PRINCIPIILE PROIECTĂRII ŞI REALIZĂRII SISTEMELOR INFORMATICE (SI)

1. ABORDAREA GLOBALĂ A PROBLEMEI DE REZOLVAT

2. UTILIZAREA UNEI METODOLOGII UNITARE ÎN PROIECTAREA ŞI REALIZAREA SI

3. APLICAREA CELOR MAI MODERNE SOLUŢII ŞI METODE DE PROIECTARE ŞI REALIZARE

A SI

4. STRUCTURAREA SI RELATIV INDEPENDENT DE STRUCTURA ORGANIZATORICĂ DIN

CADRUL FIRMEI

5. PARTICIPAREA VIITORULUI BENEFICIAR LA ACTIVITĂŢILE DE ANALIZĂ, PROIECTARE ŞI

IMPLEMENTARE A SI
6. RESPECTAREA CADRULUI LEGISLATIV

7. REALIZAREA UNOR SI ÎN CONCORDANŢĂ CU RESURSELE DISPONIBILE LA UTILIZATOR

8. SOFTWARE-UL ESTE SUPUS SCHIMBĂRII - ACEASTĂ SCHIMBARE TREBUIE ANTICIPATĂ

ŞI CONTROLATĂ

9. COMPROMISURILE SUNT INERENTE ÎN DEZVOLTAREA DE SOFTWARE ŞI ELE TREBUIE

EXPLICITATE ŞI DOCUMENTATE

ARHITECTURA SISTEMELOR INFORMATICE

ASI := soluţia constructivă a SI (soluţia proceselor de prelucrare a datelor şi modul

de integrare a datelor şi prelucrărilor);

ASI reflectă viziunea strategică managerială asupra modului în care organizaţia (firma)
lucrează;

ASI este urmarea sintetizării răspunsurilor la următoarele întrebări:

• Care sunt componentele SI ?

• Cum sunt legate componentele şi cum interacţionează ele ?
• Ce date se culeg ?
• Unde se culeg datele, unde se stochează şi prelucrează ?
• Ce date se transmit către diferitele componente ale SI ?

1
Etape:
1. definirea ASI;
2. găsirea soluţiei optime pentru infrastructura SI care să realizeze culegerea,
transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor şi difuzarea informaţiilor;
3. SI se descompune în subsisteme, aplicaţii, proceduri, module (care realizează funcţii
distincte în cadrul procedurii);

Strategii de definire a ASI:

• Strategia descendentă
• Strategia ascendentă
• Strategia mixtă

CICLUL DE VIAŢĂ AL UNUI SISTEM INFORMATIC

Ciclul de viaţă presupune parcurgerea unor etape care asigură:

 concepere şi realizare (adolescenţa)

 implementare, exploatare, întreţinere şi dezvoltare (maturitate)
 sistemul răspunde tot mai greu cerinţelor utilizatorilor, performanţele scad (declin)

Faze comune diferitelor modele ale ciclului de viaţă:

 Definirea cerinţelor utilizatorilor

 Specificaţia cerinţelor sistemului
 Specificaţia cerinţelor software
 Proiectarea generală
 Proiectarea de detaliu
 Realizarea componentelor sistemului informatic
 Testarea componentelor
 Integrarea componentelor
 Implementarea şi testarea
 Exploatarea şi întreţinerea sistemului
 Dezvoltarea sistemului informatic

2
MODELE ALE CICLULUI DE VIAŢĂ

3
4
5
6
7
8
9
METODOLGII DE REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE

1. Metodologii generale:

 SSADM (Structured System Analysis and Design Methodology)

 MERISE (Methode d’Etude et de Realisation, Informatique pour les
Systemes d’Entreprise)
 OMT (Object Modeling Technique)

2. Metodologii cadru (aplicabile numai unor produse software)

 SIIPS (Selection and Implementation of Integrated Packeged Software) – pentru

ORACLE şi SAP

3. Metodologii specializate (dezvoltate şi utilizate pentru un singur produs software)

 AIM – pentru Oracle E Business Suite

 ASAP – pentru SAP

METODOLOGIA SSADM (Structured System Analysis and Design Methodology)

- Realizată la cererea Guvernului Marii Britanii în 1982

- Actual, cea mai folosită metodologie în Marea Britanie şi alte ţări
- Metodologia a evoluat în timp prin modificarea tehnicilor utilizate

SSADM – include un set de tehnici, instrumente, şi formulare standard pentru

descrierea sistemului existent sau a noului sistem proiectat

Caracteristici generale:
- Metodologie orientată pe structura datelor
- Evidenţiază două tipuri de modele: modelul logic şi modelul fizic; separă
proiectarea logică de proiectarea fizică
- Se bazează pe specificarea clară a cerinţelor şi a unor reguli detaliate pentru
proiectarea celor două modele
- Face apel la reprezentarea fluxurilor de date şi prelucrărilor cu ajutorul
diagramelor

SSADM conţine 5 module:

MODULUL 0. Studiul de fezabilitate

Etapa 0. Fezabilitatea

10
MODULUL 1. Analiza cerinţelor
Etapa 1. Investigarea mediului existent
Etapa 2. Opţiunile sistemului economic

MODULUL 2. Specificarea cerinţelor

Etapa 3. Definirea cerinţelor

MODULUL 3. Specificarea logică a sistemului

Etapa 4. Opţiunile tehnice ale sistemului
Etapa 5. Proiectarea logică

MODULUL 4. Proiectarea fizică

Etapa 6. Proiectarea fizică

Metodologia SSADM are următoarele avantaje:

 prezintă o abordare simplă a problemelor prin viziunea utilizatorului

 oferă flexibilitate mare în analiză şi proiectare
 permite implementarea uşoară a sistemului
 documentaţia de sistem este sugestivă, completă şi aproape în întregime redată
sub formă grafică

METODOLOGIA MERISE (Methode d’Etude et de Realisation,

Informatique pour les Systemes d’Entreprise)

Sistemele informatice au 3 cicluri:

 Ciclul de viaţă
 Ciclul de decizie
 Ciclul de abstractizare

CICLUL DE VIAŢĂ
- Se bazează pe dualitatea obiect natural – obiect artificial:
S. informaţional (obiect natural) – S. Informatic (obiect artificial)
- Obiectul natural: realitatea existentă într-o organizaţie
- Obiectul artificial: construit de om pentru a reprezenta activităţile şi fluxurile
informaţionale existente
- Construcţia unui sistem informatic implică analiza sistemului informaţional din
organizaţie, perceput ca sistem natural şi conceperea unui obiect artificial care
să reprezinte această organizaţie.
- Ciclul de viaţă al unui sistem informatic cuprinde 3 perioade:
- Concepţia sistemului informatic (specificaţii funcţionale şi tehnice)

11
 - Realizarea sistemului informatic (specificaţii de detaliu)
- Implementarea sistemului

CICLUL DE DECIZIE
- Cuprinde ansamblul de opţiuni care trebuie să existe în timpul ciclului de viaţă şi
defineşte interfaţa între S. Informatic (ob. artficial) şi S. Informaţional (ob.
natural). Se definesc punctele de decizie privind scopurile sistemului informatic şi
punctele de decizie privind introducerea sistemului informatic ca obiect natural.
- Deciziile sunt ierarhizate astfel încât să se ţină seama de performanţe, termeni
de predare şi de obiectivele finale.

Ierahia deciziilor presupune:

 împărţirea sistemului informatic în subsisteme (domenii)
 orientări majore privind sistemul de gestiune a bazelor de date
 orientări majore privind soluţiile tehnologiei de prelucrare
 programarea dezvoltării sistemului informatic
 reguli de gestiune, etc.

CICLUL DE ABSTRACTIZARE
- Este util pentru a surprinde elementele semnificative în descrierea sistemului,
ignorând detaliile. Se referă în exclusivitate la sistemul informatic ca obiect
artificial.
- Presupune utilizarea a 3 niveluri de abstractizare:
 Nivelul conceptual – descrie clasele de obiecte şi regulile de comportament
semnificative pentru analist, în funcţie de obiectivele beneficiarului.
 Nivelul organizaţional pentru prelucrări şi nivelul logic pentru date – descrie
natura resurselor utilizate pentru a realiza descrierea statică (a datelor) şi
dinamică (a proceselor).
 Nivelul operaţional pentru prelucrări şi nivelul fizic pentru date – este rezultatul
deciziilor tehnice care au fost luate în funcţie de obiectivele şi resursele tehnice.

Proiectarea sistemelor informatice conform metodei MERISE trebuie să se bazeze pe

cele 3 cicluri enunţate şi presupune parcurgerea următoarelor etape:

 Elaborarea schemei directoare

- Stabilirea concordanţei dintre obiectivele strategice ale organizaţiei şi cerinţele
informaţionale ale conducerii
- La final se va obţine: o definire a domeniilor SI cu arhitectura lor, o planificare a
dezvoltării fiecărui domeniu, un plan al aplicaţiilor care trebuie realizate,
strategia privind personalul necesar, strategia mijloacelor logice (SGBD-uri,
instrumente de dezvoltare)

12
  Studiul prealabil
- Se realizează pe un subansamblu reprezentativ al domeniului ce urmează a fi
informatizat.
- Rezultatul: un raport ce rezumă principalele opţiuni privind informatizarea. Din
aceste soluţii se alege cea mai bună sau se întrerupe ciclul de viaţă al sistemului.

 Studiul detaliat
- Se pleacă de rezultatele studiului prealabil şi presupune obţinerea
specificaţiilor funcţionale generale detaliate ale noului sistem.

Specificaţiile cuprind:
- Schema organizatorică
- Prezentarea activităţilor
- Prezentarea procedurilor utilizate pentru realizarea proceselor
- Lista datelor necesare pentru realizarea procedurilor
- Prezentarea sarcinilor manuale, total sau parţial informatizate
- Lista resurselor umane şi materiale implicate cu alocarea pe sarcini
- Prezentarea situaţiilor finale
- Situaţia echipamentelor utilizate

 Studiul tehnic
- Presupune proiectarea logică şi tehnică a fişierelor / bazei de date, descrierea
arhitecturii prelucrării datelor, proiectarea arhitecturii produsului program.

 Elaborarea programelor
- Constă în scrierea, testarea şi punerea la punct a programelor în funcţie de
specificaţiile din perioada precedentă.

 Implementarea sistemului
- Presupune pregătirea lansării în execuţie şi lansarea propriu-zisă. Etapa include
încărcarea bazelor de date, informarea şi pregătirea utilizatorilor.

 Menţinerea în funcţiune
- Presupune asigurarea funcţionalităţii sistemului la parametrii proiectaţi şi
eventual mici dezvoltări pe parcurs.

Avantajele metodologiei MERISE:

 Delimitează mai clar nivelurile de realizare
 Proiectarea se face pe subansambluri ale domeniilor ce urmează a fi realizate
 În final sistemul informatic este format din domeniile informatizate cu o
arhitectură bine definită.

13
METODE ŞI TEHNICI DE REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE

Observaţii:
1. Metodologia cuprinde etapele / procesele de realizare a unui sistem informatic;
fluxul realizării acestor etape / procese; modul de derulare a ciclului de viaţă a
sistemului informatic, etc.
2. Metoda reprezintă modul unitar în care analiştii de sistem, programatorii şi alte
categorii de personal implicate realizează procesul de analiză a sistemului
existent, proiectarea, realizarea şi implementarea noului sistem informatic.
3. Tehnicile de lucru reprezintă felul în care se acţionează eficient şi rapid în cadrul
unei metode, pentru soluţionarea diferitelor probleme ce apar în procesele de
realizare a sistemelor informatice. Metoda are un caracter general, în cadrul ei
se aplică diferite tehnici.

An. Pr. Imp.

1. Metoda descendentă X X
(top-down)
2. Metoda ascendentă X X
(bottom-up)
3. Metoda de implementare (paralelă, serială, X
pivot)
4. Tehnici de planificare a execuţiei (CPM, PERT) X X X

5. Tehnica interviului X
6. Tehnica chestionarului X
7. Tehnici de reprezentare (sl, diagrame,..) X X
8. Tehnica tabelelor de decizie X X
9. Tehnici de corecţie şi control automat al datelor X X X

14
ANALIZA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

Obiectiv: cunoaşterea sistemului existent şi stabilirea modului în care acesta poate să

satisfacă cerinţele managementului organizaţiei respective

Pasul 1. MODELUL MEDIULUI – stabilirea graniţei dintre sistem şi mediul

înconjurător, modul lor de interacţiune

Pasul 2. MODELUL COMPORTAMENTAL – studiul sistemului din punct de vedere

conceptual: sistemul privit ca o colecţie de procese (transformări), care acceptă date
din afara sistemului (evenimente) şi le transformă în date de ieşire (răspunsuri).

Sistemul este studiat sub 3 aspecte:

 funcţional – descrierea datelor de intrare, a prelucrărilor şi a datelor de ieşire
 structural – identificarea datelor utilizate, tipul, lungimea acestora, precum şi a
legăturilor dintre ele
 dinamic – se referă la evenimentele care determină trecerea sistemului sau a
componentelor dintr-o stare în alta.

Din punct de vedere al gradului de detaliere:

 modelul fizic – reflectă structura tehnică şi operaţională a sistemului, descrie
cum funcţionează acesta într-o anumită implementare; reprezintă o variantă de
implementare a modelului logic
 modelul logic – arată ce trebuie să facă sistemul fără a ţine cont de
caracteristicile de implementare şi de restricţiile tehnice; modelul logic este mai
stabil în timp decât cel fizic

Observaţii:
- Analiza începe cu investigarea şi elaborarea modelului fizic al sistemului existent,
din care derivă modelul logic al sistemului existent
- Modelul logic al sistemului existent împreună cu cerinţele beneficiarului stau la
baza elaborării modelului logic al noului sistem

Activităţile etapei de analiză pot fi grupate în:

 stabilirea ariei de investigare

 investigarea preliminară a cerinţelor
 structurarea sistemului existent
 elaborarea modelului fizic
 elaborarea modelului logic
 asamblarea rezultatelor investigării
 evaluarea sistemului
 definirea soluţiei de evaluare a noului sistem

15
Procesul de colaborare
echipa de management (MN) – analiştii de sistem (AS)

Pasul 1. MN prezintă cerinţele pe care sistemul trebuie să le îndeplinească. Se prezintă

deficienţele actualului sistem.

Pasul 2. MN împreună cu AS determină aria de cuprindere a noului sistem care va fi

implementat, precum şi cauzele deficienţelor existente în actualul sistem.

Pasul 3. AS efectuează un studiu al unităţii, care se finalizează cu colectarea informaţiilor

despre organizaţia analizată.

Pasul 4. AS pornind de la informaţiile obţinute şi cerinţele MN, realizează analiza

sistemului existent, pe diferite niveluri de abstractizare.

Pasul 5. AS prezinta la MN modalităţile de realizare a obiectivelor şi eliminare a

deficienţelor. Se prezintă mai multe alternative de perfecţionare a sistemului. Dacă
analiza este eronată se reia de la Pasul 1.

Pasul 6. MN alege varianta convenabilă după mai multe criterii (timp, cost,
completitudine, echipamente,...). Dacă nicio variantă nu este convenabilă se poate
renunţa la realizarea noului sistem.

REZULTATELE ANALIZEI (conform SSADM):

 descrierea serviciilor existente arată cum sunt organizate datele şi procesele în

sistemul existent; se prezintă modelul logic al datelor şi fluxurile logice de date
 catalogul utilizatorilor descrie sarcinile realizate de utilizatorii ce interacţionează
cu viitorul sistem
 catalogul cerinţelor cuprinde în ordinea priorităţilor acceptate de utilizator
cerinţele funcţionale şi nefuncţionale (tehnologia de prelucrare, securitatea şi
arhivarea datelor) ale sistemului
 opţiunea selectată a sistemului exprimă soluţia optimă a cerinţelor beneficiarului
şi conţine: analiza cost-beneficiu şi o descriere a funcţionalităţii.

16
Diagrama de flux a documentelor

Simboluri utilizate:

< flux >

Flux de date – este format din datele transmise între două activităţi

entitate

Entitate - poate fi o persoană, un grup de persoane sau un compartiment din interiorul

sau din exteriorul sistemului analizat

17
Diagrama de flux a resurselor fizice

Simboluri utilizate:

< flux >

Flux de date – este format din datele transmise între două activităţi;
este etichetat printr-un substantiv care sugerează informaţia sau pachetul de
informaţii transmise

entitate

Entitate - poate fi o persoană, un grup de persoane sau un compartiment din interiorul

sau din exteriorul sistemului analizat

Activitate

Activitate – numele activităţilor principale din sistem

resursa

Resursă – reprezentarea părţii fizice (resursele transferate între activităţi)

18
Diagrama de flux a datelor

Simboluri utilizate:

< flux >

Flux de date – este format din datele transmise între două procese;
este etichetat printr-un substantiv care sugerează informaţia sau
pachetul de informaţii transmise

entitate

Entitate externă – (terminator) este sursa / receptorul de date. Poate fi un alt sistem
(organizaţie, compartiment, persoană) şi în acest caz comportamentul
nu va fi studiat.

19
 entitate

Entitate externă duplicată

nr locaţie

prooces

Procesul - este etichetat cu text ce sugerează modul de transformare a datelor şi este

identificat printr-un număr. Se va preciza şi locaţia (compartiment/persoană)
procesului

Proces elementar - se marchează cu un * procesul

et Stoc de date

Stocul de date – este un depozit temporar sau permanent de date. Poate fi manual
(registru, dosar, arhivă de documente) sau baze de date. În etichetă se
precizează:
manual M
pe suport magnetic D
temporar T

et Stoc de date

Stoc de date duplicat

20
21
22
Utilizarea instrumentelor CASE

Instrumentele de tip CASE (Computer-Aided Software Engineering) au apărut în anii 90.

Acestea au fost create special pentru a îmbunătăţii munca de rutină utilizând un suport
automat. Sistemele organizaţionale, procedurile şi anumite practici utilizate în
management pot conţine instrumente CASE.

În unele sisteme informatice, analiştii permit utilizatorilor să realizeze grafice şi să

modifice diagrame într-o manieră foarte facilă. Astfel analistul poate deveni mai
productiv, reducând din timpul în care se realizau grafice tradiţional sau în care se
reprezentau diagrame de date de tip flow.

Un pachet de instrumente CASE, creşte productivitatea grupului prin permiterea

analizării şi distribuirii muncii între membrii echipei, care pot foarte simplu accesa de pe
PC-ul lor datele respective.

Instrumentele CASE facilitează interacţiunea dintre membrii echipei prin procese

interactive,dinamice sau procese iterative.

Pentru ca un sistem informatic să fie considerat satisfăcător, trebuie să permită o

comunicare excelentă între analişti şi utilizatori, pe întregul ciclu de viaţă al produsului.
Un alt avantaj semnificativ al utilizării instrumentelor CASE îl reprezintă integrarea
activităţilor şi oferirea unei continuităţi între sistemele dezvoltate.

Instrumentele CASE au un rol important atunci când o fază a ciclului de viaţă a

sistemului necesită câteva modificări. Integrarea activităţilor prin folosirea acestor
tehnologii face mai uşoară înţelegerea cum toate fazele ciclului de viaţă sunt strâns
legate dar independente.

Poate cel mai mare avantaj al utilizării instrumentelor CASE îl reprezintă faptul că aceste
instrumente permit utilizatorilor să analizeze impactul modificărilor de mentenanţă.
Instrumentul CASE va trece peste fiecare ecran, raport sau fişier ce este folosit, creând
un plan de mentenanţă complet.
Instrumentele CASE se împart în două categorii:
- Instrumente UPPER CASE
- Instrumente LOWER CASE

Instrumentele UPPER CASE ajută analiştii şi designerii, în timp ce instrumentele LOWER

CASE sunt utilizate numai de programatori şi persoanele care trebuie să implementeze
sistemele proiectate de instrumentele UPPER CASE.

Instrumente UPPER CASE

23
Un instrument UPPER CASE permite analistului să creeze şi să modifice design-ul
sistemului. Toate informaţiile despre proiect sunt stocate într-o enciclopedie numită
depozitul CASE. Acesta este o mare colecţie de înregistrări, elemente, diagrame, ecrane,
rapoarte sau alte informaţii. Analiştii pot astfel vedea pe schema design-ului sistemului
unde pot apare erori.

Totodată, un instrument, UPPER CASE oferă un suport în modelarea cerinţelor

funcţionale ale organizaţiei, asistând analiştii şi utilizatorii în definirea limitelor
proiectului. În acelaşi timp, ajută să se vizualizeze cum se potriveşte proiectul pe
organizaţia respectivă.

Instrumente LOWER CASE

Instrumentele LOWER CASE sunt utilizate pentru a genera sursa cod a programului,
eliminând nevoia de programare.
Instrumentele LOWER CASE fac ca sistemul să fie produs mai rapid, pe baza
generatoarelor de cod.

Suma de timp petrecută cu mentenanţa scade datorită faptului că codul este generat
deci nu are erori. Singurele erori care pot apare sunt erorile de design. Prin scăderea
timpului se poate aloca mai mult timp pentru dezvoltarea unor noi sisteme mai
performante.
Codul generat poate fi făcut în mai multe limbaje, deci se poate face o migrare rapidă a
sistemelor de pe o platformă pe alta.

24