Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
TEMA I
DREPTUL AFACERILOR - NOŢIUNI GENERALE
Unităţi de învăţare:
¾ Obiectul Dreptului Afacerilor
¾ Caracterul original al Dreptului Afacerilor
¾ Izvoarele Dreptului Afacerilor
Timpul alocat temei: 2 ore
Obiectivele studiului:
După parcurgerea acetsei teme veţi fi capabili:
- să cunoaşteţi care sunt raporturile juridice reglementate de Dreptul
Afacerilor;
- să delimitaţi Dreptul Afacerilor de alte ramuri ale dreptului privat şi
dreptului public;
- să cunoaşteţi actele normative care reglementează raporturile juridice de
Dreptul Afacerilor.
Bibliografie recomandată:
1. Anca Ileana Duşcă, Cristina Popa Nistorescu - Dreptul Afacerilor,
ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Sitech, Craiova, 2006.
2. Cristina Popa Nistorescu - Drept Comercial – Curs universitar,
Editura Sitech, Craiova, 2009.
3. Cristina Popa Nistorescu - Reprezentarea şi mandatul în dreptul
privat, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
4. Cristina Popa Nistorescu – coordonator, Roxana Radu, Matei
Diaconu, Cristina Otovescu - Regimul juridic al intermediarilor din
mediul de afaceri. Armonizarea legislaţiei româneşti cu legislaţia
comunitară, Editura Universitaria, Craiova, 2006.
5. V. Găină - Drept comercial român", vol.1, 2 şi 3, Ed. Universitaria,
Craiova, 2003.
1.1. Obiectul Dreptului Afacerilor
10. Definiţie
Dreptul Afacerilor este ansamblul normelor juridice ce
reglementează raporturile dintre oamenii de afaceri, dintre aceştia şi stat şi
dintre oamenii de afaceri şi salariaţii.
20. Delimitarea Dreptului Afacerilor faţă de Dreptul Civil.
• În cazul oamenilor de afaceri, regulile ce le sunt aplicabile trebuie
să fie simple, proba obligaţiilor asumate trebuie să poată fi făcută cu
uşurinţă şi ei să aibă posibilitatea de a se adresa unei jurisdicţii competente,
specializate;
• Publicitatea este mult mai necesară în materie comercială;
• Regulile sunt comune pentru mai multe state.
0
3 . Deosebiri faţă de Dreptul comercial.
6
Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
Dominanta doctrinei afirmă că dreptul afacerilor are un domeniu
mai întins decât dreptul comercial, cuprinzând şi aspecte de drept public
(intervenţia statului în economie), de drept fiscal, de drept al muncii şi chiar
de drept civil (cu privire la protecţia consumatorilor).
1.2. Caracterul original al Dreptului Afacerilor
Acesta rezultă din caracterul original al soluţiilor şi tehnicilor
utilizate.
10. Caracterul original din punct de vedere al soluţiilor utilizate se
manifestă sub următoarele aspecte:
• consideraţia persoanei, atât de importantă, în obligaţiile civile este
adesea absentă în obligaţiile comerciale (excepţii: contractul de societate,
contractul de mandat).
• în dreptul afacerilor se dă prioritate voinţei declarate faţă de
contractele civile, unde importantă este voinţa reală.
• dacă în asumarea şi executarea obligaţiilor civile buna credinţă
are un rol important, în cazul dreptului afacerilor aceasta se estompează
luându-se în considerare regularitatea obiectivă a situaţiei juridice.
• obligaţiile comerciale au o rigoare specială anume în scopul
garantării securităţii afacerilor.
20. Caracterul original din punct de vedere al tehnicilor utilizate rezidă
mai ales din formalismul mai accentuat decât în civil şi aceasta în ciuda
libertăţii probaţiunii.
1.3. Izvoarele Dreptului Afacerilor
Acestea se împart în două categorii: izvoare creatoare şi izvoare
interpretative.
10. Izvoare creatoare.
• Constituţia României adoptată la 8 dec.1991 (astfel cum a fost
modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României
publicată în Monitorul Oficial nr. 669 din 22 septembrie 2003, aprobată
prin Referendumul naţional privind revizuirea constituţiei din 19 octombrie
2003) include norme fundamentale pentru întregul sistem de drept, deci şi
pentru Dreptul Afacerilor.
• Codul Comercial în vigoare de la 1 septembrie 1887, constituie
principalul izvor al Dreptului Afacerilor. În această calitate reglementează
instituţii specifice (de exemplu, faptele de comerţ, calitatea de comerciant
etc.) include excepţii de la regulile prevăzute de codul civil (de exemplu,
solidaritatea codebitorilor, neacordarea termenului de graţie), sau cuprinde
adoptări ale unor instituţii de drept civil (de exemplu, contractul de vânzare-
cumpărare, contractul de mandat, contractul de gaj).
• Legile adoptate de Parlament reprezintă un important izvor de
drept al afacerilor. Dintre aceste legi amintim: Legea nr.31/1990 privind
societăţile comerciale, Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului, Legea
nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, ş.a.
7
Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
• Decretele - legi edictate de C.P.U.N. (puterea existentă anterior
Constituţiei) interesează activitatea comercială fiind considerate şi ele izvor
al dreptului afacerilor.
• Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului reglementează aspecte ale
activităţii comerciale. Amintim în acest sens: H.G. nr.201/1990 pentru
aprobarea normelor de aplicare a Decretului Lege nr.54/1990; H.G.
nr.1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii şi
locaţiei gestiunii; Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia
consumatorilor; ş.a.
• Normele, reglementele şi ordinele adoptate de organele
competente, cum sunt actele emise de conducătorii organelor centrale ale
administraţiei de stat pot avea incidenţă în activitatea de afaceri. Dintre
acestea amintim: Normele Ministerului Finanţelor nr.302/1994 privind
modul de ţinere şi de completare a registrului comerţului; Regulamentul
privind ordinul de elaborare nr.8/1994 aprobat de Banca Naţională a
României.
• În subsidiar pot fi menţionate unele dispoziţii ale Codului Civil şi
alte legi civile speciale ce prezintă interes pentru activitatea de afaceri. De
asemenea, reglementările subsidiare includ în sfera lor legislaţia muncii în
măsura în care priveşte personalul salariat al oamenilor de afaceri. În acest
sens amintim: Codul Muncii, Legea nr. 53/2003, Legea nr.30/1990 privind
angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, Legea nr.2/1991 privind
cumulul de funcţii, Legea nr.14/1991 a salarizării.
• Convenţiile şi Acordurile internaţionale, ratificate de Parlament cu
incidenţă în activitatea de afaceri, constituie izvor al dreptului afacerilor,
făcând parte din dreptul intern.
20. Izvoarele interpretative
Din categoria izvoarelor interpretative fac parte: uzurile comerciale,
doctrina şi practica judiciară.
• uzurile comerciale.
• Doctrina nu este izvor de drept totuşi, datorită rolului jucat în
cunoaşterea relaţiilor sociale supuse normării de către legiuitor, în
interpretarea legilor este un factor de progres al dreptului pentru că
legiuitorul preia, când i se par fondate, soluţiile oferite de doctrină.
• Practica judiciară are rolul, pe de o parte, de interpretare a legilor şi
pe de altă parte, de sursă de inspiraţie pentru legiuitor.
TEST DE EVALUARE
1. Definiţi „Dreptului Afacerilor”!
Răspuns:
Dreptul Afacerilor este ansamblul normelor juridice ce reglementează
raporturile dintre oamenii de afaceri, dintre aceştia şi stat şi dintre oamenii
de afaceri şi salariaţi.
2. Prezentaţi izvoarele „Dreptului Afacerilor”!
Răspuns:
8
Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
Teste grilă:
Exemplu rezolvat:
Dreptul Afacerilor este:
a. ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile dintre
oamenii de afaceri, dintre aceştia şi stat şi dintre oamenii de afaceri
şi salariaţi.
b. ansamblul de norme juridice care reglementează comerţul.
c. ansamblul de operaţiuni realizate de comercianţi, care sunt agenţi
economici diferiţi de producătorii mărfurilor.
Rezolvare: a b c
De rezolvat:
1. Deosebiri ale Dreptului Afacerilor faţă de Dreptul comercial.
a. Dominanta doctrinei afirmă că dreptul afacerilor are un domeniu mai
întins decât dreptul comercial, cuprinzând şi aspecte de drept public
(intervenţia statului în economie), de drept fiscal, de drept al muncii
şi chiar de drept civil (cu privire la protecţia consumatorilor).
b. Dreptul comercial priveşte numai raporturile juridice care au ca izvor
săvârşirea faptelor de comerţ şi raporturile juridice la care participă
persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul afacerilor are ca
obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum şi raporturile
personale nepatrimoniale.
c. Dreptul comercial are ca obiect raporturile de drept intern, dintre
cetăţenii români ori persoanele juridice de naţionalitate română,
dreptul afacerilor se referă la raporturile cu elemente de extraneitate,
adică raporturile la care participă persoane fizice ori persoane
juridice străine.
Rezolvare: a b c
2. Cum se împart izvoarele Dreptului Afacerilor?
a. Izvoarele dreptului afacerilor se împart în două mari categorii:
izvoare normative şi izvoare interpretative.
b. Izvoarele dreptului afacerilor se împart în: Constituţia României,
Codul Comercial, legile comerciale speciale şi, cu caracter subsidiar,
Codul Civil şi legile civile speciale.
c. Izvoarele dreptului afacerilor se împart în două categorii: izvoare
creatoare şi izvoare interpretative.
Rezolvare: a b c
3. Enumeraţi izvoarele creatoare ale Dreptului Afacerilor:
a. Constituţia României, Codul Comercial, legile comerciale speciale,
Codul de Procedură Penală şi legile civile speciale.
b. Constituţia României, Codul Comercial, Legile adoptate de
Parlament, Decretele - legi edictate de C.P.U.N. (puterea existentă
9
Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
anterior Constituţiei), Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului
reglementează aspecte ale activităţii comerciale, Normele,
reglementele şi ordinele adoptate de organele competente, În
subsidiar pot fi menţionate unele dispoziţii ale Codului Civil şi alte
legi civile speciale ce prezintă interes pentru activitatea de afaceri,
Convenţiile şi Acordurile internaţionale, ratificate de Parlament cu
incidenţă în activitatea de afaceri
c. Constituţia României, Codul Comercial, legile comerciale speciale,
Codul Penal şi legile civile speciale.
Rezolvare: a b c
4. Enumeraţi Izvoarele interpretative ale Dreptului Afacerilor:
a. Din categoria izvoarelor interpretative fac parte: uzurile comerciale,
doctrina şi practica judiciară.
b. Constituţia României, Codul Comercial, legile comerciale speciale
şi, cu caracter subsidiar, Codul Civil şi legile civile speciale.
c. Constituţia României, Codul Comercial, legile comerciale speciale,
Codul de Procedură Penală şi legile civile speciale.
Rezolvare: a b c
5. Delimitări ale Dreptului Afacerilor faţă de Dreptul Civil:
a. În cazul oamenilor de afaceri, regulile ce le sunt aplicabile trebuie să
fie simple, proba obligaţiilor asumate trebuie să poată fi făcută cu
uşurinţă şi ei să aibă posibilitatea de a se adresa unei jurisdicţii
competente, specializate; Publicitatea este mult mai necesară în
materie comercială; Regulile sunt comune pentru mai multe state.
b. Dominanta doctrinei afirmă că dreptul afacerilor are un domeniu mai
întins decât dreptul civil, cuprinzând şi aspecte de drept public
(intervenţia statului în economie), de drept fiscal, de drept al muncii
şi chiar de drept civil (cu privire la protecţia consumatorilor).
c. Dreptul civil are ca obiect raporturile de drept intern, dintre cetăţenii
români ori persoanele juridice de naţionalitate română, dreptul
afacerilor se referă la raporturile cu elemente de extraneitate, adică
raporturile la care participă persoane fizice ori persoane juridice
străine.
Rezolvare: a b c
REZUMATUL TEMEI
Dreptul Afacerilor este ansamblul normelor juridice ce
reglementează raporturile dintre oamenii de afaceri, dintre aceştia şi stat şi
dintre oamenii de afaceri şi salariaţii.
Dominanta doctrinei afirmă că dreptul afacerilor are un domeniu
mai întins decât dreptul comercial, cuprinzând şi aspecte de drept public
(intervenţia statului în economie), de drept fiscal, de drept al muncii şi chiar
de drept civil (cu privire la protecţia consumatorilor).
Izvoarele Dreptului Afacerilor se împart în două categorii: izvoare
creatoare şi izvoare interpretative.
10
Dreptul Afacerilor Dreptul Afacerilor – Noţiuni generale
Izvoarele creatoare se împart în: Constituţia României include
norme fundamentale pentru întregul sistem de drept, deci şi pentru Dreptul
Afacerilor; Codul Comercial constituie principalul izvor al Dreptului
Afacerilor; Legile adoptate de Parlament; Decretele - legi edictate de
C.P.U.N. (puterea existentă anterior Constituţiei); Hotărârile şi Ordonanţele
Guvernului reglementează aspecte ale activităţii comerciale; Normele,
reglementele şi ordinele adoptate de organele competente, cum sunt actele
emise de conducătorii organelor centrale ale administraţiei de stat pot avea
incidenţă în activitatea de afaceri; în subsidiar pot fi menţionate unele
dispoziţii ale Codului Civil şi alte legi civile speciale ce prezintă interes
pentru activitatea de afaceri; Convenţiile şi Acordurile internaţionale,
ratificate de Parlament cu incidenţă în activitatea de afaceri, constituie izvor
al dreptului afacerilor, făcând parte din dreptul intern.
Din categoria izvoarelor interpretative fac parte: uzurile comerciale,
doctrina şi practica judiciară.
11