PĂPĂDIA – PLANTA MEDICAMENT

Legenda păpădiei – o lecție de seninătate

Cândva, demult, pe când oamenii nu erau așa cum îi știm noi astăzi, Îngerul
florilor a fost trimis să aleagă floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor.
El se reîntorsese pe pământ și începuse să caute în păduri, prin grădini și
câmpii. După un timp, a ajuns într-un răzor plin de lalele roșii și portocalii,
ridicate semeț spre cer, și le-a întrebat: „Unde v-ar plăcea cel mai mult să trăiți?”
Lalelele i-au răspuns: „Cel mai mult ne-ar plăcea să trăim pe pajistea unui castel,
unde culorile noastre fierbinți ar contrasta cu zidurile cenușii ale zidurilor. Ne-ar
plăcea să fim atinse de către o prințesă care să ne mărturisească zi de zi cât de
frumoase suntem”. Îngerul și-a întors cu întristare ochii de la lalele și a întrebat
trandafirul: „Care crezi că ar putea fi locul tău preferat?” Acesta i-a răspuns:
„Mi-ar plăcea să mă înalț pe zidurile unui castel căci sunt fragil și delicat și nu aș
putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de îngrijire și de un adăpost
primitor”. Din nou, îngerul florilor s-a posomorât și s-a îndreptat în pădure către
o violetă, pe care a întrebat-o: „Unde ți-ar placea cel mai mult să trăiești ?” Aici,
în codru, unde sunt ascunsă de ochii tuturor”, i-a răspuns violeta. „Pârâul îmi
răcorește rădăcinile, iar copacii mă adăpostesc de fierbințeala amarnică a
soarelui”. Îngerului nu i-a plăcut însă nici cele spuse de către violetă și a străbătut
pământul până când a ajuns la o păpădie prinsă adânc în țarina unei pajiști.
Îngerul a întrebat-o: „Care este locul în care ți-ar plăcea cel mai mult să
trăiești?” „Vai!”, a oftat păpădia, „aș vrea să trăiesc oriunde aș putea fi găsită
cât mai repede de către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă
peste câmpii. Aș vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre
pietrele din oraș, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și
1
pufoasă”. „Tu ești floarea care îmi place cel mai mult!”, a exclamat îngerul,
adăugând: „Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara și vei fi numită floarea
copiilor!!!”
(The Legend of the Dandelion, apărută în revista The Reading Eagle, 24 iulie
1925)

Păpădie

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă

erbacee din familia compozitelor, cu frunze
lungi, crestate și cu flori galbene grupate în
capitule. Mai este numită și buhă, bășina
porcului, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea,
mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii,
floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-
Clasificare științifică
mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului,
Regn: Plantae
flori-galbene, gălbinele-grase, gușa-găinii,
Diviziune: Magnoliophyta
ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor,
Clasă: Magnoliopsida pui-de-gâscă etc.
Ordin: Asterales

Familie: Asteraceae

Gen: Taraxacum

Specie: T. officinale

Nume binomial

Taraxacum officinale

2
Scurt istoric
Primele mențiuni ale păpădiei ca și medicament se găsesc în lucrările medicilor
arabi din secolele X și XI, care vorbeau despre ea ca despre un soi de andive, cu
denumirea de Taraxcacon. În Țara Galilor este menționată în scrieri medicale ce
datează din secolul XIII. În trecut, rădăcinile și frunzele de păpădie erau folosite
pentru a trata afecțiunile ficatului. Nativii americani fierbeau planta și beau
conținutul pentru a trata bolile de rinichi, hematoamele, boli de piele, arsurile și
deranjamentele stomacului. În medicina tradițională chineză păpădia era folosită
pentru tratarea problemelor stomacale, apendicită, precum și pentru probleme ale
sânilor, cum ar fi inflamațiile sau lipsa laptelui. În Europa era folosită pentru
tratarea febrei, problemelor oculare, diabet și diaree.

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in

Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia
(India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si
Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului,
flori-galbene, laptuca, lilicea, papa-gainii, pui-de-gasca etc. Aceasta planta, vazuta
pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana
suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de
valoroasa.
Păpădia este o plantă perenă ierboasă, care creşte până la înălţimi de 10-30 cm.
Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galbenă apare în
aprilie şi mai. Floarea este urmată de seminţe, fiecare încununată de perişori moi,
care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei.

3
Care părţi se folosesc din papadie?

Frunzele păpădiei acționează ca un diuretic, crescând cantitatea de urină pe care

organismul o [Link] tinere se recolteaza [Link] se
recolteaza in mai,iunie si [Link] sunt folosite pentru a stimula pofta
de mâncare şi a ajuta digestia. Florile de păpădie au proprietăţi antioxidante.
Păpădia poate ajuta, de asemenea, la îmbunătăţirea sistemului imunitar.

Departamentul de Chimie si Biochimie al Universitatii Ontario a demonstrat ca

extractul din radacina de papadie poate induce eficient apoptoza melanomului.
Radacinile de papadie contin taraxacina – un principiu amar deosebit de valoros in
tratarea bolilor digestive. Frunzele contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C si
[Link] regula, medicii specialisti in bolile de ficat stiu ca papadia are o influenta cat
se poate de benefica asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consuma cate
5-6 pe zi, in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica. In icter si in afectiunile
splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes.

4
Experţii în plante folosesc rădăcina de păpădie pentru detoxifierea ficatului și a
vezicii biliare, precum și frunzele păpădiei pentru a sprijini funcţia renală. Frunzele
de papadie actioneaza ca un diuretic, crescand cantitatea de urina.

Florile de papadie au proprietati antioxidante si pot ajuta, la intarirea sistemului

imunitar. Unii specialisti recomanda radacina de papadie pentru detoxifierea
ficatului si a vezicii biliare, papadia avand rol de adjuvant al functiei renale.

Compusi activi

Rădăcina şi frunzele sunt bogate în fructoză şi insulină; conţin principii active

(lactone), acizi fenolici şi steroli. Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de
potasiu şi cumarine.

Cei mai activi compuși din păpădie se pare că sunt eudesmanolidele și

germacranolidele, substanțe caracteristice numai acestei plante. Alți compuși
includ taraxol, taraxerol, taraxasterol, împreună cu stigmasterol, beta-sitosterol,
acid cafeic și acid p-droxifenilacetic.

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta
rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

5
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la
10 pe zi, cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea
se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust
amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca

cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor
extraordinar.
Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele
si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de
substante care se elimina greu.
Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele
stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine
substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de
metabolism.
Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile
ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini
proaspete.

6
In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes.
Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect
depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele
fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui
ingrosat.
Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca
produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii.
Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete
astfel un “chip mai luminos”.

Păpădia are proprietăţi nutritive esențiale pentru întregul corp. Frunzele de păpădie
sunt bogate în substanțe nutritive, în special vitaminele A, C, și K şi în minerale
precum calciu, potasiu, fier şi mangan. Frunzele, care au un gust un pic similar cu
rucola, conţin mult beta – caroten, care este cea mai comună sursă de vitamina A.
Doar o porţie de frunze de păpădie conține până la de două ori doza zilnică
necesară de vitamina A. În plus, ne oferă până la 50 % din necesarul zilnic de
vitamina C și sunt, de asemenea, o sursă bună de vitamina E. Rădăcina și frunzele
pot fi adăugate în salate alături de alte legume, însă pentru că păpădia este uşor
amară, mergeţi pe ideea de puţin!

Florile de păpădie sunt, de asemenea, comestibile, având rol terapeutic de a stimula

stomacul, splina, pancreasul şi digestia în general. Acestea conţin compuşi numiţi
flavonoide, care dau florilor culoarea galben. Flavonoidele sunt aceiași antioxidanţi
care se găsesc în vinul roşu şi în ceaiul verde, care ajută în lupta împotriva bolilor.
Puteți adăuga petale de flori direct în salate sau le puteţi prăji uşor în ulei de
măsline alături de alte legume.

7
Petalele de flori sunt folosite şi pentru a face vin de păpădie iar rădăcinile sunt
folosite pentru celebra cafea fără cofeină din păpădie.

Rol de detoxifiere a ficatului

Rădăcina de păpădie este similară cu un bitter digestiv datorită proprietăţilor ei de

a stimula producţia de sucuri digestive și bilă. Aceasta poate fi, de asemenea, utilă
pentru inflamaţia si congestia ficatului și vezicii biliare.

Păpădia este aşadar un foarte bun diuretic natural, care elimină toxinele şi purifică
sângele. Prin purificarea sângelui, ficatul este eliberat de stres căci are mai puțin de
lucru. Pentru mulți dintre noi, ficatul este supraîncărcat cu volumul de muncă
depus de zi cu zi. Ficatul este organul care descompune majoritatea
medicamentelor pe care le luăm și elimină metaboliți din alcool și alimente grase.
Păpădia aduce beneficii nu numai pentru ficat, dar, de asemenea, şi pentru
partenerul său digestiv, vezica biliară. Vezica biliară este responsabilă pentru un
flux biliar adecvat care să utilizeze grăsimile în mod corespunzător.
8
Păpădia este, de asemenea, de mare ajutor pentru diabetici, deoarece ajută
organismul să producă insulina şi controlează glicemia. De asemenea, joacă un rol
important în sănătatea oaselor fiind o bună sursă de calciu.

Cum scăpăm de retenţia de apă

Retenţia de apă este o reală problemă pentru multe persoane, mai ales că stilul de
alimentaţie din zilele noastre presupune consumul a prea multă sare. Frunzele de
păpădie reprezintă un diuretic eficient, ajutând la eliminarea apei în exces din
organism şi scăzând în mod implicit tensiunea arterială. Frunzele sunt o sursă
naturală bogată de potasiu, un mineral care este de multe ori pierdut în timpul
urinării, ceea ce sugerează ca planta poate fi folosită în condiții de siguranță chiar
și atunci când retenţia de apa este relaţionată de probleme cardiace.
Atât frunzele de păpădie cât şi rădăcina se pot bea ca ceai sau sub forma de
capsule.

Papadia in medicina traditionala chineza

In medicina traditionala chineza, papadia este adjuvant pentru vindecarea

problemelor stomacale, apendicitei si unora dintre manifestarile de la nivelul
sanului, cum ar fi inflamatia sau lipsa fluxului de lapte.

Care părţi se folosesc din papadie?

Frunzele păpădiei acționează ca un diuretic, crescând cantitatea de urină pe care

organismul o produce. Frunzele sunt folosite pentru a stimula pofta de mâncare şi a
ajuta digestia. Florile de păpădie au proprietăţi antioxidante.

9
Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta
rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la
10 pe zi, cat papadia este inflorita.

Păpădia poate ajuta, de asemenea, la îmbunătăţirea sistemului imunitar.

Experţii în plante folosesc rădăcina de păpădie pentru detoxifierea ficatului și a
vezicii biliare, precum și frunzele păpădiei pentru a sprijini funcţia renală.

Deci, acesta planta miraculoasa are urmatoarele functii:

 Ajuta digestia – Papadia actioneaza ca un laxativ moderat, care ajuta

digestia, stimuleaza apetitul si echilibeaza cantitatea de bacterii bune din
intestin.
 Sprijina buna functionarea a rinichilor – Prin faptul ca este diuretica,
papadia ajuta rinichii sa elimine toxinele, sarea si excesul de apa. De
asemenea inhiba dezvoltarea florei microbiene in sistemul urinar.
 Imbunatateste functiile ficatului – Este un fapt cunoscut de catre medicina
populara de milenii dar rolul papadiilor in imbunatatirea functiilor ficatului,
prin stimularea eliminarii toxinelor si echilibrarea hidratarii si a nivelului
electrolitilor au fost confirmate si stiintific.
 Este un puternic antioxidant – Fiecare particica din papadie, in special
frunza, este bogata in antioxidanti, care previn formarea radicalilor liberi si
actiunea acestora asupra celulelor, avand ca efect incetinirea procesului de
imbatranire celulara.
 Adjuvant in diabet – Ultimele studii arata ca papadiile ajuta la reglarea
zaharului din sange si a nivelului insulinei.

10
  Hipertensiune arteriala – Ca diuretic, papadia creste cantitatea de urina
care, la randul ei, scade tensiunea arteriala. Potasiul si fibrele din
componenta ei sunt, de asemenea, eficiente in scaderea tensiunii.
 Colesterolul – Sunt studii la inceput de drum, care arata o legatura directa
intre consumul papadiilor si nivelul colesterolului.
 Functionarea bilei – Papadiile cresc productia de bila si reduc inflamatiile,
ajutand astfel la buna functionare a acesteia, in special in cazul blocajelor.
 Afectiuni inflamatorii – Acizii esentiali si fitonutrinetii din papadie reduc
efectul afectiunilor inflamatorii, in special durerile si transpiratia abundenta.
 Intarirea sistemului imunitar – Studiile pe animale au arata ca papadiile
intaresc sistemul imunitar in lupta cu fungii si microbii.

Valori nutritionale 1 cana de papadie:

 Calorii: 25
 Sodiu: 23 mg

 Potasiu: 218 mg
 Carbohidrati: 5 g

11
  Fibre dietetice: 7% din doza zilnica recomandata

 Vitamina K: 535% din doza zilnica recomandata

 Vitamina A: 111% din doza zilnica recomandata
 Vitamina C: 32% din doza zilnica recomandata

 Calciu: 10% din doza zilnica recomandata

 Fier: 9% din doza zilnica recomandata

 Magneziu: 5% din doza zilnica recomandata

Masuri de precautie

Utilizarea plantelor este o abordare de lunga durata in scopul de a intari organismul

sau pentru tratarea unor afectiuni. Plantele medicinale, chiar daca sunt benefice in
majoritatea cazurilor, pot contine componente care pot declansa reactii adverse sau
pot interactiona in mod negativ cu alte plante, suplimente sau medicamente
utilizate.

Papadia este, in general, considerata a fi sigura pentru consum, insa unele persoane
pot dezvolta o reactie alergica la atingerea papadiei sau chiar leziuni bucale dupa
utilizare. Daca sunteti alergic la ambrosie, crizanteme, galbenele, musetel, coada
soricelului, margarete sau iod, ar trebui sa evitati consumul de papadie.

La unii oameni, papadia poate provoca aciditate gastrica si arsuri. Persoanele cu

probeleme renale, disfunctii ale vezicii biliare sau calculi biliari ar trebui sa solicite
parerea unui specialist inainte de a incepe sa consume papadie sau produse ce au la
baza papadia.

12
Interactiunea cu alte medicamente:
 Antiacide - Papadia poate creste cantitatea de acid din stomac, deci
antiacidele pot sa nu interactioneze cu papadia.
 Medicamente anticoagulante - Teoretic, papadia poate creste riscul de
sangerari, mai ales atunci cand folositi un medicament care dilueaza sangele
cum ar fi aspirina, coumadin sau clopidogrel (plavix).
 Diuretice (pastile de apa) - Papadia poate actiona ca diuretic, crescand
cantitatea de urina pentru a ajuta organismul sa elimine surplusul de lichid.
Daca utilizati diuretice eliberate cu prescriptie medicala sau alte plante care
pot actiona la randul lor ca si diuretic, exista un risc de a suferi un
dezechilibru electrolitic.
 Litiu - Studiile pe animale sugereaza ca papadia poate accentua efectele
secundare ale utilizarii litiului.
 Ciproflaxin - O specie de papadie, Taraxacum mongolicum, numita de
asemenea, papadia chineza, poate reduce absorbtia de ciproflaxin, antibiotic
din tractul digestiv. Cercetatorii nu au stabilit inca, daca orice specie de
papadie are aceeasi interactiune cu acest medicament.
 Medicamente pentru tratarea diabetului zaharat - Teoretic, papadia
poate reduce nivelul de zahar din sange. Daca luati insa medicamente
impotriva diabetului zaharat, papadia poate creste de fapt, nivelul de zahar
din sange.

13
 Retete pe baza de papadie:

Salată din flori de păpădie

Știm că o vezi pe marginea drumului, în general, și nu te prea încumeți să o culegi,

mai ales pentru a o prepara în stare crudă.Plus că nu ai mâncat niciodată până acum
păpădie. Dar florile de păpădie pot fi ingredientul principal dintr-o salată de
primăvară absolut delicioasă și perfectă pentru curățarea bilei, de exemplu. Asta nu
înseamnă că trebuie să exagerezi cu ea, dar este utilă pentru detoxifiere.

Ingrediente:
 20 g de flori de păpădie

 o salată verde

 1-2 linguri ulei de măsline presat la rece sau de floarea soarelui

 sucul de la o lămâie, puțină sare.

 Se mai pot adăuga castravete, ceapă verde sau orice altă combinație care vă e pe
plac.

Florile de păpădie se culeg și se spală, se curăță de insecte și se amestecă cu restul

ingredientelor. Salată este, într-adevăr, puțin amară, așa că ar fi minunat dacă ați
putea să o combinați cu avocado, pentru a tăia din amăreala păpădiei. Gustul amar
din păpădie stimulează pofta de mâncare.

14
 Salată din frunze de păpădie
Frunzele de păpădie sunt mai amare decât florile. Așa că înainte de a le pune în
salată le puteți opări puțin sau le puteți ține jumătate de oră în apă cu puțină sare.

Ingrediente:
 o salată verde mică

 o mână frunze de păpădie

 castraveți

 ridichi

 ceapă verde

 oțet balsamic

 sare

Se spală frunzele de salată și păpădie, sub jet de apă, apoi se pun într-un bol. Se
curăță ceapa, ridichile, castraveții, apoi se feliază și se adaugă în bolul în care este
deja salata verde. Se presară sare, se stropește cu puțin ulei și oțet balsamic, apoi se
amestecă.

Din rădăcina de păpădie se poate prepara ceai, tinctură sau sirop.

Folosește pulberea de rădăcină de păpădie

Rădăcinile păpădiei se lasă la uscat pentru 5-6 zile. Când rădăcina este suficient de
uscată și trosnește între degete, poate fi transformată în pulbere.

15
Se ia câte 1 linguriță pe zi, amestecată cu apă rece sau suc de legume și fructe.
Acesta nu este un tratament care funcționează peste noapte. Abia în câteva luni
starea ta de sănătate se va îmbunătăți considerabil, pe măsură ce celulele
canceroase vor fi distruse.

Siropul de papadie – Preparare

Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii

pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de
papadie in stare cat mai proaspata.
Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se
pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala
de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.
A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu
ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o
jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante
chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune
fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic.
Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili
adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros
(datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un
sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este
absolut delicios.

16
17
18
19
20
 BIBLIOGRAFIE

[Link]

[Link]

[Link]

[Link]
din-ea/

[Link]

[Link]

[Link]

21