384 Microeconomie - Macroeconomie

Y
(1)
12
10

(2)

100 120 X

7. 12 = 0,1X + Y  Y = 12 - 0,1X (vezi dreapta 1, în figura de mai sus).

Preţul unui kg de carne creste la 2  10 = 0,1X + 2Y şi Y = 5 – 0,05X
(dreapta 2 din figura de mai sus).
8. Venituri, preţuri, elemente legate de modă, educaţie, condiţii meteorologice
etc.
9. Să presupunem, prin absurd, că două curbe de indiferenţă se intersectează în
punctul A:
Y

C A

X
Punctele A si B aflându-se pe aceeaşi curbă de indiferenţă, consumatorului îi
este indiferent în care din ele se găseşte la un moment dat; utilitatea sa totală
va fi aceeaşi. Idem, pentru punctele A şi C. Rezultă că (proprietatea de
tranzitivitate) respectivul consumator ar fi indiferent şi între punctele B şi C,
ceea ce este absurd, deoarece în B el consumă aceeaşi cantitate din X ca şi în
C, dar mai mult Y. Deci, cele două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta.
10. Rata marginală de substituire este descrescătoare. Aceasta deoarece, pe
măsură ce se consumă din ce în ce mai mult dintr-un anumit bun în comparaţie
cu altul, utilitatea sa marginală va scădea. În consecinţă, consumatorul va fi
Soluţii 385

dispus să renunţe la tot mai puţin din celălalt bun pentru a obţine o unitate
suplimentară din bunul al cărui consum creşte.

ADEVĂRAT/FALS

11. Fals.
12. Adevărat.
13. Fals.
14. Adevărat.
15. Fals.
16. Fals.
17. Fals.
18. Fals.
19. Fals (consumatorii compară preţul cu utilitatea marginală, astfel încât ei
cumpără produsele mai scumpe atunci când raportul utilitate marginală/preţ
este mai mare decât în cazul altor bunuri).
20. Fals (preţul este un indicator al utilităţii marginale, nu al utilităţii totale).
21. Adevărat (când preţul creşte, consumatorul va consuma mai puţin, ceea ce
înseamnă că – potrivit principiului utilităţii marginale descrescătoare –
utilitatea marginală a ultimei unităţi consumate va fi mai mare decât înainte).
22. Adevărat.
23. Fals (care bucată va fi cumpărată depinde de utilitatea marginală pe leu –
unitate monetară; dacă preţul bunului Y este suficient de mic, atunci
consumatorul va cumpăra mai întâi cea de a patra bucată din acest produs).
24. Fals.
25. Adevărat.
26. Fals.
27. Fals.
28. Adevărat.
29. Fals.
30. Fals.
31. Adevărat.
32. Adevărat.
33. Adevărat.

COMPLETAŢI

34. Utilitate.
35. Cantitatea totală de satisfacţie pe care un consumator o obţine prin consumul
unei cantităţi date dintr-un bun sau serviciu, într-o anumită perioadă de timp.
386 Microeconomie - Macroeconomie

36. Satisfacţia suplimentară pe care un consumator o obţine din consumul a încă o

unitate dintr-un bun sau serviciu, într-o perioadă dată de timp.
37. Totală; marginală.
38. Descrescătoare.
39. Utilităţii marginale; utilităţii totale.
40. A obţine o unitate suplimentară din bunul X.
41. Se roteşte.
42. Surplusul consumatorului.

TESTE - GRILĂ

43. b.
44. b.
45. b.
46. c.
47. d.
48. b.
49. b.
50. a.
51. c.
52. b.
53. A) a. B) d.
54. a.
55. b.
56. a.
57. b.
58. b.
59. c.
60. d.
61. a.
62. a (dacă panta ar fi, spre exemplu, egală cu 2, atunci consumatorul ar fi dispus
să renunţe la 2 unităţi din Y pentru a obţine o unitate din X, ceea ce înseamnă
că utilitatea marginală a lui X ar fi de două ori mai mare decât cea a lui Y).
63. d.
64. c (dacă panta ar fi, de exemplu, 2, aceasta ar însemna că 2 unităţi din Y ar
putea fi cumpărate la fiecare unitate de X la care se renunţă; cu alte cuvinte, X
este de două ori mai scump decât Y).
65. d.
66. c.
67. a.
Soluţii 387

68. 1-c (I3 este cercul cel mai mic, din interior; orice puncte situate la dreapta şi
mai sus de acesta se vor situa pe curbe cu o utilitate din ce în ce mai mică);
2-a; 3-b; 4-d.

69. b.
Carne
de pui

Carne de porc
70. d.
71. a.
72. a.
73. c.
74. a.
75. c.
76. b.
77. c.
78. c.
79. e.

PROBLEME

80. b) 6 ore. c) 101000 – 6 x 14000 = 17000 lei.

81. a) Utilitatea totală creşte, dar într-un ritm descrescător, deoarece fiecare
unitate de produs consumată suplimentar aduce un spor de utilitate din ce în
ce mai mic.
b) Sporul de utilitate adus de ultima unitate consumată (utilitatea marginală)
este zero, ceea ce face ca utilitatea totală să fie maximă.
c) Utilitatea marginală devine negativă, ceea ce face ca utilitatea totală să
scadă.
82. Avem relaţiile: UmA/PA = UmB/PB şi xPA + yPB = S sau:
10 – x = 21 – 2y şi x + y = 7  x = 1 şi y = 6.
83. Avem: UmX/2= UmY şi 2qX + qY=7  UmX = 8 şi UmY = 4  qX = 2 şi qY = 3.
Utotală = (10+8) + (6 + 5 + 4) = 33.
84. X = Y = 1,66.
85. a) Venit = 1000. b) Y = -25X/50 + V/50. c) -0,5. d) PX = 25. e) RMS =
Umx/Umy= (în punctul de echilibru) px/py = 0,5.
388 Microeconomie - Macroeconomie

86. a) 2 canapele, 6 fotolii şi 2 covoare (Um/P este aceeaşi, iar suma totală
cheltuită este de 30 milioane).
b) Nici o canapea, 8 fotolii şi 7 covoare (Um/P este 5 în cazul fotoliilor şi al
covoarelor, în vreme ce pentru canapele chiar şi prima bucată cumpărată
aduce un spor de utilitate mai mic, respectiv 4,5). Cheltuiala totală rămâne
30 de milioane.
c) În cazul a, UT = 85 + 330 + 42 = 457; în cazul B, UT = 360 + 112 = 472.
87. Dreapta bugetului: 50 = XPX + YPY; la echilibru Umx/Umy = PX/PY. Dar, Umx =
U/X = 1/X şi Umy = U/Y = 4/Y (1/X)/(4/Y)=PX/0,5  0,5Y = 4XPX şi
deci XPX = Y/8. Introducând acum aceasta în ecuaţia dreptei bugetului,
rezultă: 50 =Y/8 + 0,5Y  Y = 80. Deci, relaţia dintre preţul grâului şi
cantitatea de grâu consumată va fi: X = 10/PX.
88. 1000 = Qg + 0,5Qc; Umg=Qc, Umc=Qg. Deci, Umg/Umc=Qc/Qg=Pg/Pc= 2;
2Qg= Qc  Qg = 500 si Qc = 1000.
89. Qx = 5 şi Qy = 1.
90. Etapa I – trasarea dreptei bugetului la preţurile iniţiale:
Bunul A

Bunul B

Etapa a II-a – stabilirea optimului consumatorului (punctul O):

Bunul B

Etapa a III-a – trasarea noii drepte a bugetului, rezultată în urma modificării

preţului bunului B:
Bunul A

Bunul B
Soluţii 389

Etapa a IV-a – trasarea unei drepte paralele cu noua dreaptă a bugetului, prin
punctul O:
Bunul A

Bunul B

Etapa a V-a – evidenţierea (transformarea din linie punctată în linie continuă)

acelei părţi a dreptei paralele care se găseşte deasupra vechii drepte a bugetului:
punctele de pe acest segment de dreaptă reprezintă cantităţile ce au devenit
posibile de atins datorită efectului de substituţie determinat de modificarea
preţului. Pe de altă parte, efectul de venit duce la o deplasare paralelă a dreptei
bugetului în poziţia din etapa a III-a.
Bunul A

Bunul B

91. a) Din ecuaţiile:

(N + 30)/(A + 16) = PA/PN; (rata marginală de substituire = raportul
preţurilor);
APA + NPN = Y (constrângerea bugetară),
rezultă:
A = (Y – 16PA + 30PN)/2PA – cererea de bunuri alimentare;
N = (Y + 16PA – 30PN)/2PN – cererea de bunuri nealimentare.
b) A = 122, N = 39.
c) A = 57, N = 43.
d) A = 132, N = 44. Nu.
390 Microeconomie - Macroeconomie

Capitolul 4

CONCURENŢA PERFECTĂ

ÎNTREBĂRI

1. Cfm = 0 şi Cvm = Cm.

2. Curba costului mediu pe termen lung cuprinde punctele reprezentând cele mai
mici costuri medii pentru orice cantitate de producţie realizată, în ipoteza că
toate resursele (inputurile) folosite – deci, spre exemplu, inclusiv capitalul –
sunt variabile. Pe de altă parte, o curbă a costului mediu pe termen scurt
reprezintă cele mai mici costuri medii posibile pentru fiecare cantitate de
producţie realizată, dar în ipoteza că cel puţin una dintre resursele folosite
este menţinută constantă. Rezultă că este imposibil ca o curbă a costului
mediu pe termen scurt să conţină puncte care să se situeze sub curba costului
mediu pe termen lung. Dacă, prin absurd, s-ar întâmpla aşa ceva, atunci
punctul respectiv ar fi inclus în curba pe termen lung.
3. Piaţa cu concurenţă perfectă este o piaţă în care intrarea este liberă, cu
numeroşi vânzători şi cumpărători care tranzacţionează un produs omogen.
Datorită numărului lor mare, precum şi faptului că sunt de dimensiuni mici,
nici un vânzător şi nici un cumpărător nu poate influenţa preţul de vânzare.
De asemenea, cumpărătorii posedă informaţii complete cu privire la preţurile
practicate de toţi vânzătorii în aşa fel, încât nici unul dintre aceştia din urmă
nu le poate majora fără a pierde un număr semnificativ de clienţi. Intrarea şi
ieşirea liberă de pe piaţă face ca firmele să nu poată obţine un profit economic
pe termen lung.
4. Deoarece firmele de pe piaţa respectivă nu pot influenţa preţul de vânzare,
care va rămâne constant, indiferent de cât de mult sau cât de puţin va produce
fiecare firmă în parte.
5. Dreaptă orizontală. Preţul pieţei va rămâne acelaşi, indiferent dacă
producătorul respectiv nu produce nimic sau produce la maximum de
capacitate.
Soluţii 391

6. Preţul de echilibru se determină - ca de obicei - la intersecţia curbei cererii cu

cea a ofertei. În acest caz, particularitatea constă în aceea că o creştere sau o
scădere a cererii va determina o modificare de acelaşi sens şi de aceleaşi
dimensiuni a preţului de echilibru.

7. Condiţia de echilibru pe termen lung este aceeaşi ca şi pe termen scurt, adică:

p = Cm; presiunile concurenţiale determinate de apariţia unor noi firme în
ramura respectivă (deoarece, pe termen lung, toţi factorii de producţie - deci,
inclusiv capitalul - sunt variabili) determină firmele să opereze în punctul de
minim al costului mediu pe termen lung.
8. Condiţia de echilibru - în cazul concurenţei perfecte - este p = Cm. În
consecinţă, atunci când preţul determinat de piaţă se modifică, cantitatea pe
care firma o va produce va fi dată de curba costului marginal (atâta timp cât
preţul este mai mare decât costul mediu variabil).
9. OP - b
AR - a
10. Firmele vor realiza nivelurile de producţie de mai înainte cu costuri mai mari.
Pe termen scurt, cantitatea de capital este fixă, în schimb, pe termen lung,
firmele vor substitui o anumită cantitate de capital cu mână de lucru. De
aceea, impactul este întotdeauna mai mare pe termen scurt.

ADEVĂRAT/FALS

11. Adevărat.
12. Adevărat.
13. Fals.
14. Adevărat.
15. Adevărat (modificarea costului total/modificarea cantităţii).
16. Adevărat.
17. Fals.
18. Fals.
19. Adevărat (cost total/cantitate).
20. Fals.
21. Adevărat.
22. Adevărat.
23. Adevărat.
24. Adevărat.
25. Adevărat.
26. Fals.
27. Fals.
392 Microeconomie - Macroeconomie

28. Fals.
29. Adevărat.
30. Fals.
31. Adevărat.

32. Adevărat.
33. Adevărat.
34. Fals.
35. Adevărat.
36. Adevărat.
37. Adevărat.
38. Fals.
39. Adevărat.
40. Adevărat.
41. Adevărat.

COMPLETAŢI

42. Costurile contabile.

43. Explicit.
44. Costuri fixe.
45. Variabile.
46. Fixe.
47. Curba costului marginal.
48. Descrescătoare.
49. Crescătoare.
50. Economii de scară.
51. Economii de scop.
52. Profit normal.
53. Preţul; costul marginal.
54. Să-şi înceteze temporar; să iasă.
55. Curbei costului marginal.
56. Crescător; mai mare (mai apropiată de verticală).
57. Constant; constantă.
58. Descrescător; mai mică (mai apropiată de orizontală).
59. Productivă.

TESTE - GRILĂ
Soluţii 393

60. d.
61. d.
62. d.
63. c.
64. d.

65. c.
66. a.
67. e.
68. a.
69. a.
70. c.
71. c.
72. a.
73. a.
74. c.
75. a.
76. c.
77. b.
78. b.
79. c.
80. c.
81. d.
82. d.
83. d.
84. c.
85. a.
86. c.
87. c.
88. d.
89. d.
90. a.
91. a.
92. c.
93. c.
94. c.
95. b.
96. a.
97. b.
98. a.
99. d.
394 Microeconomie - Macroeconomie

100. a.
101. c.
102. c.
103. b.

104. c.
105. d.
106. c.
107. b.
108. a.
109. a.
110. b.
111. b.
112. a.

PROBLEME
113. 400.
114. Q = 44 + 11P.
115. a)
Costuri Costuri
Producţie Costuri totale Costuri medii
variabile marginale
1 120000 60000 120000 120000
2 160000 100000 80000 40000
3 200000 140000 66666 40000
4 240000 180000 60000 40000
5 280000 220000 56000 40000
6 320000 260000 53333 40000

b) Costul mediu este descrescător, deoarece costul marginal este mai mic
decât costul mediu.
c) Curbele costurilor prezintă randamente de scară crescătoare până când
producţia devine 2, după care devin constante (costul marginal este
constant).
116.
a) Se calculează mai întâi costul marginal; pentru a produce primele 10 bucăţi,
firma a făcut o cheltuială suplimentară de 100000. Deci, costul marginal este
100000/10=10000.
Soluţii 395

Producţie Cost total Cost marginal

10 200000 10000
20 310000 11000
30 430000 12000
40 560000 13000
50 700000 14000
60 850000 15000

Condiţia de maximizare a profitului este P=Cm, deci Q = 60, iar profitul

maxim este 50000.
b) Q = 40, iar firma înregistrează o pierdere de 40000.
c) Pentru aceasta trebuie calculat costul mediu: 20000; 15500; 14333; 14000;
14000; 14166. Preţul de intrare va fi minimul costului mediu, adică 14000.
d) În acest caz, singurele costuri recuperabile sunt costurile variabile. De aceea,
preţul de ieşire este minimul costului mediu variabil. Tabelul următor
calculează costul variabil şi costul mediu variabil:

Cost variabil Cost mediu variabil

100000 10000
210000 10500
330000 11000
460000 11500
600000 12000
750000 12500

Minimul costului mediu variabil este 10000. Deci, firma va trebui să iasă de
pe piaţă când preţul va scădea sub acest nivel.
e) Firma va ieşi de pe piaţă atunci când veniturile scad sub costurile variabile
plus 50000. Tabelul următor calculează costurile recuperabile, adunând 50000
la costurile variabile:
Cost recuperabil Cost mediu recuperabil
150000 15000
260000 13000
380000 12666
510000 12750
650000 13000
800000 13333
396 Microeconomie - Macroeconomie

Preţul de ieşire este minimul costului mediu recuperabil, deci 12666. La acest
preţ, firma înregistrează o pierdere de 50000, ceea ce înseamnă că veniturile
acoperă toate cheltuielile, cu excepţia celor nerecuperabile.

117. Algoritmul de rezolvare presupune parcurgerea a trei etape:

I) Se verifică dacă p = Cm;

II) Se verifică dacă p > CMV;
III) Se verifică dacă firma se găseşte pe ramura crescătoare a parabolei Cm.

A) Q = CT/CM = 9000/1,80 = 5000

P = VT/Q = 2  p = Cm > CM; este îndeplinit şi pasul III. Rezultă că firma
este în punctul optim. R : a
B) p = VT/Q = 5 = Cm < CMV . R : f
C) CFM = CM - CVM = 0,5; Q = CF/CFM = 2000
p = VT/Q = 4 < Cm . R : e
D) Q = CV/CMV = 6000; p = VT/Q = 2
CM = 2. Deci p = CM = Cm > CMV . R = a
E) CT = 14000; Q = CT/CM = 4000; CMV = 2 = Cm < p. R : d
F) CMV = 3,5 < P = Cm . R : a
G) p = 3 = Cm < CMV. R : f
H) CM = CT/Q = 0,8 = Cm < p. R : d

118. a) Firma I: p = Cm = 50  Q = 8.
 = VT - CT = p * Q - CM * Q = 50 * 8 - 40 * 8 = 80.
Firma II: Q = 7,  = 50 * 7 - 45 * 7 = 35.
Firma III: Q = 5,  = 50 * 5 - 50 * 5 = 0. Firma III operează deja în
punctul de minim al curbei costului mediu.
b) Firmele II şi III.
c) PTL = 30.
119. a) Curba ofertei unei firme: Q = (P/3) – (5/3). Deci, oferta ramurii: Q =
(-5000/3) + (1000P/3).
b) Q=1000 tone.
120. CM = 10 – 6Q + Q2, care îşi atinge minimul în Q = 3. În acest punct, CM =
1. Cum, pe termen lung, preţul (venitul marginal) = costul mediu pe termen
scurt = costul mediu pe termen lung = costul marginal pe termen scurt =
costul marginal pe termen lung, rezultă P = 1.
121. Cm = 204 – 6Q + 0,06Q2; P = Cm  Q1,2 = (40,60). Q = 40 se găseşte pe
ramura descrescătoare a costului marginal. Deci, punctul de optim al firmei
se găseşte în Q = 60, punct în care firma înregistrează o pierdere de 6160.
Soluţii 397

Cum pierderea este mai mare decât costul fix (4000), firma trebuie să-şi
întrerupă activitatea.
122.
dCT
a) Cm   4  4Q
dQ
p = Cm  24 = 4 + 4Q şi Q = 5
b)  = VT - CT = 24 * 5 - 2 * 25 = - 150
c) Curba ofertei pe termen scurt este curba costului marginal, atâta timp
cât preţul este mai mare decât costul mediu variabil (CMV).
CV = 4Q + 2Q2, deci CMV = 4 + 2Q. Minimul costului mediu este 4.
Deci, atâta timp cât p > 4, curba ofertei pe termen scurt este p = 4+4Q.
123. a) Q = 3; b) Q = 4; c) Q = 5; d) Q = 6; e) Q = 7
124. a) p = 700; b) CT = 35000; c) CF = 10000; d)  = 0; e) Cm = 700
125. Costul marginal al primei unităţi de produs realizate va fi: Cm = 4 + 3 * 1 =
7. Cum p = 3, firma va pierde la fiecare unitate produsă. Deci, studentul are
dreptate.
126. Cm = 2 + 0,6 Q
p = Cm  5 = 2 + 0,6 Q şi Q = 5
 = 5 * 5 - (20 + 2 * 5 + 0,3 * 25) = - 12,5
127. a) CT = CM * Q = 400 + 3 Q2
 = 3Q - 400 - 3 Q2 = - 400 - 3Q (Q-1)
În cazul în care Q > 1, firma va lucra în pierdere ( < 0)
b) Dacă firma şi-ar înceta activitatea, deci Q = 0, pierderea ar fi de 400. Ea
ar putea să piardă mai puţin, dacă ar produce fracţiuni de produs.
128. a) Firma ar înregistra o pierdere de 10 (datorată costurilor fixe).
b) d/dQ = 0  40 - 4Q = 0 şi Q = 10.

Capitolul 5

CONCURENŢA IMPERFECTĂ

ÎNTREBĂRI

1. Să presupunem că un monopol ar produce într-un punct în care cererea ar fi

inelastică. În acest caz, dacă monopolul respectiv ar majora preţul de vânzare,
încasările sale ar creşte, iar costurile s-ar diminua, datorită diminuării
producţiei. Deci, profitul său ar creşte, ceea ce înseamnă că monopolul
398 Microeconomie - Macroeconomie

respectiv nu funcţiona într-un punct de profit maxim. Similar, şi în cazul unui

punct în care cererea are o elasticitate unitară, o creştere a preţului ar lăsa
încasările nemodificate, dar ar reduce costurile, ceea ce ar majora profitul. În
concluzie, punctul de maximizare a profitului se găseşte în zona în care curba
cererii este elastică.
2. b, d, e.
3. În modelul cererii fracturate, firma porneşte de la ipoteza că, dacă ea va creşte
preţul de vânzare, concurenţii săi nu vor proceda la fel, iar dacă ea va reduce
preţul (în speranţa câştigării unei cote cât mai mari de piaţă), ceilalţi vor
proceda şi ei la o diminuare a preţului. Aceasta este explicaţia de ce firma
respectivă consideră că cererea pentru produsul său este elastică în porţiunea
de deasupra preţului actual de vânzare (punctul A) şi inelastică dedesubtul
acestuia. În consecinţă, indiferent pe care din cele două măsuri le-ar lua, firma
nu ar avea decât de pierdut, în comparaţie cu situaţia actuală. De aceea, ea va
decide să păstreze neschimbat preţul de vânzare.
4. Cantitatea şi preţul care ar rezulta pe o piaţă de tip monopol.
5. Pot exista două situaţii distincte:
a) Firmele de pe piaţa de tip oligopol se înţeleg între ele (formează un
cartel). În acest caz, dacă înţelegerea este respectată de toţi, atunci
cantitatea totală oferită pe piaţă şi preţul practicat vor fi cele de pe o
piaţă de tip monopol;
b) Firmele nu cooperează. Cantitatea totală va fi mai mare, iar preţul de
vânzare mai mic decât în cazul monopolului.
6. Cantitatea totală va fi mai mică, iar preţul de vânzare mai mare în cazul
oligopolului, în comparaţie cu o piaţă cu concurenţă perfectă.
7. Modelul Cournot este aplicabil pentru ramurile în care producătorii îşi
modifică foarte greu cantitatea pe care o vor produce; aceasta se întâmplă în
ramurile în care costurile fixe sunt mari, ceea ce face ca modificarea
capacităţii de producţie să fie costisitoare (de exemplu, industria oţelului,
unde nu oricine îşi poate permite să construiască o nouă fabrică). Acest model
încearcă deci să determine capacităţile de producţie corespunzătoare unui preţ
pentru care profitul va fi maxim. Modelul Bertrand se aplică în ramurile unde
costurile implicate de o creştere a capacităţii sunt mici; modelul determină
preţul corespunzător unei cantităţi de producţie unde profiturile vor fi
maximizate. Modelul cererii fracturate pune în evidenţă faptul că o firmă se
aşteaptă ca rivalii ei să o urmeze în cazul unei reduceri a preţului şi să nu
procedeze la fel în cazul unei creşteri a preţului de către firma respectivă.
8. Teoria jocurilor explică modul de comportament în situaţii strategice, adică
atunci când luarea unei decizii se realizează ţinând cont de deciziile
concurenţilor. Pe o piaţă pe care sunt multe firme, acestea nu au cum să se
cunoască între ele şi deci nu iau decizii în funcţie de deciziile celorlalţi (pe
Soluţii 399

care nu îi cunosc); deci, firmele de pe o astfel de piaţă nu acţionează în

situaţii strategice.
9. a) Discriminarea prin preţ este acea metodă prin care o firmă practică preţuri
diferite la vânzarea unui produs către consumatori diferiţi, în cazul în care
diferenţele de preţ nu sunt justificate prin diferenţe de costuri. Pentru
aceasta, firma respectivă trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: (i) să
aibă putere de piaţă, astfel încât să poată să influenţeze preţul de vânzare;
(ii) să identifice două sau mai multe pieţe distincte, cu elasticităţi diferite
ale cererii; (iii) între aceste pieţe, să nu existe posibilitatea revânzării
produselor respective.
b) Pe pieţele unde elasticitatea cererii va fi mai mare, firma va practica
preţuri mai scăzute şi, respectiv, acolo unde elasticitatea va fi mai mică, ea
va practica preţuri mai ridicate.
10. Firma şi-ar maximiza profitul în punctul unde Vm = Cm; dar, în cazul acesta,
preţul este fixat de cartel, deci este o constantă, ceea ce înseamnă că P = Vm.
În concluzie, firma ar obţine profitul maxim în punctul unde P = Cm, deci la
o cantitate mai mare de producţie decât cota Q alocată.
11. Incert. Discriminarea de ordinul întâi şi doi, cu certitudine, determină o
reducere a bunăstării consumatorilor. În schimb, în cazul discriminării de
ordinul trei, consumatorii cu o cerere mai elastică o vor duce mai bine, în
vreme ce doar cei cu cererea mai inelastică o vor duce mai rău.

COMPLETAŢI

12. a) Monopolul; b) Oligopolul; c) Concurenţa monopolistică.

13. a) Concurenţă monopolistică, oligopol şi monopol. b) Concurenţa perfectă şi
concurenţa monopolistică. c) Concurenţa perfectă şi anumite forme de
oligopol (de exemplu, zahărul, cimentul etc.). d) Concurenţa perfectă.
14. -1; -3.
15. Frână, constrângere.
16. Cererea.
17. Monopol natural.
18. Mai mic.
19. Directă.
20. Nu; profit.
21. Va creşte.
22. Mai mare.
23. Mai mică.
24. Mai mic.
400 Microeconomie - Macroeconomie

25. Discriminarea prin preţ.

26. Modelul Cournot; modelul Bertrand; modelul cererii fracturate.
27. Elastică; inelastică.
28. Mai mic.
29. Mai mare.
30. Modificări.
31. Lider de preţ.
32. Cartel.
33. Dilema prizonierului.
34. Cournot.
35. Bertrand.
36. Rândul întâi: (500; 500) şi (300; 300). Rândul doi: (250; 250) şi (125; 125).
37. Rândul întâi: (350; 350) şi (350; 300). Rândul doi: (300; 450) şi (400; 400).
38. Liberă.

ADEVĂRAT/FALS

39. Adevărat.
40. Adevărat.
41. Adevărat.
42. Adevărat.
43. Fals.
44. Adevărat (cu cât concurenţa este mai mică, cu atât curba cererii - curba
venitului mediu - va fi mai puţin elastică şi cu atât mai mare va fi distanţa
verticală dintre curbele venitului mediu şi, respectiv, ale venitului marginal).
45. Fals (fiind dată curba cererii, există doar un singur preţ care corespunde
fiecărui nivel de producţie şi, respectiv, doar un singur nivel de producţie care
corespunde fiecărui preţ).
46. Adevărat.
47. Adevărat.
48. Adevărat.
49. Fals.
50. Fals.
51. Adevărat.
52. Adevărat.
53. Fals.
54. Adevărat.
55. Adevărat.
Soluţii 401

56. Fals.
57. Adevărat.
58. Adevărat.
59. Fals.
60. Adevărat.
61. Adevărat.
62. Adevărat.
63. Adevărat.
64. Fals (Cm este diferit de Vm);
65. Adevărat.
66. Adevărat.
67. Fals.
68. Fals.
69. Fals.
70. Adevărat.
71. Adevărat.
72. Fals.
73. Adevărat.
74. Fals.
75. Adevărat.
76. Fals.
77. Fals.

TESTE - GRILĂ

78. d.
79. d.
80. a.
81. b.
82. a.
83. b.
84. b.
85. c.
86. a.
87. b.
88. b.
89. a.
90. b.
91. d.
402 Microeconomie - Macroeconomie

92. a.
93. d.
94. c.
95. b.
96. a.
97. b.
98. b.
99. c.
100. c.
101. e.
102. d.
103. d.
104. a.
105. a.
106. a.
107. a.
108. c.
109. d.
110. b.
111. d.
112. c.
113. b.
114. a.
115. d.
116. b.
117. a.
118. c.
119. d.
120. a.
121. d.
122. a.
123. c.
124. a.
125. b.
126. b.
127. a.
128. c.
129. a.
130. d.
131. b.
Soluţii 403

132. b.
133. b.
134. d.
135. c.
136. c.
137. d.
138. b.
139. a.

PROBLEME

140.

Preţ Cantitate (tone) Venit total Venit marginal

500 20000 10000000 500
450 40000 18000000 400
400 80000 32000000 350
350 180000 63000000 310
300 260000 78000000 187,5

b) Cm = Vm, Q = 180000 şi P = 350.

c) CT = 5000000000 + (180000 x 310) = 60800000. Deci,  = 2200000.
d) Costul marginal rămâne neschimbat atunci când costurile fixe scad. De
aceea, singurul lucru care se modifică este profitul firmei, care creşte la
4200000. Cu alte cuvinte, costurile fixe nu influenţează decizia
referitoare la nivelul de producţie şi la preţ.
141. Q=4. Profit = (4 x 85) - (4 x 75) = 40.
142.
Piaţa internă Piaţa externă
Venit Venit
Preţ Cantitate Venit Preţ Cantitate Venit
marginal marginal
100 10000 1000000 - 100 10000 1000000 -
95 12500 1187500 75 95 15000 1425000 85
90 15000 1350000 65 90 20000 1800000 75
85 17500 1487500 55 85 25000 2125000 65
80 20000 1600000 45 80 30000 2400000 55
75 22500 1687500 35 75 35000 2625000 45
70 25000 1750000 25 70 40000 2800000 35
404 Microeconomie - Macroeconomie

Pe piaţa internă: preţ = 85 şi cantitate = 17500. Pe piaţa externă: preţ = 80

şi cantitate = 30000. Profitul total = 1487500 + 2400000 – [(17500 +
30000) x 55] – 1000000 = 275000.
143. a) Nu; sunt egale. b) Nu, deoarece condiţia de maximizare a profitului pe o
piaţă cu concurenţă perfectă este P = Cm, dar Cm = 0, de unde ar rezulta
P = 0. c) Da, dacă Vm = 0, deoarece condiţia de maximizare a profitului
este Vm = Cm.
144. a) Q = 44.
b) Q = 42.
145. a) c) Vm1 = d(VT1) / d(Q1) = 200 - 20Q1
Vm2 = 100 - 10Q2  200 - 20 Q1 = 100 - 10 Q2 = 10(Q1 + Q2).
Din a doua egalitate, se obţine:
Q1 = 10 - 2Q2 şi introducând în prima:
200 - 20(10 - 2 Q2) = 100 - 10 Q2  Q2 = 2 şi Q1 = 6.
b) P1 = 200 - 10 x 6 = 140.
d) 90.
146.
Q P Cost total Cost marginal Venit total Venit marginal
4 50 240 - 200 -
5 45 250 10 225 25
6 40 260 10 240 15
7 35 270 10 245 5
8 30 280 10 240 -5
9 25 290 10 225 -15
10 20 300 10 200 -25
a) Se observă că profitul este maxim (de fapt, pierderea este minimă) acolo
unde: Q = 6 şi P = 40.
b) Suma maximă, pentru care profitul ar fi zero, este de 180.
147.
Q P Cost total Cost marginal Venit total Venit marginal
5 8 20 - 40 -
6 7 21 1 42 2
7 6 22 1 42 0
8 5 23 1 40 -2
9 4 24 1 36 -4
10 3 25 1 30 -6
Soluţii 405

 P = 7 şi Q = 6.
148. a) VM = 1200 - 4Q;
b) VT = VM x Q = 1200Q - 4Q2
c) Vm = 1200 - 8Q;
d) CT = CM x Q = 400 + 300Q - 4Q2 +3Q3;
e) CF = 400;
f) Cm = 300 - 8Q + 9Q2;
g) Pentru ca profitul să fie maxim, trebuie ca: Vm = Cm  Q = 10;
h) VM = P = 1200 - 40 = 1160;
i) CM = 600;
j) Profit mediu = P - CM = 560;
k) Profit total = 5600.
149. Să considerăm, mai întâi, cazul firmei X. Dacă ea ar putea să aleagă şi
pentru sine, dar şi pentru firma Y, atunci ea ar alege P2 şi A4, obţinând astfel
99% din piaţă. Dar aşa ceva nu este posibil pe o piaţă de tip oligopol; firma
X va trebui să aleagă o strategie, în ipoteza că firma Y va răspunde la acest
lucru, micşorând astfel, pe cât posibil, impactul strategiei de publicitate
aleasă de către X.
De aceea, firma X va alege strategia P1, la care firma Y va răspunde cu A3;
în acest mod, jocul va avea rezultatul: firma X = 16% din piaţă; firma Y =
84%.
Să considerăm acum şi cazul firmei Y. În acest scop, construim tabelul de
mai jos (cota de piaţă a firmei Y = 100% - cota de piaţă a firmei X):

A1 A2 A3 A4
P1 52 7 84 78
P2 70 97 93 1
P3 40 63 94 67

Este evident că firma Y va alege A3, la care firma X va răspunde cu P1,

astfel încât rezultatul final va fi: firma X = 16% şi firma Y = 84%. Cu alte
cuvinte, cuplul (P1, A3) este, în acelaşi timp:
 cea mai bună alegere a lui X, dată fiind strategia lui Y;
 cea mai bună alegere a lui Y, dată fiind strategia lui X.
Rezultă că avem de-a face cu o strategie dominantă.
150. a) Punctul de echilibru se va găsi acolo unde Cm = Vm. Tabelul următor
calculează venitul marginal (ca raport între creşterea venitului total şi
creşterea cantităţii):
406 Microeconomie - Macroeconomie

Cererea pieţei
Preţ Cantitate Venit total Venit marginal
100 5000 500000 -
90 10000 900000 80
80 15000 1200000 60
70 20000 1400000 40
60 25000 1500000 20
50 30000 1500000 0
40 35000 1400000 -20

Costul marginal este, în fapt, curba ofertei ramurii, care se obţine prin
însumarea curbelor ofertelor individuale ale firmelor:

Oferta firmei Oferta pieţei

Preţ Cantitate Preţ Cantitate
100 800 100 80000
90 700 90 70000
80 600 80 60000
70 500 70 50000
60 400 60 40000
50 300 50 30000
40 200 40 20000

Cm = Vm în punctul (40, 20000). Deci, cantitatea de echilibru este Q =

20000, căreia îi corespunde, pe curba cererii pieţei, un preţ P = 70. În
consecinţă, pentru a menţine acest preţ, fiecare firmă va trebui să producă
o cantitate q = 200.
b) Din tabelul privind oferta firmei, se observă că la un preţ de 70 fiecare
firmă va dori să producă o cantitate q = 500, deci cu 300 mai mult decât
impune înţelegerea convenită în cadrul cartelului.
c) Dacă toate firmele vor trişa, piaţa devine concurenţială, iar punctul de
echilibru va fi acolo unde cererea este egală cu oferta; deci, Q = 30000 şi P
= 50.
Soluţii 407

151. a) Taxe vamale ridicate, în cazul amândurora. b) Datorită CEFTA, cele

două ţări sunt practic obligate să adopte un comportament care le
maximizează câştigurile, comportament pe care altfel ele nu l-ar putea
adopta, după cum s-a văzut la punctul a.
152. 100.
153. a) O creştere a eficacităţii activităţii de publicitate; b) Scădere.
154. Dacă preţul ar fi 200, atunci QP = Qf, ceea ce înseamnă că firmele mici vor
produce suficient pentru a satisface întreaga cerere a pieţei. Din această
cauză, firma dominantă nu este interesată în a se ajunge la acest preţ.
Scăzând oferta firmelor mici din cererea pieţei, vom obţine curba cererii
firmei dominante: QF = 600 – 3P. Deci, P = 200 – 0,33Q, VT = 200Q –
0,33Q2 şi Vm = 200 – 0,66Q. La preţul actual de 140, firma dominantă va
produce Q = 180, caz în care Vm = 80, adică substanţial mai mic decât
costul marginal. De aceea, firma dominantă va dori să majoreze preţul şi să
reducă producţia, în punctul în care Vm = Cm. Deci: 200 – 0,66Q = 130 
Q = 106 şi P = 165. Firmele mici ar fi dorit, desigur, o creştere mai mare a
preţului. Dacă ele ar încerca să majoreze preţul la care vând peste cel de
165, firma dominantă, care dispune probabil de o capacitate de producţie
suficient de mare, va putea să majoreze producţia (ţinând cont că are un
cost marginal constant de 130), astfel încât să preia şi clienţii celorlalţi.
Deci, firmele mai mici vor practica acelaşi preţ de 165.
155. Se egalează fiecare cost marginal cu preţul şi se obţine: QA = 50, QB = 150
şi QC = 40.
156. Vm = 4 = 10 - 2Q  Q = 3; VT = 21 = PQ  P = 7;
CM = min = Cm  Vm = Cm = 4 = CM: CT = CM x Q = 12.
157. a) Vm = Cm
Când curba cererii este lineară (P = a - bQ), venitul marginal (Vm =
a - 2bQ) este Vm = 100 - 2 x 0,01Q = 100 - 0,02Q.
Cm = dC/dQ = 50.
 100 - 0,02Q = 50  Q = 2500 şi P = 75, iar  = 32500.
b) Să presupunem iniţial că cei care vor plăti taxa vor fi consumatorii. Cum
preţul (inclusiv taxa) pe care aceştia vor dori să-l plătească rămâne
neschimbat, funcţia cererii poate fi scrisă ca: P + t = 100 - 0,01Q - t.
Deoarece taxa va majora preţul unitar, venitul total al monopolistului
scade cu tQ, iar venitul marginal cu t:
Vm = 100 - 0,02Q - t, unde t = 10. Dar, Vm = Cm  100 - 0,02Q - 10 =
50 şi Q= 2000.
P = 100 - 0,01 x 2000 - 10 = 70
 = 70 x 2000 - (30000 + 50 x 2000) = 10000.
408 Microeconomie - Macroeconomie

158. a) P = 53 - Q  VT = P x Q = 53 - Q2 şi CT = CM x Q = 5Q. Deci,  =

53Q - Q2 - 5Q.
 este maxim, când d/dQ = 0 = -2Q + 48  Q = 24, P = 29 şi  = 576.
b) P = 53 - Q1 - Q2
1 = PQ1 - C(Q1) = 53Q1 - Q12 - Q1Q2 - 5Q1
2 = PQ2 - C(Q2) = 53Q2 - Q22 - Q1Q2 - 5Q2
c) Firma 1 va încerca să maximizeze  în ipoteza că firma 2 nu va reacţiona
la decizia privind nivelul de producţie luată de firma 1. Deci, firma 1 va
alege Q1, cu scopul de a maximiza Q1 ca mai sus.
d1/dQ = 0 = 53 - 2Q1 - Q2 -5  Q1 = 24 - Q2/2
Cum problema este simetrică, funcţia de reacţie a firmei 2 este:
Q2 = 24 - Q1/2
d) Rezolvând sistemul de ecuaţii de la punctul c, rezultă: Q1 = Q2 = 16, P =
21 şi 1 = 2 = 256.
159. Să determinăm mai întâi funcţiile de reacţie ale celor două firme. Să
începem cu firma 2:
P = 30 - Q1 - Q2 şi 2 = PQ2 - C(Q2) = 30Q2 - Q1Q2 - Q22 - 15Q2.
d2/dQ2 = 30 - Q1 - 2Q2 - 15 = 0  Q2 = -1/2Q1 + 7,5
Pentru firma 1:
1 = PQ1 = 30Q1 - Q12 - Q1Q2
d1/dQ1 = 30 - 2Q1 - Q2 = 0  Q1 = 15 - 0,5Q2
Rezolvând sistemul, rezultă: Q1 = 15, Q2 = 0 şi P = 15, adică preţul ce ar fi
practicat de un monopol.

DEZBATERE

160. O campanie publicitară de succes face ca acea cerere pentru produsul

firmei respective să devină mai inelastică. În cazul monopolului, diferenţa
(marja) preţ – cost va creşte, în condiţiile când toţi ceilalţi factori rămân
neschimbaţi. În ipoteza că efectul marginal generat de publicitate va fi mai
mare decât costul marginal, monopolul respectiv îşi va spori profiturile. Pe
de altă parte, efectul asupra bunăstării consumatorului este mai puţin
evident. Dacă – de pe urma publicităţii – consumatorul nu primeşte nici un
fel de utilitate, atunci este clar că el o va duce mai rău, deoarece singurul
efect va fi cel că va plăti mai mult pentru produsul în cauză. Dacă însă
publicitatea conduce şi la o creştere a utilităţii consumatorului, atunci
lucrurile sunt mai puţin clare, putându-se întâmpla ca efectul negativ al
creşterii de preţ să fie în întregime compensat de creşterea de utilitate.
Soluţii 409

161. Teoria pieţelor contestabile susţine că existenţa ameninţării intrării unor noi
firme pe o piaţă are rolul de a disciplina comportamentul firmelor deja
existente pe piaţa respectivă. Ipoteza de la care se pleacă este aceea că nu
există costuri nerecuperabile (costuri fixe putând totuşi exista). Preţul
devine egal cu costul mediu, deci pieţele contestabile nu necesită
intervenţia statului prin reglementare. Problema cea mai importantă este
deci aceea dacă într-o anumită ramură există costuri nerecuperabile şi câte
firme care pot intra în ramura respectivă au acces la tehnologia în cauză.
162. Este vorba aici de teorema excedentului de capacitate, care pare să
sugereze că pe pieţele cu concurenţă monopolistică sunt prea mulţi
producători, ceea ce ar face ca societatea în ansamblul său să o ducă mai
bine dacă numărul acestora s-ar reduce într-un fel sau altul, inclusiv prin
intervenţia statului. Concluzia ar fi însă oarecum pripită şi aceasta din mai
multe motive. Un prim motiv ar consta în aceea că – deşi un număr mai
mic de firme ar putea produce aceeaşi cantitate, dar la preţuri mai reduse –
totuşi, societatea ar dispune de mai puţine alternative de produse. După
cum se ştie, pe o piaţă cu concurenţă monopolistică, produsele sunt
diferenţiate; deci, mai puţini producători ar însemna mai puţine produse
diferite. Cu alte cuvinte, s-ar obţine o mai mare eficienţă, dar cu preţul unei
mai mari standardizări. Un exemplu în acest sens îl constituie uniformele
pentru elevi. Probabil că ele îi costă mai puţin pe părinţi, dar aproape toată
lumea (inclusiv elevii) este împotriva uniformelor.
163. Opiniile referitoare la publicitate sunt pro şi contra. Cei care critică susţin
că firmele apelează la publicitate cu scopul de a manipula gusturile
consumatorilor; astfel, spun ei, cea mai mare parte a publicităţii este de
natură psihologică şi nu informaţională, creând o dorinţă care, altfel, nu ar
exista. De asemenea, publicitatea ar duce la o restrângere a concurenţei,
prin fidelizarea clienţilor faţă de o anumită marcă, prin inducerea percepţiei
că unele produse sunt mult mai diferite decât altele, ceea ce i-ar face pe
cumpărători să fie mai puţin atenţi la diferenţele de preţ, cererea devenind
în acest fel mai puţin elastică. Acest fapt duce la creşterea marjei pe care
preţul o înregistrează deasupra costului marginal. Susţinătorii publicităţii
sunt de părere că firmele apelează la acest instrument pentru a oferi
informaţii consumatorilor, referitoare la preţ, apariţia pe piaţă a unor noi
produse, locul unde se găsesc de vânzare etc. Datorită acestor informaţii,
consumatorii vor face alegeri mai bune, ceea ce va determina o creştere a
rolului pieţelor în alocarea eficientă a resurselor. În plus, consumatorii vor
fi mai atenţi la diferenţele existente între preţurile unor produse
asemănătoare, ceea ce va diminua puterea de piaţă a firmelor. De
asemenea, firmele noi au la dispoziţie instrumentul necesar pentru a se face
cunoscute. În prezent, numărul specialiştilor care susţin că publicitatea
410 Microeconomie - Macroeconomie

duce la o creştere a concurenţei şi la o diminuare a preţurilor este

predominant.
164. Nu, deoarece – de regulă – obiectivele sunt strâns legate între ele, firma
trebuind să aleagă şi, în consecinţă, să facă nişte compromisuri. De
exemplu, dacă vrea să producă mai mult, ea va trebui să accepte o
diminuare a profiturilor. În astfel de cazuri, numai unul dintre obiectivele
posibile poate fi maximizat. Ca o alternativă, firma îşi poate propune
maximizarea unuia dintre obiective, dată fiind realizarea unui anumit nivel
al unui alt obiectiv: de exemplu, maximizarea nivelului de vânzări, cu
condiţia obţinerii cel puţin a unui anumit nivel satisfăcător al profitului. De
asemenea, firma mai poate să nici nu încerce maximizarea unui anumit
obiectiv, ci doar atingerea unor anumite niveluri date (ţintă) din mai multe
obiective. Aceasta se întâmplă în special în cazul unor firme cu o
organizare complexă, în care există mulţi manageri, fără ca vreunul dintre
ei să aibă ultimul cuvânt. În acest caz, interesele lor pot fi divergente, iar
maximizarea obiectivelor nu va fi posibilă (ci doar satisfacerea unor
anumite niveluri-ţintă).

CAPITOLUL 6

TEORIA DISTRIBUŢIEI

ÎNTREBĂRI

1.
a) nimeni nu poate influenţa preţul factorului, fie că oferă sau cere
factori de producţie;
b) libertatea de intrare: nu există restricţionări asupra mobilităţii
factorilor;
c) informaţii perfecte despre preţul şi productivitatea factorilor;
d) factorii sunt omogeni.
2. Faptul că firma deţine monopolul pe piaţa produsului înseamnă că nu există
un alt producător care să poată să angajeze mâna de lucru specializată în
obţinerea produsului sau serviciului respectiv. Aceasta înseamnă că, în cazul
unei reduceri a salariului, de exemplu, firma va angaja mai mulţi salariaţi, dar
creşterea numărului de personal va fi mai mică decât reducerea salariului,
deoarece pe piaţă nu există forţa de muncă specializată necesară. Invers, în
situaţia unei creşteri salariale (obţinută, să zicem, de sindicate), firma va ezita
Soluţii 411

să concedieze salariaţi în aceeaşi proporţie, deoarece aceasta ar echivala cu

deprofesionalizarea lor (neexistând alte alternative de angajare) şi micşorarea
ofertei de mână de lucru în perspectivă.
3. Puterea de piaţă; bariere la intrarea pe diferite pieţe ale factorilor; informaţii
imperfecte.
4. a) efect de substituţie; b) efect de venit.
5. (i) – c; (ii) – b; (iii) – a; (iv) – e; (v) – d.

ADEVĂRAT/FALS

6. Adevărat.
7. Adevărat.
8. Fals (oferta pieţei îi include şi pe cei nou intraţi în rândul mâinii de lucru sau
pe piaţa respectivă, fapt care anulează efectul de reducere a numărului de ore
de muncă din partea celor deja existenţi).
9. Adevărat.
10. Fals.
11. Adevărat.
12. Adevărat.
13. Fals.
14. Fals.
15. Fals.
16. a) Fals; b) Adevărat; c) Fals (Dacă salariile scad şi – de aceea – este folosită
mai multă mână de lucru, atunci vor fi folosiţi mai puţini factori substituibili
şi preţul lor se va reduce. Dacă oferta lor ar fi elastică, atunci ar fi folosiţi
mult mai puţini şi deci mult mai multă mână de lucru); d) Fals (Dacă
procentul ar fi mare şi salariile ar scădea, atunci ar scădea semnificativ şi
costurile totale, deci ar creşte producţia şi, implicit, şi cererea de mână de
lucru); e) Adevărat; f) Adevărat.
17. Fals.
18. Adevărat (venitul produsului marginal al unei investiţii este valoarea prezentă
a acesteia, care depinde de valoarea producţiei şi de rata de actualizare).
19. Adevărat.
20. Fals.
21. Adevărat.
22. Fals.
412 Microeconomie - Macroeconomie

COMPLETAŢI

23. Derivată.
24. Consum; timp liber.
25. – salariul.
26. Rata dobânzii.
27. – (1 + rata dobânzii).
28. O creştere; o reducere.
29. O reducere; o creştere.
30. Salariul.
31. Îşi maximizează profitul.
32. Venitul produsului marginal.
33. Mai mic.
34. Este egal cu; preţ.
35. Mai mic decât; venitul marginal.
36. Mai puţină; mai mici.
37. Este egal cu salariul.
38. Venitul produsului lor marginal.
39. Venitul produsului marginal este egal cu costul marginal al factorului.
40. Mai mari; mai mici.

TESTE - GRILĂ
41. b.
42. c.
43. a.
44. b.
45. a.
46. a.
47. a.
48. b.
49. A) b, c; B) a, b.
50. a) oferta, stânga; b) cererea, dreapta; c) oferta, stânga; d) cererea, stânga; e)
oferta, stânga; f) cererea, dreapta.
51. d.
52. c.
53. d.
54. a.
55. b.
56. b.
Soluţii 413

57. a.
58. a.
59. a.
60. a.
61. b.
62. c.
63. c.
64. d.
65. b.
66. b.
67. c.
68. c.
69. d.
70. c.
71. c (Cmf > salariul = VePm).
72. d (VePm = VaPm, numai dacă produsul este vândut pe o piaţă cu concurenţă
perfectă şi salariul = Cmf, numai în cazul în care piaţa muncii este perfect
concurenţială).
73. a.
74. a (atât pentru mâna de lucru, cât şi pentru capital, Pm/P = 2, ceea ce înseamnă
că o creştere cu 0,50 a inputurilor folosite va determina o creştere cu 1 a
producţiei).
75. b.
76. b.
77. a.
78. d.
79. c.

PROBLEME

80. a) 120; b) Veniturile totale încasate ca salarii = 120 x 600 = 720000. Renta
economică este diferenţa dintre salariile totale obţinute de toţi salariaţii şi
suma minimă pentru care ar fi fost aceştia dispuşi să lucreze. Aceasta din
urmă este suprafaţa situată sub curba ofertei de mână de lucru până în punctul
dat de numărul de salariaţi (din grafic, rezultă un trapez dreptunghic): (120 +
100)600/2 = 660000. Deci, renta economică este de 720000 – 660000 =
60000.
414 Microeconomie - Macroeconomie

81.
Număr Producţie Producţie marginală Venit Venitul produsului
de salariaţi totală – buc. – total marginal
1 50 - 100 -
2 110 60 220 120
3 170 60 340 120
4 220 50 440 100
5 260 40 520 80
6 290 30 580 60
7 310 20 620 40
8 325 15 650 30

b) (i) 6 salariaţi; (ii) 3; (iii) 4.

82.
a)
Costul marginal Venitul pro-
Nr. Salarii
Salariul al mâinii Venit dusului mar-
muncitori totale Producţie
(CML) de lucru total ginal al mâi-
(L) (CTL)
(CmL) nii de lucru
100 20 2000 - 30000 60000 -
200 30 6000 40 39000 78000 180
300 40 12000 60 47000 94000 160
400 50 20000 80 54000 108000 140
500 60 30000 100 60000 120000 120
600 70 42000 120 65000 130000 100
700 80 56000 140 69000 138000 80

b) L = 500 (acolo unde CmL = VePmL ~ 110).

c) S = 60.
d) Profit = 120000 – (10000 + 30000) = 80000.
e) Pe termen scurt, nu va avea nici un efect. Firma va avea o pierdere de 10000,
dar ea îşi va acoperi costurile variabile (salariile, în cazul de faţă) şi deci nu îşi
va opri activitatea. Pe termen lung, efectul depinde de nivelul costului mediu;
din datele existente nu se poate însă calcula costul mediu pe termen lung.
f) Salariul = 110. La acest nivel, firma va angaja tot 500 de muncitori, deoarece
salariul = CmL = VePmL = 110.
g) Profit = 120000 – (10000 + 500 x 110) = 55000.
Soluţii 415

h) Profitul a scăzut cu 25000, iar cheltuielile cu salariile au crescut cu 25000.

i) Va creşte la 600.
j) Profit = 120000 – (10000 + 120 x 500) = 50000.
83. Cererea de mână de lucru este dată de venitul produsului marginal al mâinii
de lucru = Produsul marginal x Venitul marginal.
Pe o piaţă perfect concurenţială, preţul este egal cu venitul marginal 
Venitul marginal = 10. Produsul marginal al mâinii de lucru este egal cu
panta funcţiei de producţie (derivata de ordinul întâi), adică 12 – 2L.
Cantitatea de mână de lucru care maximizează profitul firmei este dată în
punctul în care: Venitul produsului marginal = salariul. Dacă salariul = 30,
rezolvând în funcţie de L, rezultă L = 4,5. Dacă salariul = 60, rezultă L = 3.
84. Costurile sunt minime atunci când PmK/PK = PmL/PL.
Dar, PmL = Q/L = (K1/2L-1/2)/2 şi PmK = (K-1/2L1/2)/2. Introducând în
condiţia de minimizare a costurilor, rezultă 4K = L. Funcţia de producţie
poate fi acum scrisă ca 100000 = K1/2(4K)1/2 = (4K2)1/2 = 2K. Deci, K =
50000 şi L = 200000.
85. a) s = 40, L = 800; b) Salarii totale plătite = 32000 sau sLC = 1200s – 10 s2.
Renta economică este diferenţa dintre salariile totale obţinute de toţi
muncitorii şi suma minimă pentru care ar fi fost aceştia dispuşi să lucreze.
Venitul total pe care l-ar fi acceptat salariaţii este suprafaţa situată sub curba
ofertei de mână de lucru până în punctul dat de numărul de salariaţi cerut la
salariul s. Din curba ofertei, ştim că: L = 20s sau s = (1200 – 10s)/20.
Atunci, suprafaţa respectivă este un triunghi şi este dată de: LC x s x ½ =
(1200 – 10s)[(1200 – 10s)/20] x ½ = 36000 – 600s + 2,5s2 = 8000. Deci, renta
economică este 32000 – 8000 = 24000.
86. Dacă sindicatul urmăreşte să maximizeze renta obţinută de membrii săi,
atunci el va alege acel s care maximizează relaţia: (1200 – 10s2) – (36000 –
600s + 2,5s2). Aceasta devine: -36000 = 1800s – 12,5s2. Panta este 1800 –
25s. Maximul este atins când panta este zero, deci: s = 72 şi L = 480 membri
ai sindicatului. Aceştia ar fi fost dispuţi să lucreze şi pentru un venit total de
(0,5 x 480 x 480/20) = 5760. În realitate, ei primesc 72 x 480 = 34560. Deci,
renta economică = 34560 – 5760 = 28800.
87. Formula pentru stabilirea preţului pământului este: P = R/r, unde R este renta
anuală, iar r este rata dobânzii. Deci, P = 150000/0,2 = 750000.
88. Regula generală de decizie este de a face investiţia dacă valoarea prezentă a
veniturilor anticipate în viitor este mai mare decât costul echipamentului.
Valoarea prezentă se calculează cu formula:
VP = [V/(1+r)t]
unde: VP = valoarea prezentă a veniturilor viitoare
V = veniturile anuale anticipate
r = rata dobânzii
416 Microeconomie - Macroeconomie

Când r = 10%, VP = (15000/1,1) + (15000/1,12) + (15000/1,13) +

(15000/1,14) = 47547,98. În acest caz, firma nu va cumpăra echipamentul
respectiv.
Când r = 5%, VP = 53189,3. Deci, firma va cumpăra echipamentul.

DEZBATERE

89. Susţinătorii aplicării unui salariu minim obligatoriu efectiv (adică, situat
deasupra punctului de echilibru) sunt de părere că acesta poate determina o
creştere de productivitate, ceea ce ar duce la o creştere a cererii de mână de
lucru (o deplasare spre dreapta a curbei cererii) şi ar compensa în acest fel
efectele nefavorabile pe care măsura respectivă le poate avea asupra nivelului
de ocupare a mâinii de lucru. La rândul ei, productivitatea ar creşte fie
datorită faptului că, la salarii mai mari, firmele ar utiliza mai judicios mâna de
lucru de care dispun, fie deoarece salarii mai mari înseamnă şi hrană şi
sănătate mai bune, precum şi o motivaţie mai mare din partea angajaţilor.
Criticii acestei măsuri susţin că un nivel al salariului minim obligatoriu situat
deasupra punctului de echilibru de pe piaţa muncii ar determina o deplasare în
sus pe curba venitului produsului marginal (curba cererii de muncă) şi, în
consecinţă, o scădere a ocupării. În plus, creşterea costurilor salariale ar putea
chiar conduce la închiderea unor firme. Drept rezultat, cei mai afectaţi ar fi
chiar cei pe care măsura respectivă dorea să-i ajute, adică cei cu salariile cele
mai mici (un şomer la un nivel al salariului minim obligatoriu de 800000 lei o
duce evident mai rău decât dacă ar avea serviciu şi ar primi un salariu de
750000 lei).
În concluzie, se poate aprecia că cei care continuă să aibă serviciu şi după
aplicarea reglementărilor în privinţa salariului minim obligatoriu o vor duce
mai bine decât înainte, în vreme ce toţi cei care îşi pierd locul de muncă o vor
duce mai rău.
Soluţii 417

Capitolul 7

APLICAŢII ALE MICROECONOMIEI

I. Agricultură şi politici agricole

1. Evoluţia cererii şi a ofertei este cea care determină, pe o piaţă concurenţială,

evoluţia preţului de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte oferta de produse
agricole, datele statistice pun în evidenţă, oarecum surprinzător, o creştere
substanţială a productivităţii în acest domeniu, uneori chiar mai rapidă decât
productivitatea din celelalte sectoare economice, în special în ţările dezvoltate;
acest fapt a determinat o deplasare semnificativă, spre dreapta, a curbei
ofertei. Pe de altă parte, cererea de produse agricole a crescut şi ea, datorită
creşterii populaţiei şi creşterii veniturilor reale. Cu toate acestea, cererea de
produse agricole nu creşte proporţional cu creşterea veniturilor, ceea ce a făcut
ca deplasarea spre dreapta a curbei cererii să fie mai mică decât cea a curbei
ofertei. În consecinţă, preţurile au scăzut în termeni reali, determinând o
reducere a veniturilor agricultorilor şi o realocare a resurselor în general şi a
forţei de muncă în special către sectoarele în expansiune.
2.
– elasticitatea cererii pentru produsele agricole este relativ scăzută; aceasta
face ca oamenii să cheltuie doar o parte din veniturile lor pentru alimente,
iar cantităţile consumate să nu varieze prea mult la o reducere de preţ sau
la o creştere a venitului.
– elasticitatea ofertei de produse agricole este relativ scăzută pe termen
scurt; în consecinţă, variaţiile preţurilor nu conduc la fluctuaţii
corespunzătoare ale ofertei.
– munca în agricultură este o formă de specializare la nivel de societate; cu
alte cuvinte, o migraţie dinspre agricultură spre industrie presupune
modificări sociale şi structurale mult mai mari decât dacă s-ar petrece între
două ramuri industriale.
3. Veniturile agricultorilor vor fi mai mari în anii cu recolte slabe şi, respectiv,
mai mici în anii cu recolte bune. În plus, fiind o piaţă foarte apropiată de piaţa
cu concurenţă perfectă, agricultorii nu au nici un stimulent de a stoca
producţia în anii cu recolte bune (a aştepta preţuri mai mari pentru a vinde).
Oricât de jos ar fi preţul, fermierul individual îşi va spori venitul pe măsură ce
va vinde mai mult, deşi – pe ansamblu – ei vor încasa venituri mai mici, atâta
timp cât toţi vor proceda în acelaşi fel.
418 Microeconomie - Macroeconomie

4. a) da; b) da; c) nu; d) da. În ceea ce priveşte punctul c, informaţiile sunt

imperfecte, de exemplu, atunci când este vorba despre evoluţia viitoare a
preţurilor; aceasta deoarece factorul esenţial îl reprezintă condiţiile
meteorologice, care sunt greu de previzionat cu exactitate.
5. Preţuri fluctuante (cu influenţe uneori dramatice asupra veniturilor
producătorilor), venituri reduse, lipsa de investiţii în acest sector, concurenţa
importurilor, probleme de mediu etc.
6. a) Fals. Cu cât oferta va fi mai elastică, cu atât preţul va varia mai puţin la
fiecare modificare a curbei cererii sau a celei a ofertei.
b) Adevărat.
c) Fals.
7. d. O creştere mai mare - în timp - a ofertei (i) în comparaţie cu cererea (ii),
combinată şi cu cerere inelastică în funcţie de preţ (iii) va determina o scădere
a preţurilor şi, în consecinţă, o creştere relativ mică a veniturilor
producătorilor agricoli. Fluctuaţiile substanţiale în raport cu clima (iv) nu vor
avea probabil o influenţă semnificativă asupra ofertei pe termen lung şi s-ar
putea chiar să determine o creştere mai rapidă a veniturilor producătorilor
agricoli, prin aceea că ele creează incertitudine, o scădere a investiţiilor şi, de
aceea, o creştere mai modestă a ofertei.
8. a) Stabilizarea preţurilor. Prin cumpărări pentru completarea acestor stocuri,
preţurile vor fi menţinute la niveluri relativ ridicate, în anii cu recolte foarte
bune; dacă stocurile nu vor creşte de-a lungul anilor, atunci preţul primit de
producători nu va fi mai mare, ci doar mai stabil.
b) Creşterea veniturilor fermierilor. Producţia şi preţurile vor continua însă să
fluctueze.
c) Ambele. Dacă preţul minim impus este situat - logic - deasupra preţului
pieţei, atunci aceasta va contribui şi la creşterea veniturilor fermierilor, dar şi
la stabilizarea nivelului preţului.
d) Creşterea veniturilor. Datorită scăderii ofertei şi unei cereri inelastice,
veniturile fermierilor vor creşte.
e) Ambele. Dacă nivelul de preţ prestabilit este situat deasupra preţului pieţei,
situaţia este similară celei de la punctul c.
f) Creşterea veniturilor. Aceasta se va realiza însă doar pe termen scurt,
deoarece pe termen lung creşterea investiţiilor va determina o creştere a
producţiei şi deci o scădere a veniturilor.
g) Creşterea veniturilor. Nivelul de producţie nu va fi în general afectat decât
poate în cazul celor care în lipsa acestor subvenţii nu ar fi supravieţuit. De
aceea, preţurile vor continua să fluctueze.

9. a) b, c, e şi f.
Soluţii 419

b) d.
c) a. În anii cu recolte bune, guvernul va cumpăra pentru a realimenta
stocurile, menţinând, în acest fel, preţurile la un nivel ridicat, fapt care îi va
determina pe fermieri să producă o cantitate mai mare decât ar fi produs dacă
statul nu intervenea în nici un fel. În anii cu recolte slabe, guvernul va vinde
cantităţi de produse din stocurile de care dispune, păstrând astfel preţurile la
niveluri sub cele care s-ar fi practicat în absenţa intervenţiei statului; din
această cauză, producţia va fi şi ea mai mică.
d) g. O subvenţie în sumă fixă va influenţa doar costurile fixe (în sensul
diminuării lor). Costurile marginale vor rămâne nemodificate şi, la fel, şi
nivelul de producţie care conduce la maximizarea profitului. Profiturile totale
vor creşte cu valoarea subvenţiei. Nivelul ofertei va fi influenţat poate doar de
cantitatea produsă de către cei care - în absenţa subvenţiei - ar fi dat faliment
şi nu ar fi produs astfel deloc.
e) b.
f) c, d, e şi f.
g) a. Consumul va fi menţinut sub nivelul pieţei libere în anii cu recolte bune
(deoarece, prin intervenţia statului, preţul este menţinut ridicat) şi peste nivelul
acesteia în anii cu recolte slabe.
h) g.
10. Scadă.
11. Consumatori.
12. Orizontală.
13. Reducere.
14. Fals. Veniturile fermierilor vor continua să fluctueze, dar cu cât recolta va fi
mai bună, cu atât mai mari vor fi şi veniturile lor.
15. Fals.
16. Fals.
17. Fals.
18. Adevărat.
19. Adevărat (stimularea exporturilor de produse agricole se realizează, de obicei,
prin acordarea unor subvenţii, ceea ce face ca preţul la export să devină mai
mic decât cel intern).
20. a.
21. d.
22. b.
23. b.
24. c.
25. a.

26. c.
420 Microeconomie - Macroeconomie

27. c.
28. d.
29. d.
30. b. Curba  = -1 reprezintă curba care ar asigura venituri constante fermierilor
(dacă cererea are o elasticitate unitară, atunci veniturile vor rămâne aceleaşi,
indiferent de variaţiile preţurilor). Astfel, dacă oferta creşte la Q2, preţul va
trebui să scadă doar până la P3, pentru ca veniturile să rămână aceleaşi. În
acest caz însă, doar Q3 va fi efectiv cerută, ceea ce înseamnă că guvernul va
trebui să cumpere cantitatea excedentară Q2 - Q3.
31. a) Q2 - Q5.
b) (Q2 - Q5) x P2.
c) P2 - P3. Curba ofertei se va deplasa spre stânga cu P2 - P3 şi, astfel, preţul va
scădea la nivelul P3. Drept urmare, vânzările vor creşte la Q2 (punctul în care
P3 se va intersecta cu D), iar fermierii vor avea venituri de (P3 plus subvenţia)
x Q2 (egale cu cele din cazul de mai înainte).
d) (P2 - P3) x Q2.
32. a) Fie Q = cererea totală, Qi = cererea internă şi Qx = cererea la export.
Qx = 2550 - 220P. La momentul iniţial:
3550 - 266P = 1800 + 240P  P = 3,46.
Acum, cererea pentru export scade cu 40%: Qx = 0,6(2550 - 220P) = 1530 -
132P şi Q = 2530 - 178P. Echilibrul se va stabili când: 2530 - 178P = 1800 +
240P  P = 1,75.
b) P = 3, deci Qi = 1000 - 138 = 862, iar oferta este 2520. Deci, guvernul va
trebui să cumpere 1658, cheltuind în total 4974 mii lei.

II. Politici de protecţie a concurenţei

33. De protecţie a concurenţei (antitrust).

34. Impunerea preţului de revânzare.
35. Restricţii pe verticală.
36. Concentrare (achiziţie) orizontală.
37. Concentrare (achiziţie) verticală.
38. Consiliul Concurenţei.
39. Fals.
40. Fals.
41. Adevărat.
42. Adevărat.

43. Adevărat.
Soluţii 421

44. Fals (nu şi în cazul pieţelor contestabile sau acolo unde gradul de concentrare
este suficient de mic).
45. a.
46. i - g; ii - f; iii - c; iv - a; v - d; vi - b; vii - e.
47. i - e; ii - c; iii - a; iv - g; v - d; vi - b; vii - f.
48. a) ii, iv şi vi.
b) ii, iv, v şi vii.
c) i, iii şi vi.
49. d.
50. a.
51. a (Sherman Act).
52. d.
53. c.
54. b.
55. c.
56. c (de exemplu, doctorii pot încasa tarife mai mici de la pacienţii mai săraci,
ceea ce determină o creştere a numărului de pacienţi şi deci a veniturilor lor,
existând astfel posibilitatea unor reduceri ale tarifelor şi pentru cei mai bogaţi;
într-o astfel de situaţie, toată lumea o duce mai bine decât dacă tarifele ar fi
unice).

III. Politici de reglementare a pieţelor de către stat

57. Reglementarea.
58. Naţionalizarea.
59. Adevărat.
60. Fals.
61. Adevărat.
62. Adevărat.
63. Fals.
64. Adevărat.
65. Adevărat.
66. b.
67. c.
68. a.
69. e.
70. Pentru ca monopolul să realizeze doar profitul normal, trebuie ca preţul să fie
stabilit la nivelul unde este egal cu costul mediu. Tabelul următor calculează
costul total şi costul mediu pentru firma în cauză:
422 Microeconomie - Macroeconomie

Cost total Cost mediu

450000 9,00
500000 5,00
600000 3,00
700000 2,33
800000 2,00
900000 1,80
1400000 1,40

P = CM = 2.

Capitolul 8

MĂSURAREA AGREGATELOR MACROECONOMICE

ÎNTREBĂRI

1. În coloana a doua: produsul naţional net; venitul naţional; venitul personal;

venitul disponibil.
2. Contabilitatea naţională încearcă să măsoare valoarea totală a producţiei
realizate într-o economie, să pună în evidenţă locul de unde provine aceasta
(ramură, regiune, tip de proprietate) şi modul cum este ea alocată (între
gospodăriile casnice şi guvern, între regiuni, cetăţenii ţării respective şi
străini). Producţia totală mai poate fi reprezentată – în funcţie de scopul
urmărit – şi ca sumă a diferitelor categorii de bunuri (de folosinţă îndelungată,
de folosinţă curentă, capital, clădiri etc.). Modelele macroeconomice utilizează
ca variabile diferitele categorii ale contabilităţii naţionale.
3. Metoda contabilităţii naţionale este importantă din mai multe motive: (i)
permite măsurarea nivelului producţiei realizate într-o economie, într-o
anumită perioadă de timp; (ii) permite compararea rezultatelor obţinute în
diferite perioade de timp, precum şi evidenţierea tendinţei pe termen lung a
nivelului de producţie; (iii) semnalează factorilor de decizie necesitatea de a
interveni, prin măsuri potrivite, pentru a corecta anumite dinamici.
4. Produsul naţional brut reprezintă venitul total realizat de către cetăţenii unei
ţări, indiferent de ţara unde sunt oferite serviciile factorilor de producţie de
care dispun. În schimb, produsul intern brut reprezintă producţia realizată de
Soluţii 423

factorii de producţie localizaţi în ţară, indiferent de cine sunt proprietarii

acestora (cetăţenii ţării respective sau cetăţenii altor ţări).
5. Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi
serviciilor finale realizate într-o perioadă de timp într-o economie. Venitul
naţional – adică venitul total obţinut de către cei care au participat la realizarea
producţiei – este PNB care rămâne după scăderea impozitelor indirecte şi a
deprecierii (amortizării).
6. Pentru a face trecerea de la economia privită ca total producţie la economia
privită ca total venituri, se scade singurul element care nu este plătit (nu se
regăseşte) sub formă de venituri: impozitele indirecte, cum ar fi accizele, taxa
pe valoarea adăugată etc.
7. Consumul intermediar, adică acel tip de consum care implică bunuri
intermediare, reprezintă cumpărarea de bunuri şi servicii, în scopul prelucrării
lor în continuare sau în scopul revânzării. În calculul produsului naţional sunt
cuprinse doar bunurile finale, deoarece valoarea acestora include deja toate
tranzacţiile intermediare realizate de-a lungul procesului de producţie. Prin
aceasta se evită apariţia unei duble înregistrări şi, în consecinţă,
supraevaluarea PNB.
8. Venitul nominal reprezintă suma de bani pe care o primeşte un individ.
Venitul real este cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată cu
venitul nominal. Cu alte cuvinte, venitul real reprezintă “puterea de
cumpărare” a venitului nominal; el se calculează prin ajustarea venitului
nominal cu ajutorul indicelui preţurilor.

ADEVĂRAT/FALS

9. Adevărat.
10. Adevărat.
11. Fals (poate fi determinată şi de scăderea preţurilor).
12. Fals.
13. Fals (în P.I.B. – de fapt, în componenta acestuia numită cheltuieli
guvernamentale – se includ cheltuielile pe care le face statul pentru producerea
de bunuri şi servicii).
14. Fals.
15. Adevărat.
16. Fals (profitul este unul dintre tipurile de venituri ce formează venitul naţional).
17. Adevărat.

18. Adevărat (orice tranzacţii de piaţă sunt incluse în P.I.B.).

424 Microeconomie - Macroeconomie

19. Adevărat (valoarea lor este inclusă în modificarea stocurilor, care, la rândul ei,
se regăseşte în cadrul investiţiilor efectuate de sectorul privat).
20. Fals.
21. Fals.
22. Adevărat.
23. Adevărat.
24. Adevărat.
25. Adevărat.
26. Fals.
27. Adevărat.
28. Adevărat.
29. Adevărat.
30. Adevărat.
31. Adevărat.
32. Adevărat.
33. Fals (Investiţii = Economii private + Economii în sectorul guvernamental +
Economii în sectorul extern. Deci: Investiţii = Economii private + Excedentul
bugetar – Exporturi nete).
34. Fals (prin “investiţii” înţelegem cumpărarea de noi echipamente de producţie
şi nu investiţii financiare).
35. Fals.
36. Adevărat.

COMPLETAŢI

37. Intermediare.
38. Depreciere (amortizare); impozite indirecte.
39. Preţurile pieţei; costul factorilor.
40. Venitul disponibil.
41. Nominal.
42. Real.
43. Cheltuielile guvernamentale.
44. Consumul intermediar.
45. Consumul intermediar; nu face.
46. Consum; face.
47. Investiţii.
48. Indicelui preţurilor de consum.
49. Deficitul bugetar; exporturile nete (excedentul din comerţul exterior).
Soluţii 425

TESTE - GRILĂ

50. d.
51. d.
52. a.
53. a.
54. b.
55. a.
56. b.
57. e.
58. d.
59. d.
60. a.
61. d.
62. b.
63. e.
64. d.
65. a.
66. a.
67. b.
68. b.
69. c.
70. c.
71. a.
72. a.
73. d.
74. a.
75. c.
76. a.
77. a.
78. b.
79. a.
80. c.
81. b.
82. b.
83. c.
84. a.
85. b.
86. b.
426 Microeconomie - Macroeconomie

87. a.
88. c.
89. c.
90. d.

PROBLEME

91. Notăm: Qr = producţia reală; Ip = indicele preţurilor;

Qr1 = Q1/Ip1 = Q1/2Ip0 = 1,5 Qr0 = 1,5 Q0/2Ip0 rezulta Q1 = 1500;
92. a) Deflatorul = P.I.B. nominal/P.I.B. real = (200 x 3 + 150 x 2)/(200 x 1,50 +
150 x 4) = 1
b) IPC = (3 x 100 + 2 x 150)/(1,50 x 100 + 4 x 150) = 600/750 = 80%.
93. 200%.
94. Numai Dacia nouă.
95. a)  Q0p0 = 1928,95;
b)  Q1p1= 2070,1;
c) ( Q1p1 -  Q0p0)/  Q0p0 = 7,32%;
d) Ip1 =  Q0p1/ Q0p0 = 1910,05/1928,95 = 0,99;
e) Qr1 =  Q1p1/Ip1= 2091,01;
f)/ Ip0 =  Q1p0/ Q1p1 = 2114,18/2070,1 = 1,0213;
g) Qr0 =  Q0p0/Ip0 = 1888,72;
h) [(2091,01 – 1928,95)/1928,95]*100 = 8,40%
i) [(2070,1 – 1888,72)/1888,72]*100 = 9,60%
96. PNB = 230,9 + 60,6 + (63,4 + 12,3) + (14,5-17,8) = 363,9
PNN = 363,9 – 12,3 = 351,6
VN = 351,6 – 13,1 = 338,5
97. PNN = 1692 – 180 = 1512
VN = 1512 – 163 = 1349
VP = 1349 – (18 + 123 + 65) + 232 = 1375
VD = 1375 – 193 = 1182
98. a) 6 milioane lei; b) 5 milioane lei;
99. Metoda I (metoda veniturilor): VN = 750+60+120+108 = 1038; PNN =
1038+22 = 1060; PNB = 1060 + 40 = 1100;
Metoda II (metoda cheltuielilor): PNB = 850+100+143+7=1100;
PNN=1100-40=1060; VN=1060-22=1038.
100. a) Cheltuieli planificate = 150 mld + 50 mld = 200 mld; datorită acestui fapt
va exista o creştere neplanificată a stocurilor de 210-200 =10 mld, făcând
ca investiţiile curente (realizate) să fie 50 + 10 = 60 mld.
b) Economiile = 210 mld – 150 mld = 60 mld. În felul acesta, investiţiile
curente = economii curente.
Soluţii 427

c) Din datele de mai sus, rezultă că producătorii nu au vândut atât cât se

aşteptau, existând o anumită creştere a stocurilor. Ei pot reacţiona în două
feluri: fie reduc producţia, fie scad preţurile.
101. a) Contribuţia la P.I.B. a industriei de biciclete (înţeleasă ca totalitatea celor
cinci firme) este dată de suma valorilor adăugate realizate de către
fiecare:
- Vad (A) = 2 + 1 = 3 milioane
- Vad (B) = 0,6 milioane.
- Vad (C) = 1,8 – 1 = 0,8 milioane.
- Vad (D) = 1 – 0,6 = 0,4 milioane.
- Vad (E) = 8 – (1 + 2 + 1,8) = 3,2 milioane.
 Vad (.) = 8 milioane
b) Cheltuieli finale (pentru produse finale) = 8 milioane.
102. P.I.B. nominal 75 = 200* 10000+1000*6000 = 8 [Link];
P.I.B. nominal 90 = 1500*2000+1500*10000 = 18 [Link];
b) I p(90/75) =  Q0p1/  Q0p0 = 1,3. P.I.B. real 90 =  Q1p1/Ip = 18/1,3 = 13,84
[Link];
c) I p(75/90) =  Q1p0/  Q1p1 = 1,[Link] 75 = 8/1,34 = 5,9 milioane lei.
103. a) Total vânzări = 1100+1000+250=2350 mil.
b) Consum total = 700 + 850 = 1550 mil.
c) Salarii = 150+500+500=1150 mil.
d) Profit = 50+100+250=400 mil. (nu există economii, deoarece tot venitul
– salarii + profit – este cheltuit pentru consum).
e) Cheltuieli materiale = 50+200+200+50+300=800 mil.
f) PNB = vânzări-consum intermediar = 2350-800=1550 mil.
Sau: PNB = Salarii + Profituri = 1150+400 = 1550 mil.
Sau: PNB = PNB = vânzări către consumatorii finali = 700 + 850 =1550.
428 Microeconomie - Macroeconomie

Capitolul 9

CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI INVESTIŢIILE

1.

45o
Y

Linia la 45o uneşte punctele dintr-un grafic unde cantitatea măsurată pe

abscisă este egală cu cantitatea măsurată pe ordonată.
În contextul funcţiei de consum, ea reprezintă punctele unde consumul este
egal cu venitul, deci unde economiile sunt zero.
2.
 Anticipările privind viitorul (ce cred consumatorii că se va întâmpla cu
preţurile, veniturile etc.);
 Modificările în activele financiare deţinute de aceştia;
 Cantitatea deţinută de bunuri de folosinţă îndelungată;
 Uşurinţa cu care se pot obţine împrumuturi;
 Modificări în standardul de viaţă;
 Nivelul taxelor şi impozitelor.

3. Y = C + E
Y=C+E
C C = aY + b

E = dY + e

Y
Soluţii 429

4. Panta curbei (dreptei) consumului:

C = c(Y – T) + C*, unde: c = înclinaţia marginală spre consum
T = taxe, impozite
C* = consumul autonom
5. Să presupunem că cineva cheltuieşte o sumă S = 100.000 lei. Această sumă va
conduce la o creştere a veniturilor în economie. Ea va ajunge în posesia altora,
sub formă de salarii, rentă, dobânzi şi profituri. Aceştia, la rândul lor, vor
consuma (cheltui) o parte din această sumă, în funcţie de înclinaţia lor
marginală spre consum. Deci, venitul generat de cheltuiala iniţială va fi:
Y = S + Sc + Sc2 + Sc3 +… = S (1 + c + c2 + c3 +…) unde c  1.
1 + c + c2 + c3 +…= 1/1-c , unde c = înclinaţia marginală spre consum.
6. „Înclinaţia“ este tendinţa spre a face ceva. Cea mai mare parte a oamenilor îşi
va folosi venitul disponibil fie pentru a cumpăra bunuri şi servicii (consum),
fie îl economiseşte. Înclinaţia medie spre consum se obţine împărţind suma
cheltuită pentru consum (C) la total venit disponibil (Y).
c = C/Y
Înclinaţia marginală spre consum reprezintă sporul de cheltuieli pentru
consum determinat de 1 leu venit suplimentar obţinut:
c = C/Y
Aceasta se poate obţine din funcţia consumului:
C = c (Y – T) + C* şi C = c/Y, deoarece T = 0 şi C* = 0
7. Suma dintre c şi e este întotdeauna 1, indiferent de modificarea venitului
disponibil.
c = C/Y şi e = E/Y
Dar ştim că: Y = C + E
şi Y = C + E; Y/Y = C/Y + E/Y  c + e = 1
430 Microeconomie - Macroeconomie

COMPLETAŢI

8. Consumul autonom.
9. Cheltuielile de consum.
10. Investiţiile.
11. Au crescut.
12. Cererii agregate.
13. Mai mare.
14. Deflaţionist.
15. Inflaţionist.
16. Deflaţionist.
17. Preţurile; salariile.

ADEVĂRAT/FALS

18. Fals.
19. Fals.
20. Adevărat.
21. Fals.
22. Adevărat.
23. Adevărat.
24. Adevărat.
25. Fals (pentru că diminuarea venitului este doar temporară).
26. Adevărat.
27. Adevărat.
28. Adevărat.
29. Fals.
30. Fals.
31. Adevărat.
32. Adevărat.
33. Adevărat.
34. Adevărat (impozitul, ratele dobânzii şi preţurile cresc şi ele atunci când cresc
veniturile şi când o economie se află în expansiune).
35. Fals (c este presupusă constantă).
36. Fals (aceasta este înclinaţia medie spre consum).
37. Fals.
38. Fals.
39. Adevărat.
Soluţii 431

40. Fals.
41. Fals.
42. Adevărat.
43. Fals (în acest caz, stocurile de produse se diminuează, iar economia nu este în
echilibru; gapul inflaţionist apare atunci când nivelul de producţie de echilibru
- pentru care C + G + I + X – M = Y – este mai mare decât producţia
potenţială).
44. Fals (va fi şomaj dacă totalul cheltuielilor determină un nivel de producţie mai
mic decât producţia potenţială).

TESTE - GRILĂ

45. c.
46. b.
47. c.
48. d.
49. a (averea este unul din factorii care determină o deplasare a curbei consumului).
50. d.
51. c (panta dreptei este dată de înclinaţia marginală spre consum).
52. a;
53. e;
54. a.
55. d;
56. c;
57. b;
58. c;
59. a;
60. a;
61. b;
62. b (retragerile din fluxul de cheltuieli sunt mai mari decât intrările).
63. b;
64. a;
65. c;
66. b.
67. c (economiile totale = economiile private + economiile sectorului stat).
68. b.
69. c;
70. b;
71. a.
432 Microeconomie - Macroeconomie

72. c;
73. a;
74. b;
75. a;
76. a;
77. d (a se vedea şi problema nr. 105 pentru formula multiplicatorului impozitelor:
c/(1-c).
78. d.
79. b;
80. d;
81. b.
82. a (opinia lor este că preţurile sunt rigide la scădere, ceea ce împiedică
eliminarea gapului deflaţionist).
83. e.
84. c (din această cauză, nivelul de echilibru al producţiei – realizat atunci când
intrările în fluxul de cheltuieli = retragerile - nu se va găsi întotdeauna la
nivelul producţiei potenţiale).

PROBLEME

85. a)

Venitul disponibil Consum Economii

0 6000 -6000
10000 13000 -3000
20000 20000 0
30000 27000 3000
40000 34000 6000
50000 41000 9000
60000 48000 12000

b) 0,7;

c) 6000.
Soluţii 433

86. a) şi b) 40000 şi, respectiv, 50000.

Producţie Consum Investiţii Investiţii Cheltuieli Cheltuieli
(Venit) (1) (2) agregate agregate
(1) (2)
0 6000 6000 9000 12000 15000
10000 13000 6000 9000 19000 22000
20000 20000 6000 9000 26000 29000
30000 27000 6000 9000 33000 36000
40000 34000 6000 9000 40000 43000
50000 41000 6000 9000 47000 50000
60000 48000 6000 9000 54000 57000
c) Multiplicatorul = 10000/3000 = 3,33.
87. a) Înclinaţia marginală spre consum = b
b) E = Y – C = Y – a – bY = - a + (1-b)Y
c) E = 0  - 800 + 0,25Y = 0; Y = 3200
d) Cerere agregată = oferta agregată
Y=C+I
Y = 800 + 0,75Y + 1000  Y = 7200
88. a) c = 40/Y1/2.
b) Se observă că înclinaţia marginală spre consum scade pe măsură ce venitul
creşte. În cadrul procesului de redistribuire a veniturilor de la cei bogaţi
către cei săraci, acest fapt va determina o creştere a cheltuielilor de consum,
deoarece creşterea consumului la cei săraci va fi mai mare decât reducerea
consumului la cei bogaţi.
c) E = Y – 80Y1/2; suma lor – atât a înclinaţiilor marginale, cât şi a celor medii
– este egală cu unu.
89. Y = I(1-c) I = 0,25 x 300 = 75 milioane.
90. Multiplicatorul într-o economie deschisă, cu importurile funcţie de venit,
exporturile autonome şi rată de impozitare procentuală asupra veniturilor este
egal cu 1/[1 – c(1-t) + m] = 1/[1 – 0,8(1-0,2) + 0,18] = 2.
91. a) Y = C + E
Y = 200 + 2/3Y + E  E = - 200 + 1/3Y
b) E = - 200 + 1/3Y = 0  Y = 600
 Dacă Y < 600  economiile sunt negative (se consumă din economii).
 Dacă Y > 600  economiile > 0.
434 Microeconomie - Macroeconomie

92. a) nivelul de echilibru al venitului naţional = C + G + I + (X-M) = 42 + 6,5 +

1,5 + (15-16) = 49 mld;
b) Gap deflaţionist;
c) VN este cu 11 mld. sub nivelul care ar asigura ocuparea deplină. Înclinaţia
marginală spre consum este 0,5, deci multiplicatorul este 2. În concluzie,
guvernul trebuie să majoreze G cu 5,5 mld.
93. a) Gap deflaţionist egal cu 60000.
b) Multiplicatorul = 1/(1 – 2/3)= 3. Deci, G trebuie să crească cu 20000
pentru a elimina (prin intermediul multiplicatorului) gapul deflaţionist.
c) Taxele trebuie să scadă cu 30000 (deci, o creştere a veniturilor cu 30000),
pentru a determina – ţinând cont de înclinaţia marginală spre consum - o
creştere a cheltuielilor de consum cu 20000, fapt care ar duce la eliminarea
gapului deflaţionist.
94. a) Gap inflaţionist egal cu 15000.
b) Multiplicatorul = 1/(1 – 3/5) = 5/2 = 2,5. Deci, G trebuie să scadă cu 6000.
c) Taxele trebuie să crească cu 10000, pentru a determina o reducere a
cheltuielilor de consum cu 6000.
95. a) Cererea agregată = OF  cerere în exces.
b) Stocurile vor scădea cu dimensiunea cererii în exces = EF.
c) În perioada următoare, firmele vor creşte producţia.
d) Venit (OB) = Cheltuieli planificate (OG).
e) Cheltuieli agregate planificate = OH  ofertă în exces.
f) Stocurile vor creşte cu dimensiunea ofertei în exces = HJ. Firmele vor
reduce producţia.
96. a) Venit = OC
Economii = OI2;
b) I3;
c) Venit = OD;
d) Multiplicatorul = HI/IJ;
e) I1;
f) OB.
97. Yp = Cp + Ep  Cp = 20 – 2 = 18 milioane
Y1 = C1 + E1  C1 = 23 – 3 = 20 milioane
c = C/Y = 2/3 = 0,666
98. C = aY + b
7 = (3/4)x 7 + b  b = 1,75
Funcţia de consum: C = 3/4 Y + 1,75
Substituind: Y = 3  C = 4
Deci, va trebui să se împrumute: 4 - 3 = 1 milion
99. G = E + T – I = 485
Soluţii 435

100. a) Y = C + I = cY + C + I
Y = (1/1-c)(I + C)
Y = (1/1-c)(I + C)
Înlocuind:
Y = (1/1-c)I = (1/1-0,75) x 5 = 20
Noul nivel de echilibru Y1 = 470 + 20 = 490
b) Y = - 20  Y1 = 450
101. a) şi b)
Cerere agregată Modificarea
Economii Investiţii curente
(CA) neplanificată a stocurilor
15 160 -60 15
30 195 -45 30
45 230 -30 45
60 265 -15 60
75 300 0 75
90 335 15 90
105 370 30 105
120 405 45 120

c) Venit = 150  CA = 195, stocurile se diminuează, deci – în perioada

următoare – se va produce mai mult;
Venit = 400  CA = 370, deci stocurile cresc şi – probabil – se va
produce mai puţin;
d) Venit = 300, cererea agregată = oferta agregată
Sau:
Investiţii planificate = economii;
e) c = 35/50 = 0,7;
f) 15/0,3=50.
102. Condiţia de echilibru este: Y = C + I + G.
Dar: I = I* şi G = G*. La rândul său, C = a + bYd = a + b(Y – tY) = a +
bY(1-t).
Introducând în condiţia de echilibru, rezultă: Y = a + bY(1-t) + G* + I* şi
Ye = (a + I* + G*)/[1 – b(1-t)].
Multiplicatorul este: 1/[1 – b(1-t)]. Se observă că cu cât rata de impozitare t
este mai mare, cu atât multiplicatorul va fi mai mic.
103. a) Ye = (40 + 60 + 80)/[1 – 0,8(1 – 0,5)] = 180/0,6 = 300;
b) Gap deflaţionist = 150.
c) Multiplicatorul = 1/[1 – b(1-t)] = 1/0,6 = 5/3. Deci, cheltuielile
guvernamentale trebuie să crească cu 150/(5/3) = 90.
436 Microeconomie - Macroeconomie

104. a) Y = 2250, multiplicatorul = 1/[1 – b(1-t)] = 2,5.

b) Y = 2,5G şi Y = 2500.
c) Y = 2000, multiplicatorul = 2.
d) Y = 2200.
105. Funcţia de consum este C = C* + cYd, unde Yd = Y – T. Deci, C = C* +
c (Y – T). Introducem acum funcţia de consum în Y = C + I + G şi obţinem:
Y = C* + c(Y – T) + I + G şi Y – cY = C* - cT + I + G. Rezultă: Y = [(C* +
I + G)/(1 – c)] – cT/(1 – c) = [(10000 + 20000 + 40000)/(1 – 0,9)] – 0,9 x
30000/(1 – 0,9) = 430000.

Capitolul 10

CREŞTEREA ECONOMICĂ, CICLUL DE AFACERI

ŞI ŞOMAJUL

ÎNTREBĂRI

1.

Bunuri de
capital
creşterii cantităţii
de resurse
Creştere - datorită

progresului
tehnologic

Bunuri de
consum
2. Rata naturală a şomajului este acel nivel la care intrările şi ieşirile în/din şomaj
sunt egale şi unde anticipările firmelor şi ale salariaţilor cu privire la evoluţia
preţurilor şi salariilor sunt corecte.
Soluţii 437

intrări: - nou intraţi în rândul mâinii de

lucru;
- demisii;
- concedieri.
ŞOMERI

ieşiri - noi angajaţi;

- rechemări;
- ieşiri din rândul mâinii de lucru.
Factorii care determină nivelul ratei naturale pot fi grupaţi în două categorii:
(i) factori legaţi de durata şomajului şi (ii) factori în legătură cu frecvenţa
şomajului.
Durata şomajului este perioada medie de timp necesară pentru ca un şomer
să găsească şi să accepte un serviciu. Ea depinde de:
 gradul de organizare a pieţei muncii, structura ei informaţională,
funcţionalitatea agenţiilor de plasare a mâinii de lucru etc.;
 structura demografică a mâinii de lucru (pe sexe, pe grupe de vârstă
etc.);
 abilitatea şi dorinţa şomerilor de a-şi căuta un loc de muncă;
 disponibilul de locuri de muncă.
La rândul ei, frecvenţa şomajului depinde de doi factori:
 variabilitatea cererii de mână de lucru; astfel, unele firme sunt în
expansiune, în vreme ce altele îşi reduc activitatea. Cu cât variabilitatea
va fi mai mare, cu atât şi rata naturală va fi mai înaltă;
 ritmul de creştere a dimensiunilor mâinii de lucru (direct proporţional cu
rata naturală).
Toţi aceşti factori se pot modifica; de aceea, nici nivelul ratei naturale nu
este constant de-a lungul timpului. Pe de altă parte, se consideră că nivelul ratei
naturale este corespondentul nivelului de „ocupare deplină“ a mâinii de lucru;
aceasta deoarece el depinde, în principal, de factori instituţionali şi nu de cererea
agregată.
3. Şomajul fricţional apare atunci când salariaţii îşi schimbă locul de muncă.
Şomajul structural ia naştere în ramuri care înlocuiesc mâna de lucru cu
capital sau care reduc numărul de salariaţi datorită creşterii productivităţii
muncii. Cele două tipuri de şomaj sunt - mai mult sau mai puţin - inevitabile,
atâta vreme cât, pe de o parte, salariaţii sunt liberi să caute şi să-şi aleagă
438 Microeconomie - Macroeconomie

serviciul şi, pe de altă parte, economia contemporană stimulează şi încurajează

progresul tehnic.
4.
 Existenţa contractelor de muncă; acestea sunt, de regulă, încheiate
pentru perioade de un an.
 Existenţa unor sindicate puternice.
 Explicaţia oferită de teoria salariului de eficienţă.
5. Şomajul fricţional. Dată fiind libertatea de alegere a serviciului, vor exista
întotdeauna persoane aflate între un serviciu şi altul, adică persoane în curs de
a-şi schimba, în mod voluntar, locul de muncă. Alţii vor fi într-o perioadă de
şomaj temporar, datorită sezonalităţii sau condiţiilor de mediu (de exemplu, în
construcţii). Tot aici sunt incluşi şi tinerii care caută pentru prima oară un
serviciu. Şomajul fricţional este privit ca inevitabil şi, cel puţin în parte, ca
dezirabil. Aceasta deoarece, de regulă, salariaţii se deplasează de la locuri de
muncă mai slab plătite şi cu o productivitate mai redusă către locuri de muncă
mai bine plătite şi cu o productivitate mai mare. Aceasta conduce la obţinerea
unor venituri mai mari, determină o mai bună alocare a resurselor de muncă şi,
în consecinţă, o producţie reală mai mare.
6. Creşterea ratei naturale a şomajului, datorită:
 creşterii ajutoarelor de şomaj;
 creşterii puterii sindicatelor;
 creşterii ratei de participare a anumitor categorii (de exemplu, femeile);
 recesiunii din industria prelucrătoare.
7. Criza - perioada cea mai de jos (minimul) a ciclului economic.
Recesiunea - perioadă în care economia creşte mai încet decât trendul său.
Înviorarea - perioada ce succede unei crize şi în care economia creşte mai
repede decât trendul său.
Avântul - vârful ciclului economic.
8.
i, 

1k k

sf(k)

k
k1 k0

unde:  = rata de depreciere; k = capital pe lucrător; s = rata de economisire.

Soluţii 439

9. Ţările cu creşteri mai mari ale populaţiei vor avea niveluri mai mici ale
produsului (venitului) pe locuitor.
10. Producţia pe lucrător depinde doar de capitalul pe lucrător: y = f(k). Cum k =
constant şi y va fi constant.
11. a) ciclic; b) ciclic; c) structural; d) fricţional; e) fricţional.
12. a) şomer; b) angajat; c) nu face parte din forţa de muncă; d) nu face parte din
forţa de muncă; e) nu face parte din forţa de muncă; f) angajat; g) nu face
parte din forţa de muncă; h) nu face parte din forţa de muncă; i) angajat.

COMPLETAŢI

13. Deplasare de-a lungul curbei, deplasarea curbei, (-), (+).

Deplasarea curbei, deplasare de-a lungul curbei, (+), (+).
Deplasarea curbei, deplasare de-a lungul curbei, (-), (-).
Deplasare de-a lungul curbei, deplasarea curbei, (+), (-).
Deplasare a curbei, deplasarea de-a lungul curbei, (+), (+).
14. P.I.B./locuitor.
15. Creşterea productivităţii.
16. Scade (firmele ezită să concedieze salariaţi, până când nu au o imagine asupra
dimensiunii recesiunii, fapt care determină o scădere a producţiei pe lucrător).
17. Creşte (firmele ezită să angajeze noi salariaţi, până când nu au o imagine a
dimensiunilor avântului economic, fapt care determină o creştere a producţiei
pe lucrător).
18. Producţie potenţială.
19. Legea lui Okun.
20. Care îşi pierd sau părăsesc locul de muncă.
21. Scade.

ADEVĂRAT/FALS

22. Adevărat.
23. Adevărat.
24. Adevărat.
25. Fals.
26. Fals.
27. Adevărat.
28. Adevărat.
29. Fals (cu excepţia cazului când rata de economisire creşte, capitalul
suplimentar se va deprecia şi stocul de capital va reveni la nivelul anterior).
440 Microeconomie - Macroeconomie

30. Fals (aceasta se realizează în timp).

31. Adevărat.
32. Fals.
33. Fals (de regulă, productivitatea în sectorul de servicii este mai mică).
34. Adevărat.
35. Fals (o deplasare dintr-un punct situat în interiorul curbei într-unul situat pe
curba posibilităţilor de producţie nu este creştere economică).
36. Adevărat.
37. Adevărat (o mică modificare a VN poate determina o modificare substanţială
a investiţiilor).
38. Fals.
39. Fals (deoarece poate fi acceptată ideea că însăşi producţia potenţială poate
fluctua).
40. Fals.
41. Adevărat.
42. Adevărat.
43. Adevărat.
44. Adevărat.
45. Adevărat.
46. Fals.
47. Fals.
48. Fals (un nivel actual înalt al şomajului determină o scădere a cheltuielilor
pentru investiţii şi o scădere a pregătirii efectuate în cadrul firmelor).
49. Adevărat.
50. Adevărat.
51. Fals.
52. Adevărat.
53. Adevărat.
54. Adevărat.
55. Adevărat.
56. Adevărat.
57. Adevărat.
58. Adevărat.
59. Fals.

TESTE - GRILĂ

60. c.
61. d.
62. a.
Soluţii 441

63. b.
64. b.
65. c.
66. a.
67. c (se aplică “regula lui 70”: împărţind 70 la rata anuală, se obţine numărul de
ani în care venitul naţional se dublează).
68. c.
69. d.
70. c.
71. b.
72. c (rata creşterii depinde doar de rata creşterii populaţiei şi de rata modificărilor
progresului tehnic).
73. b.
74. c (adică atunci când panta funcţiei de producţie = panta dreptei deprecierii).
75. b.
76. c.
77. a.
78. d.
79. a.
80. d.
81. b.
82. c.
83. a.
84. a.
85. b.
86. a.
87. a.
88. b.
89. a.
90. a.
91. b.
92. d.
93. d.
94. b.
95. b.
96. c.
97. b.
98. a.
99. a.
442 Microeconomie - Macroeconomie

100. b.
101. d.
102. a.
103. b.
104. d.
105. b.
106. c.
107. d.
108. b (profiturile nu vor scădea, deoarece va creşte productivitatea).
109. d.
110. c.

PROBLEME

111. Producţia fizică marginală: 10; 12; 14; 16; 18; 20; 18; 16; 11.
Producţia fizică medie: 10; 11; 12; 13; 14; 15; 15,4; 15,5; 15.
Nivelul optim de ocupare = 8.
112.  = 10%, deci k = 1000. Stocul de capital este constant (k = 0), deci i =
k şi ey = 1000. Rezultă, e = 1000/5000 = 0,20 (unde  = rata de amortizare,
e = rata de economisire, iar k, y şi i = capitalul, producţia şi, respectiv,
investiţiile pe lucrător).
113. y = 20, deci k = 400. Deoarece K = 8000, rezultă L = K/k = 20.
114. k = 0 = sy - k, Deci, sy = k şi sk1/2 = k <==> s2k = 2k2. Rezultă, k =
0,09/0,01 = 9.
115. a) P.I.B./lucrător este y = Y/L. Capitalul pe lucrător este: k = K/L.
Y = AKaL1-a
Y/L = y = AKaL1-a/L = AKaL1-a-1 = AKaL-a = A(K/L)a = Aka.
b) Suma totală pe care o primeşte mâna de lucru este egală cu produsul
marginal al muncii înmulţit cu cantitatea totală de mână de lucru. Să
încercăm mai întâi să obţinem expresia produsului marginal al mâinii de
lucru. Pentru aceasta, vom logaritma funcţia de producţie şi vom
considera o modificare a mâinii de lucru:
log Y = log A + a log K + (1-a) log L
 log Y = (1-a)  log L
Ştim însă că modificarea unui logaritm înseamnă, în fapt, o modificare
procentuală, ceea ce vrea să spună că, oricare ar fi variabila Z,  log Z =
Z/Z.
Soluţii 443

În cazul nostru, Y/Y = (1-a) L/L sau Y/L = PmL = (1-a) Y/L
(Analog, PmK = a Y/K).
Deci, procentul mâinii de lucru din P.I.B. este: {[(1-a) Y/L] x L}/Y = (1-
a) = 1 – 0,20 = 0,80 sau 80%.
c) Din cele de mai sus, rezultă că: Y/Y = a K/K + (1-a) L/L, unde a este
procentul capitalului din P.I.B. = 20%. Deci, 0,20 x 0,20 + 0,80 x 0,10 =
0,12 sau 12%. Cum mâna de lucru a crescut cu 10%, rezultă că
P.I.B./lucrător va creşte cu 12% - 10% = 2%.
116. Y = Pmk x K + PmL x L = (40/4) + 50 = 60.
117. Metoda I
Funcţia de economisire: E = 0,15Y
Dar: I = E
Deci: I = 0,15Y
Neglijând deprecierea: K = I  K = 0,15Y
Dar: K/Y = 2,5  2,5Y= 0,15Y şi:
Y/ Y= 0,15/2,5 = 0,06 sau 6% pe an
Metoda a II-a
Y/Y= e(Y/K) = 0,15(1/2,5) = 0,06
unde: e = înclinaţia marginală spre economisire;
Y/K = eficienţa marginală a capitalului.
(Modelul Harrod - Domar).
118. Metoda I
Y=C+E
Dar: C = 0,9Y  Y = 0,9Y + E
 E = Y - 0,9Y = 0,1Y
Dar: E = I  I = 0,1Y
şi I = K  K = 0,1Y (1)
Ştim că: K/Y = 100/25 = 4  K = 4Y (2)
Din (1) şi (2)  0,1Y = 4Y
 Y/ Y= 0,1/4 şi: Y/Y= 0,025 sau 2,5%.
Metoda a II-a (Modelul Harrod - Domar)
Y/Y= e(Y/K) = 0,1(1/4) = 0,025 sau 2,5%.
119. Rata şomajului (u) = Durată x Frecvenţă
Durată = 7/52 = 0,135 ani
Frecvenţă = 1/2 = 0,5
u = 0,135 x 0,5 = 0,0675 sau 6,75%
444 Microeconomie - Macroeconomie

120. Legea lui Okun: P.I.B. = 3( u – u*) sau, cu alte cuvinte, pentru fiecare
punct procentual al şomajului peste nivelul natural se înregistrează 3 puncte
procentuale pierdere de P.I.B.
P.I.B. = (Yp – Y)/Yp = 3(9 - 6) = 9%
0,09 = (Yp – Y)/Yp  Yp – Y = 0,09 Yp = 0,09 x 1600 = 144.
Pentru a crea ocupare deplină, P.I.B. trebuie să fie zero. În concluzie,
trebuie mărită producţia actuală cu 144.
Efectul multiplicatorului:
Pentru a creşte producţia cu 144, cheltuielile sectorului casnic, ale sectorului
de afaceri şi ale guvernului trebuie să crească cu mult mai puţin.
Multiplicatorul = 1/e = 1/0,1 = 10.
Cheltuielile acestora pot spori prin:
 diminuarea taxelor şi impozitelor;
 creşterea masei monetare;
 creşterea deficitului bugetar.
Y = (1/e)( C + I + G ) = 10(C + I + G).
Deci, (C + I + G) = 144/10 = 14,4.

121. Productivitatea muncii (w) = Y/L = Y/[(1-u)N]

unde: Y = P.I.B.
L = populaţie ocupată
u = rata şomajului
N = forţa de muncă
 Y = w (1-u)N
Relaţia între ritmurile de creştere:
rY = rw + r1-u + rN
3,5 = 1,6 + r1-u + 2,2
 r1-u = - 0,3  Ocuparea scade, deci şomajul creşte.
122. Cum 90% din forţa de muncă are loc de muncă, iar rata separărilor este 8%,
rezultă că 7,2% din forţa de muncă îşi pierde locul de muncă în fiecare
perioadă dată. Pentru ca şomajul să fie constant, aceeaşi proporţie din forţa
de muncă trebuie să-şi găsească de lucru. Cum, în cazul nostru, forţa de
muncă este de 10 ori mai mare decât numărul de şomeri, rezultă că rata
celor care îşi găsesc de lucru (calculată prin raportare la numărul de şomeri)
Soluţii 445

trebuie să fie 72%. Problema se poate rezolva şi utilizând formula: ş = s/(s +

p), unde ş este rata şomajului, s rata separărilor, iar p este rata celor care îşi
pierd locul de muncă.
123. a)
An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6
Cantitatea cerută 40 40 80 160 200 180
Număr necesar de maşini 4 4 8 16 20 18
Investiţii induse - 0 4 8 4 0
Investiţii de înlocuire - 1 1 1 1 0
Total investiţii . 1 5 9 5 0

b) Cererea continuă să crească, dar într-un ritm mai mic.

Investiţiile induse sunt funcţie de ritmul de creştere a cererii.
124.
Creşterea pe termen scurt şi pe termen lung a cererii agregate

Investiţii în anul curent 20

Creşterea cu 25% 5
Creşterea P.I.B. (2 x 5) 10
P.I.B. în anul curent 200
Se observă că titlul tabelului este „creşterea pe termen scurt şi pe termen
lung“. O creştere definitivă a investiţiilor va determina o creştere definitivă
a cererii agregate: cu alte cuvinte, cererea agregată se modifică la un nivel
superior, dar nu mai continuă să crească.
Creşterea pe termen scurt şi pe termen lung a ofertei agregate

1 an 5 ani
Creşterea anuală a investiţiilor 5 5
Creşterea totală a investiţiilor 5 25
Capital total (4 x 200) 800 800
Creşterea procentuală a capitalului 0,63% 3,1%
Creşterea procentuală a producţiei (1/4 din rândul anterior) 0,16% 0,8%
Creşterea ofertei agregate (rândul anterior x P.I.B.) 0,32 1,6
Creşterea ofertei agregate ca procent din creşterea cererii 3,2% 16%
agregate (rândul anterior/creşterea P.I.B.)

Se observă că este nevoie de mulţi ani pentru ca efectele asupra ofertei

agregate să ajungă la dimensiunea efectelor asupra cererii agregate.
446 Microeconomie - Macroeconomie

125.
a) Problema presupune următorii paşi:
 construirea modelului multiplicatorului;
 construirea modelului acceleratorului;
 construirea modelului combinat accelerator-multiplicator, model ce va
fi utilizat pentru a calcula venitul de echilibru, precum şi consecinţele
unui şoc exogen (scăderea venitului naţional).
(1) Ct = 0,80 Yt-1 + 200 (Funcţia de consum)
(2) Yt = Ct + It
(3) Yt = 0,80 Yt-1 + 200 + It (Modelul multiplicatorului)
(4) It = Kt - Kt-1 (Investiţiile nete)
(5) Kt = 2,5 Ct
(6) It = 2,5Ct - 2,5Ct-1 = 2,5[(0,80Yt-1 + 200) - (0,80Yt-2 + 200)]
= 2,5 x 0,8 (Yt-1 - Yt-2) (Modelul acceleratorului)
Combinăm cele două modele, substituind (6) în (3):
(7) Yt = 0,8Yt-1 + 200 + 2(Yt-1 - Yt-2) = 2,8Yt-1 - 2Yt-2 + 200
(Modelul combinat multiplicator-accelerator).
Echilibrul se realizează atunci când venitul din perioada curentă este egal cu
venitul din perioada precedentă:
Yt = Yt-1 = Yt-2 = Y*
 Y* = 2,8Y* - 2Y* + 200
Y* = 1000
b)
Y0 = 1000 şi Y1 = 950
 Y2 = 2,8Y1 - 2Y2 + 200 = 860
Y3 = 2,8Y2 - 2Y1 + 200 = 708
Y4 = 462
Y5 = 78 etc.
126.
a = 0,2 a = 0,8
Perioada C I Y C I Y
0 30 30 60 30 30 60
1 30 40 70 30 40 70
2 35 42 77 35 48 83
3 38,5 41,4 79,9 41,5 50,4 91,9
4 39,95 40,58 80,53 45,95 47,12 93,07
5 40,26 40,13 80,39 46,54 40,94 87,48
6 40,20 39,97 80,17 43,74 35,52 79,26
Soluţii 447

Exerciţiul este o aplicaţie a modelului multiplicator - accelerator.

Înclinaţia marginală spre consum este 0,5.
Pentru a = 0,2, perioada 0 prezintă echilibrul iniţial. În perioada 1,
investiţiile au crescut la 40, dar consumul încă nu s-a modificat. În perioada 2,
consumul este 0,5 x 70 = 35, iar investiţiile = 40 + 0,2 x (70 - 60) = 42 şi Y = 77.
Cu a = 0,2, economia converge rapid către noul echilibru, adică Y = 80, C =
40 şi I = 40. În schimb, când a=0,8 traiectoria de ajustare este circulară şi durează
o perioadă mult mai lungă.
127.
a) Nou intraţi în şomaj = 100000 + 30000 + 110000 = 240000
Ieşiţi din şomaj = 50000 + 750000 = 800000
b) Intrări = 110000 + 120000 = 230000
Ieşiri = 50000 + 70000 = 120000
c) Şi-au părăsit serviciul : 100000 + 70000 + 30000 = 200000
Au găsit de lucru: 750000 + 120000 = 870000
 Populaţia ocupată a crescut cu 670000
d) Şomeri = 900000 + 240000 - 800000 = 340000
Mână de lucru = 10100000 + 230000 - 120000 = 10210000
128.
a) 900
b) Numărul de şomeri = 1290 - 900 = 390
c) Ar accepta să lucreze 1100 de persoane. Deci, şomajul involuntar este
1100 - 900 = 200, restul fiind şomaj voluntar.
129.
a) Firmele plătesc 50, iar salariaţii încasează 30.
b) Ocuparea este 900 (determinată de cererea firmelor).
Şomajul este însă determinat de salariul net (30).
Rezultă că şomajul este 1150 - 900 = 250. Piaţa este în echilibru (cererea
= 90, oferta = 90).
c) Tot şomajul este voluntar.
130.
a) Fără impozit, salariul de echilibru = 40
b) Şomaj = 1220 - 1000 = 220
c) Şomajul este în întregime voluntar, pentru că piaţa muncii este în
echilibru.
448 Microeconomie - Macroeconomie

Capitolul 11

INFLAŢIA

ÎNTREBĂRI

1. Inflaţia reprezintă creşterea nivelului general al preţurilor.

2. Inflaţia reprezintă o problemă din următoarele motive:
a) Redistribuirea. Inflaţia realizează o redistribuire a veniturilor şi bogăţiei:
 de la creditori către debitori;
 de la cei cu venituri fixe şi care nu şi le pot negocia către cei care pot
obţine creşteri de salarii, rentă sau profituri;
 de la cei care au economii pentru care primesc dobânzi sub rata inflaţiei
către cei care au – de exemplu – proprietăţi imobiliare, a căror valoare
creşte rapid în perioade de inflaţie etc.
b) Incertitudinea. Inflaţia creează incertitudine în mediile de afaceri, mai ales
atunci când fluctuează. Aceasta deoarece firmele au dificultăţi în a-şi
previziona costurile şi veniturile, şi, de aceea, se abţin de la a mai investi,
ceea ce determină o încetinire a ritmului creşterii economice. În plus, în
economiile cu inflaţie, chiar politicile guvernamentale sunt inconsecvente,
oscilând între cele restrictive, contracţioniste (menite a reduce inflaţia) şi
cele expansioniste (menite a reduce şomajul).
c) Balanţa de plăţi. Presupunând un curs de schimb fix, exporturile unei ţări în
care inflaţia este mai mare decât cea înregistrată în ţările cu care aceasta
întreţine relaţii comerciale vor deveni mai scumpe şi, de aceea, mai puţin
competitive. În acelaşi timp, importurile vor deveni relativ mai ieftine şi
deci volumul lor va creşte. Drept rezultat, situaţia balanţei de plăţi se va
deteriora.
d) Alocarea resurselor. Inflaţia distorsionează procesul de alocare a
resurselor, în special prin creşterea riscului pe piaţa creditului.
3. Indicele preţurilor de consum măsoară evoluţia preţurilor bunurilor de consum
şi serviciilor care fac parte dintr-un coş fix de produse.
IPC   p1i q0i /  p0i q0i
i
Deflatorul P.I.B. reprezintă raportul dintre P.I.B. nominal şi P.I.B. real.
Soluţii 449

4. Inflaţie prin costuri. Autorităţile încearcă să oprească spirala preţuri – salarii.

5. Inflaţie prin cerere. Consumatorii vor avea mai puţini bani de cheltuit, ceea ce
va conduce – ţinând cont şi de efectul de multiplicare – la scăderea cererii
agregate.
6. S-au aflat în situaţia de:
A) a nu putea rambursa împrumuturile;
B) a rambursa sume de bani mai mari în termeni reali.
7. Inflaţie prin costuri. În cazul acestui tip de inflaţie, preţurile şi salariile încep
să crească înainte ca nivelul de ocupare deplină să fie atins.
10. Putem enumera câteva dintre costurile inflaţiei:
 o inflaţie mai mare determină o creştere a ratelor dobânzii, ceea ce va face
ca oamenii să reţină sub formă de numerar sume mai mici în termeni reali;
de aceea, drumurile făcute la bancă vor fi mai multe, cu toate costurile
asociate lor;
 firmele vor trebui să-şi modifice preţurile mai des, ceea ce poate implica
uneori cheltuieli semnificative, cum ar fi cele legate de tipărirea şi
distribuirea unui catalog de prezentare a produselor (acestea sunt numite şi
„costuri de meniu“, deoarece restaurantele vor trebui să tipărească mai des
noi liste-meniu);
 pe de altă parte, datorită existenţei costurilor de meniu, unele firme vor avea
tendinţa să schimbe preţurile mai puţin frecvent, ceea ce va duce – ţinând
cont de existenţa inflaţiei – la o distorsionare a preţurilor relative şi deci la
ineficienţe la nivel microeconomic;
 un alt cost derivă din modul în care este proiectat sistemul de taxe şi
impozite, care – de regulă – nu ia în considerare inflaţia (impozitele se
aplică la veniturile nominale şi nu la cele reale), producând în acest fel
efecte neanticipate;
 în fine, o unitate monetară a cărei valoare se schimbă neîncetat îşi pierde din
utilitatea sa; analizele vor trebui întotdeauna să aibă în vedere în preţurile
cărui an este exprimată o sumă de bani sau alta.
11. Cel mai simplu răspuns constă în a vedea când nu se justifică o asemenea
măsură. Şi aceasta se întâmplă atunci când cauza iniţială a inflaţiei (cererea în
exces) nu este soluţionată. Din această perspectivă, gap-ul inflaţionist poate fi
eliminat prin folosirea politicii fiscale sau a celei monetare.
Dar, o dată ce cauza iniţială a fost eliminată, iar inflaţia se autoalimentează
printr-o spirală inflaţionistă (datorită anticipaţiilor inflaţioniste, clauzelor
inflaţioniste prevăzute în contracte etc.), atunci controlul preţurilor şi salariilor
are darul de a modifica dinamica procesului inflaţionist (modificarea
anticipărilor, a clauzelor etc.). În acest fel, controlul preţurilor şi salariilor este
un complement al politicilor monetară şi fiscală.
450 Microeconomie - Macroeconomie

Trebuie totuşi menţionat că o astfel de măsură este dificil de aplicat şi implică

nişte costuri substanţiale.

COMPLETAŢI

12. Deflaţie.
13. Dezinflaţie.
14. Reală; inflaţiei.
15. Iau.
16. Acordă.
17. Stimulează (argumentele constând în aceea că determină o creştere a
profiturilor şi că îi favorizează pe debitori; or, cum majoritatea investiţiilor
sunt finanţate fie din profituri, fie din împrumuturi, inflaţia va duce la o
creştere a investiţiilor şi deci la creştere economică).
18. Afectează (inflaţia îi favorizează pe debitori doar atunci când este subestimată;
experienţa arată însă că pieţele sunt capabile să estimeze inflaţia în mod corect
şi, în consecinţă, avantajele de care dispuneau profiturile şi debitorii sunt
eliminate. În plus, inflaţie înaltă înseamnă şi o inflaţie mult mai variabilă, ceea
ce face neatractive contractele pe termen lung, cu consecinţa că banii sunt
investiţi în locuinţe sau în aur, adică în factori fără nici o influenţă asupra
creşterii economice).
19. Şomajului; salariilor.
20. Şomajului; inflaţiei.
21. Verticală.
22. Mai mare.
23. Inflaţie prin cerere.
24. Inflaţie prin costuri.
25. Inflaţia prin cerere (creşterea cererii poate fi determinată de creşterea
cheltuielilor guvernamentale sau a ofertei de bani, politici care pot fi aplicate
pe perioade lungi de timp).
26. Rata naturală a şomajului (Ecuaţia curbei Phillips poate fi scrisă ca fiind P = P-1
[1 - (s – s*)], unde P-1 este nivelul preţurilor din perioada anterioară,  un coefici-
ent de ajustare, iar s* este rata naturală a şomajului; împărţind ambii termeni ai
ecuaţiei cu P-1, se obţine că rata inflaţiei (r) este r = (P - P-1)/ P-1 = - (s – s*)).
27. Senioraj.
28. Distribuţională.
29. Lipsite de importanţă.
Soluţii 451

ADEVĂRAT/FALS

30. Fals (creşterea inflaţiei înseamnă o accelerare a creşterii preţurilor).

31. Adevărat.
32. Adevărat.
33. Fals (rata reală este cea care contează, iar aceasta va scădea, avantajându-i pe
debitori).
34. Adevărat.
35. Fals.
36. Adevărat.
37. Fals (temporar, şomajul se poate găsi sub nivelul ratei naturale şi atunci rata
inflaţiei creşte).
38. Adevărat (deoarece este verticală, ea sugerează că orice încercare de a duce
rata şomajului sub nivelul ratei naturale are drept unic rezultat inflaţia).
39. Adevărat (a se vedea ecuaţia de la soluţia problemei 26).
40. Adevărat.
41. Adevărat (o rată a inflaţiei în creştere determină anticipări privind o inflaţie
mai mare, ceea ce face ca salariaţii să reuşească să obţină creşteri mai mari de
salarii, fapt care deplasează curba Phillips spre dreapta – la acelaşi nivel al
şomajului, o inflaţie mai mare).
42. Adevărat.
43. Fals.
44. Adevărat.
45. Fals.
46. Adevărat.
47. Adevărat.
48. Adevărat (doar pe termen lung).
49. Fals.
50. Fals.
51. Adevărat.
52. Adevărat.

TESTE - GRILĂ

53. b.
54. a.
55. c.
452 Microeconomie - Macroeconomie

56. a (banii pierduţi de persoanele individuale datorită taxei pe inflaţie sunt

colectaţi de stat sub forma seniorajului, deci nu reprezintă un cost la nivelul
societăţii).
57. c.
58. c.
59. e.
60. c.
61. d.
62. a.
63. d (inflaţia erodează puterea de cumpărare a banilor).
64. a (această categorie este cel mai probabil să se găsească în situaţie de creditori,
în vreme ce celelalte sunt probabil debitori).
65. a.
66. b.
67. d (inflaţia anticipată nu are efecte distribuţionale).
68. a.
69. d.
70. f.
71. c.
72. a.
73. a.
74. b.
75. d (grafic se poate observa că este imposibil de atins ambele obiective).
76. c.
77. a.
78. b.
79. c.
80. c.
81. c (creşterea şomajului structural va determina o creştere a ratei naturale).
82. b.
83. a.
84. c.
85. b.
86. a.
87. a.
88. b.
89. c (acelaşi nivel de şomaj va fi asociat cu niveluri mai mari ale inflaţiei).
90. a.
91. c.
Soluţii 453

92. a.
93. a) Cerere, b) Cerere, c) Oferta, d) Cerere, e) Oferta, f) Cerere.

PROBLEME

94. S(1-)n = 1000000 (1-0,12)4 = 599695 u.m.

95. 11%
96. a) 8%; b) 8-5 = 3%
97. A rămas neschimbată.
98. a) 5%; b) 0%.
99. a) Suma brută = 0,3 x 5 = 150000 lei
b) Suma plătită ca impozit = 150000 x 0,3 = 45000 lei
c) Suma netă = 150000 – 45000 = 105000 lei
d) Suma brută = 0,13 x 5 = 650000 lei
e) Suma netă = 650000 – 0,3 x 650000 = 455000 lei
Rentabilitate nominală = (455000/5000000) x 100 = 9,1%
Rentabilitate reală = 9,1 – 10 = - 0,9%
100. MV = PQ
Anul 1: 3000 x 3 = 6000 x P1  P1 = 1,5
Anul 2: 4000 x 3 = 8000 x P2  P2 = 1,5
Rata inflaţiei = 0
101. Diferenţa dintre creşterea masei monetare şi inflaţie este dată de creşterea
cantităţii de bani necesară a satisface creşterea cererii determinată de
creşterea venitului. Altfel spus, pentru a asigura echilibrul pe piaţa
monetară, creşterea cererii de bani în termeni reali trebuie să fie egală cu
creşterea ofertei de bani în termeni reali (care este creşterea nominală – rata
inflaţiei). În cazul nostru, cererea de bani creşte cu 0,7 x 3% = 2,1%. Deci,
rata inflaţiei pe termen lung este 10% - 2,1% = 7,9%.
102. a) Cum P0 este curba Phillips în cazul inflaţiei zero, nivelul ratei naturale a
şomajului este OB.
b) Daca OB este rata naturală, atunci rata inflaţiei ce va fi stabilă la acest
nivel, pe P1, este OD.
c) Iniţial, şomajul scade la OA, iar inflaţia creşte la OD. Această poziţie este
nesustenabilă pe termen lung, deoarece P0 este curba pentru inflaţie
anticipată zero. Atunci când firmele şi persoanele individuale vor realiza
că preţurile cresc cu o rată OD, ei îşi vor ajusta anticipările şi atunci
curba însăşi se va deplasa. Pe termen lung, şomajul se întoarce la OB, dar
inflaţia rămâne la OD.
454 Microeconomie - Macroeconomie

d) Pe termen scurt, guvernul va duce economia în punctul C. Dar, pe măsură

ce anticipaţiile se ajustează, curba Phillips pe termen scurt se deplasează
înapoi spre stânga, iar şomajul revine la OB, cu zero inflaţie.
Atingerea echilibrului pe termen lung se va face dacă anticipările se vor
ajusta înainte ca guvernul să renunţe la o astfel de politică din cauza
nivelului mare al şomajului.
e) Anticipările privind o creştere în viitor a ratei inflaţiei.

Capitolul 12

BANII, DOBÂNDA ŞI POLITICA MONETARĂ

ÎNTREBĂRI

1. Funcţia de mijloc de schimb şi, legat de aceasta, faptul că li se recunoaşte

valoarea în tranzacţii ce se vor desfăşura în viitor.
2. Scade.
3. Scade.
4. Băncile comerciale îndeplinesc două mari funcţii. Prima, constă în aceea că
ele acceptă să primească şi să depoziteze bani (sub formă de numerar şi de
cecuri). Cea de a doua, este că oferă împrumuturi. Deoarece cei care fac
depozite nu îşi vor retrage cu toţii banii în acelaşi timp, băncile vor menţine ca
rezerve - pentru a acoperi retragerile - doar o parte din banii depozitaţi.
Cealaltă parte va fi acordată ca împrumuturi persoanelor individuale,
sectorului privat şi sectorului guvernamental.
5. b, d şi e. La rândul lor, (a) şi (f) ţin de politica fiscală, în vreme ce (c) este de
competenţa politicii veniturilor.
6. Creşterea împrumutului guvernamental şi a celui neguvernamental (pentru
sectorul privat) de la bănci, atunci când acestea decid să opereze cu rate de
lichiditate mai scăzute. Metoda cu ajutorul căreia se exercită un control asupra
dimensiunilor acestor împrumuturi o constituie stabilirea (de către banca
centrală) a rezervelor minime obligatorii.
7. Este o metodă administrativă, care afectează funcţionarea normală a pieţelor şi
concurenţa; de aceea, poate fi o cauză de inficienţă. Instituţiile aflate sub
incidenţa unor astfel de reglementări (bănci) nu se vor putea dezvolta, iar alte
instituţii - posibil, chiar mai puţin eficiente - le pot prelua din afaceri. Un alt
motiv îl constituie legea lui Goodhart.
Soluţii 455

8. Reglementările impuse într-un anumit domeniu al sectorului financiar vor

avea efecte în sectoarele nereglementate: de exemplu, se va reduce ponderea
împrumuturilor acordate de instituţiile aflate sub reglementare în total
împrumuturi în economie. „A controla înseamnă a distorsiona“, este mesajul
central al acestei legi.
9. Numerar plus depozitele băncilor comerciale la banca centrală.
10. Obligaţiunile guvernamentale au o rată a dobânzii fixă. Dacă se anticipează o
creştere a ratelor dobânzii, pentru a putea vinde cantitatea de obligaţiuni
dorită, ar fi necesar ca dobânda la acestea să fie majorată, lucru cu care
autorităţile emitente s-ar putea să nu fie de acord.
11. a) creşterea sau scăderea rezervelor minime obligatorii; b) cumpărarea sau
vânzarea de obligaţiuni pe piaţă; c) creşterea sau scăderea ratei scontului.

COMPLETAŢI

12. Banca centrală (Naţională).

13. Tranzacţii, precauţie, speculative.
14. Creşte, mai puţin.
15. Rata dobânzii.
16. Ratelor dobânzii.
17. Scădea.
18. Reducând.
19. Rezervele excedentare.
20. Rezervele totale ale băncii.
21. Scădere.
22. Creştere, ofertei, creştere, creştere.
23. Scădere, ofertei, scădere, scădere.
24. Creştere, cererii, scădere, creştere.
25. Scădere (retragerea respectivă diminuează numerarul aflat în posesia băncii).
26. Stânga.
27. Contracţioniste, se va diminua, creşte.
28. Creştere.
29. Creştere multiplicată, dreapta.
30. Expansioniste, creşte, scădea.
31. Mai puţin, vor scădea.
32. Stânga, contracţionist, scădea, creşte.
33. Rezultatele vor fi exact invers.
456 Microeconomie - Macroeconomie

34.
Politică monetară laxă Politică monetară restrictivă
Obiective cărora Creştere economică slabă Obiective cărora Inflaţie
li se adresează: Recesiune li se adresează: Creştere economică prea
Şomaj rapidă
Instrumente Reducerea ratei rezervelor Instrumente Creşterea ratei rezervelor
folosite: minime obligatorii folosite: minime obligatorii
Răscumpărarea de Vânzarea de obligaţiuni
obligaţiuni de stat de pe de stat pe piaţă
piaţă Creşterea ratei dobânzii
Reducerea ratei dobânzii cu cu care banca centrală
care banca centrală acordă acordă împrumuturi
împrumuturi băncilor băncilor comerciale
comerciale
Efect asupra Creştere Efect asupra Scădere
ofertei de bani: ofertei de bani:
Efect asupra Scădere Efect asupra Creştere
ratelor dobânzii: ratelor dobânzii:
Alte efecte: Creşterea investiţiilor Alte efecte: Scăderea investiţiilor
Creşterea P.I.B., prin Scăderea P.I.B., prin
intermediul efectului de intermediul multiplicato-
multiplicare rului

ADEVĂRAT/FALS

35. Adevărat.
36. Fals (ceea ce contează sunt ratele reale).
37. Fals (este influenţată rata dobânzii şi nu preţurile).
38. Adevărat (cu alte cuvinte, banii nu influenţează variabilele reale din
economie).
39. Fals.
40. Fals.
41. Fals.
42. Adevărat.
43. Adevărat.
44. Adevărat.
45. Fals (cele două nu au nici o legătură una cu cealaltă).
46. Fals (inflaţia este întotdeauna acompaniată de o creştere a masei monetare mai
mare decât creşterea producţiei; sensul relaţiei cauză-efect nu este însă pe
deplin elucidat).
47. Adevărat.
Soluţii 457

48. Fals (atenţie la deosebirea dintre înalte şi în creştere).

49. Adevărat.
50. Adevărat.
51. Adevărat.
52. Adevărat.
53. Fals.
54. Adevărat.
55. a) Adevărat; b) Adevărat; c) Fals (creşterea economică va duce la creşterea
automată a taxelor şi impozitelor, şi la reducerea automată a cheltuielilor
guvernamentale - de exemplu, pentru ajutorul de şomaj); d) Adevărat; e) Fals;
f) Adevărat (se reduce baza de impozitare şi vor creşte cheltuielile
guvernamentale pentru pensii, ocrotirea sănătăţii etc.).
56. Fals (chiar dacă oferta de bani este stabilă, variaţiile ce pot interveni în cererea
de bani vor determina variaţii ale ratelor dobânzii).
57. a) Adevărat (mai ales atunci când doar o parte a sistemului financiar este sub
control; în astfel de situaţii, partea nereglementată poate practica dobânzi de
monopol); b) Fals (raţionalizarea creditului va permite ca ratele dobânzii să fie
sub nivelul la care s-ar ajunge în condiţiile unei pieţe libere); c) Fals (ratele
dobânzii - deşi sub nivelul pieţei libere - vor afecta în aceeaşi măsură toate
sectoarele); d) Adevărat (băncile şi celelalte instituţii financiare vor încerca să
găsească modalităţi de ocolire a raţionalizării creditului); e) Fals (spre
deosebire de ratele dobânzii, raţionalizarea creditului afectează direct
cantitatea de împrumuturi acordate de bănci).
58. Adevărat.
59. Adevărat.
60. Adevărat.
61. Fals (ratele dobânzii vor scădea).
62. Adevărat (deoarece va putea implementa mai uşor politici nepopulare de
reducere a ratei inflaţiei).

TESTE - GRILĂ

63. c.
64. d.
65. c.
66. e.
67. f.
68. b.
69. a.
458 Microeconomie - Macroeconomie

70. d.
71. a.
72. a.
73. b (dacă oferta de bani rămâne constantă, o creştere a cererii de bani va
determina o creştere a ratelor dobânzii şi o scădere a cheltuielilor pentru
investiţii, adică o scădere a cantităţii agregate de bunuri şi servicii cerute).
74. a.
75. a.
76. d.
77. d.
78. d (va determina o reducere a multiplicatorului creditului, ceea ce va face ca
băncile să-şi reducă împrumuturile); a; b (datorită creşterii ratelor dobânzii).
79. a.
80. b.
81. a.
82. c.
83. b.
84. b.
85. g.
86. c.
87. c.
88. b.
89. a.
90. e (ambele determină variaţii ale multiplicatorului depozitelor).
91. b.
92. f.
93. d (va avea drept efect o scădere a cererii agregate, ceea ce va duce la scăderea
preţurilor).
94. a.
95. b.
96. b.
97. d.
98. c.
99. c.
100. a.
101. c.
102. d.
103. c.
104. a.
Soluţii 459

105. a.
106. d (a se vedea exerciţiul precedent; dacă n creşte, multiplicatorul va scădea).
107. b.
108. a.

PROBLEME

109. a) A rămas nemodificat; 200000 şi 800000.

b) 200000, 800000, 1000000, 200000, 0.
c) 800000, 0, 800000, 160000, 640000. Depozitele au crescut cu 1800000,
iar stocul de bani a crescut cu 800000.
d) 160000, 640000, 800000, 160000, 0.
e) 640000, 0, 640000, 128000, 512000. Depozitele totale au crescut cu
2440000, iar stocul de bani din economie cu 1440000.
f) (1- 0,2) x 1000000 = 800000 şi, respectiv, 0,8 x 800000 = 640000. Suma
maximă a depozitelor (suma progresiei geometrice descrescătoare) =
a1/(1-q), unde a1 este primul termen (creşterea depozitelor la banca 1) =
1000000/(1-0,8) = 5000000. Deci, multiplicatorul depozitelor este: (1/rata
rezervelor minime obligatorii).
Tabelul se prezintă astfel:
Banca 1 Banca 1 Banca 2 Banca 2 Banca 3
(0) (1) (2) (3) (4) (5)
ACTIV
– Rezerve 1000000 200000 800000 160000 640000
– Împrumuturi 0 800000 0 640000 0
PASIV
– Depozite 1000000 1000000 800000 800000 640000

– Rezerve obligatorii 200000 200000 160000 160000 128000

– Rezerve excedentare 800000 0 640000 0 512000

110. 2%.
111. MV = PT  2000/4 = 500 miliarde.
112. 10.
113. Baza de lichiditate va creşte cu 20 de milioane, băncile vor putea să acorde
credite suplimentare de 180 de milioane, determinând o creştere a ofertei de
bani de 200 de milioane (multiplicatorul banilor este 10).
460 Microeconomie - Macroeconomie

114. Rezervele băncii vor creşte cu 100000, ceea ce-i va permite să acorde noi
împrumuturi în valoare de (1 - 0,10)100000 = 90000. Cheltuirea acestor
90000 de către cei care se împrumută va reprezenta un venit pentru alte
persoane, care îşi vor depune, la rândul lor, banii în alte bănci, crescând
astfel rezervele acestora. Aceste bănci vor putea să împrumute (1 - 0,10)
90000 = 81000.
Creşterea masei monetare va fi de: 100000 + 100000 x 0,9 + 100000 x 0,92 +
… = 100000/(1 - 0,9) = 1000000. Se ştie că suma termenilor unei progresii
geometrice descrescătoare (r<1) este a1/(1-r), unde a1 este primul termen şi r
este raţia.
115. O reducere de: 100000[1 + (1 - 0,1) + (1 - 0,1)2 + …] = 100000 x 10 =
1000000.
116. a) Dacă banca centrală creşte rata rezervelor minime obligatorii la 25%,
atunci rezervele totale ar trebui să fie: 500 milioane x 0,25 = 125
milioane. Dar băncile nu au decât 100 de milioane; de aceea, ele vor
trebui să-şi reducă depozitele. Vor realiza acest lucru prin încasarea unor
împrumuturi pe care le efectuaseră (presupunem că le vor încasa din
conturile debitorilor lor). Suma totală de depozite pe care vor trebui să o
aibă este de: 100 milioane x 4 = 400 de milioane. Deci, oferta de bani se
va reduce cu 500 - 400 = 100 de milioane. Este vorba aici de o politică
aşa-zis “contracţionistă” a băncii centrale.
b) 500 milioane x 0,10 = 50 de milioane rezerve necesare. Deci, băncile au
un exces de rezerve de 100 - 50 = 50 de milioane. În consecinţă, ele pot
să creeze noi împrumuturi de 50 x 10 = 500 de milioane. Aceasta este o
politică “expansionistă”.
117. Rata dobânzii se reduce cu 25%. Rezultă că o creştere cu 0,1 x 25% = 2,5%
a stocului de bani va produce diminuarea dorită a dobânzii.
118. a) Y = C + I + G + (X – M) = 200 + 0,5(Y – 0,2Y) + 1000 – 50 x 12 +
500 + 100. Y = 2000, C = 1000, I = 400, G = 500, X – M = 100.
b) r = 6 face ca Y = 2500.
Soluţii 461

Capitolul 13

POLITICA FISCALĂ

ÎNTREBĂRI

1.
a) reducere a impozitelor directe - expansionistă
b) creşterea salariilor în administraţia publică - expansionistă
c) apariţia unui necesar de împrumut al statului - expansionistă
d) descreşterea alocaţiilor de şomaj - restrictivă
e) descreşterea, în termeni reali, a salariilor în sănătate - restrictivă
f) descreşterea deficitului bugetar - restrictivă
2.
structurale
Există relaţii comportamentale ce acţionează ca stabilizatori

instituţionale
a) Dacă investiţiile planificate scad, iar economiile planificate rămân aceleaşi,
deci I < E, atunci economia intră în recesiune. Totuşi, mare parte din economii
sunt economii ale firmelor (din amortizare şi profituri nedistribuite). Într-o
anumită măsură, investiţiile şi economiile firmelor sunt interconectate; dacă
scad investiţiile, vor scădea şi economiile firmelor – deşi nu în aceeaşi măsură.
În plus, efectul venitului permanent va acţiona şi el ca un stabilizator: când
venitul scade, sectorul casnic va continua să consume ca mai înainte, ceea ce
va duce la declinul economiilor, micşorând astfel diferenţa investiţii –
economii. Pentru o perioadă, şi presiunea – în sensul scăderii – a acceleratoru-
lui este relativ mică; aceasta deoarece planurile de investiţii sunt realizate mai
de mult şi vor fi duse la îndeplinire în cazul în care firmele cred că recesiunea
este numai temporară.

Măsuri de politică economică – stabilizatori mai puternici:

- Rata progresivă de impozitare:
De exemplu, o reducere de 10% a venitului înainte de impozitare va
determina o scădere mai mică de 10% a venitului net.
462 Microeconomie - Macroeconomie

Fie X o persoană cu venituri scăzute şi cu o rată de impozitare t1 = 10% şi

fie Y o persoană cu venituri mari şi, de aceea, cu o rată de impozitare t2 = 40%. Să
mai presupunem că ambii au aceeaşi înclinaţie marginală spre consum = 0,8 şi că
nu există consum autonom C1 = c(1-t1)Y1 = 0,8 x 0,9Y1 = 0,72Y1
C2 = c(1-t2)Y2 = 0,8 x 0,6Y2 = 0,48Y2
Dacă economia ar fi constituită doar din X, atunci multiplicatorul ar fi:
K1 = 1/(1 - 0,72) = 3,57

Dacă ar fi doar Y :
K2 = 1/(1 - 0,48) = 1,92
REZULTĂ CĂ, cu cât rata de impozitare va fi mai mare, cu atât multiplicatorul
va fi mai mic; deci şi efectele sale destabilizatoare vor fi mai mici.
- Creşterea automată a plăţilor de transfer ale statului atunci când economia
este în declin (ajutor de şomaj etc.), fapt care opreşte întrucâtva scăderea
venitului personal şi deci a consumului planificat.
DEFECT al stabilizatorilor: nu au capacitate predictivă, uneori acţionează prea
târziu.
3. Impozite directe = direct pe persoane (pe salarii, pe moştenire etc.)
Impozite indirecte = pe bunuri şi servicii şi deci numai indirect pe persoane
(accize, TVA etc.)
4. Progresiv = rata de impozitare creşte pe măsura creşterii venitului.
Regresiv = rata de impozitare scade pe măsura creşterii venitului.
Proporţional = rata rămâne aceeaşi, indiferent de nivelul venitului.

COMPLETAŢI

5. Emisiune monetară, împrumut pe piaţa internă, împrumut extern, apelul la

rezerve.
6. Ciclic, structural.
7. Pozitive.
8. Împingerea economiei într-o criză şi mai profundă.
9. Evicţiune, încetinirea, finanţarea, capital.
Soluţii 463

10.
Ocupare Ratele Nivelul Exporturi Creştere
deplină dobânzii investiţiilor pe termen lung
Politică fiscală
expansionistă + Politică Da Mai înalte Scăzut Afectate Încetinire
monetară restrictivă
Politică fiscală Mai
restrictivă + Politică Da scăzute Înalt Stimulate Accelerare
monetară expansionistă

ADEVĂRAT/FALS

11. Adevărat.
12. Fals (Un deficit bugetar va determina o creştere a venitului naţional numai
dacă injecţiile totale în fluxul de venituri vor depăşi retragerile totale. Totuşi,
în ipoteza ceteris paribus, o creştere a deficitului bugetar va fi expansionistă).
13. Adevărat (Multiplicatorul impozitelor este mai mic decât multiplicatorul
cheltuielilor guvernamentale. Aceasta deoarece economiile realizate ca urmare
a creşterii impozitelor pot fi utilizate şi altfel, spre exemplu, pentru economi-
sire).
14. Adevărat.
15. Adevărat. (Trebuie luată totuşi în considerare şi apropierea de nivelul de
ocupare deplină).
16. Fals (reducere).
17. Fals (deficitul bugetar scade şi el).
18. Adevărat (De exemplu, creşte impozitul pe profit sau TVA - în scopul
reducerii cererii agregate -, dar cresc costurile; deci, este o soluţie pentru
inflaţia prin cerere, dar nu şi pentru inflaţia prin costuri).
19. Adevărat.
20. Adevărat.
21. Fals (invers).
22. Fals (deficitul structural este acea parte a deficitului care nu este afectată de
performanţele economiei; el poate să se modifice doar prin modificarea legilor
sau reglementărilor referitoare la impozite şi taxe).
23. Adevărat (în acest caz, deficitul bugetar creşte, deoarece creşterea cheltuielilor
cu dobânzile la datoria publică este mai mare decât creşterea veniturilor
bugetare din taxe şi impozite, ceea ce ar putea stimula guvernele să creeze
inflaţie şi să reducă în acest fel valoarea datoriei în termeni reali).

TESTE - GRILĂ
464 Microeconomie - Macroeconomie

24. d (creşterea cheltuielilor, creşterea impozitelor sau ambele).

25. a (în perioade de recesiune, creşterea cheltuielilor guvernamentale şi reducerea
taxelor şi impozitelor).
26. c (se înregistrează deficite în recesiune şi surplusuri în perioade inflaţioniste).
27. b (o creştere a economiilor).
28. c (nu este a sau d, deoarece cuprinde împrumuturile întregului sector de stat:
guvern central, autorităţi locale, întreprinderi de stat. Nu este nici b, deoarece
datoria este acumulată pe parcursul mai multor ani, nu se referă doar la anul
curent).
29. a.
30. b.
31. b.
32. c.
33. b. (cu cât cresc impozitele, cu atât înclinaţia marginală spre impozitare creşte
şi rezultă un multiplicator mai mic; cu cât multiplicatorul va fi mai mic, cu
atât economia va fi mai stabilă.
34. b (înclinaţia marginală spre impozitare va creşte).
35. a (se va modifica proporţional mai mult).
36. a (creşterea cheltuielilor statului pe seama scăderii cheltuielilor sectorului
privat).
37. b (reduc mărimea multiplicatorului ce rezultă, spre exemplu, ca urmare a
creşterii investiţiilor).
38. b (deoarece multiplicatorul taxelor este mai mic decât multiplicatorul
cheltuielilor guvernamentale).
39. b.

PROBLEME

40. Atunci când veniturile cresc, un impozit progresiv are darul de a reduce
presiunile inflaţioniste (un procent mai mare din venit este colectat de stat şi
deci nu se va mai adăuga la cerere).
Un impozit proporţional are şi el un efect antiinflaţionist, dar într-o măsură
mult mai mică (suma totală prelevată ca impozit creşte pe măsura creşterii
venitului).
Un impozit regresiv stimulează presiunile inflaţioniste. În condiţiile în care
venitul creşte, suma totală colectată poate să crească sau să scadă, acesta
depinzând de gradul de regresivitate a impozitului. Chiar şi în cazul când suma
colectată creşte, efectul antiinflaţionist ar fi mult mai mic decât în cazul
celorlalte două.
Soluţii 465

41. Efectul iniţial al unei creşteri autonome a cheltuielilor guvernamentale constă

în creşterea cererii agregate, ceea ce antrenează un efect de multiplicare.

S+T
S+T
I0 + G1

I1 + G1
Y = PNB
I0 + G0

Y0 Y2 Y1

La intersecţia celor două drepte (S + T) şi (I + G) se stabileşte nivelul de echilibru

(venituri) (cheltuieli)
al venitului.

Când cheltuielile guvernamentale cresc de la G0 si G1, venitul de echilibru creşte

de la Y0 la Y1.
Deficitul este finanţat prin împrumut pe piaţa financiară şi, de aceea, oferta de
bani rămâne neschimbată:

r1

L(Y1)
r0 L(Y0)

M L, M

- L reprezintă preferinţa pentru lichiditate, care este funcţie de venit: L = L(Y);

- M este oferta autonomă de bani, determinată de autorităţile monetare;
- r este rata dobânzii.
466 Microeconomie - Macroeconomie

Creşterea venitului – determinată de creşterea lui G – determină o deplasare în sus

a curbei preferinţei pentru lichiditate, deoarece oamenii vor să aibă mai mulţi bani
atâta vreme cât numărul tranzacţiilor este în creştere. Datorită creşterii cererii de
bani, creşte şi rata dobânzii, ceea ce determină o scădere a investiţiilor planificate:

r1

r0
I

I1 I0

Graficul de mai sus prezintă eficienţa marginală a investiţiilor.

Reducerea investiţiilor înseamnă o reducere a cererii agregate şi – în primul grafic
– o deplasare în jos a lui (I + G).
În final, nivelul de echilibru se stabileşte la Y2, mai mare decât nivelul iniţial Y0,
dar mai mic decât nivelul atins atunci când efectul dobânzii încă nu se
manifestase.

Analiza se poate face şi în termenii diagramei IS – LM:

r LM r LM

r1 C
IS’ r1 A B IS’
r0 ro
IS IS

Y0 Y1 Y Y0 Y2 Y1 Y

IS reprezintă grafic punctele de echilibru de pe piaţa bunurilor (deci, I + G = S + T).

LM reprezintă punctele de echilibru pe pieţele financiare (L(Y) = M).
Soluţii 467

Creşterea cheltuielilor guvernamentale deplasează curba IS spre colţul de nord-

est, determinând – în acest fel – o creştere a venitului şi a ratei dobânzii.
Mişcarea descompusă: echilibrul se mută de la A la B şi venitul de la Y0 la Y1.
Apoi, creşte rata dobânzii de la r0 la r1; în consecinţă, echilibrul se deplasează de
la B la C, iar venitul de la Y1 la Y2.
Efectul exact al politicii fiscale depinde însă de pantele curbelor IS şi LM.
42. Deoarece impozitele afectează venitul disponibil, ele influenţează economiile.
O descreştere a impozitelor duce la creşterea venitului disponibil (Y – T),
unde: Y = venitul înainte de impozitare;
T = taxe şi impozite.
Când impozitele se reduc la 100 mld, efectul asupra economiilor va creştere de:
ΔE  e( ΔT)  0,15(100)  15 miliarde  venitul disponibil va creşte cu
ΔT  ΔS  100  15  85 miliarde, ceea ce va duce la creşterea cererii de consum.
Această creştere va fi însă amplificată de multiplicator.
43. Pericolul unui buget echilibrat este acela că el intensifică amplitudinea
ciclurilor economice: inflaţiile şi recesiunile vor lovi mai tare.
În timpul unei recesiuni, un venit naţional în scădere va duce la diminuarea
veniturilor pe care guvernul le obţine din impozite şi taxe, adică T = t x Y. De
aceea, probabil, va apărea un deficit bugetar (T – G < 0). Dacă bugetul trebuie
să fie echilibrat, atunci G trebuie drastic redus, iar t trebuie să crească. Ambele
măsuri duc la descreşterea cererii agregate: G şi C vor scădea.

I,C,G
(C + I + G)’

(C + I + G)”

Y” Y’ Y0 Y

Recesiune puternică Recesiune Ocupare deplină

468 Microeconomie - Macroeconomie

Consumul: C = c(1-t)Y + C t = rata de impozitare

C = consumul autonom
c = înclinaţia marginală spre consum

Scăderea cererii agregate grăbeşte declinul activităţii economice. Recesiunea se va

intensifica. Totuşi, dacă guvernul se hotărăşte să menţină un deficit bugetar (G –
T > 0), aceasta poate avea un efect de atenuare a recesiunii. O explozie
inflaţionistă va duce la creşterea veniturilor sub formă de impozite, ceea ce poate
determina apariţia unui excedent bugetar (T – G >0). De asemenea, guvernul
poate decide o reducere a taxelor. Ambele vor conduce la intensificarea inflaţiei.

(C + I + G)”

(C + I + G)’

Y0 Y1 Y2

ocupare deplină inflaţie inflaţie înaltă

Menţinerea excedentului  efect de atenuare a inflaţiei  Buget echilibrat –

intensifică fluctuaţiile.
44. Multiplicatorul integral = 1/(1-0,75) = 4
Din acesta, numai 3/4 din reducerea impozitelor este cheltuită pe bunuri şi
servicii produse la intern. Deci, creşterea venitului este numai 3/4 din valoarea
ce ar rezulta cu întregul multiplicator.
 (3/4) x 4 = 3
În fapt, se poate demonstra că multiplicatorul impozitelor este, întotdeauna, cu
1 mai mic decât multiplicatorul integral.
(Multiplicatorul impozitelor este negativ, deoarece o scădere a impozitelor
duce la creşterea veniturilor şi invers).
45. a) Excedent/deficit la nivelul de ocupare deplină: Yf = 1000  Tf = t x Yf = 0,3
x 1000 = 300; Gf = 326  T – G = - 26 miliarde lei
Soluţii 469

b) Excedent/deficit la un nivel de venit = 990 [Link].  sub nivelul de ocupare

deplină  economia este în recesiune:
T = tY = 0,3 x 990 = 297
Cheltuielile guvernamentale sunt însă autonome şi independente de o schimbare a
veniturilor  Gf – T = 326 – 297 = - 29 – Deficit.
Cum deficitul este mai mare decât deficitul la nivelul de ocupare deplină 
economia iese din criză, prin creşterea cererii agregate.
46. a) Taxe brute = 0,3Y
Taxe nete = 0,2Y = 1000  Y = 5000
b)
G Taxe nete (T – transferuri)
Taxe
nete

1000 G

5000 Venit
Sub 5000 mld.
c) Peste 5000.
d) Y = 4000  Taxe nete = 0,2 x 4000 = 800, iar G = 1000  deficit = 20.
47. Aplicarea unei taxe sau a unui impozit va duce la scăderea V.N., în vreme ce
cheltuielile guvernamentale vor creşte V.N. Aici trebuie să analizăm efectul
cumulat al celor două.
Multiplicatorul (m) = 1/(1-c) = 1/(1-0,7) = 1/0,3 = 3,34
Dar, m = VN / G  VN  mG  3,34 x150  501
Pentru a evalua efectul creşterii taxelor, trebuie menţionat că, în fapt,
consumul nu va scădea cu întreaga dimensiune a taxelor; o parte va reprezenta
scăderea economiilor.
 Scăderea consumului = 0,7 x 150 = 105 = C şi
 V .N.  C x m = 105 x 3,34 = 350,7
 Efectul net asupra VN = +150,3
470 Microeconomie - Macroeconomie

48. Atunci când guvernul îşi sporeşte cheltuielile, se aplică multiplicatorul la

creşterea respectivă pentru a calcula modificarea totală a V.N.
Când se instituie un impozit nou, pentru a calcula efectul asupra V.N., trebuie
făcute două calcule. Întâi, trebuie văzut modul cum impozitul respectiv
afectează consumul.
Apoi, poate fi determinat efectul pe care scăderea consumului îl are asupra
V.N.
c = 0,75  C = 0,75 x 100 = 75
V .N.  C x m = 75(1/(1-0,75)) = 75/0,25=300.
49. Deficitele bugetare (cheltuieli > venituri) pot fi finanţate în două moduri:
 emisie de monedă;
 împrumuturi.
Deficit bugetar = G – T = Î + M
Î = împrumut
M = emisie de moneda
Împrumuturile se adaugă la datoria publică. Trezoreria vinde titluri de stat
pentru a obţine banii necesari.
Când oferta de bani creşte cu 60 mld., rezervele trebuie să crească cu 12 mld.
Deficitul bugetar = 50 = Î + 12
 Datoria publică creşte cu: 50 – 12 = 38
În acest caz, avem de-a face şi cu o politică forţat expansionistă, deoarece se
combină un deficit cu o creştere şi a ofertei de bani. Raţiunea ar fi evitarea
creşterii ratei dobânzii.
Dacă ar fi numai deficit, ar creşte activitatea economică, deci cererea de bani
şi, implicit, ratele dobânzii, fapt ce ar diminua întrucâtva efectul deficitului,
prin reducerea nivelului planificat al investiţiilor.
50. a) Nivelul de echilibru al venitului:
I G 700
Y    2500
[1  c(1  t )] 0,28
b) C = (2500 x 0,9)0,8 = 1800
T = 0,1 x 2500 = 250
G – T = 250 – 250 = 0
c) Yd1  2500 x 0,75 = 1830
Iniţial Yd = 2500 x 0,9 = 2250
Soluţii 471

 Yd =2500 – 1830 = 420

d) C scade cu (0,8 x 420) = 336, dar  Cerere agregată = 500 – 336 = 164
[ I  G]1 700  500 1200
e) Y     3000
[1  c(1  t )] 1  0,8 x0,75 0,4
f) Deficit/excedent = 750 – 750 = 0
Multiplicator = Y / G =500/500=1

Capitolul 14

BALANŢA DE PLĂŢI ŞI CURSUL DE SCHIMB

ÎNTREBĂRI

1. a. Atât politica monetară, cât şi cea fiscală pot avea efecte pe termen scurt. Pe
termen lung însă, producţia se întoarce la nivelul său „natural“, însă
compoziţia sa este afectată de fenomenul de evicţiune rezultat ca urmare a
politicii fiscale.
b. Politica monetară este total inefectivă pe plan intern, deoarece guvernul s-a
angajat să menţină cursul fix. Politica fiscală are însă un efect relativ
puternic pe termen scurt.
c. Efectivitatea politicii fiscale este mult redusă în acest caz, datorită ajustării
rapide a ratelor dobânzii, în vreme ce politica monetară devine mai eficientă.
d. În cazul în care capitalul nu este perfect mobil, ratele dobânzii se ajustează
mai încet, deci efectul de evicţiune al politicii fiscale este întârziat: politica
fiscală poate să aibă efecte pe termen scurt. Politica monetară este însă mai
diluată, din aceleaşi cauze.
2.
 Siguranţă pentru mediul de afaceri.
 Nu există (sau este nesemnificativă) activitate speculativă (în condiţiile în
care oamenii cred că va rămâne fix).
 Corectarea automată a erorilor monetare.
 Prevenirea unor politici macroeconomice iresponsabile din partea
guvernului.
3. Din perspectiva noilor clasici:
 fac ca politica monetară să fie total inefectivă;
472 Microeconomie - Macroeconomie

 poate persista un dezechilibru între contul curent şi contul de capital;

 contrazice obiectivul de a avea pieţe libere.
Din perspectiva keynesiană:
 deficitele pot conduce la recesiune sau, în cazuri severe, la depresiune;
 pot apărea probleme în legătură cu lichiditatea internaţională în cazul
finanţării deficitelor;
 inabilitatea ajustării la şocuri, ţinând cont de rigiditatea preţurilor şi
salariilor;
 dă naştere la speculaţii, dacă oamenii nu cred că va putea fi menţinută.
4.
 corectarea automată a dezechilibrelor externe;
 eliminarea necesităţii de a avea rezerve valutare;
 guvernul are o mai mare independenţă în a-şi alege politica economică
internă.
5.
 utilizarea rezervelor valutare pentru a interveni pe piaţa valutară;
 modificarea ratelor dobânzii.
6. S
$/1 liră
D1
D
Q de lire sterline

1 liră va valora mai mult în $ decât iniţial.

7. Elasticitatea în funcţie de preţ a cererii pentru exporturile româneşti.
8. Elasticitatea în funcţie de preţ a importurilor în România.

COMPLETAŢI

9. Cresc, ofertei, dreapta, depreciază.

10. Cererii, stânga, depreciază (de asemenea, creşte şi oferta de lei, în scopul
efectuării de importuri din Franţa).
11. Ofertei, stânga, apreciază (vor fi cerute mai puţine mărci germane, deci vor fi
oferiţi mai puţini dolari pe piaţa valutară; în acelaşi timp, creşte şi cererea de
dolari).
12. Se reduc, ofertei, stânga, apreciază (cererea de dolari scade, iar oferta de lei
scade şi ea).
13. Cererii, stânga, depreciază (scade cererea de importuri de bunuri româneşti).
Soluţii 473

14. Scădere, cererii, stânga, depreciază.

15. Ofertei, dreapta, depreciază (speculatorii vor vinde lei, pentru a cumpăra alte
valute).
16. Ofertei, stânga, apreciază (cererea de importuri scade).
17. Cererii, dreapta, apreciază (creşte cererea de importuri).
18. Cererii, dreapta, apreciază.
19.
Modificarea curbei Modificarea curbei Curs flotant Curs fix
cererii de Euro ofertei de Euro Aprecierea sau Modificarea
(stânga, dreapta, (stânga, dreapta, deprecierea balanţei de plăţi
nu se modifică) nu se modifică) Euro a UE
Banca centrală a S-ar putea deplasa Se deplasează spre Depreciere. Rezultă un
SUA (Federal spre stânga, dreapta, deoarece deficit.
Reserve) duce o deoarece unii vor investitorii sunt
politică de creştere considera că atraşi de dobânzile
a ratelor dobânzii investiţiile în UE mai mari din SUA.
în SUA. sunt mai puţin
atractive.
Consumatorii Se deplasează spre Nu se modifică. Apreciere. Rezultă un
americani vor dori dreapta. surplus.
să consume mai
multe vinuri din
UE
Economia Se deplasează spre Se poate deplasa Depreciere. Rezultă un
americană intră stânga, deoarece spre dreapta, dacă deficit.
într-o perioadă de scade cererea de recesiunea are drept
recesiune importuri din SUA. efect ieftinirea
preţurilor în dolari
ale exporturilor
americane
Grevele din ultima Se deplasează spre Se poate deplasa Depreciere. Rezultă un
perioadă au stânga. spre dreapta, dacă deficit.
determinat o UE va importa mai
creştere a preţului mult.
în Euro al
bunurilor din UE.
O climă Se deplasează spre Se deplasează spre Depreciere. Rezultă un
nefavorabilă stânga. dreapta. deficit.
distruge recoltele
europene de
struguri şi, în
consecinţă, creşte
cererea de vinuri
americane.
474 Microeconomie - Macroeconomie

ADEVĂRAT/FALS

20. Fals (rata faţă de dolar este importantă, dar mai sunt şi altele).
21. Adevărat.
22. Fals (comerţul cu servicii şi alte “invizibile” face parte din contul curent).
23. Fals (nimic nu garantează că nivelul ales va fi cel de echilibru).
24. Adevărat.
25. Adevărat (dacă inflaţia este aceeaşi).
26. Fals (preţul produselor importate creşte).
27. Fals (cumpărarea de monedă naţională de către Banca Naţională – pentru
sprijinirea cursului – va determina reducerea ofertei de bani).
28. Adevărat.
29. Adevărat.
30. Fals. (confuzie între capitalul financiar şi bunurile de capital).
31. Adevărat.
32.
- un curs de schimb fix între monedele ţărilor membre: Fals.
- un curs de schimb ajustabil între monedele ţărilor membre: Fals.
- o bancă centrală unică: Adevărat.
- o singură monedă: Adevărat.
- taxe şi impozite identice (cele indirecte s-ar putea să fie
similare sau identice, dar cele directe pot diferi: de ex., taxe
locale, în interiorul unei ţări): Fals
- comerţ liber: Adevărat.
- libera circulaţie a capitalului: Adevărat.
- o politică monetară comună: Adevărat.
33. Fals (o politică monetară expansionistă – care, după cum se ştie, este singurul
instrument eficient de stabilizare în condiţiile unei mobilităţi perfecte a
capitalului şi ale cursurilor de schimb flotante - determină o reducere a ratelor
dobânzii în Europa şi Japonia, ceea ce determină o depreciere a monedelor
respective; în consecinţă, dolarul se va aprecia, ceea ce va deteriora contul
curent al SUA).
34. Fals (într-o economie cu perfectă mobilitate a capitalului şi cursuri de schimb
flotante – cazul Japoniei – orice şoc de genul unor importuri crescute este
anulat de ieşirile de capital generate de scăderea ratelor dobânzii în Japonia,
precum şi de deprecierea rezultată a yenului, care va duce la o creştere a
exporturilor şi o reducere a importurilor).
Soluţii 475

TESTE - GRILĂ

35. d (intrările de capital include creşterea deţinerilor de active financiare

româneşti de către cetăţenii străini).
36. c ( elasticităţilor > 1).
37. c (creşterea profitabilităţii investiţiilor în alte ţări).
38. b. (pe măsură ce economia mondială creşte, creşterea exporturilor unei ţări va
fi mai mică decât creşterea importurilor sale, dacă elasticitatea cererii pentru
exporturi în funcţie de venit este mai mică decât cea pentru importuri).
39. c.
40.
a. Le va majora;
a. Intrări de capital;
a. Creştere suplimentară;
b. O va spori;
b. Se vor reduce;
b. Ieşiri de capital;
b. Se va reduce;
a. Va ajuta la diminuarea acesteia;
a. Politica fiscală.
41. b.
42. b.
43. c (vânzarea de obligaţiuni guvernamentale, pentru a steriliza excesul de ofertă
de bani, generat de vânzarea de monedă naţională menită a evita aprecierea
acesteia).
44. a.
45. d (toate vor duce la o deplasare spre dreapta a ofertei de monedă internă, ceea
ce va determina o apreciere în termeni reali a cursului fix de schimb).
46. d (datorită supraevaluării, cererea pentru moneda sa va fi mai mică decât ar fi
în cazul unui sistem de curs flotant).
47. a.
48. a (prin reducerea cererii agregate, scade cererea de importuri şi deci oferta de
monedă naţională pe piaţa valutară, ceea ce determină o întărire a valorii
acesteia).
49. d.
50. d.
51. a (înseamnă că sunt cumpărate mai multe bunuri şi servicii din străinătate
decât bunurile şi serviciile româneşti cumpărate de către străini).
52. c.
476 Microeconomie - Macroeconomie

53. a.
54. b.
55. c.
56. c.
57. b.
58. b.
59. a. (o politică monetară deflaţionistă va conduce la rate ale dobânzii mai înalte,
ceea ce va determina intrări de capital în ţară şi deci cerere suplimentară – şi
ofertă mai mică – de monedă naţională pe piaţa valutară).
60. b. (aprecierea cursului va descuraja exporturile şi va încuraja importurile).
61. b. (politica fiscală deflaţionistă va conduce la o cerere de bani – pentru
tranzacţii – mai mică şi deci la rate ale dobânzii mai mici; asta va duce la ieşiri
de capital, deci ofertă mai mare – şi cerere mai mică – de monedă naţională pe
piaţa valutară).
62. a (deprecierea va stimula exporturile şi va inhiba importurile).
63. e.
64. c.
65. b. (cursul de schimb se va ajusta în aşa fel, încât va anula efectele unor rate ale
inflaţiei diferite, în diferite ţări).
66. a.

PROBLEME

67. a. Cererea = cererea de lei a Restului Lumii (care doreşte să cumpere bunuri
şi active româneşti).
Oferta = oferta de lei din partea rezidenţilor români, ce doresc să cumpere
bunuri şi active din Restul Lumii.
b. OD este nivelul de echilibru, fără intervenţia statului. Balanţa de plăţi este
zero în acest punct.
c. La OA există un exces de cerere de lei (distanţa BC), care trebuie acoperit
de Banca Naţională, crescând în acest fel rezervele sale de valută. Balanţa
de plăţi este în excedent.
d. La OF este un deficit al balanţei de plăţi (de dimensiune GH). Banca
Naţională trebuie să cumpere excesul de lei, renunţând la o parte din
rezervele sale internaţionale.
e. Pe termen lung, deficitul balanţei de plăţi nu poate fi susţinut, deoarece
rezervele internaţionale se vor epuiza. Pentru a menţine cursul la OF,
autorităţile trebuie să influenţeze cererea şi oferta (curbele acestora), astfel
Soluţii 477

încât OF să devină punct de echilibru. Promovarea exporturilor este însă

mai greu de realizat; în schimb, diminuarea importurilor este mai uşor de
realizat, de exemplu, printr-o politică contracţionistă. Controlul direct al
importurilor poate însă duce la represalii din partea partenerilor.
68. a. Preţul lirei exprimat în mărci:
mărci/liră sterlină = (mărci/dolar) x (dolari/liră)
Dar: mărci/dolar = 1/0,40 = 2,5
 mărci/liră serlină = 2,5 x 2 = 5.
b. Am văzut la (a) că lira are un nivel de echilibru de 5 mărci. În cazul în care
pe piaţă s-ar plăti 6 mărci pentru 1 liră, atunci un englez ar obţine 6 mărci pe
fiecare liră vândută.
Apoi, el poate converti cele 6 mărci, în 6 x 0,40 = 2,40$, pentru care ar
obţine 1 liră şi i-ar mai rămâne 0,40$ ca profit. O astfel de operaţiune se
numeşte arbitraj.
69. a. 200000 lei sticla.
b. 75 franci. Vânzările de vin românesc vor scădea, iar cele de vin franţuzesc
vor creşte. Balanţa de plăţi a României va înregistra un deficit.
c. 0,0001833 franci/leu. Depreciere a leului şi apreciere a francului francez.
d. România.
e. Va înregistra un deficit.
f. Cursul se va deprecia.
70. a. Cursul de schimb real: 1194; 1278; 1504; 1581; 1480; 1780; 1762; 1778;
1495; 1540; 1609; 1589;
b. Cursul de schimb PPP: 1340; 1335 (1194x84,0/75,1); 1286… (Cursul
nominal care ar menţine cursul real constant (1194)).
71. Pentru a menţine puterea de cumpărare a leului la acelaşi nivel atât în
România, cât şi în străinătate, reducerea cu 50% a puterii de cumpărare în ţară
(ca rezultat al inflaţiei) trebuie acompaniată de o depreciere cu 50% a cursului.
Deci cursul va trebui să devină 12000 lei/1$.
478 Microeconomie - Macroeconomie

Capitolul 15

TEORII ALTERNATIVE PRIVIND EFICACITATEA

POLITICILOR MACROECONOMICE

ÎNTREBĂRI

1. Un economist neoclasic ar considera că este vorba de o ofertă în exces de

mână de lucru. Soluţia la orice situaţie de exces de ofertă constă în scăderea
preţului (preţul muncii este salariul real).
Salariul
real

S0

S*

Mână de lucru
L cererea L* L oferta
2. În cazul în care Keynes s-ar fi opus, el ar fi recomandat schimbarea sistemului,
lucru pe care nu l-a făcut niciodată. Teoria lui avea scopul de a stabiliza
economia de piaţă. Luând în considerare gradul de variabilitate a procesului de
investiţii, Keynes a ajuns la concluzia că un tip de economie bazat pe modelul
întreprinderii libere este inerent instabil. De aceea, el a argumentat necesitatea
intervenţiei statului pentru a atenua fluctuaţiile activităţii economice.
În “Teoria generală” el a afirmat că nu îl interesează dacă statul (guvernul) îşi
extinde sau nu responsabilităţile. Tot ceea ce doreşte este o anumită intervenţie
guvernamentală (fiscală şi monetară) pentru a controla inflaţia şi şomajul.
3. Keynesiştii au sprijinit intervenţia statului ca mijloc de a influenţa nivelul
activităţii economice. Ei au dorit această intervenţie şi pentru atingerea altor
obiective. Modificarea impozitelor, în opinia lor, poate fi utilizată pentru a
stimula (sau inhiba) economia, dar şi pentru a redistribui venitul de la cei
bogaţi către cei săraci. Similar, cheltuielile guvernamentale pot finanţa şi plăţi
de transfer, dar şi oferirea de locuinţe pentru cei săraci. Keynesiştii au fost mai
Soluţii 479

favorabili politicii fiscale în comparaţie cu cea monetară, tocmai pentru că

politica fiscală poate afecta în mod direct redistribuirea resurselor.
4. Monetariştii - şi în special Milton Friedman - cred în importanţa unui cadru
monetar stabil pentru economie. Ei sunt convinşi că modificările în oferta de
bani afectează semnificativ economia. De aceea, este important ca oferta de
bani să fie împiedicată să fluctueze rapid. Banca Centrală (Naţională) ar trebui
să dorească o creştere moderată şi stabilă a ofertei de bani şi să nu folosească
activ politica monetară.
Ei sunt de părere că, deşi are efecte semnificative, totuşi politica monetară este
imprevizibilă, într-o oarecare măsură, în ceea ce priveşte momentul când
efectele sale îşi fac apariţia.
Mai mult, monetariştii sunt de părere că nici politica fiscală nu ar trebui
utilizată. Unii dintre ei - Friedman, de exemplu - consideră că finanţarea prin
deficit nu duce la o creştere a venitului, ci doar la un fenomen de evicţiune a
investiţiilor private. Argumentul este că o creştere a cheltuielilor
guvernamentale va duce la o creştere doar temporară a venitului, ceea ce - în
condiţiile unei mase monetare fixe - va determina o creştere a ratelor dobânzii
(creşterea venitului determină creşterea cererii de bani). Această creştere a
dobânzilor va determina o scădere a investiţiilor, ceea ce va anula creşterea
iniţială a venitului.
5. Keynesiştii au susţinut că Marea Criză a demonstrat relativa neimportanţă a
factorilor monetari în determinarea nivelului venitului naţional şi ocupării. În
perioada 1929-1933, o creştere mare a ofertei de bani nu a reuşit să oprească
scăderea catastrofală a producţiei şi nivelului de ocupare. Situaţia s-a
îmbunătăţit apoi treptat, până în 1937, când guvernul (britanic) a aplicat o
politică fiscală restrictivă, fapt ce a dus la o nouă scădere a producţiei şi
ocupării. Criza nu s-a rezolvat până în momentul aplicării unor politici fiscale
expansioniste, determinate de masive cumpărări (achiziţii) guvernamentale (de
stat) din perioada celui de-al doilea război mondial.
Eşecul politicii monetare şi cele două momente de succes ale politicii fiscale
i-au convins pe keynesişti că politica monetară nu este tot la fel de importantă
ca politicile fiscale de control al cererii agregate.
6. Două au fost cauzele care au pledat pentru un mix echilibrat de politici. Astfel,
imediat după război, s-a considerat că reducerea masivă a cheltuielilor statului
va produce o nouă criză, lucru care nu s-a întâmplat; mai mult, s-a înregistrat o
rapidă creştere economică. Au apărut unele probleme legate de inflaţie, dar
acestea au fost ţinute sub control prin mijloace monetare şi nu fiscale. Deci, a
fost vizibil succesul politicii monetare în a stimula creşterea şi, ulterior, în a
controla inflaţia.
O a doua cauză a constituit-o bogăţia de cercetări empirice efectuate de
monetarişti, care au adus dovezi în sprijinul eficienţei politicii monetare de-a
480 Microeconomie - Macroeconomie

lungul timpului. În prezent, se acceptă că atât politica fiscală, cât şi cea

monetară au efecte importante asupra venitului şi ocupării.
7. M = oferta de bani;
V = viteaza de circulaţie - de câte ori pe an banii sunt folosiţi pentru a cumpăra
bunuri şi servicii finale;
P = nivelul mediu al preţurilor;
Q = cantitatea de bunuri şi servicii finale vândute într-un an.
8. a) monetarişti;
b) keynesişti;
c) keynesişti;
d) monetarişti;
e) keynesişti;
f) monetarişti.
9. Deoarece alţi factori determinanţi ai investiţiilor - în special încrederea în
mediul de afaceri - sunt ei înşişi supuşi unor considerabile fluctuaţii.
10. a) cheltuielile statului,
b) sistemul de impozitare,
c) cheltuielile statului,
d) sistemul de impozitare,
e) cheltuielile statului.
11. a) monetarişti;
b) keynesişti;
c) monetarişti;
d) keynesişti;
e) monetarişti;
f) keynesişti.
12. Descreşterea lui r  creşterea lui I  descreşterea lui S


creşterea multiplicată a lui Y
13. a) Monetarişti gradualişti;
b) Noii clasici.
c) Keynesişti extremi.
d) Keynesişti moderaţi.
e) Keynesişti moderaţi.
14. creşterea lui Y  creşterea lui L (pentru tranzacţii şi speculativă)  creşterea
lui r (presupunând M - oferta de bani – fixă).
Soluţii 481

15. Ei nu sunt de acord în legătură cu modul cum I şi S (economiile) răspund la

modificările lui r. Keynesiştii susţin că I şi S sunt puţin influenţate, iar
monetariştii că sunt substanţial influenţate.
16. Dezacordul are în centru cererea de bani pe motive speculative şi gradul în
care aceasta răspunde modificărilor ratelor dobânzii (r). Astfel, keynesiştii
susţin că cererea de bani răspunde semnificativ şi, de aceea, LM este mai
aproape de orizontală, în vreme ce monetariştii cred că ea este relativ
inelastică, făcând ca şi curba LM să fie inelastică.

COMPLETAŢI

17. Monetară, fiscală.

18. Cererii agregate, ratelor dobânzii, monetară, reducere, creştere, dreapta,
creştere, contrarii.
19. Mai înalte, va creşte, mare.
20. Cererii.
21. Monetară, fiscală.
22. Mai mare, mai înalte, stânga, dreapta.
23. Cererii agregate, panta, nivelului de producţie, mici, utilizare a resurselor,
verticală, orizontală.
24. Stabilizatorilor automaţi, ofertei agregate, banilor.

ADEVĂRAT/FALS

25. Adevărat.
- Pe termen scurt V este variabilă. De exemplu, dacă M creşte, atunci -
pe măsură ce r scade - indivizii vor fi încurajaţi să deţină mai mulţi
bani şi, în consecinţă, V scade.
- Pe termen lung, susţin monetariştii, pe măsură ce inflaţia creşte, ratele
nominale ale dobânzii vor creşte şi ele, şi V revine la nivelul iniţial.
26. Adevărat. Stabilizatorii automaţi ajută la reducerea severităţii fluctuaţiilor
activităţii economice.
27. Fals. LM reprezintă toate combinaţiile dintre ratele dobânzii şi nivelul
venitului naţional pentru care: cererea de bani = oferta de bani (L=M).
28. Adevărat.
29. Fals. Invers. De menţionat însă că majoritatea keynesiştilor şi unii monetarişti
acceptă că există şi alte cauze ale inflaţiei.
30. Adevărat.
31. Adevărat.
482 Microeconomie - Macroeconomie

32. Fals.
33. Adevărat.
34. C este adevărat. Anticipările adaptative se bazează pe evenimente trecute.
Oamenii învaţă din experienţă. Astfel, dacă rata inflaţiei a fost, spre exemplu,
subevaluată într-un an, în anul următor anticipările vor fi ajustate în sus.
35. a) Adevărat. Oamenii analizează indicatorii curenţi şi, politicile guvernamen-
tale practicate în prezent, pentru a face prognoze despre viitor.
b) Fals.
c) Adevărat.

TESTE - GRILĂ

36. b (nivelul preţurilor) este funcţie de a (oferta de bani).

37. c.
38. b.
39. a (va determina o reducere a ratelor dobânzii şi a vitezei).
40. b) scădere a ratelor dobânzii ceea ce va determina o
a) creştere a investiţiilor şi, implicit, o
a) creştere a cererii agregate.
41. c, b, e, a, d.
42. b) Oamenii îşi păstrează activele în forme diferite - bani, active financiare,
active fizice (locuinţe).
43. Oferta de bani va creşte (Răspuns: a).
Cererea de bani va creşte datorită creşterii cererii agregate (Răspuns: a).
Ce se va întâmpla cu ratele dobânzii: depinde de cât de mult va creşte oferta
de bani. Creşterea ofertei acţionează în sensul scăderii lui r, iar creşterea
cererii tinde să crească r (Răspuns: c).
44. Ratele dobânzii - vor creşte (a).
Investiţiile - se vor reduce (b).
Fenomen de evicţiune – da (a).
Nivelul intrărilor în fluxul de venituri - se va reduce (b).
Venitul naţional - să scadă (b).
45. a.
46. b.
a.
b.
a.
Soluţii 483

47. b.
a.
b.
a.
a.
b.
48. a) Dreapta.
b) Stânga.
c) Dreapta.
d) Dreapta.
e) Stânga.
49. a) Stânga (M   r );
b) Stânga (L   r );
c) Dreapta (M   r );
d) Stânga (L   r )
e) Dreapta (L   r ).
50. a) Da.
b) Nu
c) Nu.
d) Da.
e) Nu.
f) Da.
51. OAI - opinia extremă keynesiană;
OAII - opinia extremă monetaristă.
52. a) curba keynesistă.
b) curba monetaristă.
c) curba monetaristă.
d) curba keynesistă.
53. b (politica monetară are efecte greu de prevăzut, datorită faptului că nu pot fi
prevăzute modificările vitezei).
54. c.
55. c (monetariştii sunt de părere că există o legătură mai stabilă şi mai uşor de
prevăzut între oferta de bani şi P.I.B. nominal, decât între cheltuielile
guvernamentale sau pentru investiţii şi P.I.B. nominal).
484 Microeconomie - Macroeconomie

56. a (în opinia acestora, creşterea ratelor dobânzii determină o scădere a cererii
de bani, ceea ce duce la o creştere a vitezei).
57. d.
58. a (anticipările raţionale nu implică erori sistematice).
59. b.

PROBLEME

60. a) Cheltuieli totale pentru produse finale = M x V = 21 mld.

b) Valoarea bunurilor şi produselor vândute = p x Q = 21 mld.
61.
PQ PIB
V   2
M M
Dacă M scade cu 50%  V = 4.
62. Curba IS reprezintă punctele în care se realizează echilibrul pe pieţele bunurilor
(adică - într-un sistem de axe venit - rata dobânzii - acolo unde S = I + G).
Economiile sunt însă egale cu venitul disponibil (adică, mai puţin taxele şi
impozitele) minus consumul:
S = (1 - t)Y - C
 S = (1 - t)Y - 0,85(1 - t)Y = 0,15(1 - t)Y = 0,15(1 - 0,30)Y = 0,105Y
Dar, S = I + G  0,105Y = 300 - 15r + 400 
700  0,105 Y
r  46,67  0,07 Y
15
Curba IS: r = 46,67 – 0,007 Y

Curba LM reprezintă punctele în care se realizează echilibrul pe pieţele

financiare (în acelaşi sistem de axe: venit - rata dobânzii), adică acolo unde
oferta reală de bani este egală cu cererea de bani:

M 0,25Y  295
 L  295  0,25Y  12r  r 
P 12

Curba LM: r = 0,021Y - 24,58

Soluţii 485

Punctul de intersecţie: 46,67 - 0,007Y=0,021Y-24,58

 şi
YE = 2544,64 [Link] rE=28,86%

63. a) Echilibrul simultan - în punctul E.

b) În punctul A(Y2, r2) economia se găseşte în echilibru pe piaţa bunurilor şi
dezechilibru pe piaţa monetară.
Rata dobânzii r2 determină un nivel Y2 al venitului naţional. Dar, la acest
nivel al VN, cererea de bani este mai mică decât oferta (punctul A este
deasupra curbei LM). La acest nivel al V.N., piaţa monetară ar fi în
echilibru în punctul B, corespunzător unui r3.
c) Oferta de bani în exces va determina o scădere a ratelor dobânzii. Aceasta
va determina o mişcare de-a lungul curbei IS - în jos - pe măsură ce nivelul
economiilor scade şi investiţiile cresc. Venitul naţional va creşte, ceea ce va
determina o creştere a cererii de bani pentru tranzacţii şi deci o mişcare
de-a lungul curbei LM. Procesul va continua până în punctul E.
d) În punctul C, date fiind nivelul V.N. - Y3 - şi rata dobânzii r4, există
echilibru pe piaţa banilor şi dezechilibru pe piaţa bunurilor. La acest nivel
scăzut al ratelor dobânzii, nivelurile dorite ale investiţiilor şi economiilor
sunt egale în punctul D.
e) În C, investiţiile sunt mai mari decât economiile, ceea ce va duce la o
creştere a V.N. Aceasta va genera o deplasare în sus de-a lungul curbei LM
şi o creştere a ratelor dobânzii, ceea ce va determina I şi IS. Aceasta va fi
cauza care va determina o mişcare înapoi pe IS până se va atinge punctul de
echilibru E.
f) Curba LM se va deplasa în jos (către un punct, de exemplu, D) datorită
creşterii masei monetare M. Rata de echilibru a dobânzii se va reduce, iar
V.N. va creşte. Noul nivel de echilibru pe ambele pieţe va fi în punctul
unde noua curbă LM intersectează pe IS.
g) Curba IS se va deplasa spre dreapta (către un punct, de exemplu, F).
Aceasta va determina creşterea ratelor dobânzii şi a venitului naţional. Noul
punct de echilibru va fi acolo unde noua curbă IS intersectează pe LM.
64. a) monetaristă - LM1
keynesistă - LM2
486 Microeconomie - Macroeconomie

b)
LM1
LM2

r1
IS'
IS
Y1 Y2 Y3 Y4
c) Y4 - Y1;
d) (i) Y4 - Y2;
(ii) Y4 - Y3;
e) orizontală;
f) verticală.

65. LM1
LM2

r1
r3
r2
IS2

IS1

Y1 Y2 Y3 Y4
a) IS1 - keynesistă;
IS2 - monetaristă.
c) Y4 - Y1
d) În cazul lui IS1:
(Y4 - Y2)
În cazul lui IS2:
(Y4 - Y3)
e) Orizontală.
f) Verticală.
Soluţii 487

66. G finanţate prin M, fără fenomen de evicţiune:

LM1
LM2

r1

IS2
IS1
Y1 Y2

G   cererii agregate  deplasare spre dreapta a lui IS.

 Dacă este finanţată prin M  LM se deplasează în poziţia LM2.

Ratele dobânzii rămân la r1 Nu apare fenomenul de evicţiune şi are loc
un efect de multiplicare total a lui Y, la nivelul Y2.

b) Anticipările se înrăutăţesc  M pentru a menţine nemodificată cererea

agregată.
LM1
LM2
r1
r1
r2
r1
r1 IS1
r3
r1
r1
IS2
r1
Y2 Y1
Deplasarea spre stânga la IS2. Creşterea ofertei de bani de către guvern va
deplasa curba LM în jos. Pentru a menţine venitul la Y1, LM se va deplasa
în LM2, iar ratele dobânzii în r3.
488 Microeconomie - Macroeconomie

67. a) Politica fiscală expansionistă, din perspectivă:

Keynesistă Monetaristă LM

LM

IS2

IS2 IS1
IS1
Y1 Y2 Y1 Y2

b) Politică monetară expansionistă, din perspectivă:

Keynesistă Monetaristă
LM1
LM1 LM2
LM2

IS
IS

Y1 Y2 Y1 Y2

Pornind de la ipotezele pe care le fac fiecare cu privire la panta curbelor IS şi LM:

- Keynesiştii ajung la concluzia că politica fiscală are un efect relativ

mare asupra cererii agregate, iar politica monetară un efect relativ mic;
- Monetariştii - contrariul.

68. a) Valoarea producţiei se va modifica tot cu 15%, adică acelaşi procentaj ca şi

oferta nominală de bani. Aceasta derivă din ipoteza teoriei cantitative a
banilor, conform căreia viteza de circulaţie este constantă.
b) Pe termen scurt, producătorii vor reacţiona la creşterea cererii prin creşterea
producţiei. Nivelul preţurilor, probabil, va începe şi el să crească - dar
efectul principal rămâne, în acest stadiu, asupra producţiei. Ratele nominale
Soluţii 489

ale dobânzii vor scădea, pentru a-i determina pe oameni să păstreze cantităţi
mai mari de bani în sens real.
c) Pe măsură ce se realizează ajustarea, nivelul producţiei se va reduce spre
echilibrul iniţial, iar preţurile vor creşte. Eventual, la echilibru, nivelul
preţurilor a crescut cu întreaga creştere iniţială a ofertei de bani, în vreme
ce producţia a rămas neschimbată, la fel ca şi ratele dobânzii.
d) Creşterea costurilor se va transmite într-o creştere a preţurilor, determinând
o reducere a ofertei reale de bani, o creştere a ratelor dobânzii şi o
diminuare a cererii agregate. Datorită faptului că salariile nu se ajustează,
va apărea o creştere a şomajului.
e) Fiind preocupat de şomaj, guvernul va acomoda – probabil - creşterea
preţurilor printr-o creştere a ofertei nominale de bani.
f) Dacă şocul ofertei determină o reducere a producţiei potenţiale pe termen
lung, atunci economia se va stabili probabil la acest nivel mai scăzut de
producţie, ceea ce va presupune un şomaj mai înalt. Cu cât guvernul va
încerca mai mult să menţină producţia şi ocuparea prin tipărirea de bani, cu
atât nivelul preţurilor va fi mai mare - producţia tinzând spre nivelul de
echilibru.
g) Fiind preocupat de inflaţie, guvernul va refuza să acomodeze creşterea
preţurilor, preferând să accepte o creştere a şomajului pe termen scurt.
h) La echilibru, producţia este la nivelul potenţial, dar preţurile vor fi probabil
mai mici decât la f).

69. a)
4400
 + 10%
4000

b)
16000
MV  PY  P1  2
8000
17600
P2   2,16  Rata inflaţiei ≈ 8%
8130

c) 9 - 8 = 1%
490 Microeconomie - Macroeconomie

d) Piaţa banilor este în echilibru, deci MV = PY 

8000
An1 :  2000
4
8130
An2 :  2032
4

70. Cm
Cm’

p’
p0

VM1
VM
Q1 Q0 Q’ Vm1
Vm

c) Mai apropiată de verticală (principiul veniturilor marginale descrescătoare).

DEZBATERE

71. Raportul susţine, cu alte cuvinte, că a avut loc o deplasare spre dreapta a
curbei cererii de bani, fapt care a avut drept rezultat o creştere a stocului de
bani, dar şi a ratelor dobânzii. El sugerează de aceea că o reducere a ofertei de
bani – de exemplu, prin vânzarea unor obligaţiuni de stat pe piaţă, care va
determina o creştere şi mai mare a ratelor dobânzii, va duce la deplasarea spre
stânga (spre poziţia iniţială) a curbei cererii agregate; cu puţin noroc,
modificarea cererii agregate determinată de politica practicată va anula
modificarea autonomă iniţială spre dreapta a cererii agregate, astfel încât să nu
se manifeste nici un fel de inflaţie.
72. Raportul susţine, cu alte cuvinte, că pentru a nu avea loc o creştere a ratelor
dobânzii, trebuie să fie majorată oferta de bani. Care din cele două tipuri de
măsuri va fi aleasă – concentrarea asupra stocului de bani, din exerciţiul
precedent sau asupra ratelor dobânzii, din exerciţiul de faţă – depinde de
cauzele care au determinat modificarea iniţială a cererii de bani.
Soluţii 491

73. Pentru a ajunge la o concluzie, să analizăm modul cum o reducere a ofertei de

bani influenţează activitatea economică. O scădere a stocului de bani va
determina o reducere a cererii agregate, care, la rândul ei, ar impune – pentru a
menţine nivelul de ocupare deplină – o scădere a salariilor nominale. Dar nici
un salariat nu doreşte ca el să fie primul care suferă o diminuare a salariului.
De aceea, nivelul general al salariilor va răspunde cu greutate la modificarea
cererii agregate.
Salariul nominal este fixat pe întreaga durată a contractului colectiv (la un
nivel care depinde de nivelul anticipat al preţurilor şi de nivelul anticipat al
producţiei), iar preţurile sunt stabilite cu o anumită marjă peste salariul mediu.
Dacă autorităţile decid să reducă oferta nominală de bani la jumătate, atunci
efectele se vor resimţi în întregime asupra producţiei, până în momentul când
contractul viitor este renegociat. În acel moment, salariile pot fi ajustate, dar,
deşi dependenţa salariului negociat de producţia viitoare anticipată (mai mică)
creează un feed-back puternic între şomaj şi comportamentul salariilor, totuşi
preţurile vor continua să depindă de salariile fixate în contractele precedente.
De aceea, salariaţii se vor opune unor reduceri ale salariilor proporţionale cu
reducerea ofertei de bani, deoarece aceasta ar determina o scădere a veniturilor
lor reale şi a salariilor relative.
Ajustarea înceată a salariilor va reduce dimensiunea fluctuaţiilor veniturilor
reale şi a salariilor relative de-a lungul perioadei de ajustare. De aceea,
perioada de răspuns a producţiei reale la şocul ofertei nominale de bani poate
să fie mult mai lungă decât durata contractului de muncă.