22.

TETRAPODE – caractere generale

- este un supranume dat claselor Amphibia, Reptilia, Aves şi Mammalia
- prima din aceste clase, amfibienii, nu este un grup unitar, dar celelalte 3 clase (reptile, păsări şi
mamifere) constituie fiecare un grup unitar şi monofiletic
- sunt reunite în supraclasa (diviziunea) tetrapode numai pe baza a două caractere:
1. membrele perechi au conformaţia unui membru pentadactil, alcătuit din 3 segmente succesive
de la axa corpului spre periferie: stilopod, zigopod şi autopod
2. sunt vertebrate primar terestre cu respiraţie aeriană
- prin aceste caractere sunt fundamental diferite de peşti
- amfibienii sunt eventual tetrapode polifiletice, dar reptilele descind fără îndoială din
stegocefali, un grup fosil de amfibieni
- din reptile descind păsările şi mamiferele

23. Ordinul broaşte sau anure

- sunt amfibieni la care coada a dispărut, iar extremităţile sunt adaptate biologic şi anatomic la
locomoţia prin salturi
- saltul broaştei are 3 momente: decolare, zbor, aterizare; saltul a apărut ca locomoţie terestră pe
baza lungimii inegale a membrelor anterioare şi posterioare; decolarea este urmarea impulsului
dat de membrele posterioare, cu cât lungimea acestora este mai mare, cu atât distanţa parcursă în
zbor este mai mare; la aterizare corpul se sprijină pe membrele anterioare, scurte şi groase.
- În ce priveşte distribuţia lor geografică, cea mai mare concentraţie de genuri şi specii se află în
zona tropicală; ajung în Eurasia departe spre nord până în zona subarctică; mai multe specii
trăiesc pe platouri înalte, aproape de limita zăpezilor eterne (în lacul Titicaca, la altitudinea de
3.816 m se află populaţii de broaşte gigantice – Telmatobius marmoratus, de 60 cm lungime şi
0,5 kg greutate)
- reproducerea are ca premisă întâlnirea indivizilor în perioada de maturitate şi receptivitate
sexuală, broaştele găsindu-şi perechea sexuală cu ajutorul sunetelor emise; vocea are funcţie de
apel sexual, fiind amplificată la masculi prin rezonatori (saci pieloşi) care se formează în
asociere funcţională cu maturarea gonadelor
- nutriţia – toate broaştele sunt zoofage ca adulţi, înghit orice pradă vie, în funcţie de mărimea
acesteia şi mărimea gurii deschise; prind prada stând la pândă, cu ajutorul limbii ce poate fi
proiectată în faţă; broaştele consumă în special viermi, melci mărunţi, insecte (chiar albine şi
viespi); broaştele mari vânează broaşte mai mici, păsări şi mamifere mărunte (Ceratophrys
dorsata din America de Sud are o gură atât de mare încât poate înghiţi pui de găină, şoareci şi
chiar şobolani)
diverse specii posedă glande veninoase care produc un venin ucigător asupra altor broaşte, fiind
fie urticant (Bombina din Europa) fie chiar neurotoxic (Phyllobates latinasus din America de
Sud).
Bombina bombina – buhai de baltă cu burta roşie
Bufo bufo – broasca râioasă
Rana esculenta – broasca mică de lac
Hyla arborea - brotăcelul

Reptile actuale
24. Ordinul ţestoase (Testudines, Chelonia)
- se deosebesc de toate celelalte reptile actuale prin închiderea corpului într-o platoşă osoasă,
formată dintr-o componentă dorsală (carapace) şi una ventrală (plastron).
- prezenţa acestei platoşe este asociată este asociată cu modul de viaţă terestru, eventual
“zdrobitor de desiş” şi săpător
- platoşa osoasă s-a păstrat în cursul evoluţiei ordinului la toate familiile terestre ca şi la cele care
trăiesc în terenuri înmlăştinite, ape dulci şi marine
- carapacea nu dă siguranţă absolută în lupta pentru existenţă, dar oferă un grad mare de utilitate
şi confort, astefl că a fost menţinută de selecţia naturală
- ţestoasele actuale nu au dinţi; cele terestre sunt ierbivore, cele dulcicole ihtiofage iar cele
marine includ atât forme ihtiofage cât şi ierbivore
- se deplasează încet; în caz de pericol se paără pasiv, trăgându-şi capul şi picioarele sub carapace
- sunt foarte longevive, trăind în medie între 50 – 100 de ani
Reprezentanti
Testudo hermanni – la noi se întâlneşte în S-V Olteniei, valea Cernei şi în defileul Dunării
T. graeca – în Dobrogea cu excepţia Deltei
Geochelone elephantopus – ţestoasa uriaşă din ins. Galapagos (lungimea carapacei este de 110
cm, înălţimea de 60 cm, greutatea de până la 250 kg.)
Emys orbicularis – specie dulcicolă

25. Ordinul şerpi (Serpentes sau Ophida)

- sunt reptile lipsite de membre, cu corp cilindric, ochi acoperiţi de o membrană nictitantă
transparentă şi imobilă, ureche externă absentă,
- au organe specializate de termolocaţie la distanţă, care captează undele termice emise de un
corp animal
- limba bifidă este principalul organ tactil de orientare
- şerpii înghit prada întreagă, fără să o sfâşie, datorită deschiderii largi a cavităţii bucale – pot
înghiţi obiecte de hrană de 2 – 3 ori mai mari decât ei înşişi; există şi limite, astfel un piton de 10
m lungime nu poate înghiţi un cal sau o vită, doar cel mult un purcel sau un pui de cerb
- hrana lor este numai de origine animală, majoritatea vânând prada vie, foarte puţini hrănindu-se
cu cadavre
- un mecanism vechi pentru uciderea prăzii este încolăcirea în jurul animalului prin şi
sugrumarea acestuia prin constricţia musculaturii
- în cursul evoluţiei a apărut o nouă metodă de ucidere, respectiv utilizarea veninului ca armă de
atac; veninul paralizează prada, imobilizeazând-o şi accelerează digestia, distrugând ţesuturile
animalului înghiţit
- veninul de şarpe are efecte multiple asupra vertebratelor: neurotoxic (blochează creierul,
măduva spinării şi terminaţiile nervoase), cardiotoxic (blochează inima şi aparatul respirator),
hemoragic (produce hemoragii prin alterarea pereţilor vaselor de sânge), hemolitic (distruge
globulele roşii), necrozarea generală a celulelor şi ţesuturilor.
Reprezentanti
Natrix natrix – şarpele de casă, ajunge până la 1,25 m
Coluber jugularis –“balaurul”, cea mai agresivă specie de la noi, ajunge până la 2 m
Vipera berus – vipera, şarpe veninos, poate ajunge la 80 cm
Phyton reticulatus – pitonul, 10 m lungime, trăieşte în Asia de Sud-Est, Filipine
Boa constrictor – boa, 4 – 5 m lungime
Eunectes murinus – anaconda7,6 m lungime
Naja naja – cobra (şarpele cu ochelari)