VIRUSUL RABIC

Virusul reprezinta particule cu organizare rudimentara situate

la limita dintre materia vie si cea [Link] au metabolism propriu
si sunt multiplicate numai in celula-gazda.

Clasificare:-dupa tipul de acid nucleic,Virusurile pot

fii:adenovirusuri sau ribovirusuri;dupa organismul parazitat pot
fii:vegetale,animale,umane;si nu in ultimul rand dupa substrat,iar
ca exemplu putem lua virusul rabic care ataca celulele nervoase.

Virusul rabic,este un virus neurotrop din genul

LYSSAVIRIDAE,familia RHABDOVIRIDAE,si se gaseste in saliva
animalelor infectate.

Bolile produse de virusi se numesc Viroze,si putem lua ca

exemplu Turbarea,Varicela Hepatita,SIDA,etc..

Virusul rabic este un virus mare, in forma de glont (180/70

nm) invelit intr-o membrana lipoproteica. In natura este gazduit
de numeroase mamifere la care determina o boala mortala, Rabia,
virusul putand fi depistat in creier, saliva, urina, sange. Numai
unele specii de lilieci fac infectia inaparenta cu multiplicarea
virusului in glandele salivare. Rabia sau turbarea este contractata
de om prin muscatura animalelor bolnave (caini, pisici, lupi, vulpi)
sau prin plagi zgariate si contaminate cu saliva acestor animale.
Rar, rabia este contractata prin inhalare de aerosoli in pesteri care
adapostesc lilieci infectati. Incubatia bolii este de 216 saptamani
(in medie 23 saptamani), mai scurta in plagile grave sau ale
extremitatii cefalice. Initial pacientii au febra, cefalee, stare de rau.
Progresiv se instaleaza nervozitate, senzatii anormale la poarta de
intrare, semne de hiperexcitatie simpatica (midriaza, lacrimare,
hipersalivatie, transpiratie). Deglutitia declanseaza spasme
dureroase ale faringelui. De aceea bolnavii evita deglutitia, saliva
se scurge din gura si au teama de apa (hidrofobie).Urmeaza o
stare de hiperexcitatie cu crize convulsive. Dupa 3 5 zile de la
debut, leziunile centrilor bulbari, respirator si circulator,
determina insuficienta respiratorie si colaps care duc la deces.

Virusul rabic e unul din cei mai cunoscuti virusi. Din fericire,
prin vaccinare activa si programe de eradicare, s-au inregistrat
doar 3 cazuri de rabie la om in Statele Unite in 2006, desi 45.000
de oameni au fost expusi la virus si au necesitat vaccinare si
injectii cu anticorpi. Cu toate acestea, in alte parti ale lumii,
cazurile de infectie cu virusul rabic sunt mult mai multe, iar
numarul de decese survenite, mult mai mare. Pe plan mondial o
persoana moare de rabie la fiecare 10 minute.

Cei care sunt in pericol, sunt oamenii care lucreaza in

vecinatate sau au contacte cu lumea salbatica. Medicii veterinari si
turistii se afla la cel mai inalt nivel de risc de a fi contaminati. Din
fericire, exista un vaccin disponibil pentru a-i proteja pe cei aflati
in pericol foarte mare. Animalele domestice care vin in contact cu
lumea salbatica si nu sunt vaccinate se afla la un nivel mai mare
de risc sa fie contaminate. Desi riscul de a veni in contact cu virusul
este foarte scazut, el totusi exista. Datorita deplasarii
transportatorilor exista intotdeauna un risc de infectie.

Transmiterea bolii se intampla aproape intotdeauna ca

rezultat al faptului ca un animal infectat musca unul neinfectat de
virus. Sconcsii, ratonii, vulpile, coiotii si liliecii sunt animalele care
au sansele cele mai mari sa transmita virusul.

S-au inregistrat cateva cazuri de infectie care au rezultat din

raspandirea de substante infectioase in pesterile unde locuiesc un
numar mare de lilieci infectati. Virusul rabic nu traieste foarte
mult independent de gazda si ramane viabil in corpul animalului
infectat pentru mai putin de 24 de ore. Virusul rabiei este
raspandit in grade ridicate in saliva. Cu toate acestea, faptul de a fi
infectat cu virusul rabic nu inseamna neaparat ca animalul
muscat (sau omul) va fi infectat. S-a speculat ca numai in jur de
15% din oamenii expusi vor contracta boala. Oamenii, pisicile si
cainii sunt doar susceptibili de boala intr-o oarecare masura.

Prima este faza incipienta si dureaza de obicei 2-3 zile la

caini. Aprehensiune, nervozitate, anxietate, izolare si febra pot fi
intalnite. Animalele prietenoase pot deveni timide si irascibile si
pot avea apucaturi neasteptate, in timp ce animalele agresive pot
deveni afectuoase si docile. Majoritatea animalelor vor linge
constant locul muscaturii. La pisici, faza incipienta dureaza numai
1-2 zile si ele de obicei manifesta mai multe junghiuri de febra si
un comportament mai schimbator decat cainii.

Dupa intrarea in contact cu virusul, animalul infectat poate

parcurge una sau mai multe etape. In cazul celor mai multe
animale, virusul se va raspandi prin nervii animalului infectat
pana la creier. Virusul se misca relativ incet si timpul mediu de
incubatie de la expunere pana la afectarea creierului este intre 3 si
8 saptamani la caini, intre 2 si 6 saptamani la pisici si intre 3 si 6
saptamani la oameni. Cu toate acestea, s-au inregistrat perioade
lungi de incubatie 6 saptamani la caini si 12 saptamani la
 oameni. Dupa ce virusul ajunge la creier, se indreapta apoi catre
glandele salivare unde se va putea imprastia printr-o muscatura.
Dupa ce virusul ajunge la creier animalul va trece prin una, doua
sau prin toate cele trei etape diferite.

De la faza incipienta, animalele pot intra in faza turbarii; pisicile sunt

predispuse sa dezvolte aceasta stare. Faza turbarii dureaza la caini de
obicei 1-7 zile. Animalele devin nelinistite si irascibile si raspund in mai
mare masura la stimuli auditivi si vizuali. Pe masura ce devin mai
nelinistite, ele incep sa hoinareasca si sa devina si mai agresive. In custi,
cainii pot musca si ataca ingraditurile. Animalele vor deveni
dezorientate, pot deveni tepene si chiar pot muri.

Animalele pot intra in faza paralitica, fie dupa etapa incipienta, fie
dupa cea a turbarii. Faza paralitica se dezvolta de obicei intre 2-4 zile
dupa aparitia primelor semne. Nervii care afecteaza capul si gatul sunt
primii implicati, si animalele pot incepe sa saliveze ca urmare a
incapacitatii de a inghiti. Respiratia chinuita si falca deschisa pot
aparea ca urmare a faptului ca diafragma si nervii faciali devin treptat
paralizati. Animalele pot scoate sunete inabusite si multi proprietari
cred ca se afla ceva in gatul animalului. Animalul va slabi si nu va mai
putea respira si va muri.

Diagnosticul se face exclusiv prin circumstantele clinico-

epidemiologice. Confirmarea se face prin examenul creierului.
Microscopia depisteaza in neuroni incluziile virusului rabic cunoscute
sub numele de corpusculi Babes-Negri.

Ca si masura medico-sanitara,plaga va fii spalata imediat cu apa si

sapun, infiltratie locala cu imunoglobulina umana antirabica (in lipsa
serului antirabic hiperimun heterolog) pentru indepartarea si respectiv
neutralizarea locala a virusului. Daca animalul muscator este
necunoscut sau i-a fost confirmat diagnosticul de rabie, se procedeaza
la vaccinarea antirabica.

Nu exista un tratament;odata ce boala se dezvolta la oameni,moartea e

aproape [Link] cativa oameni au supravietuit rabiei dupa o
ingrijire medicala foarte intensa.S-au inregistrat si cateva cazuri de
caini care au supravietuit,dar acestea sunt foarte rare.

In schimb,vaccinarea este cea mai buna metoda de a preveni

infectarea,iar animalele vaccinate in mod corespunzator,au avut putine
sanse de a contracta boala. Vaccinul impotriva rabiei,este obligatoriu in
toate [Link] de asemenea si o serie de vaccinuri care pot fii
folosite pentru a vaccina oamenii cu risc ridicat de infectie;cat si
vaccinuri disponibile pentru animale mari.

Ca si concluzie,toate animalele cu sange cald risca sa contracteze

virusul rabic;cu toate ca unele specii sunt mult mai rezistente decat
[Link] virusului se face aproape intotdeauna prin
muscatura de la un animal [Link] o diversitate de simptome,si
odata contractat acest virus,nu exista nici un remediu,moartea fiind
aproape intotdeauna episodul final.

In timp ce cazurile de infectie la oameni sunt foarte rare,riscul

contractarii virusului si efectele bolii fac esentiale luarea unor masuri
de precautie;boala fiind prevenita prin vaccinare.