Modelarea geometrică

Primele metode de modelare a unui obiect sau bazat pe proiectarea unei piese
pe măsura desenării 2D.
În aceste condiţii proiectantul furnizează informaţii de prelucrare a piesei
folosind simboluri de fabricaţie, toleranţe şi dimensiuni.
Pe măsura dezvoltării calculatoarelor şi a puteri de calcul disponibilă acestora
modele de modelare urmau dă prezinte un model al piesei ca o formă 3D.
Procesul de reprezentare a formei 3D prin relaţii care pot fi manipulate
utilizând un sistem computerizat este numit modelarea geometrică.
Modelarea geometrică sa dezvoltat de la schemele de modelare tip cadru de
sârmă şi de modelare a suprafeţelor la modelarea solidă.
Modelul unei piese care este realizat folosind o metodă de modelare geometrică
este numit model geometric sau model CAD.
Componenţa unui program CAD care construieşte modelul geometric al
obiectului proiectat în memoria calculatorului se numeşte „modelor geometric”.
Modeloarele iniţiale 3D reprezentau în înregistrau un obiect prin vârfurile şi
prin muchiile lui. Un asemenea model este numit model tip cadru de sârmă. Un
model cadru de sârmă în general este un model ambiguu şi de aceea aria suprafeţei
şi volumul presei nu pot fi calculate.
Un alt tip de modelor 3D este numit modelor de suprafaţă. Acesta menţine
suprafeţele unui obiect, fiecare obiect în modelul de suprafaţă este definit ca o
suprafaţă de formă liberă care este reprezentată prin mai multe petice bicubice,
fiecare petic bicubic este definit prin ecuaţii cubice de 2 parametri care variază de
la 0 la 1 şi care definesc toate punctele pe suprafaţă.
Un model de suprafaţă este potrivit pentru a fi folosit la vizualizarea obiectului
şi pentru prezentarea estetică a proiectelor unor obiecte complexe de ex.: caroserii
de maşină.
Modeloarele solide au învins limitele modeloarelor tip cadru de sârmă şi de
suprafaţă şi pot di utilizate pentru a determina volumul unui obiect. Un model
solid al unui obiect este reprezentat prin „primitive pătratice” sau prin entităţi.
Exemple de primitive pătratice sunt cilindri, blocuri, sfere, conuri.

Clasificarea modelelor geometrice tridimensionale

Modelele geometrice 3D se clasifică în 3 grupe:

 modele tip cadru de sârmă (Wireframe);
 modele de suprafaţă (Surfaces);
 modele solide (Solid models).

1
 Modele tip cadru de sârmă

În esenţă un model tip cadru de sârmă este cea mai simplă descriere a unui
model 3 D. reprezentarea virtuală a unui astfel de model pe ecranul calculatorului
este dată de linii caracteristice şi puncte.
Din punct de vedere matematic modelul tip cadru de sârmă consideră corpul
definit de vârfuri (vertex) şi conexiunile dintre ele reprezentând muchiile ca date
topologice, practic modelarea de tip Wireframe este cea mai simplă şi rapidă
metodă de creare a unui model geometric 3D caracterizat şi de alte avantaje:
- un model tip cadru de sârmă este stocat în memoria calculatorului ca o
structură de date foarte simplă.
- permite o vizualizare rapidă a obiectului modelat geometric.
- ocupă un spaţiu de memorie redus.
Dezavantajele acestor modele sunt:
- conţine o cantitate minimă de informaţie;
- descrierea matematică a modelului nu oferă informaţii despre frontierele
interioare şi exterioare, fără aceste informaţii este imposibil de calculat
proprietăţile de masă şi de volum a obiectului, generarea traseului sculei
pentru prelucrare, ori generarea reţelelor pentru analiză cu elemente finite.
- eliminarea liniilor ascunse şi rândurile cu umbrire nu pot fi realizate în mod
automat;
- posibilităţi limitate de construcţii geometrice;
- la crearea unor astfel de modele utilizatorul se poate confrunta cu
următoarele probleme:
- posibilitatea de a crea modele ambigue
- posibilitatea de a crea obiecte non-sens
- lipsa de coerenţă grafică sau vizuală

Modele de suprafaţă

Modelele de suprafaţă au un rol important în industrie pentru că ele reflectă o

descriere exactă a suprafeţei unui obiect. Descrierea unei suprafeţe este variată
adică o suprafaţă plană poate fi reprezentată în diferite moduri: folosind o ecuaţie
analitică, parametrică, un vector normal şi un punct pe suprafaţă.
În sistemele CAD convenţionale utilizarea suprafeţelor este de obicei limitată,
sistemele CAD moderne folosesc o varietate de forme pentru reprezentarea
suprafeţelor sculpturale.
Una dintre cele mai răspândite este reprezentare B-Spline, ecuaţia care descrie
B-Spline este în funcţie de parametri.
Corespunzător descrierii matematice modelul de suprafaţă conţine informaţii
despre suprafeţe a căror grosime este neglijabilă, conexiunile acestora şi despre
punctele de sfârşit conţinute în descrierea cadrului de sârmă.

2
 Astfel pot fi determinate ecuaţiile suprafeţei, ecuaţiile curbelor şi a
coordonatelor punctelor folosite la construcţia modelului geometric pe ecranul
calculatorului.
Sistemele de modelare a suprafeţelor sunt folosite pentru crearea modelelor cu
suprafeţe complexe cu scopul ca modelul să fie utilizat pentru evaluarea estetică a
obiectului iar descrierea matematică este folosită pentru generarea traseului sculei
şi a fişierului NC pentru prelucrarea suprafeţelor.

Modele solide

Pentru că nu există ambiguitate în folosirea modelului solid la reprezentarea

unui obiect 3D real importanţa utilizării modelării solide a trebuit să fie în mare
măsură recunoscută.
Modelele solide pot să susţină un domeniu larg de activităţi, cum ar fi:
verificarea interferenţei, calcularea volumului şi aria suprafeţei, analiza cu
elemente finite şi generarea programelor NC pentru prelucrare.
În general majoritatea sistemelor de modelare solidă au adoptat ca metode de
reprezentare a solidelor fie metoda numită geometria solidă constructivă fie
reprezentarea prin frontiere.

Metode de modelare geometrică 3D

Modelarea solidă , este metoda de reprezentare neambiguă a pieselor solide

care compun un obiect cunoscută de asemenea cu numele de Modelare Volumică.
Alte metode de modelare cuprind modelele de suprafaţă larg folosite în
industria bunurilor de larg consum precum şi în animaţia computerizată.
Principalele utilizări ale modelării solide sunt:
- pentru proiectarea asistată de calculator, analize inginereşti, grafica
computerizată şi animaţie, fabricarea rapidă a prototipurilor, teste medicale
precum şi pentru vizualizarea produsului.
Sunt 3 metode superioare folosite pentru modelarea Solidă:
 geometria solidă constructivă (Constructive Solid Geometry - CSG)
 reprezentarea prin frontiere (Boundary – Representation- B-Rep)
 subdiviziunea spaţială.
Geometria solidă constructivă este o metodă folosită în modelarea solidă,
această metodă este frecvent folosită în domeniul ingineriei mecanice deoarece
aceasta realizează o descriere analitică precisă a modelului proiectat.
Obiectele solide simple folosite pentru reprezentarea geometrică a unui obiect
sunt numite primitive geometrice.
Tipic primitivele geometrice sunt obiecte de formă simplă cum ar fi cuburi,
cilindri, conuri, piramide, sfere, , ..? şi ..? (plan înclinat).

3
 Operaţii Booleene şi efectul aplicării operaţiilor Booleene asupra
primitivelor geometrice.

O piesă este modelată prin aplicarea „operaţiilor Booleene” aplicată asupra

primitivelor.
Datorită setului de primitive disponibile relativ restrâns utilizarea modeloarelor
solide actuale este dificilă iar dezavantajele acestora constă în limitări de
reprezentare geometrică.
Acest dezavantaj a făcut ca modelatoarele clasice să fie ocolite de utilizatori
care trebuie să proiecteze obiecte cu forme complexe.
Un alt mod de abordare este de a utiliza metoda de proiectare bazată pe
caracteristici care sunt uneori numite caracteristici de formă.
Metoda de proiectare bazată pe caracteristici realizată un model cu caracter de
formă şi stochează caracteristicile într-o bază de date.
În ceea ce priveşte modelarea solidă o stratagemă reuşită pentru aceasta trebuie
să fie:
1. * perfectă, neambiguă şi unică.
2. potrivită pentru clasa de componente mecanice.
3. practică de utilizat cu calculatoarele actuale
Pentru reprezentarea strictă a corpurilor solide sunt cunoscute mai multe
metode. Printre aceste metode sunt:
 geometria solidă constructivă (Constructive Solid Geometry – CSG)
 reprezentarea prin frontiere (Boundary Representation- B-Rep). Sau hibridă
dintre ele.
Aceste metode sunt folosite de modeloarele solide actuale.
În metoda CSG obiectele sunt reprezentate sub forma unor colecţii de primitive
între care se aplică operaţii booleene.
Operaţiile booleene sunt: reuniunea, intersecţia şi diferenţa.
În reprezentarea prin frontiere obiectele sunt reprezentate prin colecţii de
suprafeţe care împreună formează frontiera acestuia.
Topologia unui model obţinut prin metoda de reprezentare prin frontiere este
dată de relaţia prin suprafeţe, muchii şi vârfuri,
Muchiile sunt obţinute prin intersecţia între suprafeţe. Muchiile pot fi porţiuni
de linii drepte sau curbe spaţiale aproximat.
În reprezentarea prin frontiere fiecare suprafaţă este împărţită în faţete sau
petice plane.

4
 Setul de primitive admisibile este limitat de fiecare pachet de program.
Obiectul este construit din primitive cu ajutorul unui set de operaţii numite operaţii
booleene care sunt: reuniunea, intersecţia, diferenţa.
Echivalentul operaţiilor booleene în comenzi AutoCAD sunt: Union, Subtract,
Intersect.

Obţinerea modelelor solide de revoluţie

Acestea sunt generate prin rotirea unui contur plan închis în juril unei axe de
rotaţie. Unghiul de rotaţie poate fi + sau – şi poate fi cuprins între 0o şi 360o.
Comanda echivalentă pentru obţinerea modelelor solide de revoluţie este
REVOLV.
Modele obţinute prin translatarea unui profil de-a lungul unei curbe directoare.
Sunt cele mai complexe modele dintre modelele obţinute prin deplasarea unui
contur de-a lungul unei curbe directoare, complexitatea lor se referă la
complexitatea geometrică, dar şi la modelul matematic folosit pentru generarea lor.
Traiectoria de generare a modelului este o curbă spaţială oarecare.
Comanda AutoCAD echivalentă pentru obţinerea solidelor de translaţie este
SWEEP.