Sisteme structurale din beton [Link] de proiectare.
Ductilitatea structurilor din beton armat
Sisteme structurale din beton armat
Clădirile din beton armat pot fi clasificate într-unul din următoarele tipuri:
Sistem structural tip cadru: sistem structural in care incărcările verticale cât și cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spațiale
a căror contribuție la preluarea forței tăietoare la baza clădirii depășește 65% din forța tăietoare de bază.
Fig.1 Sistem structural tip cadru
Sistem structural dual: sistem structural în care încărcările verticale sunt preluate în
principal de cadre spațiale, în timp ce încărcările laterale sunt preluate parțial de sistemul în cadre și parțial de pereți structurali, individuali sau
cuplați. Sistemul poate avea două variante de realizare:
Sistem dual cu pereți predominanți: sistem dual în care contribuția pereților la preluarea forței tăietoare, la baza clădirii, depășește 50%
din forța tăietoare de bază.
Sistem dual cu cadre predominante: sistem dual în care contribuția cadrelor la preluarea forței tăietoare, la baza clădirii, depășește 50%
din forța tăietoare de bază.
Fig.2 Sistem structural tip dual
Sistem structural tip pereți: sistem structural in care pereții verticali, cuplați sau nu, preiau majoritatea incărcărilor verticale și
orizontale, contribuția acestora la preluarea forțelor tăietoare la baza clădirii depășind 65% din forța tăietoare de bază.
Fig.3 Sistem structural tip pereți
Sistem tip pendul inversat: Sistem in care peste 50% din masă este concentrată in treimea superioară a structurii sau la care disiparea de
energie se realizează in principal la baza unui singur element al clădirii. (ex hale parter cu stâlpi în consolă).
Fig.4 Sistem structural tip pendul inversat(hala parter cu stalpi in consolă)
Sistem flexibil la torsiune: sistemele fară rigiditate suficientă la torsiune de ansamblu de exemplu, sisteme structurale constand din cadre
flexibile combinate cu pereți concentrați in zona din centrul clădirii (sistem cu nucleu central dezvoltat pe o suprafață relativ mică).
Fig.5 Sistem flexibil la torsiune( castel apă)
Factori de comportare pentru acțiuni seismice orizontale
Factor de comportare este factorul utilizat pentru a reduce forțele corespunzătoare răspunsului elastic ținand cont de răspunsul neliniar al
structurii. Depinde de natura materialului structural, tipul de sistem structural și concepția de proiectare.
Valorile maxime ale factorului de comportare q, care intră in expresia spectrului de proiectare sunt date in Tabelul 5.1, in funcție de
capacitatea de disipare specifică tipului de structură.
Valoarea raportului ∝𝑢 ⁄∝1 se poate determina din calculul static neliniar ca valoare a raportului intre forța laterală capabilă a structurii și
forța laterală corespunzătoare atingerii capacității de rezistență in primul element al structurii. Acesta valoare a raportului ∝𝑢 ⁄∝1 se limitează
superior la 1,6.
Pentru cadre sau pentru structuri duale cu cadre preponderente:
- clădiri cu un nivel: 1,15
- clădiri cu mai multe niveluri și cu o singură deschidere: 1,25
- clădiri cu mai multe niveluri și mai multe deschideri: 1,35
Pentru sisteme cu pereți structurali și sisteme duale cu pereți preponderenți:
- structuri cu numai doi pereți in fiecare direcție: 1,00;
- structuri cu mai mulți pereți: 1,15;
- structuri cu pereți cuplați și structuri duale cu pereți preponderenți 1,25
Principii de proiectare
Capacitatea de disipare de [Link] de ductilitate
Indeplinirea cerințelor fundamentale se controlează prin verificările a două categorii de stări limită:
Starea limită ultimă, ULS, asociată cu ruperea elementelor structurale și alte forme de cedare care pot pune in pericol siguranța vieții
oamenilor.
Starea limită de serviciu, SLS, care are in vedere dezvoltarea degradărilor pană la un nivel.
Proiectarea seismică a construcțiilor de beton armat va asigura o capacitate adecvată de disipare de energie in regim de solicitare ciclică,
fără o reducere semnificativă a rezistenței la forțe orizontale și verticale. In acest scop se vor respecta cerințele și condițiile reammintite mai sus.
Structurile pentru clădiri se impart in două clase de ductilitate, clasa ductilitate inaltă (DCH) și clasa de ductilitate medie (DCM)
Structurile proiectate pentru DCH au ductilitate de ansamblu și locală superioară celor proiectate pentru DCM. Pentru a reduce cerințele
de ductilitate, structurile din clasa de ductilitate medie vor fi dotate cu o capacitate de rezistență superioară structurilor din prima clasă.
In anumite situații, structurile de clădiri se pot proiecta pentru o capacitate minimală de disipare a energiei seismice prin deformatii
plastice ( de ductilitate), cu o creștere corespunzătoare a capacității de rezistență la forțe laterale. Clădirile astfel proiectate fac parte din clasa de
ductilitate joasă (DCL).