NECESITATEA CUNOAȘTERII
MANAGEMENTULUI PUBLIC
PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI
PUBLIC
„Managementul este arta luării deciziilor pornind de la informaţii insuficiente.” – Roy Rowan
Managementul public reprezintă ansamblul proceselor și relațiilor de management, bine
determinate, existente între componente ale sistemului administrativ, prin care, în regim de putere
publică, se aduc la îndeplinire legile și/sau se planifică, organizează, coordonează, gestionează și
controlează activitățile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.
Tranzația spre economia de piață determină profunde mutații în toate domeniile vieții
sociale, evident și în sectorul public. Prin conținutul său, managementul public reprezintă suportul
teoretic și practic necesar implementării schimbărilor în instituțiile publice.
Procesul de restructurare a sectorului public, în general, și a sistemului administrativ, în special,
necesită înalt profesionalism, respectiv funcționari publici cu o pregătire crespunzătoare de
specialitate și în domeniul managementului public. Se conturează din ce în ce mai mult tendința de
profesionalizare a funcționarilor publici permanenți. Evident, această mutație semnificativă
determină o foarte bună cunoaștere a conținutului managementului public.
La baza managementului public se află un ansamblu de principii, formulate în urma unor
riguroase și aprofundate cercetări, a unei îndelungate experiențe.
Principiile managementului public au menirea de a asigura cadrul general pentru o bună
desfășurare a activității administrative.
1. Principiul conducerii unitare constă în definirea şi aplicarea de către toţi factorii de
decizie a conceptelor fundamentale de management public, pornind de la aceeaşi percepţie
reflectată într-o viziune comună, unitară, clară asupra sectorului public, asupra fiecărui
domeniu şi fiecărei entităţi organizaţionale distincte în parte.
2. Principiul conducerii autonome, ca principiu al managementului public, porneşte de la
două premise esenţiale. Una este dată de diversitatea domeniilor în care operează
managementul public, iar cealaltă de multitudinea variabilelor intra şi extra organizaţionale
specifice, care imprimă un caracter distinct managementului public, conferindu-le
managerilor publici libertatea de decizie şi acţiune, dar şi responsabilitatea pentru nivelul
performanţelor obţinute.
Principiul conducerii autonome constă în particularizarea conţinutului managementului
public, în funcţie de domeniile în care se aplică şi de diversitatea intereselor publice
generale şi specifice identificate. Prin urmare, principiul conducerii autonome constă în
acordarea unui grad corespunzător de autonomie managerială şi financiară instituţiilor
publice, pentru satisfacerea intereselor publice generale şi specifice.
3. Principiul felxibilității solicită adaptarea rapidă la modificările permanente ale mediului în
care activează organizația, dar și la sistemul legislativ aflat în proces de transformare în
conformitate cu tendințele de evoluție a societății.
4. Principiul restructurării urmărește crearea unui aparat instituțional și administrativ cât mai
eficient, atât sub aspect organizatoric cât și funcțional, corespunzător nevoilor generale, dar
și verigilor intermediare, pentru sporirea operativității întregului aparat:
- dimensiunea și structura acestui aparat trebuie să țină seama de numărul, varietatea, complexitatea
și dificultatea problemelor ce trebuie rezolvate;
- trebuie evitată supradimensionarea care generează cheltuieli suplimentare și paralelisme, dar și
subdimensionarea care provoacă dificultăți în realizarea activităților ;
- vizează atât restructurarea internă la nivelul fiecărei instituții pentru asigurarea flexibilității
structurii, cât și restructurarea externă la nivelul sistemului instituțional de ansamblu.
5. Principiul perfecționării continue e ca principiu al managementului public, constă în
abordarea într-o dinamică permanentă a sistemului de management public, în funcţie de
schimbările apărute în mediul intern şi internaţional dar şi în sistemul de interese publice
generale şi specifice. Principiul perfecţionării continue presupune desfăşurarea de către
reprezentanţii managementului public a unui proces amplu de analiză, care ar trebui să
înceapă cu sesizarea diferenţelor între obiectivele previzionate şi rezultatele obţinute.
Doar aspectul constatativ nu poate conduce automat la respectarea principiului. În mod obligatoriu
se va declanşa o analiză cauzală a abaterilor, sesizându-se cauzele care au avut o influenţă mai
mare. De altfel, perfecţionarea înseamnă un salt cantitativ şi/sau calitativ exprimat şi obţinut tocmai
ca o consecinţă directă a profesionalismului managerilor publici de a identifica şi implementa în
instituţiile publice schimbările necesare şi oportune de concepţie managerială şi de stil de
management.
6. Principiul legalității constă în dimensionarea, structurarea şi combinarea proceselor şi
relaţiilor manageriale, prevederile legislative considerându-se ca o bază legală de luat în
considerare şi nu ca un scop în sine. Fără îndoială că în managementul public influenţa
factorului legislativ este semnificativ mai mare decât în sectorul privat. Ceea ce este esenţial
de înţeles şi acceptat de către reprezentanţii conducerii din instituţiile publice, este că
managementul public nu există pentru a pune în aplicare legi, hotărâri, regulamente etc., ci
pentru a satisface interesul public general şi nevoile sociale specifice. Pentru realizarea
acestui scop managerii publici desfăşoară procese şi relaţii de management, în condiţii de
legalitate. Prin urmare, aplicarea actelor normative nu trebuie percepută de managerii
publici ca un scop în sine, o instituţie publică are întâi de toate o misiune socială aceea de a
satisface interesele publice, în condiţiile respectării cadrului legislativ.
După cum se poate destul de uşor constata din prezentarea de mai sus între principiile noului
management public există o interdependenţă permanentă, fiecare determinând semnificativ, se poate
afirma cu toată certitudinea, calitatea proceselor de management din instituţiile publice.
Cunoaşterea principiilor noului management public nu reprezintă doar o bază teoretică de raportare
şi considerare în proiectarea, dimensionarea şi combinarea proceselor şi relaţiilor de management,
dar şi un instrument practic de analiză.
Bibliografie:
[Link]
[Link]
[Link]