UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

Prof coord. Prof. [Link]. Angela Marculescu Masterand Cozma Claudia

Specializarea CCPA
 CUPRINS

Descrierea substantei active sau a nutrientului ales. Compozitia chimica, actiunea biologica specifica, importanta pt
alimentatie, studio real pana in prezent in tara si in strainatate. ...........................................................................................43
Structură chimică și funcții ...................................................................................................................................................44
Raspandirea vitaminei A in natura .......................................................................................................................................48
Studiu de piata privind produsele alimentare, suplimentele nutritive si alimentare functionale care contin substante
bioactive sau nutrienti luati in studio ...................................................................................................................................50
Modalitati de extractie a substantelor bioactive clasice si moderne. ....................................................................................51
METODE DE EXTRACTIE SI SEPARARE A CAROTENOIDELOR DIN PLANTE.....................................................51
Metode de analiza-identificarea vitaminei A........................................................................................................................61
Reactiile de recunoastere ale unor vitamine .........................................................................................................................61
Studiu privind actiunea vitaminei A asupra organismului uman. Publicatie stiintifica. .......................................................62
Articole ştiinţifice publicate în reviste cotate ISI ..................................................................................................................71

Articole ştiinţifice publicate în reviste cotate B+ (BDI).........................................................................................................71

Participări la Manifestări Ştiinţifice Naţionale: ....................................................................................................................71
Concluzii...............................................................................................................................................................................72
Bibliografie ...........................................................................................................................................................................74
 VITAMINA A si PROVITAMINA A

Descrierea substantei active sau a nutrientului ales. Compozitia chimica,

actiunea biologica specifica, importanta pt alimentatie, studio real pana in
prezent in tara si in strainatate.
Suplimentele alimentare care au vitamină A în compoziţia lor sunt recomandate şi administrate pentru
completarea necesarului de vitamină A pentru organism. Deoarece, în general aceste suplimente nu se
administrează după evaluarea statusului nutriţional al organismului în vitamină A, se impun precauţii pentru a
se evita aportul excesiv al acestui micronutrient. Înregistrarea şi punerea pe piaţă a suplimentelor alimentare
nu este supusă aceloraşi reglementări ca şi în cazul medicamentelor şi de aceea, în cazul vitaminei A,
micronutrient la care balanţa deficit/exces este în limite foarte înguste este necesară respectarea concentraţiei
micronutrientului pe doza unitară administrată.
Asigurarea aportului optim de vitamine liposolubile este o necesitate în asigurarea unei alimentaţii
echilibrate. Sursele alimentare de vitamine liposolubile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a asigura acest
aport. Suplimentele nutritive cu vitamine pot completa acest aport. Avantajul recurgerii la suplimente este
acela al estimării aportului zilnic, dar este contracarat de insuficienta cunoaştere a biodisponibilităţii fiecărui
component a produsului administrat, în condiţiile în care standardizarea diferitelor principii nutritive sub formă
de „supliment nutritiv” nu este strict controlată.
Vitamina A se găseşte în mod natural în multe produse alimentare, de origine vegetală şi animală. Unele
alimente (margarina) sunt îmbogăţite în vitamină A pentru a li se îmbunătăţi calitatea. Margarina este un
aliment, de origine vegetală, mult utilizat în alimentaţie datorită aportului crescut în grăsimi vegetale, vitamină
A şi vitamină D. Legislaţia sanitară în vigoare, prevede pentru vitamină A şi esterii săi în margarină, un
minimum de 25.0 U.I./kg, în funcţie de sortul acesteia. Complexitatea chimică a produsului alimentar studiat, dar
mai ales stabilitatea chimică extrem de redusă a vitaminei A fac destul de dificilă determinarea acesteia în
margarină.
Studiile de farmacocinetică a vitaminelor liposolubile din suplimentele nutritive autorizate în România
pot contribui la optimizarea formulării (concentraţii, asocieri posibile, incompatibilităţi), administrării şi
biodisponibilităţii principiilor nutritive.
Retinolul, forma dietară a vitaminei A, este o vitamină solubilă în grăsimi, antioxidantă, importantă în vedere
și creșterea oaselor. Aparține familiei de compuși chimici numită retinoizi. Retinolul este ingerat într-o formă
precursoare; sursele animale (lapte și ouă) conțin retinil esteri, în timp ce plantele (morcovi, spanac) conțin pro-
vitamina A carotenoizi. Din hidroliza retinil esterilor rezultă retinol, iar pro-vitamina A poate fi descompusă
pentru producerea de retinal. Retinal, numit și retinaldehidă, poate fi redus reversibil în retinol sau poate fi oxidat
ireversibil în acid retinoic. Cei mai activi metabolizatori retinoizi sunt 11-cis-retinal și toți-trans și 9-cis-izomerii
acidului retinoic.

Structură chimică și funcții

Mulți izomeri geometrici diferiți ai retinolului, retinalului și acidului retinoic pot apărea ca rezultat al
configurației trans sau cis a celor patru legături duble găsite în catena laterală. Izomerii cis sunt mai puțin stabili
și se pot ușor converti în configurația toți-trans (cum se observă în structura toți-trans-retinol de alături). În orice
caz, unii izomeri cis sunt găsiți în stare naturală și dețin funcții esenț[Link] exemplu, izomerul 11-cis-retinal
este cromoforul rodopsinei , molecula fotoreceptoare vertebrată. Rodopsina este formată prin legarea covalentă
printr-o bază Schiff a 11-cis-retinal de proteină opsină (fie opsină cu bastonaș, fie opsină cu con albastră, roșie
sau verde). Procesul vederii se bazează pe izomerizarea indusă de lumină a cromoforului din 11-cis în toți-trans,
rezultând o schimbare a fotoreceptorului moleculei. Unul dintre primele semne ale deficienței de vitamina A este
orbirea de noapte, urmată de acuitate vizuală scăzută.

Multe dintre funcțiile non-vizuale ale vitaminei A sunt mediate de acidul retinoic, care regulează
înfățișarea genelor prin activarea receptorilor acidului retinoic intracelulari. Funcțiile non-vizuale ale vitaminei
A sunt esențiale în funcțiile imunologice, reproductive și dezvoltării embrionare a vertebratelor, cum este arătat
de creșterea insuficientă, susceptibilitatea la infecții și defectele congenitale observate la populațiile care primesc
cantități mai mici decât optim de vitamina A din dietă.

Retinolul poate fi folosit și ca tratament pentru acnee în creme. O formă a acidului retinoic, toți-trans acid
retinoic (ATRA), este utilizată în prezent drept chemoterapie pentru leucemie promielocitică acută, un subtip
de leucemie mielogenoasă acută. Aceasta se întâmplă deoarece aceste celule transformate ale acestui subtip
răspund de cele mai multe ori la receptorul acidului retinoic (RAR). Mărește acuitatea vizuală pe timp de noapte,
îmbunătățește vederea și ajută în tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei
ochiului. Mărește rezistența la infecțiile respiratorii. Ajută la funcționarea normală a sistemului imunitar.
Scurtează durata de boală. Menține sănătatea straturilor superficiale ale țesuturilor și organelor interne.
Contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă. Menține procesul de creștere și consolidare a
oaselor și starea de sănătate a pielii, părului, dinților și gingiilor. Ajută în tratamentul acneii, al ridurilor
superficiale și în afecțiuni ca impetigo, furunculoză, în arsuri și ulcere deschise (atunci când este folosită în uz
extern). Este adjuvant în tratamentul emfizemului și al hipertiroidismului.

Vedere

Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la lumină redusă.
Celule epiteliale

Vitamina A este esențială pentru funcționarea corectă a celulelor epiteliale. În deficiența de vitamina A,
celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de celule care produc keratină, ceea ce conduce la xeroză.

Sinteza glicoproteinei

La sinteza glicoproteinei este necesară vitamina A. În deficiențe severe de vitamina A, lipsa glicoproteinei
poate duce la ulcere corneale sau lichefiere.

Sistemul imunitar

Vitamina A este esențială pentru păstrarea intactă a țesutului epitelial ca o barieră fizică împotriva
infecțiilor; este implicată și în menținerea limfocitelor și celulelor T sănătoase.

Formarea globulelor roșii din sânge (hematopoeză)

Vitamina A poate fi necesară la hematopoeza normală; deficiența cauzează anormalități în metabolismul

fierului.

Creștere

Vitamina A este necesara pentru cresterea dezvoltarea normala a celulelor. Cu toate ca mecanismele prin
care vitamina A promoveaza cresterea si dezvoltarea celulelor nu sunt inca pe deplin intelese, se stie insa ca
acidul retinoic este necesar pentru sinteza multor glicoproteine, care controleaza aderenta celulara (capacitatea
celulelor de a se atasa una de alta), cresterea si diferentierea celulelor.

Ingestie alimentară

In timpul procesului de absorbție din intestine, retinolul este reținut de chilomicroni sub formă de esteri
și aceste particule mediază transportul spre ficat. Hepatocitele păstrează vitamina A ca ester, iar când este nevoie
de retinol în alte țesuturi, este dez-esterificat și eliberat în sânge ca alcool. Retinolul se atașează apoi de o
moleculă de transport, proteină de legătură pentru retinol, pentru drumul spre țesutul țintă. O proteină de legătură
dinăuntrul celulelor, proteină de legătură a acidului retinoic intracelulară, servește drept depozit și transport al
acidului retinoic în celulă. Biodisponibilitatea carotenoizilor variază între 1/5 și 1/10 din cea a retinolului.
Carotenoizii sunt mai bine absorbiți când sunt ingerați în cadrul unei mese cu multe grăsimi. Pentru a fi eficient
absorbită în traiectul digestiv, necesită și prezența mineralelor. Aceasta lucrează mai bine în prezența
următoarelor minerale: calciu, magneziu, fosfor, seleniu și zinc.

Utilizare de suprafață

Toate formele vitaminei A sunt folosite în cosmetică și medicină, fiind aplicate pe piele. Acidul retinoic,
retinil palmitatul, izotretinoina, tretinoina și retinolul sunt folosite medicinal ca tratament de suprafață pentru
acnee și keratosis pilaris. În cosmetică, derivații vitaminei A sunt utilizați drept așa-numitele chimicale anti-
îmbătrânire - vitamina A este absorbită prin piele și crește rata receptivității pielii și dă o creștere temporară în
colagen, astfel determinând o înfățișare mai tânără.

Alte roluri ale vitaminei A

Este cunoscut faptul ca vitamina A este esentiala pentru procesele de reproducere atât la barbati cat si la femei
si joaca un rol important in metabolizarea normala a oaselor. In plus, unele dintre cele mai recente cercetari de
vârf in domeniul geneticii arata rolul dat de vitamina A (sub forma de acid retinoic) in realizarea legaturilor
genetice.

Deficiență de vitamina A

FIG 1. Prevalenţa deficienţei de vitamina

Deficiența de vitamina A este comună în țările în curs de dezvoltare, dar rareori întâlnită în țările
dezvoltate. Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriți din țările în curs de dezvoltare orbesc în
fiecare an din cauza deficienței de vitamina A. Orbirea de noapte este unul dintre primele semne ale deficienței.
Xeroftalmie și slăbirea vederii pe timp de noapte. Afecțiunile pot fi cauzate de deficiențe cronice de absorbție a
grăsimilor și se întâlnesc cel mai adesea la copiii sub cinci ani, din cauza cantității insuficiente de vitamina A
ingerată. Aceasta contribuie la orbire prin uscarea corneei și distrugând retina și corneea. Deficiența de vitamina
A diminuează abilitatea de a combate infecțiile. În țările în care copiii nu sunt imunizați, bolile infecțioase,
precum pojarul, au rate de mortalitate mai ridicate. Deficiența poate fi o problemă și pentru că poate crește riscul
copiilor de a dezvolta infecții respiratorii și diareice, scăderea gradului de creștere, dezvoltarea greoaie a oaselor
și descreșterea șanselor de supraviețuire în urma unor boli grave. Deficiența de fier poate afecta aportul de
vitamina A. Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, deși un ficat solicitat poate fi mai susceptibil
toxicității cu vitamina A. Persoanele care consumă cantități mari de alcool ar trebui să consulte un medic înainte
să ia suplimente de vitamina A.
 Unitățile de măsură a vitaminei A sunt: UI (Unități Internaționale), USP (United States Pharmacopea) și, mai
recent, RE (Echivalenți Retinol). Doza zilnică necesară: se referă la necesarul vitaminic minim pentru un om
normal, în condiții de viață normale;

 carența vitaminică poate apărea datorită unui aport insuficient: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicții
sau practici religioase, lipsei alimentelor necesare etc.
 exocarență; sau datorită unor tulburări de absorbție
 enterocarență: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces vitaminic neechilibrat, factori
genetici; în cazuri de hipovitaminoză
 carență ușoară, sau avitaminoză
 carență vitaminică gravă, dozele de compensare recomandate pot fi foarte mari.
În scopuri preventive, pentru adulți este de 5.000 UI (1.000 RE) în cazul bărbaților și 4.000 UI (800 RE) în cazul
femeilor. Pentru mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI în primele șase luni și cu 2.000
UI pentru următoarele șase luni.

Supradoză de vitamina A

Depășirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 poate determina efecte toxice la adulți. Peste
18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii. Simptomele intoxicației cu vitamina A sunt: căderea
părului, greață, vărsături, îngroșarea pielii, tulburări de vedere, erupții cutanate, osteoporoză, menstruații
neregulate, oboseală, dureri de cap și mărirea ficatului. Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare sau chiar fatală.
Organismul convertește forma dimerizată, caroten, în vitamina A pe măsură ce este necesară, deci niveluri înalte
de caroten nu sunt toxice în comparație cu formele de ester. Ficatul anumitor animale, în special cele adaptate
mediului polar, conține de obicei cantități de vitamina A care ar fi toxice pentru oameni. Primul deces documentat
din cauza otrăvirii cu vitamina A este cel al lui Xavier Mertz, un om de știință elvețian, care a murit în ianuarie
1913 într-o expediția în Antarctica, când proviziile de mâncare au fost pierdute și s-a ajuns la sacrificarea și
mâncarea câinilor care trăgeau săniile. Mertz a consumat cantități letale de vitamina A prin ingestia de ficat de
câine. Ficatul ursului polar are, de asemenea, suficientă vitamina A pentru a omorî un om, sau pentru a îmbolnăvi
grav câinii de sanie. Excesul de vitamina A a fost suspectat ca fiind un factor care contribuie la apariția
osteoporozei. Carotenoidul beta-caroten a fost asociat cu o creștere în riscul cancerului pulmonar când a fost
studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la bărbații fumători. Deși cazuri de toxicitate cu vitamina
A au fost raportate la exploratorii arctici și la unii consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de
timp, femeile însărcinate au nevoie de cantități mari de vitamina A, de preferință din surse naturale animale,
precum ficat, unt nepasteurizat și ulei de ficat de cod.

Inamici ai vitaminei A

Acizii grași polinesaturați cu caroten pot distruge vitamina A în lipsa antioxidanților.

Unități de măsură
 Când se referă la dozele alimentare sau stiința nutrițională, retinolul este de obicei măsurat în unități
internaționale (UI). UI se referă la activitatea biologică și este, deci, unică pentru fiecare compus, 1 UI de retinol
fiind echivalent cu aproximativ 0,3 µg (300 nanograme).

Raspandirea vitaminei A in natura

Vitamina A este numita si vitamina “anti-infectii” datorita rolului sau in sustinerea sistemului imunitar.
Vitamina A este prima vitamina solubila descoperita. Vitamina A a fost identificata in 1913 si este un compus
cunoscut si sub numele de retinol. Vitamina A este esentiala pentru reproducere, pentru mentinerea si
reintinerirea tesuturilor epiteliale din piele (dermul si epidermul), din plamani, tract gastro-intestinal, uter si
altele.

Vitamina A se gaseste sub doua forme:

1. forma de origine animala, retinolul care este inmagazinat in organism

2. forma de origine vegetala, betacarotenul, care este convertit in retinol daca nivelul din organism
nu este suficient.
Astfel, se poate spune ca betacarotenul nu este toxic, cu exceptia cazului in care aportul excesiv poate
cauza o ingalbenire reversibila a pielii. Betacarotenul poate creste incidenta aparitiei cancerului la plamani si la
nivelul colonului daca este oferit izolat fumatorilor.

Numele de retinol a fost pus astfel ca referire la participarea acestui compus in functiile de la nivelul
retinei ochiului. Retinolul (sau vitamina A) se gaseste in alimente de origine animala, fructe si legume care contin
carotenoide. Carotenoizii sunt pigmenti care determina culorile rosu, orange si galben din plante, fructe si
legume. Organismul poate converti anumiti membri ai familiei carotenoide in vitamina A – precum beta-caroten,
alfa-caroten si gama-caroten. Acestea carotenoide sunt denumite si “provitamina A”. Betacarotenul este cel mai
activ precursor al vitaminei A si in doze mari nu este toxic, spre deosebire de vitamina A. Vitamina A este
cunoscuta cel mai mult pentru rolul sau esential pentru vedere, dar este bine de stiut ca aceasta vitamina participa
in plus la activitatile fiziologice legate de sistemul imunitar, de intretinerea tesuturilor epiteliale si a mucoaselor,
cresterea, reproducerea si dezvoltarea osoasa. Vitamina A apare de obicei in produsele alimentare ca un compus
de grasime numit palmitat de retinil. Organismul transforma palmitatul de retinil in trei forme metabolic active
de vitamina: retinol, retiniana si retinoic.
 Lista alimente care contin vitamina A
Aliment Masura Cantitate Densitatea nutrientului
(UI)
Morcovi cruzi 1 cana 34317,40 235,5
Spanac fiert 1 cana 18865,80 164,1
Patrunjel in stare proaspata 2 linguri 631,80 84,2
Ardei gras rosu, crud 1 cana 5244,00 76,0
Salata verde 2 cesti 2912,00 66,9
Cartofi dulci, coapti sau fierti fiecare 13107,70 49,5
in coaja
Pepene galben 1 cana 5158,40 33,2
Caise fiecare 914,20 19,6
Broccoli gatit la aburi 1 cana 2280,72 18,8
tomate 1 cana 1121,40 10,7
Oregano uscat 2 207,08 8,1
lingurite
Sparanghel fiert 1 cana 970,20 8,1
Fasole verde fierta 1 cana 832,50 6,9
Varza Brussel fierta 1 cana 1121,64 6,6
Castraveti cu coaja 1 cana 223,60 6,0
Pepene verde 1 cana 556,32 4,1
Grapefruit 0.50 318,57 3,1
fiecare
Telina cruda 1 cana 160,80 3,0
Prune uscate 0.25 844,48 3,0
cana
Papaya fiecare 863,36 2,6
Mazare verde fiarta 1 cana 955,20 2,6
Varza tocata fiarta 1 cana 198,00 2,2
Prune crude fiecare 213,18 2,1
Portocale fiecare 268,55 1,6
Lapte de vaca 2% 1 cana 500,20 1,5
Studiu de piata privind produsele alimentare, suplimentele nutritive
si alimentare functionale care contin substante bioactive sau
nutrienti luati in studio

CONTINU DOZA DE OBSERVA

PRODUSUL
T DE VITAMINA TII
NR ALIMENTAR FIRMA
VITAMIN RECOMA A PER (CONTINU
CR CARE PRODUCATOA
AA NDARI PORTIE T DE
T CONTINE RE
DECLARA (1PORTIE= VITAMINA
VITAMINA A
T (µg/g) 10g) A REAL)

Margarina
1 SC BRUNI SRL 7,50 0.75 7,24
„Unirea”
SC
Margarina
2 MARGAROM 7,50 0.75 6,18
„Linco”
SRL

Margarina SC UNILEVER
3 8,00 0.8 7,25
„Delma” SRL

Margarina Doza
4 SC BRUNI SRL 7,50 0.75 6,93
„Holland” zilnica de
vitamina A
Margarina recomandat
SC TOPWAY
5 „Wiesana Omega 8,00 a pt barbati 0.8 7,69
SRL
3 + 6” 1.000 RE si
pt femei
800 RE
Margarina SC TOPWAY
6 8,00 0.8 7,53
„Wiesana Light” SRL

Margarina SC TOPWAY
7 7,50 0.75 7,05
„Fruhstuck” SRL

Margarina „Rama SC UNILEVER

8 8,00 0.8 7,82
Clasic” SRL

SC ORKLA
9 Margarina „vrac” 5,00 0.5 4,12
FOODS SRL
 Modalitati de extractie a substantelor bioactive clasice si moderne.

METODE DE EXTRACTIE SI SEPARARE A CAROTENOIDELOR DIN PLANTE

Consideratii generale

Dezvoltarea impetuoasa a tehnicilor de izolare si identificare a compusilor naturali a avut ca rezultat o

imbogatire rapida a numarului pigmentilor carotenoidici. Pentru izolarea din amestecurile de produsi naturali, se
tine cont de proprietatile lor fizice si chimice.

Pigmentii carotenoidici sunt sensibili la lumina, caldura, oxigen, acizi si baze alcaline. Din acest
motiv, trebuie respectate anumite conditii, pentru pastrarea materialului supus analizei. Prin expunerea la
lumina, in mod deosebit la lumina solara directa sau la lumina UV, se realizeaza fotoizomerizarea cis-
trans, ceea ce poate conduce la fotodistrugerea lor. De aceea, materialele biologice ce contin carotenoide sau
solutiile lor trebuie ferite de actiunea luminii.

Multe carotenoide sunt termolabile, in special xantofilele, incalzirea lor realizandu-se doar in situatia cand
este absolut necesar acest lucru. Separarea carotenoidelor trebuie realizata la temperatura camerei, pana la 200C
si la intuneric. In cazul saponificarii la cald, solutiile trebuie protejate prin utilizarea solventilor cu puncte de
fierbere nu foarte ridicate (30-600C). In prezenta oxigenului (aer) sau a peroxizilor, multe carotenoide pot fi
oxidate, ele fiind foarte sensibile la oxigen in stare adsorbita (in cromatograme, pe coloana si pe strat subtire).
Este necesar sa se lucreze in stare inerta (in atmosfera de azot sau vacuum). Oxidarea in timpul extractiei si
saponificarii poate fi minima prin utilizarea unei atmosfere de azot.

Prin expunerea carotenoidelor sau a materialelor biologice actiunii acizilor, au loc o serie de
transformari, cum sunt descompunerile oxidative, izomerizarea cis-trans si izomerizarea 5,6-epoxizilor la
5,8-epoxizi. Inlaturarea acestor inconveniente se realizeaza prin neutralizarea cu CaCO3, piridinamsau
dimetilalanina. De asemenea, se lucreaza cu solventi purificati si proaspat distilati, indeosebi derivatii clorurati,
cum este diclormetanul, care contine in mod frecvent HCl.

Depozitarea pigmentilor carotenoidici se realizeaza la intuneric, sub atmosfera de azot sau in vacuum, la
o temperatura de 200C. Cel mai bine se pastreaza in stare cristalina. Pastrarea sub forma de solutie se realizeaza
in eter de petrol, hexan sau benzen.

Determinarea unor constante fizice ca temperatura de topire, temperatura de fierbere, densitatea,

indicele de refractie, intensitatea absorbtiei la anumite lungimi de unda etc., ofera date distincte care permit
individualizarea unui compus organic, caracterizarea lui. Totusi, in cercetarile actuale se utilizeaza metodele
spectrale, care ofera informatii mai precise privind structura si proprietatile substantelor organice. Metodele
spectrale au avantajul, fata de metodele chimice de identificare, ca furnizeaza date in timp mult mai scurt si
sunt mai precise, necesita cantitati mici de substanta si ofera posibilitatea analizarii continue, in diferite etape
ale prelucrarii compusului extras, fara modificarea compozitiei substantei cercetate, ceea ce permite
recuperarea sa.

Metode de extractie

Generalitati privind metodele generale de extractie

Distributia intr-o mare varietate de materiale si lichide biologice a compusilor biologic activi a
facut sa nu se poata adopta o metoda general-valabila de extractie care sa poata fi aplicabila in mod universal si
adoptata ca o tehnica standardizata. Acest lucru se datoreaza structurii diferite a compusilor biologic activi, chiar
si cei din aceeasi clasa deosebindu-se intre ei prin lungimea catenei, prin grupari functionale specifice sau
configuratie, solubilizarii diferite in solventi etc. Metoda de extractie se alege in functie de natura materialului
vegetal, de usurinta extractiei cu solventi, de cantitatea si proprietatile compusilor supusi extractiei
(solubilitate, termolabilitate) etc.

Dupa natura substantei de extras, lichida sau solida, se aplica extractia solid-lichid, in marea majoritate a
cazurilor, si extractia lichid-lichid, adica extractia unui lichid sau a principiilor active aflate intr-un lichid
(rezultatul primei faze de extractie), cu ajutorul altui lichid nemiscibil.

Produsul vegetal proaspat sau uscat se pulverizeaza sau se zdrobeste foarte fin pana la gradul de maruntire
convenabil realizarii extractiei. Alegerea solventului este determinata de natura principiilor active, proprietatile
fizico-chimice ale solventului, selectivitatea solventului. In general, substantele termolabile sunt extrase la rece
prin percolare sau agitare. Pentru extractia la cald se folosesc mai multe metode in functie de regimul de
extractie, si anume extractia la reflux, extractia continua solid-lichid sau lichid-lichid. Cele mai bune rezultate se
obtin prin aplicarea extractiei in contracurent. O metoda eficace de extractie o constituie ultrasonicarea
materialului supus extractiei cu solventi.

Metode de extractie a carotenoidelor

Extractia carotenoidelor din produsul vegetal se realizeaza cu solventi organici nepolari, de regula
eter etilic sau cloroform, prin macerare, agitare mecanica sau prin refluxare pe baia de apa in fierbere.
Se impune un grad de maruntire avansat, deoarece solventul nepolar nu patrunde prin membrana celulara
pentru a dizolva [Link] vegetal supus extractiei poate fi in stare proaspata sau uscata. Daca
materialul supus extractiei se afla in stare proaspata, acest lucru implica si existenta apei in tesuturi, pentru
indepartarea ei fiind necesara uscarea prealabila a materialului vegetal prin extractia cu solventi miscibili cu apa
(acetona, metanol, etanol), materialul trebuind sa fie suficient de deshidratat pentru a se preta extractiilor
ulterioare cu solventi neaposi. In cazul materialului uscat, extractia se realizeaza cu solventi nemiscibilicu apa.

Solutia extractiva organica contine derivati carotenoidici nativi, alaturi de numeroase substante balast,
cum ar fi clorofila.
Extractia din tesuturile plantelor superioare

Schema generala de extractie a carotenoidelor din produse vegetale este cea prezentata mai jos.
Pentru tesuturile plantelor superioare se cunosc o multitudine de metode de extractie, in continuare fiind
prezentate doua, ce constituie variante simplificate ale metodei generale de extractie.

EXTRACTIA CAROTENOIDELOR DIN PRODUSE VEGETALE

PRODUS VEGETAL PULVERIZAT

-epuizare cu eter(cloroform);macerare,agitare,percolare,refluxare

FAZA ORGANICA REZIDUU VEGETAL

-distilare volum redus;agitare Na2CO3

FAZA APOASA ALCALINA FAZA ORGANICA

(sapunuri ale acizilor grasi liberi) -saponificare KOH 10% in alcool(1-2 ore in baia de apa
in fierbere);racire;epuizare cu eter

FAZA ORGANICA FAZA ALCALINA

-anhidrizare cu Na2SO4 sicc.,filtrare, (lipide saponificate)
distilare vid volum mic

Hidrocarburi alifatice FAZA ORGANICA FAZA ORGANICA REZIDUU TOTAL

precipitat alb-sidefos o
-racire 5-10 C;filtrare -evaporare CAROTENOIDIC
reluari repetate cu eter

SOLUTIE EXTRACTIVA ETERICA REZIDUU

filtrare;evaporare reluari cu CH3OH 92%;
filtrare;evaporare

TOTAL CAROTENOIDIC I TOTAL CAROTENOIDIC II

HIDROCARBURI CAROTENOIDICE XANTOFILE DIHIDROXILATE
XANTOFILE MONOHIDROXILATE ALTE CAROTENOIDE SUPERIOR OXIDATE

Metoda I

Materialul vegetal este maruntit foarte fin (din considerentele aratate mai sus) si omogenizat cu
acetona, timp de 1-2 minute, in atmosfera de azot. Omogenatul este filtrat, iar reziduul este supus extractiei
ulterioare cu acetona, pana cand omogenatul devine incolor. Extractele acetonice se reunesc si se concentreaza
la volum mic prin evaporare la rotavapor. Peste extractul acetonic se adauga un volum egal de eter etilic proaspat
distilat, omogenizand amestecul si spalandu-l apoi cu o solutie de NaCl (pentru ca eterul etilic sa se indeparteze
usor si pentru a se evita emulsionarea amestecului), pana la indepartarea completa a acetonei.

Aceasta metoda este foarte utilizata in cazul in care se realizeaza extractii ale tesuturilor verzi ale
plantelor, flori si fructe

Metoda II

Aceasta metoda este utila in cazul in care se lucreaza cu cantitati mici de substanta. Tesutul este maruntit
si triturat cu Na2SO4 anhidru, pana se obtine o pudra foarte fina, care este apoi supusa extractiei cu acetona,
urmata de eter etilic. Extractul se centrifugheaza, precipitatul obtinut extragandu-se in continuare pana la
incolor, solutiile supernatante reunindu-se si concentrandu-se, transferandu-se apoi intr-un volum egal de eter
etilic, ca si in cazul metodei I.

Pentru ambele metode este necesara saponificarea, care permite indepartarea substantelor balast, mai
ales a clorofilei, si hidroliza esterilor xantofilei. Saponificarea se realizeaza prin adaugarea de KOH 15%
peste extract (1:10, v/v). Aceasta saponificare se poate realiza in doua moduri:

- incalzirea amestecului alcalin timp de 10-15 minute pe baie de apa, in atmosfera de azot,
- la intuneric;
- pastrarea la temperatura camerei sau la 50C, la intuneric, timp de 10-15 ore.
Este de preferat utilizarea metodei de saponificare prin racire, datorita faptului ca unii pigmenti
carotenoidici (cum sunt xantofilele) sunt labile termic, existand posibilitatea degradarii.

Extractia din alge

In cazul extractiei carotenoidelor din alge nu se mai aplica metoda generala prezentata mai sus, datorita
faptului ca, pentru o extractie eficienta, este necesara o disruptie mecanica sau un pretratament. De asemenea,
extractia carotenoidelor din alge se realizeaza cu solventi mai polari decat acetona (etanol sau amestec
acetona:etanol), datorita faptului ca au polaritate mare si permit efectuarea saponificarii pe extractul initial.

Pretratamentul poate consta in suspendarea algelor in apa distilata si racirea timp de 5-8 ore inaintea
extractiei propriu-zise, apoi extractia cu metanol. Un alt pretratament consta in decolorarea preliminara cu
vapori de apa sau tratarea cu apa fierbinte, timp de 2-3 minute, apoi racirea rapida cu gheata. Acest ultim
procedeu inlesneste extractia carotenoidelor, dar are si un inconvenient, si anume posibilitatea distrugerii
enzimelor care actioneaza asupra carotenoidelor si clorofilelor.

Pentru o izolare eficienta a carotenoidelor din alge, acestea pot fi supuse uscarii, desi, prin acest procedeu,
unii compusi pot suferi modificari, si pot exista diminuari ale randamentelor de extractie.

Un procedeu care implica uscarea prealabila a algelor a fost utilizat la extractia carotenoidelor din Fucus
serratus, cand algele sunt uscate timp de cateva zile, macinate, apoi pudra este amestecata cu apa (800 ml apa la
500 g pudra), dupa care amestecul este eluat intr-o coloana prin percolare cu amestec benzen:metanol (1:10,
v/v). Eluatele de culoare verde se indeparteaza, iar zona bruta se elueaza cu mult solvent, se concentreaza si se
cromatografiaza pe coloana de CaCO3.

Cromatografia

Cromatografia este o metoda fizica de separare bazata pe distributia componentelor dintr-un amestec
intre doua faze: una fixa, denumita faza stationara, si alta mobila, ce strabate faza stationara. Faza stationara
poate fi un adsorbant solid (cromatografie de adsorbtie), un lichid depus pe suprafata unui suport solid
(cromatografie de repartitie), un schimbator de ioni (cromografie prin schimb ionic) sau un gel
(cromatografie prin excluziune sterica).

Cromatografia se aplica in scopul izolarii unor componenti prin separarea acestora la elutia coloanei (in
cromatografia pe coloana), prin razuirea spoturilor de pe cromatoplaci (cromatografia in strat subtire) sau prin
taierea spoturilor de pe hartie (cromatografia pe hartie).[6]

Termenul de cromatografie, care inseamna scriere in culori. (chrom=culoare in limba greaca) a fost
dat de Tvet (1906), cu ocazia separarii colorantilor din frunze verzi (clorofile, carotenoide), prin adsorbtie
lichid-solid.

Principiul metodei Tvet consta in stabilirea unui echilibru intr-un proces cinetic de adsorbtie-desorbtie
intre faza solida fixa si faza lichida mobila. Faza stationara este alcatuita din material adsorbant, granular, plasat
intr-o coloana, iar faza mobila este o solutie a amestecului de separat intr-un solvent potrivit. Solutia se deplaseaza
in coloana prin cadere libera sau cu ajutorul unei diferente de presiune. Pentru distantarea zonelor in care s-au
adsorbit diversi componenti ai amestecului se adauga un solvent la partea superioara a coloanei.
Componentii migreaza cu viteze diferite, datorita faptului ca sunt retinuti in mod diferit de catre faza stationara.
Procesul este denumit developarea cromatogramei.

Separarea completa a componentilor din coloana, numita elutia cromatogramei, se realizeaza prin
adaugarea de solventi diferiti si culegerea solutiilor respective in vase diferite. Componentii ies din coloana
in ordinea inversa adsorbabilitatii lor in faza stationara.

Dintre metodele cromatografice, cromatografia in faza gazoasa si cromatografia gaz-lichid sunt foarte
raspandite, datorita faptului ca pot fi aplicate oricarui amestec de componenti lichizi cu temperaturi joase
de fierbere.

Pentru compusii organici cu volatilitate redusa, se utilizeaza cromatografia in strat subtire si

cromatografia pe hartie.

In cromatografia pe hartie, faza stationara este constituita dintr-o foaie de hartie de filtru, pe care se
aplica la o extremitate o picatura din amestecul de analizat. Hartia se introduce apoi cu extremitatea
continand picatura intr-un eluent situat intr-un vas acoperit. Eluentul urca prin capilaritate si antreneaza
componentele in ordinea crescanda a valorii Rf, ce reprezinta raportul dintre viteza de migrare a
componentului si viteza de migrare a eluentului:

Practic se masoara distanta de migrare a solventului si distanta de migrare a componentului.

Recunoasterea componentilor incolori se realizeaza cu ajutorul unui reactiv specific cu care dau compusi
colorati.

Cand se doreste separarea neta a componentilor unui amestec, se realizeaza o cromatografie

bidimensionala cand, dupa o prima developare, hartia se usuca, se roteste cu 900 si se asaza intr-un nou eluent.

In cromatografia in strat subtire, faza stationara este un strat adsorbant (de silicagel sau alumina) cu o
grosime de fractiune de milimentru, depus pe o placa de sticla.

Principiul separarii este acelasi ca la cromatografia pe hartie, insa prezinta avantajul unei separari mai
rapide si mai precise.

Metode de separare a carotenoidelor

Separarea carotenoidelor dintr-un amestec este dependenta de natura lor, si anume de polaritatea
moleculei si de gruparile functionale din molecula, ce determina caracterul lor hidrofil. Datorita acestor
proprietati exista doua metode de separare a carotenoidelor, si anume:

- repartitia intre doua faze lichide nemiscibile intre ele;

- separare prin adsorbtie pe adsorbant.

Schema generala de separare implica urmatoarele etape:

- faza organica, obtinuta dupa saponificarea extractului, este anhidrizata cu Na2SO4 sicc., se supune
repartitiei intre eter de petrol-metanol 92% pentru a separa hidrocarburile carotenoidice si xantofilele
monohidroxilate care trec in epifaza(eter), iar xantofilele dihidroxilate si alte carotenoide superior oxidate trec
in hipofaza (alcool);

- fiecare faza se supune cromatografierii pe coloana de oxid de aluminiu (Al2O3 standardizat

.Brockmann II-III) sau alt adsorbant, utilizand ca eluanti eter, alcool etilic:eter (1:9, v/v), alcool etilic absolut,
acetona. Se retin fractiuni de 50-100 ml, carora li se determina puritatea prin cromatografie in strat subtire,
folosind drept faza stationara silicagel, iar drept faza mobila un sistem de solventi.

Separarea prin repartitia lichid-lichid

Dupa cum s-a aratat mai sus, un sistem de repartitie il constituie eterul de petrol si metanolul. Prin aceasta
metoda se pot separa carotenoidele hidrocarburice de xantofile. Separarea este utilizata ca o faza preliminara
cromatografiei pe coloana sau in strat subtire.
 Separarea prin repartitie intre doua lichide poate fi o alternativa a saponificarii in vederea
indepartarii clorofilei din extractele ce nu se pot saponifica prin adaugare de baze, datorita existentei
carotenoidelor sensibile la aceste substante. Acest procedeu implica trecerea xantofilelor in hipofaza
metanolica, clorofilele trecand in epifaza. O alta varianta este extractia unei solutii metanolice a unui pigment cu
eter de petrol, pana cand clorofilele sunt indepartate. In ambele cazuri, xantofilele din hipofaza sunt trecute in
eter etilic si apoi spalate cu apa.

Acest procedeu este din ce in ce mai putin utilizat datorita sensibilitatii metodelor cromatografice,
prin repartitie randamentul de separare fiind destul de redus, carotenoidele, din cauza solubilitatii diferite,
putandu-se gasi in ambele fractiuni de repartitie. In cazul unei carotenoide ce poseda solubilitate doar in unul din
cei doi solventi (glicozid sau acid), acest procedeu se poate aplica, preferandu-se, totusi, metodele
cromatografice.

Separarea prin metoda distributiei contracurent

Acest procedeu consta in repartitie repetata intre cei doi solventi descrisi mai sus, ajungandu-se la
metoda denumita“distributia contracurent”.[7] Dupa un numar suficient de mare de repartitii, amestecul original
este separat in fractiuni, avand fiecare o anumita solubilitate: hidrocarburi carotenoidice, xantofile mono si
dihidroxilate, etc. Acest procedeu este urmat de o fractionare prin cromatografie pe coloana, prin adsorbtie
diferita datorata gruparilor specifice fiecarei grupe de carotenoide. Acest procedeu este util in cazul separarii
xantofilelor foarte polare, care sunt puternic adsorbite.

Separarea prin metode cromatografice

Pentru separarea carotenoidelor sunt foarte utilizate metodele cromatografice, atat cea in strat subtire, cat
si cea pe coloana.

Cromatografia in strat subtire

Cromatografia in strat subtire este o tehnica foarte utilizata in separarea si purificarea

[Link] de purificare prin aceasta metoda este mult mai mare, comparativ cu cromatografia pe
coloana.

In functie de natura carotenoidului se vor alege faza stationara, precum si faza mobila si sistemul
de eluare din placi.

In cromatografia in strat subtire a carotenoidelor trebuie luate anumite precautii, si anume:

- aplicarea rapida a probei;

- aplicarea probei la lumina slaba;
- developarea imediata a cromatogramei;
- developarea la intuneric a cromatogramei;
- utilizarea unei atmosfere de azot.
 Materialele biologice ce contin carotenoide sau solutiile lor trebuie ferite de actiunea luminii deoarece
prin expunerea carotenoidelor la lumina, in mod deosebit la lumina solara directa sau la lumina UV, se realizeaza
fotoizomerizarea cis-trans, ceea ce poate conduce la fotodistrugerea lor. Multe carotenoide sunt termolabile, in
special xantofilele, incalzirea lor realizandu-se doar in situatia cand este absolut necesar acest lucru. Separarea
carotenoidelor trebuie realizata la temperatura camerei, pana la 200C si la intuneric. In cazul saponificarii la cald,
solutiile trebuie protejate prin utilizarea solventilor cu puncte de fierbere nu foarte ridicate (30-600C). In prezenta
oxigenului (aer) sau a peroxizilor, multe carotenoide pot fi oxidate, ele fiind foarte sensibile la oxigen in stare
adsorbita (in cromatograme, pe coloana si pe strat subtire).

Alegerea fazei stationare

Pot fi utilizati drept faza stationara foarte multi adsorbanti, dupa cum rezulta din tabelul 1.

Sistemele cele mai utilizate in cromatografia in strat subtire cuprind separarea carotenoidelor pe strat cu
silicagel si developarea cu eter de petrol (+5% eter etilic) sau pe MgO si developare cu benzen:eter de petrol (9:1,
v/v). Cromatoplacile ce au drept sistem stationar ZnCO3, developate cu amestec hexan- alcool, dau rezolutii
foarte bune pentru xantofile, in timp ce CaCO3, MgO si Ca(OH)2 sunt utile atat in separarea hidrocarburilor
carotenoidice, cat si a xantofilelor.

Alegerea solventului

Solventii utilizati in separarea carotenoidelor prin cromatografie in strat subtire sunt eluanti slabi, cum ar
fi eter etilic, benzenul, precum si amestec de solventi acetona-eter etilic, etanol-eter etilic, acetat de etil-benzen
etc. Solventii care dau o inalta rezolutie, datorita proprietatilor lor, sunt alcoolii tertiari. Cloroformul este
in general omis datorita urmelor de acid clorhidric pe care le contine si care pot conduce la transformari
ale carotenoidelor. Acidul acetic este utilizat doar in cazul carotenoidelor puternic adsorbite pe adsorbant.

Adsorbanti utilizati pentru cromatografia in strat subtire a carotenoidelor (tabelul 1):

 [Link] Adsorbant
1. Al2O3

2. Celuloza
3. CaCO3:MgO:Ca(OH)2
(30:6:5, m/m/m)
4. Ca(OH)2
5. Ca(OH)2:silicagel (1:1,
m/m)
6. Kieselguhr
7. Manitol
8. MgO
9. MgO:celita(1:2, m/m)
10. MgO:silicagel
(1:1, m/m)
11. Silicagel
12. Zaharoza
13. ZnCO3

Detectarea carotenoidelor

Datorita faptului ca acesti pigmenti sunt colorati, se poate realiza si identificarea vizuala a lor (se poate
detecta vizual pana la 0,05 µg -caroten). Carotenoidele, insa, se decoloreaza rapid pe placa cromatografica, din
acest motiv fiind necesara stropirea cromatoplacii cu o solutie de parafina in eter de petrol [8]. Unele carotenoide
carbonilice sau produsii de descompunere oxidativa pot fi identificati cu o solutie de rodamina 1% in acetona
sau prin stropirea cu o solutie de SbCl3 in cloroform. Cea mai sensibila metoda ramane totusi identificarea cu
vapori de iod, cand se formeaza spoturi de culoare bruna, prin aceasta metoda identificandu-se si eventualele
impuritati. Compusii incolori pot fi detectati prin vizualizarea fluorescentei verde caracteristica la absorbtie in
ultraviolet.

Eluarea carotenoidelor din cromatoplaci

Eluarea se face in functie de stratul adsorbant si de polaritatea carotenoidelor. La cromatografiere pe

silicagel G eluarea se face cu eter etilic sau eter etilic +5-10% etanol (carotenoide polare), iar la cromatografiere
pe MgO eluarea se face cu acetona (hidrocarburi carotenoidice si xantofile). Eluarea se face dupa scoaterea zonei
colorate de pe suport, urmatã de filtrare.

Cromatografia pe coloana

Cea mai importanta metoda de separare a carotenoidelor, cromatografia pe coloana, a fost inlocuita recent
cu cromatografia in strat subtire prin caracteristicile sale de adsorbtie. Aceasta metoda este utilizata prin
imbunatatirea ei odata cu descoperirea cromatografiei in faza lichida de inalta performanta, metoda care prezinta
avantajele utilizarii cantitatilor mici de substanta si vitezei de separare mari, dar limitata la o anumita scara,
neputand fi utilizatã in scopuri [Link] functie de natura carotenoidului se vor alege adsorbantul si
solventul de developare adecvat.

Dintre adsorbantii utilizati in cromatografia pe coloana pentru separarea carotenoidelor, pot fi amintiti
celuloza, Ca(OH)2 (utilizat mai ales la separarea hidrocarburilor carotenoidice), zaharoza, amidon, silicagel,
Al2O3 (folosit la separarea monohidroxicarotenoidelor), CaCO3 si MgO (acestia fiind utilaizaþi la
separarea carotenoidelor cu polaritate intermediara, cum este cazul xantofilelor). Pe aceeasi coloana se

pot utiliza si adsorbanti diferiti asezati in functie de puterea de adsorbtie, cel mai adsorbant fiind asezat
in partea superioara a coloanei.

Solventii utilizati in cromatografierea pe coloana a carotenoidelor sunt eluanti slabi. De obicei se lucreaza
cu amestec de solventi, cum ar fi acetona-eter etilic, etanol-eter etilic, acetat de etil-benzen etc. Coloana de
adsorbtie trebuie incarcata cu adsorbant in proportie de ¾, o parte ramanand pentru solvent si extract.
Adsorbantul trebuie sa fie foarte bine compactat in coloana, din acest motiv umplerea coloanei realizandu-se cu
portiuni mici de adsorbant ce trebuie apoi tasat. Extractul carotenoidic trebuie sa fie foarte concentrat pentru a se
putea adauga in coloana o singura data. Dupa ce amestecul de pigmenti a fost introdus in coloana, se incepe
developarea cu solventi diferiti, incepand cu cel mai nepolar.[12]

In cromatografia pe coloana se disting trei procedee de baza pentru separarea carotenoidelor, si anume :

a) cromatografia in zone;

b) cromatografia elutiei in trepte

c)cromatografia elutiei in gradient.

Cromatografia in zone

Amestecul de carotenoide care se afla intr-un solvent nepolar se aplica pe la partea de sus a coloanei.
Pentru separarea zonelor pe coloana este utilizat un solvent adecvat pentru developare. Zonele sunt scoase
din coloana, fiecare zona fiind apoi eluata individual cu un solvent polar.

Cromatografia elutiei in trepte

In aceasta metoda se aplica principiul general al cromatografiei pe coloana, si anume introducerea

amestecului carotenoidic in partea superioara a coloanei, apoi aplicarea solventilor, in functie de polaritate.
Pigmentii sunt eluati in ordinea cresterii afinitatii lor de adsorbtie si colectati. Fiecare zona eluata este apoi
evaporata la sec, redizolvata intr-un volum mic de solvent, in vederea spectrofotometrari
 Metode de analiza-identificarea vitaminei A

Reactiile de recunoastere ale unor vitamine

Vitamine [Link] A

Principiu:

In prezenta acizilor minerali, a clorurilor de acizi si a altor substante, vitaminele A dau produsi puternic colorati.

Reactia cu acidul precloric

La 4 - 5 picaturi solutie de vitamina A, se adauga 0,5 ml acid percloric (HClO4). Apare o coloratie galbena, care
trece imediat in albastru.

Reactia Carr-Price

Principiu:

La 4 - 5 picaturi solutie de vitamina A, intr-o eprubeta uscata, se adauga 1 ml cloroform si 1 - 2 ml solutie

cloroformica de clorura de stibiu (SbCl3) proportionala cu continutul in vitamina A (reactia este data si de
provitaminele A).Reactia dintre vitamina A si clorura de stibiu in solutie cloroformica, cu formarea unei coloratii
albastre, poarta denumirea de reactia Carr - Price. Aceasta reactie poate servi atat pentru identificarea vitaminei
A (reactie calitativa), cat si pentru dozare (reactie cantitativa). In ultimul caz, culoarea obtinuta se compara la
colorimetru cu o solutie de vitamina A, de concentratie cunoscuta, sau solutii de CuSO4, azotat de cobalt, de
concentratii cunoscute.

Substante necesare

 untura de peste sau concentrate de vitamina A

 cloroform purificat
 solutie cloroformica de SbCl3

Modul de lucru:

Intr-o eprubeta uscata se pun 1 - 2 picaturi de untura de peste sau concentrate de vitamina A si se adauga
0,5 ml - 1 ml cloroform proaspat purificat. Se agita si se adauga 1 - 2 ml solutie cloroformica de SbCl3 si se agita
din nou. Se obtine o coloratie albastra care este proportionala cu cantitatea de vitamina A din produsul analizat.
Pentru determinari cantitative se compara culoarea obtinuta cu o scala de eprubete etalon sau la colorimetru.

Reactia cu acidul tricloracetic

Principiu:

Vitaminele A dau cu acidul tricloracetic o coloratie galbena care vireaza in albastru.

Substante necesare:

 solutie uleioasa de vitamina A

 solutie cloroformica cu acid tricloracetic

Mod de lucru:
 Intr-o eprubeta se masoara 0.5ml solutie uleioasa de vitamina A si 1ml solutie acid tricloracetic 30%.
Apare o coloratie galbena, care vireaza in albastru.

Studiu privind actiunea vitaminei A asupra organismului uman. Publicatie stiintifica.

STUDIU PRIVIND ACŢIUNEA VITAMINEI A ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

THE STUDY REGARDING THE ACTION OF THE VITAMIN A ON THE HUMAN BODY

ИССЛЕДОВАНИЕ ОТНОСИТЕЛЬНО ДЕЙСТВИЯ ВИТАМИНЫ А НА ЧЕЛОВЕКЕ

Ion Castraveț1

1– elev în clasa XII-a, Liceul Academiei de Științe a Moldovei

Summary

The naturally occurring compounds having vitamin A activity and the synthetic analogues of retinol, with or without vitamin A activity, are included in the
term„retinoids”.

Vitamin A and related compounds (retinoids) have been implicated in a number of useful and necessary biological functions. Retinoids are seen as an
essential factor in the process of vision and as fundamental mediators of cell differentiation and cell proliferation. The potential effect of retinoids on the
immune system has only increased the spectrum of its applications. The relevance of these findings suggests that they could play an important role in the
clinical medicine as their relatives - the steroids.

The problems encountered in determination of Vitamin A in pharmaceuticals are similar to those in food. Saponification followed by solvent extraction is the most
usual technique employed to prepare samples for Vitamin A analysis. Direct extraction without saponification has been also used, but to a lesser extent. Generally,
the former is used for total retinol determination, whereas direct extraction allows the separation and determination of retinol and the different retinyl esters.
This paper describes also a simple and rapid procedure for determination of Vitamin A in pharmaceutical products and not only.

Key words: Vitamin A, identification, action, extraction, human body.

Резюме

„Ретиноиды”представляют собой структурные аналоги витамина А (ретинола). Ретиноиды могут образовываться естественным путем в процессе
метаболизма витамина А, но большинство из них получают синтетическим путем.

Витамин А растворяется в жирах и поступает в организм непосредственно с продуктами питания (например, печенью) или вырабатывается из
каротиноидов — окрашенных предшественников витамина, которые в большом количестве содержатся в овощах (морковь). Физиологическое
действие витамина А многогранно, но наиболее важные функции включают участие в дифференциации тканей (особенно эпителиальных), про- цессе
роста в целом, осуществлении функции зрения и репродукции. Актуальность этих выводов свидетельствует о том, что они могут играть важную
роль в клинической медицине, также, как и их родственники - стероиды.

Проблемы, возникающие при определении содержания витамины А в фармацевтических препаратах аналогичны тем, которые в пище. Омыле- ния с
последующей экстракции растворителем является наиболее обычным методом, используемый для приготовления образцов для анализа витамины А.
Прямое извлечение без омыления используется также, но в меньшей степени.

Как правило, первый метод используется для определения общего ретинола, в то время как прямой экстракции позволяет разделение и опреде- ление
ретинола и различных ретинол эфиров. Эта статья описывает также простую и быструю процедуру для определения витамины А в фарма- цептических
продуктах и не только.

Ключевые слова: Витамин А, идентификация, действие, экстракция, человеческий организм.

Introducere

Actualitatea problemei abordate. Produsele alimentare Importanţa teoretică şi practică a lucrării se confirmă prin
bogate în vitamina A sunt cunoscute şi actuale încă din principalele analize şi concluzii formulate pe finalul tezei care ar
antichitate, fiind menţionate în papirusul „Ebber” de peste putea contribui în dezvoltarea ulterioarelor cercetări cu
3520 de ani. Încă din acele timpuri se ştia că hrana bogată în privire la impactul vitaminei A asupra organismului uman,
ficat de peşte, fructe şi legume proaspete favorizează precum şi cu privire la procedurile de identificare, dozare şi
vederea oamenilor în timpul nopţii, iar consumul extragere a acesteia.
îndelungat de hrană uscată, lipsită de fructe şi legume
proaspete, determină diminuarea intensă a vederii.
Investigarea periodică a evoluţiei şi dezvoltării sub diverse Scopul lucrării date constă încercetarea influenţei vitaminei A
forme a vitaminei A, în viziunea noastră, prezintă un asupra organismului uman, precum şi determinarea
interes deosebit atât ştiinţific, cât şi practic. Conform procedurilor de identificare, dozare şi extragere a acesteia. La
literaturii de specialitate, vitamina în cauză, pe lângă celelalte, rândul său, scopul dat a condiţionat formularea următoarelor
este strict necesară unei dezvoltări corecte şi sănătoase a obiective de cercetare:
organismului uman. Prin urmare, prin lucrarea de faţă, care a
constat în efectuarea unui studiu amplu al vitaminei A, am studierea literaturii de specialitate pe domeniul cercetat şi
încercat să promovăm actualitatea acestei teme și să lărgirea ariei de cunoaştere (personală) a acestuia;
cercetăm rolul acţiunii vitaminei în dezvoltarea organismului, identificarea influenţei vitaminei A asupra imunităţii orga-
precum şi a posibilităţilor de dozare şi identificare a acesteia. nismului;
În acelaşi timp, pe parcursul lucrării am punctat pe numeroase
observaţii şi experienţe cu privire la necesitatea consumului de evaluarea importanţei vitaminei A în derularea funcţiilor
alimente cu conţinut bogat în vitamine, şi în special în vitamina
A, pentru creşterea şi dezvoltarea sănătoasă a individului,
dar şi pe dereglările metabolice care pot să apară în lipsa sau
insuficienţa vitaminelor şi/sau vitaminei A din hrană.

Ipoteză. Vitamina A – o necesitate vitală unei funcţionări

corecte şi sănătoase a organismelor vii.
organismului; cu nomenclatura internaţională actuală, vitamina A1 se
numeşte retinol, vitamina A2 se numeşte 3,4-dehidroretinol,
aplicarea procedurilor de identificare, dozare şi extragere a
vitaminei A;

analiza corelaţiei activităţii vitaminei A cu alţi compuşi or-

ganici.

Nivelul de studiere a subiectului. Drept bază teoretică a

lucrării au servit cercetările specialiştilor din domeniul
biologie-chimie, expuse detaliat în bibliografie.

Metode de cercetare. În lucrare am utilizat o serie de

metode de cercetare precum: analiza şi sinteza, comparaţia,
inducţia şi deducţia, observaţia, metoda tabelară ş.a.

Material şi metode

Vitaminele, în general, sunt definite ca substanţe organice

strict necesare pentru menţinerea vieţii şi reproducerii.
Acestea sunt active în cantităţi foarte mici, câteva miligrame
pe zi, neavând capacitatea de a înlocui sursele
energetice, hormonii şi enzimele. (CRISTEA şi colab., 1980)

Vitaminele, numite şi “factori esenţiali de nutriţie” sau

“biocatalizatori”, provin din:

sintetiza de către flora bacteriană intestinală (vitamina K,

acidul folic);

din provitamine (β - carotenul, diferiţi steroli şi

triptofanul);

din alimente.

Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2

clase de compuşi: vitamina A naturală preformată (retinolul
şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A (betacarotenul şi
compuşii înrudiţi). Vitamina A este un nutrient-cheie pentru
păstrarea sănătăţii ochilor, prevenind inflamarea acestora
şi reducând riscul apariţiei cataractei. De asemenea, este
importantă mai ales pentru vederea în timpul nopţii. În acelaşi
timp, vitamina A ajută la creşterea imunităţii organismului,
este un puternic antioxidant, previne uscarea pielii, păstrând
pielea strălucitoare, fără riduri şi alte semne ale îmbătrânirii
şi este un factor important în menţinerea sănătăţii părului,
danturii şi gingiilor.

Numele de vitamină A trebuie considerat generic, valabil

pentru vitamina A1, vitamina A2, vitamina A3, neovitamina
A1/neovitamina A3, dar şi pentru unele vitamere (retinal, acid
retinoic) şi diferiţi izomeri ai vitaminelor A. În conformitate
neovitamina A1 se numeşte 13 cis-retinol. Aldehida de la tuberculoză şi gripă. Utilizarea retinolului conduce la creşterea
care provine vitamina A1 se numeşte retinal, iar compusul activităţii complementului din sânge, a lizozimului, a acţiunii
carboxilic care se formează din aceeaşi vitamină se numeşte fagocitare, a granulocitelor şi macrofagelor. Efectul general al
acid retinoic. Dintre vitaminele A, cele mai active şi cele mai vitaminei A este mărirea reacţiei imunitare a organismului,
mult utilizate în numeroase tratamente profilactice şi curative fapt ce a determinat utilizarea acesteia în clinică pentru
sunt: retinolul, retinalul şi acidul retinoic. prevenirea depresiei imunităţii postoperatorii în tratamentul
pneumoniei şi chiar a cancerului pulmonar. Carotenul este un
Dintre vitaminele A şi derivaţii acestora, cea mai
antioxidant puternic care stimulează producţia de celule T,
importantă şi mai larg răspândită este vitamina A1, care se mai
care luptă cu celulele canceroase. Celulele macrofage care
numeşte retinol, vitamină antixeroftalmică, vitamina creşterii,
distrug celulele canceroase sunt stimulate în activitatea lor de
factor de creştere liposolubil, vitamina de apărare a epiteliilor
beta-caroten, un precursor al vitaminei A. La rândul ei,
etc. (NEAMŢU, 1996)
vitamina A, a cărei sinteză este încurajată de betacaroten
stimulează activitatea globulelor

Figura 1. Structura moleculară a vitaminelor A şi a derivaţilor acestora

Sursă:
[Link]
[Link]

Vitamina A versus imunitatea

Factorii principali ai imunocompetenţei sunt consideraţi:

fierul, zincul, magneziul, vitaminele A, B6, E, acidul folic.

Încă din anii 1920-1930 vitamina A a fost denumită şi

vitamină antiinfecţioasă, deoarece s-a constatat că

asigură o protecţie faţă de diferite boli infecţioase.
Deficitul acestei vitamine provoacă o creştere a frecvenţei
îmbolnăvirilor şi o mortalitate ridicată în cazul infecţiilor
bacteriene, fungice, virale sau cu protozoare. Utilizarea
vitaminei A în doze fiziologice măreşte rezistenţa la
albe din sânge care ne cresc rezistenţa la infecţii şi care într-o stare avansată a avitaminozei A şi progresează rapid,
apără membranele acoperite cu mucus. De exemplu, determinând o regresie a globului ocular. Dintre semnele
licopenul este unul dintre carotenoizii cu un efect benefic clinice cele mai evidente ale keratomalaciei menţionăm
puternic asupra imunităţii, recunoscut şi pentru efectul dezintegrarea necrotică şi sclerozarea corneei.
anticancerigen.
În stări de avitaminoză se produce o modificare a
Vitamina A îmbunătăţeşte funcţiile celulelor albe din sânge şi echilibrului mineral în sânge, producându-se o scădere a
creşte răspunsul anticorpilor la antigeni şi la activitatea conţinutului elementelor minerale: P,Ca, Mg, K, scad globulele
antivirală. În plus, acidul retinoic este necesar pentru a roşii (deci şi hemoglobina), globulele albe şi trombocitele, scad
menţine structura normală şi funcţia ţesuturilor epiteliale şi bazele purinice necesare biosintezei acizilor nucleici.
a mucoaselor care se găsesc în plămâni, trahee, piele,
Avitaminoza A secundară apare frecvent datorită
cavitatea bucală şi în tractul gastro-intestinal. Aceste
dereglărilor în ce priveşte absorbţia, transportul şi convertirea
ţesuturi, atunci când sunt sănătoase şi intacte, servesc ca
carotenoidelor în vitamine A. Lipsa sau insuficienţa grăsimilor şi
primă linie de apărare pentru sistemul imunitar, oferind o
a sărurilor biliare din intestin, difuncţionalităţi ale epiteliilor
barieră de protecţie pe care microorganismele ce
intestinale, a afecţiunilor care împiedică depozitarea
cauzează boli nu o pot pătrunde. (JOHNSON, 2014)

Hipovitaminoza A. Carenţa endemică rezultă din

prezenţa în cantităţi insuficiente de vitamina A şi provitamină
(carotenoizi) în alimentaţie şi nu apare niciodată sub formă
pură, dar apare în asociaţie cu insuficienţe ale altor substanţe
nutritive.

Carenţa vitaminei A determină simptome, atât la animale cât

şi la om. Un prim simptom, studiat experimental la
şobolani, este încetarea creşterii. Un alt simptom specific
de avitaminoză A este cheratinizarea epiteliilor: în primul
rând la nivelul epidermei şi apoi la nivelul unei mucoase a
uterului. Cheratinizarea produsă la nivelul conjuctivei şi
corneei poate conduce la leziuni grave care să antreneze
chiar pierderea vederii.

Hemeralopia sau orbul găinilor apare printre primele

semne ale stării de hipovitaminoză A şi se caracterizează
prin faptul că bolnavii practic nu mai sunt capabili să se
orienteze după căderea întunericului şi văd foarte greu la
lumină crepusculară. Această boală este dificil de identificat
în stările incipiente de avitaminoză şi poate fi uşor vindecată
printr-o alimentaţie bogată în vitamina A1 şi carotenoide
provitaminice administrată bolnavilor.

Xeroftalmia apare într-o stare mai îndelungată şi mai

avansată de avitaminoză A, iar în final apare orbirea.
Xeroftalmia începe prin modificări degenerative la nivelul
ochilor, încetarea secreţiei glandelor lacrimare, sebacee
şi sudoripare, uscarea conjuctivitei, mai accentuat la
unghiurile ochilor, albul ochiului devine tulbure, corneea
se stratifică şi devine rugoasă, apar infecţii oculare şi în
cele din urmă survine orbirea. Apar de asemenea infecţii
gingivale.

Keratomalacia se caracterizează prin înmuierea corneei

concomitent cu atrofierea sa. Această afecţiune apare
vitaminelor şi transformarea carotenoidelor în vitamine, etc. Vitaminele A stimulează biosinteza bazelor purinice, a
acizilor nucleici şi implicit a proteinelor. Ele au un rol esenţial în
biosinteza mucopoliglucidelor. La unele persoane, stările
Hipervitaminoza A apare în urma unui consum exagerat anemice care apar frecvent în avitaminoze A, se datorează
de alimente bogate în vitamine A sau în carotenoide imobilizării fierului depus în ficat. Studii recente au demonstrat că
provitaminice. În hipervitaminoză apar simptome clinice retinolul şi acidul retinoic sunt necesari pentru biosinteza
oarecum asemănătoare hipovitaminozei A. La eschimoşii, unor transferine (proteine responsabile de transferul
care consumă cantităţi mari de ficat de urs alb, bogat în substanţelor în organism) care realizează transportul fierului în
vitamina A1 (50 000 UI/g) şi mult peşte, apar intoxicaţii care sânge. (HOSSU, 2004)
se manifestă prin vărsături, cefalee, somnolenţă, ameţeli,
precum şi descuamarea pielii în jurul gurii, fisuri labiale, etc.
La copii în stări de hipervitaminoze apar intoxicaţii cronice, Rezultate și Discuții
prurit anal, cefalee, dureri articulare, insomnie, etc.
În tabelul 1 se prezintă principalele reacţii folosite în
Intoxicaţia acută realizată cu o doză masivă unică determină identificarea vitaminelor A. Acest tabel este completat de
dureri abdominale, greaţă, vomismente, cefalee severă, figura 2.
vertij, apatie, iritabilitate, urmate în zilele următoare de
descuamare generalizată a epiteliilor, apoi o revenire la
normal.

Intoxicaţia cronică survine la indivizii care iau doze de 12 g/zi

sau mai mult, pe perioade prelungite. Se caracterizează prin
dureri osoase şi articulare, căderea părului, crăparea şi
uscarea buzelor, anorexii, hipertensiune intracraniană,
scăderea ponderală, hepatomegalie.

Cantităţi mari de retinol produc la animale fenomene de

intoxicare, care se manifestă prin scăderea în greutate,
decalcifieri osoase masive, blana îşi pierde luciul, părul începe
să cadă, apar edeme în jurul ochilor şi pleoapelor, etc. Apar de
asemenea hemoragii intestinale, creşte conţinutul lipidelor în
ficat şi al colesterolului în sânge. La nivelul sistemului nervos
central apare cefalee, delir, la nivelul ochilor nevrită optică cu
edem papilar, la nivelul pielii xerodermie, caracterizată prin
keratinizarea dermei şi a glandelor existente. (NEAMŢU, 1996
cu modificări şi completări JOHNSON, 2014)

Corelaţia activităţii vitaminelor A cu alţi compuşi

În ce priveşte relaţia vitaminelor A cu lipidele se remarcă că

în stări de avitaminoză A apare în sânge hiperlipemie şi
hipercolesterolemie. Vitaminele A au un rol activ în oxidarea
acizilor graşi, în biosinteza gliceridelor, a fosfolipidelor,
colesterolului şi a hormonilor steroizi.

Vitaminele A influenţează favorabil formarea legăturilor

chimice dintre proteine şi lipide influenţând astfel integritatea
şi funcţionalitatea membranelor celulare, a permeabilităţii
acestora. Un conţinut ridicat de vitamine A în sânge şi în
celule, determină o creştere a permeabilităţii membranelor
lizozomiale. În carenţă de vitamine A se remarcă o eliminare
crescută a sulfaţilor anorganici.
 Tabelul 1 1:1 şi se agită soluţia ce se obţine, se continuă mojararea. Se
decantează apoi soluţia cu extractul de vitamină şi se spală
Reacții de identificare a vitaminelor A
de 2-3 ori cu 40 ml amestec de solvenţi, decantând soluţia de
fiecare dată din mojar. Extractele vitaminice se unesc şi se
Reactiv utilizat Culoarea produsului
obţinut prin acțiunea evaporă solvenţii până la sec. Reziduul obţinut se reia într-un
reactivilor cu vitamina volum mic de eter de petrol.
A
Dozarea vitaminei A din ţesut hepatic
H2SO4 (concentrat) Albastru-închis, intens
Se cântăreşte 1 g de ţesut hepatic şi se mojarează cu 5 g de
Vitamina A (2 mg în ml cloroform) + H2SO4 Verde, apoi albastru-închis
nisip de cuarţ. Se adaugă Na2SO4 anhidru şi se mojarează
(concentrat) până ce se obţine o pudră uscată. Se adaugă apoi 20 ml de
Vitamina A soluţie în cloroform + 1-2 picături Albastru, apoi verde
etanol absolut, se continuă mojararea şi apoi se face extracţia
HNO3 fumas cu 40 ml amestec de eter de petrol şi eter etilic în raport de 1:1.
Acid formic 95% Insolubil la rece şi la
Se efectuează spectrofotometria de emisie în amestecul final.
cald, incolor
Concentratele de beta-caroten din morcovi (după
CIUPERCESCU-MATACHE, 1964)
Acid dicloroacetic La rece, după 1-2 minute
soluţia devine violetă Folosirea morcovilor pentru obţinerea concentratelor de
caroten este practicată de multă vreme. Pornind de la această
materie primă s-a putut ajunge până la substanţă pură.

Metodele de extracţie a carotenului din morcovi sunt foarte

variate. În general, toate procedeele prevăd tăierea materiei

Acid tricloroacetic Galben care trece în prime în particule cât mai mici, pentru facilitarea extracţiei,
albastru urmată de scăderea conţinutului de apă prin uscare, presare
Triclorură de arsen Roşu care trece repede în sau prin folosirea unor substanţe deshidratante. Carotenul sub
albastru această formă este dispersabil în apă. Extracţia provitaminei A
din complexul de morcov se poate realiza cu solvenţi organici
Triclorură de stibiu Albastru intens închis tipici pentru vitaminele liposolubile, ca eterul de petrol,
hexanul, benzina de extracţie, etc.

Tetraclorură de staniu (topită) Albastru, violet-albastru, Procedeul clasic prevede îndepărtarea apei cu acetonă, din
violet morcovii presaţi, urmată de extracţia cu un solvent convenabil
Diclorhidrina glicerolului Roşu stabil (eter de petrol, benzină de extracţie, etc.). Extractul este
concentrat brut de culoare roşie închisă care conţine 1-2 %
de beta-caroten. Metoda nu prezintă avantaje economice,
Sursa: CHIOSA şi colab., 1956 deoarece pentru deshidratare sunt necesare cantităţi ridicate
de acetonă şi solvenţi.

Figura 2. Reacţii de identificare a vitaminei A

Sursa: elaborat de autor

Metode de dozare (după ENESCU şi colab., 1990; cu

modificări şi completări NEAMŢU, 1996)
O altă metodă prevede uscarea morcovilor prin procedeul
Dozarea vitaminei A din sânge
termic, urmată de extracţie cu solvent (eter de petrol etc.).
Se iau 10 ml de sânge, care se pun într-un mojar. Peste Soluţia obţinută se evaporă la 40-50°C, după care reziduul este
sânge se adaugă Na2SO4 anhidru şi se mojarează până se reluat cu sulfură de carbon. Carotenul brut se precipită din
obţine prin frecare o pudră uscată. Se toarnă apoi 40 ml această soluţie cu etanol care se adaugă în mici porţii până
etanol absolut şi se continuă mojararea. Se adaugă apoi un începe să precipite substanţele balast (incolore). Se filtrează
amestec de 40 ml de eter etilic şi eter de petrol în raport de rapid, după care se precipită imediat cristalele de caroten.
O serie de dizolvări repetate în sulfura de carbon urmată de Concluzii
precipitări cu alcool etilic asigură puritatea produsului finit.
Studiile efectuate în această lucrare au permis formularea
O metodă simplă de extracţie a carotenului din morcovi următoarelor concluzii și recomandări:
conform figurii 3, este prin folosirea uleiului vegetal
Vitamina A este o vitamină liposolubilă a cărei cantitate
comestibil. Morcovii fin mărunţiţi, deshidrataţi prin uscare
necesară este invers proporţională cu vârsta şi cu condiţia
termică, se extrag cu o cantitate convenabilă de ulei vegetal.
fiziologică a individului.
Extracţia se realizează la cald (50-66°C), timp de 20-30
O carenţă veritabilă poate determina o serie de modificări ale
minute. Raportul între morcovi şi ulei este de 4:1. Morcovii
organismului uman: hipercheratoză foliculară, tulburări ale
epuizaţi sunt presaţi pentru îndepărtarea resturilor de ulei;
vederii crepusculare, anomalii ale electroretinogramei ş.a.
uleiul cu provitamina A este intens colorat în roşu, însă
concentraţia în substanţă activă este limitată la 4-5 mg Prin asigurarea unui aport corespunzător al alimentelor care
caroten la 100 ml. conţin vitamina A (în strânsă legatură cu celelalte principii
alimentare), se asigură un echilibru optim al funcţionării
normale a întregului organism.

Efectuarea investigațiilor prin aplicarea tehnicilor de co-

lorare cu clorură de stibiu, acid sulfuric, acid azotic (fumas)
permite o vizualizare excelentă a reacţiilor acestora cu vitamina
A. Din aceste considerente, tehnicile menţionate pot fi propuse
de a fi aplicate uşor în rutina testelor de identificare a vitaminei
date.

În acelaşi segment, metoda utilizată la extragerea carote- nului

din morcovi s-a dovedit a fi cea mai simplă, cea mai exactă
în obţinerea acestuia şi cea mai avantajoasă din punct de
vedere economic şi ecologic.

Prin urmare, ipoteza enunţată la începutul cercetării, cu

privire la importanţa şi necesitatea vitală a vitaminei A asupra
unei funcţionări corecte şi sănătoase a organismelor vii - a fost
demonstrată. Sinteza literaturii în domeniu, cât și rezultatele
practice obținute pot contribui în completarea spectrului de
cunoștinţe cu privire la metodele de identificare și dozare a
vitaminei A, a rolului vitaminei A în dezvoltarea organismelor vii
şi, respectiv, pot fi utile în alte proiecte de cercetare.

Figura 3. Extragerea ß-carotenului din morcovi

Sursa: elaborat de autor

Bibliografie

Академия Наук Украинской ССР, Институт Биохимии – Витамины. Химия

витаминов. Физиология и биохимия витаминов, сборник 3, Киев, 1958;

Академия Наук Украинской ССР, Институт Биохимии – Витамины.

Эволюционная, сравнительная и возрастная витаминология, сборник 5,
Киев, 1970;

Академия Наук Украинской ССР, Институт Биохимии – Витамины. Химия

и биохимия витаминов, сборник 6, Киев, 1971.

Chiosa L., Neuman M., Leiba H. – Formular terapeutic, Editura Medicală,

Bucureşti, 1956;

Ciupercescu-Matache V. – Vitaminele în industria alimentară, Bucureşti,

1964;

Cristea E., Popescu A., Zamfirescu M. – Biochimia medicală, Bucureşti, 1980

Fulga I. – Farmacologie, București, 2010.

Golăescu M. – Vitaminele, Bucureşti, 1963;

Hossu A.-M., Magearu V. – Roumanian Biotechnological Letters, Vol. 9,

Bucureşti, 2004;

Larry E. Johnson – Vitamina A, Arkansas, 2014;

Neamţu G. – Substanţe naturale biologic active. Vitamine. vol. I, Bucureşti,

1996;

Olteanu I. – Vitamine şi coenzime, Cluj-Napoca, 1994;

Rabega M., Rabega C. – Vitamine, enzime şi hormoni, Bucureşti, 1983;

Stoescu V. – Bazele farmacologice ale practicii medicale, București, 2009.

Articole ştiinţifice publicate în reviste cotate ISI

1. Elena Lăcrămioara Patriche (Lisă), Octavian Croitoru, Gigi Coman, Dana Tutunaru, Claudia
Simona Ştefan, Rodica Cuciureanu; Validation of HPLC method for determination of retinol in
different dietary supplements; lucrare acceptată pentru publicare în revista Romanian
Biotechnological Letter Factor de Impact 2012: 0,363.

+
Articole ştiinţifice publicate în reviste cotate B (BDI)
1. Elena Lăcrămioara Patriche (Lisă), Octavian Croitoru, Gigi Coman, Dana Tutunaru, Claudia
Simona Ştefan, Rodica Cuciureanu – Pharmacokinetic evaluation of serum retinol concentrations
correlated with biochemical parameters on healthy subjects. Analele Universităţii
„Dunărea De Jos” Galaţi, Medicină, Fascicula XVII 2014; 1: 35-41.

Participări la Manifestări Ştiinţifice Naţionale:

Croitoru O., Buteică A.S., Lisă E.L.: Analiza vitaminei A prin cromatografie de lichide şi detecţie
cu reţea de diode. Poster. Simpozionul Actualităţi şi perspective în cercetarea farmaceutică,
Craiova, 26-28 septembrie 2012. Rezumat publicat în volumul de rezumate al simpozionului,
ISBN 978-606-11-2833-4, 62.
Patriche (Lisă) E.L., Cuciureanu R.: L’évaluation de la stabilite de la vitamine a dans les aliments.
Poster. Septième Colloque Franco-Roumain de Chimie Appliquée – COFrRoCA 2012, 27-29
iunie 2012, Bacău, România. Rezumat publicat în volumul de rezumate al simpozionului, ISSN
2068-6382, 107.
Lisă E.L.: Dietoterapia deficienţelor vitaminice – Hipo- vitaminoza A. Comunicare orală. A XV
-a reuniune naţională de istoria farmaciei, Galaţi, 18-20 iunie 2009. Rezumat publicat în volumul
de rezumate al simpozionului, ISBN 978-973-8932-44-9, 37.
Lisă E. L., Cuciureanu R.: Suplimente alimentare - Surse de vitamine liposolubile pentru
organism. Poster. Conferinţa Naţională de Fitoterapie, ed. a-IV-a, Iaşi, 14-16 mai 2008. Rezumat
publicat în volumul de rezumate al simpozionului.
 Concluzii

1. Asigurarea aportului optim de vitamine liposolubile este o necesitate în asigurarea unei

alimentaţii echilibrate. Sursele alimentare de vitamine liposolubile nu sunt întotdeauna
suficiente pentru a asigura acest aport. Suplimentele nutritive cu vitamine pot completa
acest aport. Avantajul recurgerii la suplimente este acela al estimării aportului zilnic, dar
este contracarat de insuficienta cunoaştere a biodisponibilităţii fiecărui component a
produsului administrat, în condiţiile în care standardizarea diferitelor principii nutritive
sub formă de „supliment nutritiv” nu este strict controlată.
2. Cea mai importanta sursa de vitamina A – morcovul. In morcov vitamina A se gaseste
sub forma de beta-caroten, un puternic antioxidant. Fie ca iti place sa mananci morcov
crud, sau sa bei suc de morcovi, aceasta radacinoasa este o sursa excelenta de vitamina
A.O alta leguminoasa bogata in vitamina A este cartoful dulce. Acesta este una dintre
cele mai benefice legume, deoarece are proprietati antioxidante si anti-inflamatorii.
Cartofii dulci contin fibre, carotenoizi, vitamina A, vitamina B6, vitamina C, potasiu si
fier. Sunt indicati diabeticilor, un cartof dulce mediu avand 1096 mg de vitamina A (sub
forma de beta-caroten) si 103 de calorii.
3. Distributia intr-o mare varietate de materiale si lichide biologice a compusilor
biologic activi a facut sa nu se poata adopta o metoda general-valabila de extractie care
sa poata fi aplicabila in mod universal si adoptata ca o tehnica standardizata. Acest lucru
se datoreaza structurii diferite a compusilor biologic activi, chiar si cei din aceeasi clasa
deosebindu-se intre ei prin lungimea catenei, prin grupari functionale specifice sau
configuratie, solubilizarii diferite in solventi etc. Metoda de extractie se alege in functie
de natura materialului vegetal, de usurinta extractiei cu solventi, de cantitatea si
proprietatile compusilor supusi extractiei (solubilitate, termolabilitate) etc.
4. In perioada actuala, cand pe plan national si international se pune un accent deosebit pe
valorificarea superioara a plantelor de cultura si a celor din flora spontana, a
surselor naturale in general, in functie de compozitia lor chimica, cunoasterea substantelor
biologic active se impune ca o cerinta de prima marime. Numai prin cunoasterea
compozitiei chimice a plantelor, a mecanismelor biochimice ce stau la baza fenomenelor
biologice se vor putea obtine hibrizi noi de plante, cu continut ridicat in substante biologic
 active, care maresc valoarea biologica a plantelor in care se gasesc.
5. Pentru stabilirea formulei moleculare, a structurii moleculare si a proprietatilor
fizico-chimice a unui compus biologic activ, este necesara mai intai izolarea lui
din amestecul de compusi naturali.
6. Metodele de extractie a compusilor biologic activi se aleg in functie de proprietatile
compusilor supusi extractiei. Extractia carotenoidelor din produsul vegetal se realizeaza
cu solventi organici nepolari (eter etilic, cloroform), prin macerare, agitare mecanica sau
prin refluxare pe baia de apa in fierbere, impunandu-se un grad de maruntire avansat,
datorita faptului ca solventul nepolar nu patrunde prin membrana celulara pentru a
dizolva carotenoidele.
7. Metodele de separare se aleg de asemenea in functie de proprietatile fizice si chimice ale
substantelor ce urmeaza a fi separate. Dintre metodele utilizate frecvent la separarea
carotenoidelor, o importanta deosebita o prezinta metodele cromatografice, atat pe
coloana cat si in strat subtire, precum si separarile prin repartitia lichid-lichid si prin
metoda distributiei contracurent.
 Bibliografie

1. Tamas, [Link]-“Pigmenti carotenoidici si metaboliti”, vol 1, Ed. Ceres, Bucuresti

(1986)
2. [Link], [Link], [Link]-“Analiza farmacognostica si fitochimica a produselor
vegetale”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1997)
3. [Link],[Link]-“Tehnica experimentala in chimia organica”,
[Link] (1977)
4. [Link] - Chimie organica, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1982)
5. [Link]
6. [Link]
7. [Link]