UNIVERSITATEA DE STIINDE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA-

FILIALA CALARASI

IERBAR

[Link] sef lucrari Student: Diana Mailat

Dr. Rodica Elena Culea Grupa a II a

2016
BURUIENI
PLANTE MEDICINALE
 Căpșun
Fragaria este un gen de plante cu flori din familia
Rosaceae, numite comun căpșuni din cauza fructelor
lor comestibile. Există peste 20 de specii și numeroși
hibrizi. Cele mai cunoscute căpșuni sunt căpșunul de
grădină (Fragaria ×ananassa).Ele cresc în solurile
fertile și de obicei se recoltează mai multe la un loc.

Florile sunt albe, cu 5-6 [Link] sunt false;

fructele adevarate sunt tari și se află în receptaculul
cărnos, aromat și de culoare roșie.

Căpșunul și plantele înrudite cu el sunt fructe bogate în

vitamine și zahăruri. Sunt tonice, gustoase și aromate și
au foarte multe proprietăți terapeutice: remineralizează
organismul, stimulează imunitatea naturala și funcțiile
hepatice, reglează tensiunea, au efect detoxifiant, scad
colesterolul și au foarte puține calorii. Căpșunile sunt
alcătuite din apă în proporție de 90%, și din zahar
5% având astfel un efect diuretic și depurativ. Aceasta
cantitate mică de zahar se eliberează lent în sânge și nu
duce la o creștere semnificativa a glicemiei, căpșunile
încadrându-se în categoria alimentelor cu indice
glicemic scăzut, din acest motiv, fructele sunt
recomandate diabeticilor.

Clasificare științifică Utilizare: ceai, arome, sirop.

Regn: Plantae Contraindicatii: Persoanele alergice trebuie sa evite

căpșunile sub orice formă!
Diviziune: Magnoliophyta
Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi
Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Rosales

Familie: Rosaceae

Subfamilie: Rosoideae

Trib: Potentilleae

Subtrib: Fragariinae[1]

Gen: Fragaria
 Gălbenele (Calendula officinalis) este o specie de
Calendula officinalis
plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40–
80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros
balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate
pretutindeni în România, fără să apară probleme de
climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia
compozitelor (Asteraceae).
Gălbenele se mai numesc și rujuliță, călinică, filimică,
ochi galben.
Compoziție chimică: saponozide triterpenice având
la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic:
carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten,
neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila,
violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc,
precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi
flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și
derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%),
substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine,
mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric,
miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic
substanțe proteice
Utilizare: În terapii medicinale, gălbenelele se
utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în
Clasificare științifică primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele.
Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în
Regn: Plantae tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice
și afecțiunile biliare. Principiile active din gălbenele
Diviziune: Magnoliophyta se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse
origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și
Clasă: Magnoliopsida arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor
care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia
Ordin: Asterales acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate.
Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe
Familie: Asteraceae cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este
util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și
Gen: Calendula ulcerului duodenal.
Specie: C. officinalis Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi
Nume binomial

Calendula officinalis
 Pătrunjel
Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este o plantă
erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru
rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate,
întrebuințate în alimentație și în medicina populară.
Poartă și denumirile de găgăuț, pătlăgele (pl.),
pătrunjică sau petersil. O leguminoasă.

Grecii antici considerau că această plantă unește lumea

viilor cu cea a morților

Utilizare: mancare, ceai, arome.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

Pătrunjel

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Apiales

Familie: Apiaceae

Gen: Petroselinum

Specii

 Petroselinum crispum
 Petroselinum neapolitanum

Chelidonium
 Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.),
cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi
sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut
după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul
se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt

actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare
galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie
până în septembrie. Fructul este o capsulă.

Utilizare: Acnee, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni

digestive, afecțiuni intestinale, afecțiunile splinei,
angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic,
arterioscleroză cerebrală, atonie vezicală, bătături,
blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente,
cataractă, catar bronșic, cancer, cancerul pielii și tumori
exteriorizate, calculoză biliară, cefalee, chelie, cheratită,
chisturi, chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită,
colesterol crescut, colici biliare, constipație atonă,
Clasificare științifică dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme
infecțioase, epidermofiție, faringită, febră intermitentă,
Regn: Plantae fibrom uterin, fistule, gastrită, greață, gută, hepatită
cronică, hepatită virală (A, B, C), herpes rebel bucal și
Diviziune: Magnoliophyta
genital, hipertensiune arterială, hipermetropie,
Clasă: Magnoliopsida hirsutism, icter, indigestie, infecții cronicizate ale pielii,
infecții genitale (cu papiloma-candidatrichomonas),
Subclasă: Magnoliidae infecții în gât, infecții intestinale, inflamații cronice ale
ochilor, inflamații intestinale, insomnie, insuficiență
Ordin: Papaverales cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare,
lupus, migrenă, migrenă biliară, negi, neliniște, nevroze,
Familie: Papaveraceae ochi obosiți, panarițiu, pancreatita, parazitoze
intestinale, pete pe cornee, pilozitate excesivă,
Gen: Chelidonium psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme
intestinale,tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate,
Nume binomial tuse spastică sau convulsivă, ulcer duodenal, ulcer
varicos (plăgi atone, vechi), ulcerații cronice ale
Chelidonium majus ochilor, vegetații veneriene.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

 Mentă
Menta (Mentha, din greacă: míntha) este un gen de
aproximativ 25-30 specii de plante (aromatice și unele
medicinale)[1] din familia Lamiaceae, răspândite la nivel
mondial, șapte în Australia, una în America de Nord și
celelalte în Europa și Asia; există și hibrizi. Face parte
dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice
precum cimbrul, cimbrișorul, măghiranul, salvia și
levănțica.
Denumire populara: Borsnită, broastil, brosnită, camfor,
diană, ferent, ghiazmă, giugiumă, ghintă, iarbă creață,
iarbă neagră, iasmă, izmă bătrânească, izmă bună, izmă
de gradină, izmă de leac, izmă de leș, mintă, mintă
creață, mintă moldovenească, mintă neagră, mintă de
gradină, nina de camfor, nintă, nintă rece, piperiță,
izmă,[2] voieștniță, menta broaștei, mentă creață, izmă
creață.

Utilizare: Speciile de mentă care se folosesc în

Mentha longifolia vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor
sălbatice nu au calitățile medicinale ale așa-numitei
Clasificare științifică "mente bune". Prin "mentă bună" se înțelege, de fapt, o
serie de trei specii de mentă (care la rândul lor au sute
Regn: Plantae de varietăți). Acestea sunt menta de apa (Mentha
aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau Mentha
Diviziune: Magnoliophyta spicata) și hibridul primelor două: menta pipărată
(Mentha piperita) care este cea mai folosită specie în
Clasă: Magnoliopsida prezent. În aceeași categorie amintim și menta creață
(Mentha crispa), menta franțuzească (Mentha
Ordin: Lamiales pulegium). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate.
În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de
Familie: Lamiaceae mentă, dar nu și invers. Ea are un gust puternic și
mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea
Gen: Mentha uscată. Ceaiul de mentă are efect calmant și stimulează
digestia.[4]

In cosmetica se spune ca menta reduce porii, vindeca acneea prin actiunea ei antiinflamatoare si
diminueaza excesul de sebum.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

 Păpădie

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee

din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate și cu
flori galbene grupate în capitule. Mai este numită și
buhă, băşina porcului, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea,
mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-
broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-
sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase,
gușa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-
găinilor sau pui-de-gâscă.
Utilizare: Rădăcina de păpădie se poate folosi sub
formă de decoct în afecțiuni hepato-biliare, iar părțile
aeriene intră în compoziția ceaiurilor depurative,
dietetice și [Link]ăvara se poate face
un sirop care are un gust foarte bun care este benefic
Clasificare științifică pentru sănătate după iarnă. Păpădia conține vitamine,
minerale și oligoelemente, frunzele de păpădie
Regn: Plantae
proaspete se folosesc sub formă de salate.
Diviziune: Magnoliophyta Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Asterales

Familie: Asteraceae

Gen: Taraxacum

Specie: T. officinale

Nume binomial

Taraxacum officinale
 Susai

Susai (Sonchus arvensis) este o buruiană perenă

policarpică cu drajoni, din familia Asteraceae
(Compositae), des întâlnită în semănături, culturile
timpurii de verdețuri și tufișuri, cu înmulțire prin
semințe și muguri radiculari, din care cauză se
stârpește cu greu.
Combaterea susaiului se face prin mai multe metode:
plivit, prășit, metoda epuizării, asolament cu ogor
negru, dezmiriștire, care este urmată de arături de
vară sau prin combatere chimică.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

Susai (Sonchus arvensis)

Clasificare științifică

Regn: Plantae

(neclasificat): Angiospermae

(neclasificat): Eudicotidae

(neclasificat): Asteridae

Ordin: Asterales

Familie: Asteraceae

Trib: Cichorieae

Gen: Sonchus

Specie: S. arvensis

Nume binomial

Sonchus arvensis
Chenopodium album (spanac salbatic)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Caryophyllales
Familia : Amaranthaceae
Genul : Chenopodium
Specia : Chenopodium album

Descriere : Este o buruiană comună în locurile de cultură ogoare, grădini etc.

Chenopidium album (spanac salbatic) este o buruiana anuala monoica, cu inmultire prin seminte, cu
multe forme. Radacina este pivotanta si puternica. Se intalneste pe orice tip de sol, dar prefera solurile
afanate, bogate in azot, humifere, de obicei lutoase si nisipoase.

Denumire populara: spanac salbatic, piciorul caprei, loboda porceasca.

Descriere: Tulpina are muchii tesite, verticala, ramificata si poate atinge o inaltime de 150 cm.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

 Ciumăfaie

Ciumăfaia (Datura stramonium) este o specie de plante

toxice din genul Datura, familia Solanaceae.

În cultura americană este folosită de mii de ani ca plantă

medicinală, ca de exemplu cu fumul de la frunze uscate
de ciumăfaie se alinau crizele de astm. Era folosită și ca
stupefiant de preoții Zuni din America de Nord la
slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu
zeii sau la identificarea hoților. Planta este adusă în
Europa ca să servească la prepararea alifiilor pentru
vrăjitoare. Datura mai era folosită în Europa ca
afrodiziac, iar în China și Peru se punea în bere. În
prezent se folosește datorită florilor frumoase ca plantă
de ornament, find frecvent confundată cu Brugmansia.
Toate părțile plantei in special semințele maronii-negre
sunt toxice.

Datura stramonium Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Subclasă: Asteridae

Ordin: Solanales

Familie: Solanaceae

Gen: Datura

Specie: D. stramonium
Solanum nigrum (zarna)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Solanales
Familia : Solanaceae
Genul : Solanum
Specia : Solanum nigrum

Descriere : Este o buruiană cu flori albe şi bacele negre, comună prin locurile grase, cultivată şi în jurul
locuinţelor omeneşti. Denumire populara : zarna.

In scop medicinal se utilizeaza partea aeriana a plantei, florile si fructele. In perioada de inflorire se
recolteaza frunzele si florile, se pun la uscat in strat subtire pe coli de hartie in locuri uscate, curate si bine
aerisite, la umbra. Produsul uscat se pastreaza in saculeti de hartie sau borcane inchise ermetic. Fructele
sunt comestibile doar daca nu sunt verzi, se pot folosi proaspete, se recolteaza dupa ce ajung la maturitate
si sunt bine coapte. Trebuie culese cu mare atentie deoarece daca ating hainele pateaza. Frunzele fragede
se folosesc si ele in gastronomie, sunt foarte bune in amestec cu alte [Link] punct de vedere medicinal
planta (mai exact partea superioara) este apreciata pentru continutul ei de substante active: vitamine,
aminoacizi, aspargina, taninuri, fitosteroli, alcaloizi, glicoalcaloizi, acid citric, substante saponine, caroten
sau provitamina A. De asemenea fructele coapte au vitamina C, zaharuri, tanin, acizi organici. Avand in
vedere aceste elemente componente se intelege de ce zarna este apreciata in medicina populara. Ea are
proprietati sedative, diuretice, analgezice, antiinflamatorii, emoliente, purgative, febrifuge si antispastice.
Poate fi utilizata sub forma de infuzie, decoct, pulbere sau tinctura.

Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi

 Troscot

Troscotul (Polygonum aviculare) este o plantă

erbacee anuală, din familia Polygonaceae, cunuscută
sub mai multe denumiri populare: hericică, iarba
găinilor, târșoacă, troscovă, troscoțel.

Plantă erbacee cu tulpina de obicei întinsă pe pământ

sau ascendentă, cu frunze mici, eliptice și flori
Troscot hermafrodite de culoare alb-roz sau verzui. Rădăcina
este pivotantă iar fructul o achenea. Este răspândită în
toate zonele țării, în locuri cultivate sau necultivate, la
Clasificare științifică
marginea drumurilor, a șanțurilor și în locuri virane.
Înflorește din mai și până în septembrie.
Regn: Plantae
Locul recoltarii: Comuna Gradistea, judetul Calarasi
Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Caryophyllales

Familie: Polygonaceae

Specie: Polygonum

Nume binomial

Polygonum aviculare