S13-LP2
Bazinul: pelvimetrie internă şi externă. Peritoneul pelvin la la bărbat şi femeie. Lojele viscerale şi
spaţiile pelvisului. Ligamantele largi.
Bazinul: pelvimetrie internă şi externă
Pelvimetria internă- se măsoară la nivelul:
1. strâmtorii superioare:
a. diametrul promonto-suprapubian-11cm
b. diametrul promonto-retropubiam-11cm
c. diametrul transvers maxim- 13,5cm, între extremităţile liniilor arcuate
d. diametrul transvers oblic- 13cm, întretaie diametrul promonto-retropubian la migloc
e. diametre oblice drept şi stâng-12cm, între articulaţia sacro-iliacă şi cea ilio-pubică de pe
partea opusă
2. strâmtorii mijlocii
a. diametrul transvers, bispinos-11cm
3. strâmtorii inferioare
a. diametrul antero-posterior- de la vârful coccisului la marginea inferioară a simfizei
pubiene-9,5cm
b. diametrul transvers, biischiatic-11cm
c. diametrele oblice- 11-12cm, unesc mijlocul ligamentului sacrospinos cu mijlocul ramureu
ischiopubiene de partea opusă
Dintre toate aceste diametre cel mai utilizat este promonto-retropubian, care poate fi măsurat prin tuşeu
vaginal.
Pelvimetria externă se referă la măsurarea diametrelor bicret şi bispinal folosind compase speciale,
măsurând direct. Măsurătorile indirecte folosesc formule matenatice corelate măsurătorilor directe pentru
a afla diametrele pelvimetriei interne.
Peritoneul pelvin la la bărbat şi femeie. Lojele viscerale şi spaţiile pelvisului.
Spre deosebire de bărbat, la femeie între vezică şi rect se interpune uterul. Peritoneul trece peste aceste
organe şi formează lateral de uter ligamentele largi ale acestuia. Din acest punct de vedere putem împărţi
pelvisul într-o cavitate preuterină şi una retrouterină. Reflexia peritoneului pe organele pelvine începe
anterior de rect, ajunge la vagin, urcă apoi pe faţa posterioară a uterului (formând fundul de sac recto-
uterin). Lateral de cele două organe, muşchii tectp-uterini formmează câte o plică peritoneală. Sub aceste
plici se găseşte fundul de sac al lui Douglas.
Trecând preuterin peritoneul va urca apoi pe faţa posterioară a vezicii urinare, realizând fundul de sac
vezico-uterin, după care se răsfrânge pe peretele posterior al abdomenului, ca şi la bărbat.
La bărbat, peritoneul formează fundul de sac recto-vezical, reflectându-se de pe peretele anterior al
rectului pe vezică.
La ambele sexe, când vezica este plină se formează recesul prevezical (pubo-vezical).
Între peritoneul pelvin, pe de o parte, fascia superioară a diafragmei pellvine şi lamele
sacroretogenitopubiene pe de altă parte,se delimitează lojele organelor bazinului: la bărbat vezica
urinară, prostata şi rectul pelvin, iar la femeie loja vezicală, rectală, dar şi loja uterină şi cea a vaginului
pelvin. Aceste loje sunt delimitate astfel între structurile stratului pelvi-subperitoneal, iar în jurul lor se
găseşte o atmosferă celulo-grăsoasă (mai pronunţată retrorectal).
Ligamantele largi.
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale uterului
la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicată de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin
se îndreaptă antero-posterior determinând formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoi se
angajează în canalul inghinal, terminându-se prin numeroase fascicule fibroase în ţesutul celulo-grasos
al muntelui lui Venus şi al labiilor mari.
Faţa posterioară – a ligamentului este ridicată în porţiunea mijlocie de către ovar şi ligamentele utero şi
tubo-ovariene formând aripioara posterioară .
Marginea superioară a ligamentului larg este locul unde cele doua foiţe se continuă una pe alta, fiind
străbătute de trompa uterină căreia îi formează mezosalpingele sau aripioara superioară. Baza
ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm în plan sagital reprezintă hilul principal prin care penetrează
vasele si nervii uterului si vaginului.