Scribd
Încărcați
183 vizualizări1 pagină

Modul Imperativ

Modul imperativ exprimă o poruncă sau îndemn și are forme doar pentru persoana a II-a singular și plural. La singular, forma imperativului este identică cu cea a indicativului prezent la majoritatea verbelor, în timp ce unele au forme proprii. La plural, forma imperativului este identică cu cea a indicativului prezent.

Încărcat de

CrYs Christine
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
183 vizualizări1 pagină

Modul Imperativ

Modul imperativ exprimă o poruncă sau îndemn și are forme doar pentru persoana a II-a singular și plural. La singular, forma imperativului este identică cu cea a indicativului prezent la majoritatea verbelor, în timp ce unele au forme proprii. La plural, forma imperativului este identică cu cea a indicativului prezent.

Încărcat de

CrYs Christine
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Modul imperativ este un mod personal adică predicative, care exprimă o poruncă un îndemn, o

rugăminte sau un sfat. Prin verbele lamodul imperativ, vorbitorul cere unei persoane sau unui
grup de persoane să îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a
singular și plural. (vino tu, veniți voi; mănâncă tu, mâncați voi)
Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma
persoanei a III-a a indicativului prezent.
mănâncă tu (imperativ) – el mănâncă (indicativ prezent)
citește tu (imperativ) – el citește (indicativ prezent)
Alte verbe au forma imperativului la persoana a II-a singular identică cu forma persoanei a II-a
a indicativului present.
Exemplu:
mergi tu (imperativ) – tu mergi (indicativ prezent)
șezi tu (imperativ) – tu șezi (indicativ prezent)
Există și verbe care au la imperativ, persoana a II-a singular, forme proprii: a veni - vino, a face -
fă, a zice - zi, a duce - du. Forme asemănătoare au și verbele derivate din cele enumerate anterior:
a reveni, a conveni, a preveni, a desface, a reface, a preface, a prezice, a dezice, a conduce, a
reduce.
Toate verbele au formele de imperativ la persoana a II-a plural identice cu formele
indicativului prezent la persoana a II-a plural.
mâncați voi (imperativ) – voi mâncați (indicativ prezent)
citiți voi (imperativ) – voi citiți (indicativ prezent)

S-ar putea să vă placă și