OREIONUL
Oreionul este cel mai des o boală a glandelor salivare dar poate interesa şi alte glande
endocrine sau sistemul nervos.
Conoscut popular ca “brănca”, termenul provine din frnaţuzescul “oreillon” cu referire la
apariţia preauriculară a tumefacţiei specifice bolii. Mai corect este folosirea denumirii de
infecţie cu virus urlian (precizând şi organele afectate)
ETIOLOGIE: virusul urlian (Paramyxovirus)
PATOGENIE
Virusul urlian are tropism pentru glandele endocrine şi sistemul nervos
Multiplicarea virală are loc în căile respiratorii superioare de unde diseminează în
organele ţintă (cel mai uşor şi mai des în glandele salivare)
Virusul afectează direct ţesuturile ţintă sau prin mecanisme auto-imune
EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecţie: exclusiv omul bolnav
Poarta de intrare: respiratorie
Masa receptivă:
Contagiozitatea este mare şi interesează contacţii neimunizaţi (prin boală sau vaccin).
Apare de preferinţă la copii
Boala induce o imunitate durabilă
Sezonalitate:
Boala se manifestă mai ales primăvara
Valurile endemice apar la 2-5 ani interval
TABLOU CLINIC
Debut:
Este nespecific
Febră
Dureri la deglutiţie
Stare generală uşor influenţată
Perioada de stare: urmează după 2-3 zile şi este caracterizată prin trei grupe de manifestări:
1. Glandele salivare
Parotida
Este afectată în ¾ din cauri
Apare unilateral şi după câteva apare şi contralateral în 75% din cazuri
Este caracterizată de durere (accentuată de înghiţire) şi edem localizate în unghiul
mandibular
Face dificilă dechiderea gurii (trismus)
În 10% din cazuri sunt afectate şi alte glande salivare
Se vindecă după aproximativ 2 săptămâni
Meatul parotidian este edemaţiat şi eritematos
La palpare consistenţa este fermă, omogenă
2. Alte atingeri glandulare
Pancreatita (evoluţie benignă)
Orhi-epididimita: este unilaterală cu semnele inflamatorii complete (inclusiv eritemul,
poate fi rar unica manifestare). Foarte rar se asociază cu atrofie testiculară şi
sterilitate. Apare aproape cu exclusivitate la adulţi
Ooforita
Mai rar: tiroidita, mastita, prostatita
3. Manifestări extraglandulare
Encefalita
Precoce (prin acţiunea directă a virusului)
Tardivă (autoimună)
Poate fi mortală sau sechelară
Meningita
Este precoce (primele zile de la debutul parotiditei) sau tardivă (1-2 săptămâni de
la debut)
În 50% din cazuri meninigita nu se asociază cu parotidita; modificările LCR sunt
prezente în 50% din parotidite (deşi numai 10% prezintă un sindrom clinic
meningian)
LCR este clar cu limfocite majoritar, proteinorahie moderată, normo sau
hipoglicorahie
Evoluţia este benignă
Miocardita (certificată EKG) este uneori mortală
Artrita: ca monoartrită sau poliartrită migratorie. Apare tardiv şi cedează spontan
după 5 săptămâni.
DIAGNOSTIC
Criteriile clinice şi epidemiologice sunt suficiente în majoritatea cazurilor
Izolarea virusului din salivă, LCR
Creşterea de 4 ori a titrului de anticorpi anti virus urlian
TRATAMENT
Suport al funcţiilor vitale
Simptomatic
Orhita: repaos la pat, suspensor, analgezice, pungă cu ghiaţă
Cortizonul nu are susţinere experimentală
COMPLICAŢIILE
Manifestările tardive pot fi considerate ca şi complicaţii
Diabetul, malformaţiile congenitale, sterilitatea după orhi-epidimită sunt controversate
PROFILAXIE
Izolarea bolnavilor
Boala este vaccinabilă (facultativ). Se recomandă copiilor înainte de a intra în
colectivitate
ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS MULTIPLU
1. Care semne caracterizează parotidita urliană
a. Edemul
b. Consistenţa fermă
c. Eritemul inconstant
d. Durerea
e. Trismusul
2. Care semne sau grup de semne pot constitui tabloul clinic al oreionului:
a. Cefalee, vărsături, dureri abdominale “în bară”
b. Tumefacţie testiculară
c. Convulsii, anomalii motorii
d. Dureri retromandibulare
e. Dureri la deglutiţie
3. Cum se stabileşte cel mai des diagnosticul de oreion
a. Elisa pentru Ig G
b. Metode de evidenţiere a antigenului din salivă
c. Izolarea virusului pe medii celulare
d. PCR pentru genomul viral
e. Clinic şi epidemiologic
4. Meningita urliană este caracterizată de:
a. LCR este cu transparenţă modificată
b. Proteinorahia este importantă
c. Normo-hipoglicorahie
d. 100% polinucleare
e. 100% limfocite
5. Care determinări sunt întălnite în oreion
a. Tiroidita
b. Blefarita
c. Ooforita
d. Parotidita
e. Pancreatita
6. Care afirmaţii sunt corecte cu referire la oreion
a. Encefalita poate fi mortală sau sechelară
b. Meningita are evoluţie benignă
c. Hepatita este mai frecvent colestatică
d. Parotidita este cea mai frecventă manifestare clinică
e. Meningita nu se asociază întotdeauna cu manifestările salivare
7. Care referiri sunt adevărate cu privire la encefalita urliană
a. Forma precoce este autoimună
b. Evoluţia este benignă
c. Sunt posibile sechelele
d. Forma tardivă poate apărea la 2-4 luni de la debut
e. Uneori evoluţia este mortală
8. Care referiri sunt adevărate cu privire la profilaxia din oreion
a. Boala nu este vaccinabilă
b. Boala este vaccinabilă
c. Bolnavii se izolează datorită contagiozităţii mari
d. La contacţi se aplică chimioprofilaxie
e. Boala asigură imunitate protectoare şi durabilă
9. Care complicaţii sunt posibile după oreion
a. Parotidita cronică
b. Pancratita cronică
c. Artrita
d. Diabetul
e. Sterilitatea la bărbaţi
10. Ce măsuri se iau faţă de un bolnav cu oreion
a. Se izolează
b. Se vaccinează
c. Se administrează imunoglobuline
d. Se administrează simptomatice
e. Antialgice pentru orhită
RĂSPUNSURI
1.R=a,b,d,e
2.R=a,b,c,d,e
3.R=e
4. R=c,e
5.R=a,c,d,e
6.R=a,b,d,e
7.R=c,d,e
8.b,c,e
9. c,d,e
10. a,d,e