai mare in perioada de crestere, de inflorire si
fructificare.
Absortia substantelor minerale de catre plante sporeste in perioada de crestere si se mentine ridicat pana la
fructificare.
Necesarul plantelor pentru un anumit element mineral variaza in functie de specie. Intensitatea procesului de
transpiratie este un factor intern in absortia apei si a substantelor minerale. Transpiratia intensa genereaza un
deficit de saturare cu apa la nivelul frunzelor. Ca urmare creste forta de aspiratie care determina ascensiunea
sevei brute prin vasele lemnoase, influentand astfel si absortia apei din sol.
Fotosinteza influenteaza in mod indirect absortia substantelor din sol. Fotosinteza intensa asigura o cantitate
sporita de substrat respirator, care furnizeaza energia necesara pentru transportul activ al substantelor
minerale si prin aceasta in mod indirect determina absortia apei.
Secretiile radiculare si indeosebi acizii organici: malic si succinic, secretati de radacinile plantelor in sol,
determina solubilizarea unor compusi organici: fosfati, silicati, carbonati...care pot deveni astfel accesibili
plantelor
--Factorii externi care influenteaza absortia apei si a substantelor minerale sunt:
-umiditatea solului
-concentratia solutiei solului
-temperatura
-pH-ul
-oxigenul
-dioxidul de carbon
-interactiunea ionilor
-lumina