Tulpina Morfologia tulpinii

Organ vegetativ cu rol de susţinere a frunzelor şi Morfologia ramurilor şi a mugurilor

organelor de reproducere şi funcţia de
conducere a soluţiilor nutritive. Alte funcţii: Tulpina matură prezintă noduri (porţiuni de regulă
-generativă (ţesuturile meristematice ale tulpinii îngroşate pe care se inseră frunzele şi mugurii) şi
pot forma şi alte organe ale plantei) internoduri (zona dintre două noduri).
-fotosinteză, depozitarea apei şi substanţelor Tulpinile sau ramurile tulpinii la care internodurile
nutritive, etc. sunt evident alungite se numesc macroblaste iar
Filogenetic, tulpina apare prima dată la ferigi, la cele cu internoduri scurte (având nodurile foarte
fel ca şi rădăcina. apropiate) se numesc microblaste. Ex. la pomii
fructiferi: macroblastele sunt ramurile de schelet
Tulpina se formează din tulpiniţa şi muguraşul
ce alcătuiesc coroana iar microblastele sunt
embrionului seminţei. Din tulpiniţă se formează
ramurile de rod, cu muguri floriferi sau micşti.
hipocotilul (partea dintre colet şi cotiledoane)
iar din muguraş - epicotilul (partea dintre Mugurii sunt porţiuni ale tulpinii care asigură
cotiledoane şi primele frunze adevărate). creşterea şi ramificarea acesteia.
Ramuri de arţar (A),
Tulpini tinere de cireş (B), castan (C):
3 fasole şi porumb: 1 - macroblast;
5 1-hipocotil; 2 - microblast;
2 2-epicotil; 3 - mugure terminal;
4 3-muguraş; 4 - mugure lateral;
1 4-cotiledoane; 5 - cicatrice foliară;
6 5-frunze; 6 - cicatrici ale catafilelor;
7 – urme ale fascilulelor
6-rădăcina conducătoare libero-lemnoase
7 embrionară; 2
7-rădăcini adventive. A B C

Mugurii - alcătuiţi din noduri dese şi internoduri La unele plante se întâlnesc muguri metamorfozaţi
foarte scurte. Mugurii foliari formează lăstari cu cu rol în depozitarea substanţelor organice şi
frunze, mugurii florali dau naştere la flori iar reproducerea vegetativă. Ex.: la unele specii de
mugurii micşti generează lăstari cu frunze şi flori. ceapă se tuberizează primordii florale; aceşti
În mugure se pot observa: muguri se desprind de pe planta mamă şi asigură
înmulţirea vegetativă.
-vârful vegetativ (con de creştere) cu meristeme
ce determină creşterea în lungime a tulpinii; Căpăţâna de varză este un mugure vegetativ
terminal, hipetrofiat, cu rol în protejarea
-primordii foliare (primordii ale frunzelor) dispuse
meristemelor apicale pe timpul iernii.
de la bază spre vârful vegetativ;
-primordiile mugurilor laterali (rol în ramificare);
-primordii ale florilor, dispuse la axila frunzelor. Mugure mixt:
Mugurii plantelor din climatul temperat sunt 1-catafile,
2primordii foliare,
protejaţi de frunze metamorfozate numite catafile 3-primordii florale,
(muguri tunicaţi). 4-axa mugurelui.
După poziţia pe tulpină, există muguri terminali
(apicali) şi muguri laterali (axilari - la axila frunzei).
Mugurii care rămân în repaus doar pe durata unui Creşterea şi ramificarea tulpinii
sezon nefavorabil se numesc muguri activi.
Creşterea în lungime a tulpinii este terminală şi
Mugurii dorminzi rămân în repaus mult timp după
intercalară. Creşterea în grosime are loc, la
formare şi devin activi numai când ramurile sau
tulpinile cu structură secundară, prin formarea de
frunzele sunt distruse de către cauze externe.
noi ţesuturi din cambiu şi felogen. 4
3
Tipuri de ramificare a tulpinii: Infrăţirea este un tip special de ramificare a
- ramificarea dichotomică - la ferigi (pedicuţă) - porţiunii bazale de la tulpinile gramineelor. De la
bifurcarea repetată a vârfului vegetativ al tulpinii; nodurile bazale (noduri de înfrăţire) ale tulpinii se
- ramificarea monopodială - creşterea nelimitată a formează lăstari numiţi fraţi, care pot avea la
mugurelui teminal, care formează o axă principală. rândul lor lăstari. Rezultă o tufă formată din mai
Din mugurii laterali se formează ramuri (brad, fag); multe tulpini. Importanţa înfrăţirii: realizarea
densităţii culturilor de cereale şi a pajiştilor.
- ramificarea simpodială - la plantele care prezintă
terminal muguri cu creştere limitată, alungirea Tipuri morfologice de tulpini
realizându-se prin activitatea mugurelui axilar
După tipul de organizare există:
subterminal (viţa de vie, tei, măr);
•tulpini articulate, cu noduri şi internoduri:
- ramificare mixtă – bumbac;
- caulis - tulpină erbacee plină sau gloală
- fals dichotomică (liliac, vâsc) - după încetarea
(cimbrişor, floarea soarelui);
creşterii mugurelui terminal intră în activitate doi
muguri axilari opuşi, care produc ramuri egale. - scap - tulpină ierboasă cu noduri bazale foarte
scurte şi un ultim internod lung ce se termină cu o
La unele specii (lalea, păpădie) tulpina nu se
floare (lalea) sau o inflorescenţă (păpădie);
ramifică (tulpină monocaulă).
- culm sau pai - tulpină caracteristică gramineelor,
neramificată, cu noduri şi internoduri (grâu);
Ramificarea tulpinii:
A- dichotomică; •tulpini nearticulate:
B-monopodială;
C- fals dichtomică; - caudex – tulpină scurtă cărnoasă (urechelniţă);
D-simpodială. - stip – tulpină înaltă, neramificată, cu frunze în
5 partea terminală (palmieri şi ferigi arborescente). 6

După consistenţă: Tulpini metamorfozate

•Tulpini erbacee - au ţesuturi nelignificate sau slab -tulpini care, pe lângă funcţiile de bază, îndeplinesc
lignificate. Pot fi anuale, bienale sau perene alte funcţii: fotosinteză, apărare, depozitare a
(majoritatea angiospermelor). substanţelor de rezervă, înmulţire vegetativă.
•Tulpini lemnoase - au ţesuturi lignificate şi durată Tulpini supraterane metamorfozate
de viaţă egală cu cea a plantelor.
Tulpinile asimilatoare realizează fotosinteza, caz în
- arborele - tip de tulpină de talie mare, depăşind 7 care frunzele sunt de regulă reduse:
m, diferenţiat în trunchi şi coroana din ramuri de
- cladodii: tulpini lăţite, cu frunze mici, la grozamă
diferite ordine;
sau cu frunze complet reduse (cactacee);
- arbustul are o talie mai redusă (până la 7 m), este
- filocladii - ramuri lăţite de forma unor frunze, la
lipsit de trunchi, ramificarea realizându-se de la
ghimpe; pe ele se găsesc flori sau fructe;
bază (alun);
- tulpini virgate - tulpini cilindrice fără frunze sau
- (liane – viţa de vie, iedera);
cu frunze reduse, la pipirig, coada calului.
- semiarbustul (subarbust) este de talie redusă,
până la 1m, lignificată doar la bază (afinul); Tulpini asimilatoare: cladodiu la
grozamă (A), limba soacrei (B);
•Tulpinile cărnoase (suculente) sunt prezente la filocladiu la ghimpe (C).
plante adaptate să reziste în condiţii de secetă
(Cactaceae, Crassulaceae).
Tulpinile plantelor acvatice sunt bogate în aerenchim şi nu au
ţesuturi mecanice; ele pot fi: submerse, total scufundate în
apă (nufăr); amfibii când se dezvoltă şi în mediul aerian odată
cu reducerea nivelului apei; natante, plutitoare pe suprafaţa
7 A B C 8
apei, nefixate de substrat (lintiţă).
Tulpinile cu rol de apărare - ramuri transformate în Bulbul este alcătuit dintr-o tulpină discoidală pe
spini (porumbar, păducel). care se găseşte un mugure învelit de frunze
Tulpinile cu ramuri transformate în cârcei, cu rol de cărnoase care depozitează substanţe de rezervă;
fixare a tulpinii pe suport (viţa de vie). cele externe au rol protector, sunt subţiri şi se
Tulpinile tuberizate depozitează substanţe de numesc catafile.
rezervă (gulie). Bulbul poate fi tunicat (ceapă, ghiocel) sau solzos
Tulpini cu rol în înmulţirea vegetativă: stolonii - (crin). La usturoi există bulb compus din bulbili.
ramuri orizontale ce formează, la noduri, rădăcini Bulbo-tuberculii prezintă, ca şi tuberculii, o parte
adventive şi plante noi (căpşun, trifoi alb). îngroşată care depozitează substanţe de rezervă,
dar care e protejată de catafile (brânduşa de
toamnă, gladiola).
Tulpini subterane metamorfozate
Sunt tulpini care depozitează substanţe de rezervă
şi realizează înmulţirea vegetativă; acestea permit
plantei supravieţuirea în perioadele nefavorabile.
Rizomul este un microblast îngroşat, la nodurile
căruia se pot găsi resturi de frunze, muguri şi
rădăcini adventive (lăcrămioară, stânjenel). Poate
avea ramificaţii numite stoloni. Bulbo-tubercul la şofran,
brânduşă: 1-catafile; 2-tulpină
Tuberculul - microblast puternic îngroşat, care tuberizată; 3-rădăcini adventive
depozitează substanţe de rezervă; pe el se observă
Rizom la Pecetea lui Solomon: 1-rizom; 2-rădăcini
muguri axilari: ,,ochi”. La cartof, capătul terminal al
adventive; 3-cicatrici ale tulpinilor supraterane
stolonilor se îngroaşă devenind tubercul. 9 precedente; 4-tulpină supraterană 10

Anatomia tulpinii Cilindrul central (stelul) este alcătuit din ţesuturi

parenchimatice (măduvă, raze medulare) în care
Structura primară a tulpinii
sunt dispuse fascicule conducătoare.
Se întâlneşte la toate cormofitele în stadiul tânăr şi
Ţesuturile conducătoare sunt fascicule mixte
pe toată viaţa plantei la monocotiledonate şi unele
libero-lemnoase (vase, parenchim, fibre).
dicotiledonate erbacee. Este alcătuită din trei zone
concentrice: epiderma, scoarţa şi cilindrul central. Dispoziţia fasciculelor conducătoare:
Epiderma protejează la exterior tulpina, este -la gimnosperme şi dicotiledonate - sunt dispuse
alcătuită dintr-un strat de celule, strâns unite, cu pe un cerc, cilindrul central fiind de tip eustel;
pereţii externi cutinizaţi, lipsite de cloroplaste. -la monocotiledonate fasciculele se dispun pe 2
Epiderma prezintă stomate şi peri, cu excepţia cercuri sau neregulat (atactostel).
tulpinilor subterane. Măduva din centrul tulpinii se prelungeşte printre
Scoarţa este multistratificată, alcătuită din celule fascicule cu raze medulare. La unele specii măduva
parenchimatice, cu spaţii intercelulare. Frecvent, lipseşte (tulpini fistuloase), centrul tulpinii fiind
scoarţa se diferenţiază în 2 zone: o zonă externă cu ocupat de o lacună medulară (grâu).
cloroplaste şi o zonă internă ce depozitează
substanţe de rezervă. 1
Unele plante prezintă în straturile externe ale 2
3 Structura primară a tulpinii la
scoarţei ţesuturi mecanice alcătuind hipoderma, 4 dicotiledonate:
cu aspect continuu sau sub formă de cordoane. 1 - epidermă; 2 - scoarţă;
Scoarţa mai poate prezenta în structură canale 5 3 - cilindru central;
4 - fascicul libero - lemnos;
rezinifere (la conifere), laticifere (smochin), canale 5 - măduvă.
secretoare de uleiuri eterice (mărar). 11
12
La unele dicotiledonate se diferenţiază un periciclu Structura secundară a tulpinii
uni- sau pluristratificat în jurul cilindrului central.
Periciclul îndeplineşte rol de susţinere când este Creşterea în grosime a tulpinii se face prin
format din sclerenchim lignificat (dovleac). La in şi activitatea celor două meristeme secundare:
cânepă este celulozic; din acesta se obţin fibre cambiu şi felogen.
textile de bună calitate. Cambiul generează liber secundar spre exterior şi
Periciclul poate avea rol meristematic, generând lemn secundar spre interiorul tulpinii.
rădăcini adventive, la iederă. Lemnul secundar este format din trahee (sau
traheide), fibre lemnoase şi parenchim lemnos.
Structura primară a tulpinii În climatul temperat, cu anotimpuri, cambiul
de porumb; funcţionează intermitent.
1 - epiderma;
2 - hipoderma; -la începutul perioadei de vegetaţie, primăvara, se
3 - scoarţa parenchimatică; formează vase lemnoase cu lumen (diametru)
4 - fascicul libero - lemnos; mare şi puţine fibre lemnoase (lemn de
5 - măduva;
6 - arc de sclerenchim; primăvară);
7 - liber (floem); -la sfârşitul verii şi toamna sunt generate vase cu
9 - metaxilem;
10 - protoxilem;
lumen mic şi multe fibre lemnoase şi parenchim
11 - lacună. lemnos (lemn de toamnă).
Se constituie astfel, într-o perioadă de vegetaţie,
un inel anual. Numărul inelelor anuale corespunde
deci cu vârsta arborelui.
13 14

După un timp, funcţia de conducere a lemnului

secundar dispare. Într-o secţiune prin tulpina celor
Liberul secundar este alcătuit din vase liberiene,
mai mulţi arbori se deosebesc, astfel, două zone:
celule anexe, parenchim liberian şi fibre liberiene.
Duramenul (lemn nefuncţional, dispus central) are
culoare închisă şi este format din vase lemnoase
obturate de tile, din fibre puternic lignificate şi Felogenul se diferenţiază în scoarţa primară şi
parenchim impregnat cu tanin, răşini, pigmenţi. El generează la exterior suber iar la interior feloderm.
îndeplineşte rol de susţinere. Suberul are rol de apărare a tulpinii iar felodermul
depozitează diferite substanţe organice.
Arborii cu duramen furnizează lemnul cu rezistenţă
mare (stejar, nuc). Există specii (salcia) la care Suberul, felogenul, felodermul (scoarţa secundară)
lemnul rămâne spongios şi putrezeşte, astfel că alcătuiesc iniţial peridermul. După câţiva ani
tulpina devine scorburoasă. felogenul îşi încetează activitatea fiind înlocuit cu
Alburnul este lemnul funcţional, constituit din altul. Ţesuturile moarte de pe trunchiul arborilor
inele anuale lemnoase ale ultimilor ani de alcătuiesc ritidomul şi se exfoliază permiţând
existenţă ai plantei. creşterea în grosime.

Secţiune transversală prin La unele specii ierboase (in) nu se formează

trunchiul unui arbore:
1-inel anual; 2-lemn de toamnă;
felogen ci numai cambiu, astfel că structura tulpinii
3-lemn de primăvară; mature este formată din ţesuturi primare spre
4-raze medulare; 5-măduvă;
6-duramen; 7-alburn; 8-cambiu; exterior şi ţesuturi secundare spre interior (în
9-ritidom; 10-floem secundar; cilindrul central).
11-felogen.
15
16
 Tulpina secundară
de tei:
1
1 - lenticelă;
2 - suber;
3 - felogen;
4 - feloderm;
5 - scoarţa primară;
6 - liber primar;
7 - fibre liberiene;
8 - liber secundar;
9 - parenchim de
A
dilatare;
10 - cambiu;
11 - lemn de
toamnă;
12 - lemn de
primăvară;
13 - rază medulară;
B
C
A - liber secundar;
B - lemn secundar;
C - inel anual.

17