Teoria și metodologia evaluării
Studentă:
Rotaru Claudia-Elena
Metode alternative de evaluare
Autoevaluarea. Jurnalul reflexiv
“Autoevaluarea oferă elevilor ocazia de a-şi dezvolta autonomia deoarece ei ajung să
transfere în diverse situaţii abilitatea de a evalua realizările lor, permite elevilor să îndeplinească
o funcţie altădată rezervată profesorului, iar acesta dispune astfel de mai mult timp pentru a
satisface nevoile individuale ale elevilor săi; elevii dezvoltă prin practicarea autoevaluării
abilităţi din ce în ce mai importante. “ (Constantin Cucoș, 2000, p. 113)
“Autoevaluarea are un rol formativ, profesorul trebuind să încurajeze elevul să îşi
realizeze propria sa evaluare, căci numai aşa rolul formativ al evaluării va fi atins. Pentru
formarea capacităţii de autoevaluare la elevi, specialiştii recomandă o serie de condiţii ce
trebuie îndeplinite de către profesor.
Acestea sunt: prezentarea încă din debutul activităţii a obiectivelor curriculare şi de
evaluare pe care trebuie să le atingă elevii; încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebări legate
de modul de rezolvare a unei sarcini de lucru şi efectele formative ale acesteia şi pentru a
răspunde în scris la acestea; stimularea evaluării în cadrul grupului; completarea la sfârşitul unei
sarcini de lucru importante a unui chestionar de evaluare.” (Neacşu, I.; Potolea, D.; Radu, I.T,
1996)
“Calitatea evaluării realizate de profesor determină capacitatea de autoevaluare a
elevului. „ Interiorizarea repetată a grilelor de evaluare cu care lucrează profesorul constituie o
premisă a validităţii autoaprecierii”
Ce întrebări îşi poate pune elevul după ce rezolvă o sarcină? Iată câteva dintre
acestea:
Există şi un alt mod (metodă) de a rezolva această sarcină?
Am rezolvat sarcina suficient de bine?
Ce ar trebui să fac în pasul următor?
Ce produs, care mă reprezintă, ar trebui sa-l pun în portofoliu?
Deprinderile de autoevaluare nu se formează oricum, ci în anumite condiţii: prezentarea
obiectivelor pe care elevii trebuie să le atingă;
încurajarea elevilor în a-şi pune întrebările de mai sus şi a da răspunsul în scris;
încurajarea evaluării în cadrul grupului;
completarea la sfârşitul unei sarcini importante a unor propoziţii de genul:
“- Am învăţat ... “
“- Am fost surprins de faptul că ... “
“ Am descoperit că ... “
“- Am folosit metoda ... deoarece ... “
“-În realizarea acestei sarcini am întâmpinat următoarele dificultăţi ...”
Profesorii pot dispune de diverse căi pentru a forma la elevi spiritul de evaluare obiectivă.
În acest sens, Constantin Cucoş prezintă câteva posibilităţi:
autocorectarea sau corectarea reciprocă – depistarea greşelilor proprii sau pe ale
colegilor, constituie un prim pas spre conştientizarea competenţelor proprii;
autonotarea controlată – în cadrul unei verificări, elevul poate să îşi acorde o notă, care
este apoi negociată cu profesorul şi cu colegii;; raportarea permanentă la criterii de
evaluare, pe măsură ce elevul învaţă, facilitează capacitatea elevului de a-şi acorda o
notă;
metoda de autoapreciere obiectivă a personalităţii – antrenarea întregului colectiv al
clasei, în vederea evidenţierii rezultatelor obţinute de aceştia, prin coroborarea a cât mai
multe informaţii şi aprecieri, în vederea formării uei reprezentări cât mai clare despre
posibilităţile fiecărui elev în parte şi ale tuturor la un loc.” (Constantin Cucoș, 2000,
p. 114-115)
Jurnalul reflexiv
“Jurnalul este o metodă de autoevaluare utilizată destul de des în spaţiul nord-american.
Menţionarea într-un jurnal a sarcinilor de învăţare, a paşilor parcurşi, a dificultăţilor şi a
reuşitelor poate constitui un bun exerciţiu de reflecţie asupra propriului proces de învăţare. Ca
urmare a derulării unor proiecte naţionale, în unele şcoli din România, utilizarea jurnalului a
devenit deja o practică de succes. Iată care poate fi structura caietului în care cel care învaţă ţine
un jurnal.” (Mirela Mihăiescu, 2011, p. 82-83)
“Întregul demers evaluativ realizat prin îmbinarea metodelor tradiţionale şi alternative de
evaluare dezvoltă elevului o conştientizare a funcţionării sale cognitive şi o investigare-
căutarecercetare personală (cu ajutorul profesorului) a mijloacelor pentru a regla propria
învăţare.
Metodele tradiţionale şi alternative de evaluare trebuie privite ca modalităţi evaluative
complementare, nu exclusive pentru că ele nu acoperă întreaga realitate supusă evaluării şi au
particularităţi distinctive; se impune cerinţa ca fiecare dintre acestea să fie cunoscute şi
respectate la clasă de către cadrul didactic. Pentru a evidenţia aspectele esenţiale pe care trebuie
să le cunoască fiecare profesor, vă propunem o prezentarea sintetică a principalelor metode
complementare de evaluare, cu precizarea scopului utilizării, a instrumentelor adecvate, respectiv
a etapelor specifice.
Jurnalul reflexiv (“reflexive diary”) face parte din rândul metodelor alternative de
evaluare şi cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. Este o
“excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în
reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a
dobândit în timpul derulării acestuia.
Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă
despre propriile procese mintale. În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat experienţe,
sentimente, opinii, gânduri împărtăşite cu un punct de vedere critic. Prin metoda jurnalului
reflexiv se urmăresc trei aspecte: autoreglarea învăţării, controlarea acţiunilor desfăşurate asupra
sarcinii de învăţare şi controlarea cunoaşterii obţinute. În elaborarea jurnalului reflexiv, elevului i
se poate cere să răspundă la următoarele întrebări:
- Ce ai învăţat nou din această lecţie?
- Cum ai învăţat?
- Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare?
- Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante?
- Care din ideile discutate necesită o clarificare?
- Ce dificultăţi ai întâmpinat?
- Cum poţi utiliza în viitor această experienţă de învăţare?
- În ce măsură ceea ce ai studiat la cursuri ţi-a satisfăcut aşteptările?
- Ţi-a plăcut experienţa de învăţare? Dacă nu, de ce?
- Dacă ai putea schimba ceva, ce ai face?
- Adaugă alte comentarii care te preocupă.
Avantajele metodei: Jurnalul reflexiv este o metodă reflexivă, deschisă şi flexibilă de
evaluare. Elevul îşi poate exprima propriile nemulţumiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi
dorinţele şi satisfacţiile. Profesorul poate afla şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării
şi astfel îl poate ajuta pe elev în sporirea calităţii instruirii. Se realizează o comunicare mai bună
între professor şi elev.
Dezavantaje: Elaborarea jurnalului reflexiv solicită disciplină şi notarea cu regularitate a
reprezentărilor elevilor, precum şi a punctelor de vedere critice. Nu este uşor de întocmit jurnalul
reflexiv, deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să reflecte asupra muncii lor.” (Mirela Mihăiescu,
Viorica Pop, 2011, p. 25-27)
Bibliografie:
Neacşu, I.; Potolea, D.; Radu, I.T. – Reforma evaluării în învăţământ – concepţii şi
strategii, Ministerul Învăţământului, Bucureşti 1996
Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, anul 1996, Iași
Mirela Mihăiescu, Viorica Pop, Evaluarea formativă în contextual învățării, anul 2011,
București