Proverbe de la A la Z

A vorbit şi nea Ion, că şi el e om;

Adevărul este marfă proastă.

Adevărul este uşa raiului;

Adevărul iese ca untdelemnul deasupra apei;

Adevărul într-un cuvânt, iar minciuna în mii şi sute;

Alba-n deal/ Alba la vale/ Amândouă merg pe cale;

Albina de viespe, cât cerul de pământ.

Altă făină se macină acum la moară.

Bate fierul pân-e cald

Bărbat bun şi usturoi dulce!

Binele ce-l faci la oarecine / Ţi-l întoarce vremea care vine.

Bogatul nu crede niciodată celui sărac, nici sătulul celui flămând

Boii ară şi caii mănâncă

Boii uniţi la păşune, / Lupul nu-i poate răpune;

Bun e Dumnezeu, meşter e dracul sau Un Dumnezeu dă şi altul ia.

Care tot mereu vorbeşte / El treaba şi-o zăboveşte;

Cartea e ca marea, fără fund, şi cine o lăcomi să înveţe numai el toată cartea, nu poate.

Casa nemăturată/ Musafiri aşteaptă;

Casa-i goală/Ca o oală,/de n-are de ce se prinde mâţa.

Caută muiere să-ţi placă ţie, nu altora;

Când pisica nu-i acasă şoarecii joacă pe masă

Când pisica nu-i acasă/ Şoarecii joacă pe masă;

Când ţi-e brânza mai proaspătă, n-ai smântână.

Cârciuma de lângă drum e ca fata mare pe care o sărută toţi.

Câte flori sunt pe pământ, toate se duc în mormânt;

Câţi se spală, toţi la masă vor să şadă.

Ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor;

Cei mai frumoşi ghiocei prin mărăcini se găsesc.

Cel ce are avere e mai zgârcit ca cel ce n-are

Cel ce pierde drumul este bucuros şi de cărare

Cel ce râde la urmă râde mai bine

Cel mai bun dascăl dintre dascăli e păţania;

Cele bune/ Să se adune/ Cele rele/ Să se spele,

Cerul, pământul, focul şi apa n-au judecată

Cine bate la poarta altuia o să bată şi altul la poarta lui.

Cine caută ceartă găseşte bătaie;

Cine caută stăpân devine slugă.

Cine caută vreme pierde vremea;

Cine cutează să spună adevărul/ poate lesne umbla bătut ca mărul.

Cine dă cu capul de pragul de sus vede pe cel de jos;

Cine e mic / Tot nimic

Cine face găluşca trebuie s-o şi înghiţită

Cine face lui îşi face, cine dă, lui îşi dă.

Cine învaţă la tinereţe se odihneşte la bătrâneţe;

Cine jură lesne minte

Cine jură lesne minte

Cine lucrează şi tace/ Mai multă treabă face.

Cine merge alăturea cu drumul cade jos;

Cine pleacă de dimineaţă departe ajunge seara

Cine poartă barbă să-şi cumpere şi un pieptene;

Cine sare peste garduri dă adesea în pari.

Cine scoate sabia de sabie va pieri.

Cine se culcă târziu/¹ şi doarme dimineaţa/² îşi scutură viaţa;/³

Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă şi de lună

Cine vara stă şi doarme / Iarna, biet, moare de foame.

Cine vede naşterea, vede şi moartea;

Cine vine prea târziu la masă, acela roade oasele;

Cine vorbeşte multe/¹ ori ştie multe,/² ori minte multe./³

Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă vorbeşte;

Cine vrea să-şi vânză marfa cu preţ să o scoată la mezat.

Cinstea cu ocara tot una e.

Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună;

Copilul necertat/ Rămâne neînvăţat.

Copilul nepedepsit, ajunge nepricopsit.

Cu cât mai mult lucrezi pământul, cu atât mai mult şi el te mulţumeşte.

Cum s-a câştigat, aşa s-a mâncat.

Cum ţi-e lucrul, aşa ţi-e plata.

Dacă nu e ploaie, fie şi ninsoare;

Dar acru la scărpinare.

Dă voie porcului împrejurul stogului că el se suie deasupra;

Dă-i cu cinstea/Să piară ruşinea;

De câştigi, de păgubeşti, tot negustor te numeşti;

De la adevăr la minciună/ E numai un lat de mână.

De multe ori dintr-o iarbă bună iese un măgar;

Decât bogat şi hulit.

Decât îi zice câne, mai bine jupâne.

Decât sămuşti omul din dos, mai bine muscă-l din faţă.

Decât să-ţi iasă nume rău, mai bine ochii din cap.

Decât slugă mare, mai bine stăpân mic.

Decât toată vara cioară, mai bine o zi şoim

Decât un an nicovală, mai bine trei zile ciocan;

Destul e destul.

Deştept ca oaia şi viclean ca măgarul.

Deştept ca oaia şi viclean ca măgarul;

Din gura prostului aflii adevărul.

Două rele nu fac un bine

Dracul alb mănâncă şi pe cel negru;

Duhul omului e ca o funie; de ce o întinzi de ce se slăbeşte;

Dulce i-a fost la mâncare,

E mai bine să fie cineva la colţ de ţară şi mijloc de masă

E mai bine să taci decât să vorbeşti rău.

E mai bun un prieten la drum decât un ban în pungă.

E nevinovat ca pruncul care se naşte;

Face albul negru şi negrul alb;

Fă bine şi aşteaptă rău;

Fă-te frate cu dracul până treci punte;

Fratele îţi sparge capul mai rău ca străinul

Frumuseţea fără înţelepciune este ca o floare în tină;

Gluma pisicii, / Moartea şoarecilor;

Gospodarul cu cât are copii mai mulţi, cu atât e mai folositor.

Gura mincinosului adevăr grăieşte;

Gura nebunului adevărul grăieşte;

Hoţul la întuneric şi adevărul la lumină.

Hoţul nedovedit este negustor cinstit sau Omul prea bun este nebun,

Inima înţeleptului este în limbă/ Şi a nebunului în gură;

În copacul fără poame, nimeni nu aruncă piatra.

Înalt ca bradul, negru ca tăciunile;

Înnegrind pe altul, nu te albeşti pe tine.

Înţeleptul adună şi prostul risipeşte;

Înţeleptul şi fără bani este bogat.

Înţeleptul tace şi face;

La beţie omul este pisică, maimuţă şi la urmă porc;

La plug se cunoaşte românul

Lasă să ningă, să plouă, numai vreme rea să nu fie.

Lăutarul cântă mai bine când îşi cântă lui.

Lenea doarme şi sărăcia o apără de muşte

Luna mi s-a mîniat, soarele să-mi trăiască;

Mai bine cu capul netuns decât cu el tăiat;

Mai bine dojana unui înţelept, decât lauda unui prost;

Mai bine în coliba ta decât în palatul altuia

Mai bine să fii fruntea cozii decât coada frunţei

Mai bine să taci decât să vorbeşti rău;

Mai bine sărac şi cinstit,

Mai bine şchiop decât fără picioare.

Mai bine ştie Stan Păţitul decât toţi cărturarii.

Mai bine un dram de minte, decât o ocă de noroc;

Mai bine un dram de noroc, decât un car de minte.

Mai bine urât şi înţelept, decât frumos şi nebun.

Maistor bun şi nu de mult/ Lucră-ncet şi rău de tot.

Mândră ca o păuniţă/ Grasă ca o prepeliţă;

Mâţa blândă zgârie rău

Multe gâşte înving porcul.

N-a văzut nimeni gunoi de pâine;

Naşul îşi are orice naş,

Nebunii tulbură apa şi înţelepţii pescuiesc.

Nechematul n-are loc la masă;

Nedreptatea răstoarcă scaunele puternicilor;

Negustorul vinde cu cotul/ Şi hoţul fură cu totul;

Nemulţumitului i se ia darul;

Nenorocul se ţine de om ca umbra.

Nevoia învaţă fierarul să coase ciubote.

Nevoia te duce şi pe unde/ Nu ţi-e voia.

Nici la rai nu-i bine singur.

Nu ascunde adevărul de doctor şi de avocat.

Nu e cum ţi-e voia / Ci cum te-nvaţă nevoia.

Nu strica orzul pe gâşte, când e iarba până la genunchi

Nu te amesteca în toate ca sarea în bucate;

Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala.

Nu te arăta dascăl până a nu fi ucenic;

Nu te certa cu cei ce ştiu mai multe decât tine

Nu te pierde Stane că e noaptea mare.

Nu te teme de toată tufa

Numai soarele poate să încălzească toată lumea;

Olarului unde îi place acolo îşi pune mănuşa;

Omul cât trăieşte învaţă şi tot moare neînvăţat;

Omul e ca iarba, zilele lui ca floarea;

Omul fără omenie e ca şi trupul fără suflet;

Omul harnic, muncitor, de pâne nu duce dor.

Omul neslujit/ E ca lemnul necioplit;

Omul se cunoaşte din vorba sa, cum şi nuca cea sacă din uşurinţa sa;

Orice naş îşi are naşul sau Pisica are şapte vieţi

Picătura mică găureşte piatra tare

Ploaia de dimineaţă nu ţine mult.

Popa mănâncă şi de pe viu şi de pe mort

Prin muncă şi stăruinţă/ Vei ajunge la dorinţă

Prostia nu are leac;

Rădăcina e amară, dar roadele dulci;

Rău cu rău dar mai rău fără rău;

Roiul care matca părăseşte / Uşor se prăpădeşte;

Să crezi în Dumnezeu, dar nici de dracul să nu uiţi.

Să nu dea Dumnezeu omului cât poate răbda;

Sîrguinţa/ Ţese pânza,/ Iară lenea/ Pierde vremea.

Soarele, cât de cald, şi tot nu încălzeşte lumea toată.

Spune adevărul că ţi se sparge capul;

Strânge bani albi pentru zile negre.

Şapte vieţi are pisica

Şi-a găsit sacul peticul

Teme-te mai mult de pizma rudei decât a străinului.

Tot învăţul are şi dezvăţ,Pomul se îndreaptă de mic, nu de mare.

Trebuie să joci cum îţi cântă vremea;

Turcul bate, turcul judecă

Ţăranul muncitor/ E vestit ca domnitor.

Un ceas al dimineţii plăteşte cât trei după prânz

Un prieten la nevoie este mai valoros decât un ban în pungă.

Unde e vorbă multă,/ Acolo e treabă scurtă.

Unde străluceşte soarele, luna nu are ce face;

Unde sunt moaşe multe rămâne copilul cu buricul netăiat.

Unde-i fum este şi foc.e a crede.

Unde-i vorbă multă/ Acolo neştiinţă cu mult mai multă.

Unde-s ochii înţeleptului/ Este inima nebunului.

Unul trage, altul face

Vai de cel ce nu ştie nici când să grăiască, nici când să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu ştie
nici ce să grăiască, nici ce să tacă.

Vai de hoţul care e sărac şi de săracul care-i hoţ;

Vara la umbră doarme;

Viaţa fără dragoste e ca ziua fără soare;

Vrajba dintre noi să piară, ca neghina din ogoară;

Vrednicia fără înţelepciune este ca o frumuseţe fără ochi;

Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă;

Vremea le îndreaptă pe toate

Zgârcitul se bucură luând, iar darnicul se mângâie dând.

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

Ziua ceas şi ceasul ziuă