Clisma este introducerea in intestinul gros, prin anus, in scop de curatare curativa, a unor
produse in stare lichida, cu ajutorul irigatorului.
Tipuri de clisme
clisma evacuatorie este folosita pentru pregatirea colonului in vederea efectuarii unui examen
endoscopic sau pentru irigografie si de asemena pentru pacientii constipati; se recomanda in
acest din urma caz sa fie alternate cateva metode de eliminare a scaunului
clisma diagnostica se foloseste de exemplu in examenul irigografic
clisma terapeutica se poate folosi pentru alimentarea, hidratarea unui pacient sau pentru a
adminsitra medicamente; medicatia se administreaza de regula prin asa
numitele microclisme pentru a evita eliminarea rapida a medicamentului inca neabsorbit
Prin mucoasa recto-colonului se absorb apa unii ioni (CL, Na, Fe) unele vitamine si aminoacizi.
Nu se absorb de loc glucidele proteinele si lipidele.
Clisma cu materii fecale este uneori folosita pentru repopularea colonului cu flora microbiana
"buna".
Clisma poate fi folosita in pregatirea colonului pentru operatie, dar pudoarea, relativ greu
suportata senzatie de defecare produsa de o clisma (mai ales incorect facuta, in graba) sunt
suficiente motive care azi inlocuiesc aceasta procedura cu unul dintre multiplele medicamente cu
efect laxativ (manitol, fortrans).
Adminstarea clismei
Clisma se administreaza la temperatura ambientala placuta. Nu trebuie sa fie rece si in nici un
caz fierbinte.
Canula se foloseste pentru un singur pacient, evident nu trebuie sa fie neaparat sterila. Canula se
unge cu orice unguent agreat si tolerat de mucoasa ano-rectala.
Cele mai potrivite sisteme pentru efectuarea unei clisme sunt sistemele care folosesc gravitatia.
Aerul din sistem trebuie evacuat.
O protectie de plastic de unica folosinta pentru lenjerie poate fi utila.
Pentru ca o clisma evacuatorie sa fie eficienta, administrarea lichidului in cantitate de cca 1 - 1,5
l trebuie sa dureze 10 - 15 minute.
Pozitia pacientului poate fi :
Decubit lateral
Genu-pectorala (in genunchi si sprijinit cu pieptul pe pat)
Decubit dorsal (pentru pacientii comatosi)
Pacientul se poate roti in pat in timpul clismei pentru a suporta mai usor clisma si pentru a
uniformiza repartizarea ei in tot colonul.
Persoana care administrreaza o clisma trebuie sa aiba minime notiuni de igiena, de anatomie
locala anorectala si de tehnica a administrarii.
Administrarea clismei necesita procedura avizata de conducerea unitatii medicale.
Complicatii si reactii adverse la clisma
perforatii ale rectului : din cauza neatentiei sau lipsei de indemanare a personalului medical;
aceasta complicatie este cu atat mai grava cu cat pacientul nu este treaz (de ex. pacient aflat in
coma) si nu poate resimti durerea
sangerare : din aceleasi cauze
bradicardie : cel putin teoretic, prin stimulare vagala clisma poate avea acest efect; este
motivul pentru care nu este bine sa facem clisma pacientului aflat in ortostatism
durerea abdominala de origine neprecizata ca si diagnosticul cert de apendicita acuta sunt
contraindicatii absolute ale clismei de orice fel. Chiar si asa numita "o mica clisma
salvatoare" este absolut contraindicata.
Tot in categoria contraindicatiilor absolute este clisma efectuata la pacientul operat pe
abdomen. Cereti acordul scris al chirurgului operator daca intentionati sa faceti o clisma
unui pacient ce a suferit la mai putin de 3 luni o interventie operatorie digestiva pe
abdomen, cu atat mai mult pe colon. De exemplu o clisma poate provoca desfacerea unei
suturi digestive (colo-colo ansatomoza), situatie de malpraxis fara echivoc.
Clismele repetate trebuie evitate la pacientii cardiaci si renalii cronici. De asemenea,
clisma cu scop de evacuare este bine sa nu reprezinte singura modalitate folosita pentru a
obtine scaun, alternanta dintre diferitele metode anticonstipatie este utila.
Diverticulita, bolile inflamatorii colonice si tumorile colonului sunt contraindicatii
relative. Cereti sfatul medicului specialist.
Utilizarea continua a clismei poate fi contraindicata relativ.