0% au considerat acest document util (0 voturi)
28 vizualizări7 pagini

15.rolul Discipolului

Documentul prezintă rolul discipolului față de maestru spiritual. Discipolul trebuie să se supună total voinței maestrului și să accepte toate sfaturile și învățăturile acestuia pentru a-și elibera ființa de iluzii și a progresa pe calea spirituală.

Încărcat de

Anonymous HCGQ7M
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
28 vizualizări7 pagini

15.rolul Discipolului

Documentul prezintă rolul discipolului față de maestru spiritual. Discipolul trebuie să se supună total voinței maestrului și să accepte toate sfaturile și învățăturile acestuia pentru a-și elibera ființa de iluzii și a progresa pe calea spirituală.

Încărcat de

Anonymous HCGQ7M
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

ROLUL DISCIPOLULUI

Paramahansa Yogananda ne povestea:"Când l-am întâlnit prima dată pe


gurul meu, Swami Sri Yukteswar, acesta a venit spre mine şi mi-a
spus:”Permite-mi să te disciplinez”.

“De ce ?”- l-am întrebat eu.

El mi-a răspuns: “Până când l-am întâlnit pe gurul meu, Lahiri Mahasaya,
fiinţa mea era supusă capriciilor. Când m-am armonizat cu voinţa sa ghidată
de înţelepciunea divină, m-am simţit mai liber, inspirat de înţelepciunea sa.

Acesta este scopul vieţii discipolului şi a supunerii de care trebuie să


dea dovadă. Această supunere faţă de maestru nu are ca scop să-l
aservească pe discipol, ci să-i elibereze fiinţa de ceea ce-l încătuşează:
capricii de tot felul, ataşamentul faţă de plăceri, dorinţe.” Multe persoane
privesc posibilitatea de a-şi satisface într-un mod “liber” dorinţele ca pe un
mod de a-şi confirma libertatea. Ei nu observă că dorinţa, prin propria ei
natură, te înlănţuie, îţi reduce puterea de discernământ. Ce libertate putem
să descoperim într-o atitudine ce ne adânceşte în iluzia în care trăim?
Trezirea spirituală necesită cooperarea discipolului. Ea nu poate fi obţinută
atunci când discipolul se păstrează într-o atitudine pasivă. Supunerea în faţa
voinţei divine ce este exprimată de guru trebuie să fie consimţită în mod
liber, inteligent.

Maeştrii care nu au atins eliberarea adeseori tind să-şi impună voinţa în


faţa discipolilor. Fiinţa nu poate evolua astfel, chiar dacă sfatul primit este
cel corect. A-ţi impune voinţa este o greşeală din punct de vedere spiritual,
fiind asemeni hipnozei care, în timp, slăbeşte voinţa fiinţei ce se lasă
hipnotizată.

Supunerea şi ascultarea trebuie să o realizăm numai faţă de persoane


ce ne sunt superioare din punct de vedere al evoluţiei spirituale. Iar
învăţătura spirituală pe care o primeşti trebuie să fie în concordanţă cu
necesităţile fiinţei tale.

Diferenţa dintre o astfel de ghidare înţeleaptă şi puterea de discriminare


a omului obişnuit, bazată pe introspecţie, constă în faptul că mintea umană
este înceţoşată de dorinţe şi repulsii, condiţionată de vechile obiceiuri şi
moduri de a privi lucrurile, fapt care duce la diminuarea puterii de
discernământ. Conştiinţa gurului, pe de altă parte, este asemeni unei oglinzi
strălucitoare.
Starea spirituală a discipolului se reflectă perfect în ea şi, în funcţie de
aceasta, el îi dăruie ceea ce îi este necesar pentru a scăpa cât mai repede
din această înlănţuire a iluziei.

O cooperare cât mai strânsă cu gurul său măreşte infinit forţa voinţei
discipolului, pentru că îl pune la unison cu voinţa infinită a lui Dumnezeu."

"De ce, în cadrul ceremoniei de iniţiere în Kriya Yoga, iniţiatul trebuie să


răspundă:”Da” atunci cănd primeşte binecuvântarea maestrului?" "Acest
“da” nu este numai promisiunea că discipolul va practica tehnicile primite şi
le va ţine secrete, conform tradiţiei străvechi. Acesta exprimă hotărârea
fermă a dicipolului de a depăşi ataşamentele egotice şi de a se dărui total
voinţei divine, exprimată prin intermediul gurului său.

Dacă vei înţelege astfel iniţierea cu siguranţă îl vei descoperi curând pe


Dumnezeu."

Atunci când te hotărăşti să cumperi o maşină, în primul rând trebuie să


te decizi asupra unui model comparând diferitele modele disponibile. Vei
spune: "Acestă maşină prezintă următoarele avantaje" - şi, tot aşa, până la
urmă te vei decide. Dar, când te- ai hotărât, trebuie să rămâi ferm în
hotărârea ta. Hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă ai continua să eziţi.

Să presupunem că ai cumpărat un Plymouth şi ai plecat de la Los


Angeles cu intenţia de a ajunge la Boston. Dar, după câteva zile de drum,
când ajungi în Arizona, începi să te gândeşti:"Cred că era mai bine dacă aş fi
cumpărat un Buick. Astfel că te hotărăşti să te întorci înapoi la Los Angeles,
să vinzi Plymouth-ul şi să cumperi Buick-ul, după care să îţi reiei drumul.
Dar, din nou, după alte câteva zile de mers, începe să te macine îndoiala în
legătură cu alegerea făcută şi, când ai ajuns în New Mexico, te hotărăşti şi îţi
spui:"Totuşi un Oldsmobile era o afacere şi mai bună." Astfel că te întorci din
nou la Los Angeles pentru a încheia a treia tranzacţie.

Toate aceste schimbări de decizie riscă să te împiedice să ajungi la


destinaţie şi mai implică şi o mare pierdere de timp şi de bani.

Multe persoane se comportă asemănător pe calea spirituală.

După ce au acceptat un guru, ele continuă să se întrebe:"Să-i accept


opinia asupra acestui lucru? Oare de ce a spus asta ieri? Nu este ceea ce aş
fi spus eu. Pot să ajungă chiar să se întrebe:"Ştie el cu adevărat ce face?"
Supunerea nu trebuie niciodată să fie oarbă. Ea necesită discernământ şi o
profundă inteligenţă intuitivă. Atâta timp cât fiinţa nu se va debarasa de
această tendinţă permanentă de a se îndoi, discipolul va fi în imposibilitatea
de a stabili o relaţie profundă cu maestrul său, care este poarta sa către
Dumnezeu.

Intuiţia este indispensabilă discipolului. Fără ea, unele dintre sfaturile


maestrului sunt de neînţeles.

"Nu fii prea dependent de raţionamente, de raţiune.

Înţelepciunea nu poate fi obţinută printr-o raţionalizare a adevărului. Iar


înţelegerea intuitivă nu o poţi dobândi argumentând.

Cunoaşterea spirituală implică să te pui de acord cu cuvintele


maestrului tău, cu ceea ce doreşte el de la tine. La baza cunoaşterii divine
stă credinţa intuitivă şi nu raţiunea.

Antrenează-ţi mentalul pentru a răspunde la oricare dintre sfaturile maestrului astfel:"O voi face!"
Gândeşte-te doar cum să realizezi ceea ce s-a cerut de la tine. Pentru că, atunci când începi să analizezi
apare ezitarea, confuzia, îndoiala. Iar în final poţi să descoperi că voinţa ta e paralizată şi că te afli în
imposibilitatea de a mai acţiona.

Este foarte dificil să trezeşti persoanele care dorm profund.

Chiar dacă le vei striga ele nu vor reacţiona. Dacă le zgâlţâi, încep să se
plângă:"Lasă-mă în pace!" Dacă insişti, poate că în final vor deschide ochii şi
chiar poate se vor ridica din pat. Dar cu siguranţă că, în momentul în care tu
vei pleca, ele se vor aşeza din nou în pat şi vor adormi la loc. Alte fiinţe,
dimpotrivă, răspund prompt chiar de la prima solicitare.

Aceasta trebuie să fie atitudinea discipolului. Atunci când Dumnezeu îl


solicită, el trebuie să răspundă imediat şi din tot sufletul. Dacă va proceda
aşa, nu va mai regreta niciodată somnul iluzoriu de dinainte, pentru că va
descoperi în Dumnezeu starea de beatifică trezire.
Fii un discipol adevărat!

Dacă după ce ai consultat un medic acesta îţi dă o reţetă iar tu o arunci la coş, de ce te-ai mai dus să-
l consulţi? Gurul este "medicul" tău spiritual. Fă întotdeauna aşa cum te sfătuieşte el să faci. Dacă îi vei
urma sfaturile, vei vedea cum existenţa ta se transformă.

Un băieţel ce avea probleme de sănătate a venit cu mama lui să-mi ceară anumite sfaturi dar, de
fiecare dată când îi spuneam ce ar trebui să facă pentru binele lui, începea să se plângă că este prea
dificil ceea ce-i cer. Bineînţeles că, după ce am insistat o perioadă de timp, am renunţat. De ce să ajuţi o
persoană dacă ea nu-ţi doreşte ajutorul? Nu uita niciodată că, dacă îţi spun ceva ce îţi displace, nu tu, în
realitatea ta profundă, eşti rănit. Ci acea parte din tine pe care, în această existenţă, ai venit să o elimini.

Nu uita cuvintele lui Isus:"Cei din urmă vor fi cei dintâi"* . Mergeţi cu curaj până la capătul vieţii.
Doar cei care ajung la "finish" - nu pentru a se remarca, ci pentru că îl iubesc pe Dumnezeu - vor fi primi
în împărăţia Lui.

10

O armonizare a fiinţei cu maestrul ei înseamnă o acceptare totală şi


profundă a tuturor sfaturilor şi acţiunilor lui. Această acceptare trebuie să fie
absolută. Nu trebuie să gândeşti, de exemplu:"Eu sunt de acord cu ceea ce-
mi spune numai în anumite situaţii, dar nu în toate situaţiile." Sau:"Sunt de
acord cu ceea ce-mi spune el, dar nu şi cu ceea ce-mi spun cei care îl
reprezintă." Armonizarea înseamnă să ascultăm sfaturile pe care le primim
telepatic de la guru, atunci când ne deschidem faţă de fiinţa lui.

În toate siuaţiile dificile, întreabă-l mental ce hotărâre să iei, cum să te


comporţi, cum să reuşeşti mai bine să-l iubeşti pe Dumnezeu. Chiar mai
important decât a-i cere sfaturi este să-l rogi să-ţi dăruiască puterea de a
evolua din punct de vedere spiritual.

Lasă-te, în acelaşi timp, ghidat de bunul simţ. Nu te comporta niciodată


în mod incorect sau nepoliticos. "învaţă să te porţi", obişnuia Sri Yukteswar
să spună. Nu permite niciodată ca motivaţiile tale spirituale să fie o scuză
pentru o imaginaţie haotică şi un comportament lipsit de bun simţ.

11
Cuvintele sunt incapabile să redea o idee sau o percepţie spirituală în
totalitatea ei. Ascultă cuvintele mele, dar cel mai important este să
urmăreşti să percepi ce am vrut să-ţi transmit dincolo de ele. Prefer să mă
focalizez să-ţi transmit cât mai corect gândurile mele decât să fiu atent cum
îmi aleg cuvintele.

Pentru că doar atunci când pot pătrunde în interiorul finţei tale, în


conştiinţa ta, ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun cu adevărat.

12

Pentru a te pune la unison cu conştiinţa gurului tău, vizualizează-i


imaginea la nivelul celui de-al treilea ochi.

Invocă-l mental acolo. Imaginează-ţi mai ales ochii lui privindu- te.
Invocă-l ca să te inspire.

Apoi, după ce l-ai invocat un anumit timp, încearcă să-i percepi


răspunsul în inima ta. Inima este centrul intuiţiei în corp; este "aparatul tău
de recepţie".

Centrul tău de comandă mentală este situat la nivelul celui de-al treilea
ochi, între sprâncene. Prin acest centru tu emiţi în Univers gândurile şi ideile
tale.

Odată ce ai simţit răspunsul în inimă, imploră-l cu toată fiinţa ta pe


maestru: "Ajută-mă să-L cunosc pe Dumnezeu!".

13

Există un proverb în scripturile indiene:"Toţi soldaţii lui Krishna erau


asemeni lui Krishna." îţi poţi da seama de nivelul de conştiinţă al unei
persoane în funcţie de modul în care se manifestă în viaţa sa. În momentul
în care fiinţa renunţă la ego şi se deschide faţă de Dumnezeu ea va urma o
anumită cale şi va manifesta un anumit aspect al Divinului.

Fiinţa nu se va desprinde în totalitate de felul său de a fi.

Aceasta nu se pierde niciodată. Dar îşi asumă responsabilitatea de a fi


un canal divin, în loc să trăiască înlănţuit de ego, ataşat de plăceri şi repulsii.

Din clipa în care drumul tău este cel pe care ţi l-a arătat Dumnezeu, tu îl
manifeşti în mod spontan pe acea cale. Invocând nivelul spiritual al gurului
tău vei ajunge la starea sa de realizare a Sinelui.
Va face asta din tine o copie la indigo a gurului? Priveşte diferenţa la
nivel uman dintre Sri Yukteswar şi personalitatea mea.

Sri Yukteswar era un gyani (un înţelept; o fiinţa care-L manifestă pe


Dumnezeu în aspectul său de înţelepciune). Prin contrast, natura mea
umană mă îndeamnă să exprim mai degrabă iubirea şi bucuria divină. Totuşi,
în spirit suntem o singură fiinţă.

14

Trebuie să-i fii loial gurului tău. Loialitatea este prima lege a lui
Dumnezeu. Aşa cum trădarea este cel mai mare păcat în faţa lui Dumnezeu.
Mai mult, dacă eşti loial trebuie să-ţi arăţi loialitatea prin cuvintele şi
acţiunile tale.

D., una dintre discipolele din ashram, a fost întotdeauna foarte


îndatoritoare prin natura sa, dar uneori exagera. A fost o perioadă când ar fi
fost de acord cu oricine asupra aproape oricărui subiect, doar ca să fie
amabilă.

Într-o zi i-am spus:"Dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune: "L-am


văzut ieri seară pe Yogananda beat mort, căzut în şanţ"- tu i-ai răspunde
uimită:"Chiar aşa să fie?". Ştiu că nu crezi cu adevărat aşa ceva, dar trebuie
să înţelegi că este important să ai curajul să-ţi exprimi convingerile.

A fi capabil să-ţi susţii părerile este un semn de loialitate.

Nu-ţi spun că ar trebui să fii fanatică, dar, pe de altă parte, nu trebuie să


fii nici "lasă-mă să te las". Dacă vrei cu adevărat să- ţi uneşti sufletul cu El,
care este fundamentul Universului, trebuie să-ţi aperi cu fermitate
convingerile.

15

O discipolă se lamenta că nu simte că este ajutată de guru la fel de mult


ca ceilalţi.

"Dacă tu mă încui afară", a răspuns calm Paramahansa Yogananda,"cum


aş putea eu oare să intru?"

16

Yogananda ne atenţiona:"De mediul în care trăieşti depinde într-o mare măsură dacă energia ta se va
orienta spre interior, spre Dumnezeu, sau în afară spre lume. Un anturaj sănătos este esenţial pe calea
spirituală." "Maestre", l-a întrebat un discipol,"şi dacă eu sunt singur?" Maestrul l-a privit atent şi i-a
spus:"Nu sunt eu oare tot timpul cu tine?"

17

Cu câteva luni înainte ca Paramahansa Yogananda să-şi părăsească corpul fizic, un discipol l-a
întrebat:"Maestre, când nu te vom mai putea vedea, vei rămâne în continuare la fel de proape de noi cum
eşti acum?" Maestrul i-a răspuns pe un ton grav:"Pentru cei care vor considera că sunt aproape, voi fi
aproape."

S-ar putea să vă placă și