Nume și prenume …………………………………………………..
Data ………………………………….
Bunicul
după Barbu Ștefănescu Delavrancea
…………………………………………………………………………………………………………………..
Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Numără florile care cad.
Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap.
Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile,
barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi
și mângâietori.
Cine trânti poarta?
– Credeam că s-a umflat vântul ... o, bată-vă norocul!
Un băietan și o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mâinile lui "tata-moșu".
– Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările?
– Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul.
– Păi, rațele n-au aripi? De ce nu zboară?
– Zboară, zise băiatul, dar pe jos.
Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat.
– O, voinicii moșului!... Zâmbi pe sub mustăți și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era
numai lumină și binecuvântare.
– Tată-moșule, dar cocorii unde se duc?
– În țara cocorilor.
– Dar rândunelele unde se duc când?
– În țara rândunelelor.
– Bunicule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului,
zise băiatul netezindu-i barba.
…………………………………………………………………………………………………………………..
Băiatul încălecă pe un genunchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul
le cântă. Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii
se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.
– Partea asta este a mea.
– Și partea asta, a mea!
– Mustața asta este a mea.
– Și asta, a mea!
La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:
– Pe din două.
Și copii o și despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.
– Jumătate mie.
– Și jumătate mie.
…………………………………………………………………………………………………………………
La obraji cearta se aprinse mai tare.
– Partea mea e mai frumoasă.
– Ba a mea, că e mai albă!
– Ba a mea, că e mai caldă!
– Ba a mea, că e mai dulce!
– Ba a mea, că nu e ca a ta!
– Ba a mea, că are un ochi mai verde!
– Ba a mea, că are un ochi și mai verde!
– Ba a mea!
– Ba a mea!
Și băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata țipă, sări de pe genunchiul
bătrânului, se repezi și trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea
lui și fata suspinând pe a ei.
Obrajii bunicului erau roșii și calzi. Surâzând fericit, spuse:
– Lăsați pe copii să vină la mine!
prispă = ………………………………………...……………………………………………………………...
odinioară = …………………………………………………………………………………………………….
bucălai = ……………………………………………………………………………………………………….
slava = …………………………………………………………………………………………………………
osteni = ………………………………………………………………………………………………………..
Întrebări
1. Cine a venit în vizită la bunicul?
2. Unde s-au așezat nepoții?
3. De la ce s-au luat la ceartă cei doi frați?
4. Cum este prezentat bunicul? (Scrie cel puțin 5 caracteristici.)