CAPITOLUL I

BASMUL DEFINITIE , TIPURI

Limba i literatura romn alturi de celelalte obiecte de nvmnt, ofer numeroase

prilejuri de dezvoltare a capacitii creatoare. Ea poate ajuta mai ales la mbogirea forei de
exprimare, la realizarea unor valori estetice literare i la dobndirea unor principii i deprinderi
de creativitate, comune i altor domenii.

(Educaia prin arta i literatura- D. Salade i R. Ciurea)

Literatura, n general, i literatura pentru copii, n special, este o forma de cunoatere prin
intermediul imaginii artistice, respingnd schematismul de orice fel. Ea reflect realitatea prin
intermediul imaginilor concret-senzoriale, relevabile n contiina noastra cu ajutorul forei
expresive a cuvintelorLimbajul n literatur nu este un simplu instrument sau vehicul, ci o
structur n care scriitorul ngroap att propria sa conceptie, ct i pe cea a lumii. ( Nivele
estetice [Link])

n ceea ce privete originea, literatura pentru copii i trage seva (asemeni literaturii
frumoase n ansamblul ei) din creaiile populare orale care, la randul lor, au fost mai trziu sursa
de inspiraie pentru literatura cult. La izvoarele literaturii populare s-au adpostit unii dintre cei
mai reprezentativi scriitori ai nostri: Ion Neculce O sam de cuvinte; Petre Ispirescu
Legendele sau Basmele rumnilor; Ion Creang Poveti, Amintiri, Povestiri; Mihai
Eminescu Ft-Frumos din lacrim ,Clin Nebunul; Ioan Slavici Floria din codru,
Pcal n satul lui.

Creaia literar cunoate cteva genuri deosebit de atrgtoare pentru copii. Doinele,
baladele, legendele, basmele, povetile, snoavele, ghicitorile, proverbele sunt comori artistice
nepreuite. Printre ele, basmul ocup un loc foarte important n activitile instructiv-educative
desfurate n grdina de copii.

Din cele mai vechi timpuri ,basmul a ncntat copilria attor generaii. El a fcut s
vibreze inimile asculttorilor cu sentimente de iubire, de dreptate, de adevr, el a exprimat
ntotdeauna nzuinele popoarelor pentru o viaa mai bun, mai fericit.

1
 Termenul de basm provine din slava veche (basna) i nseamn nscocire,
scorneal. Este, alturi de povestire, snoav i legend, una dintre cele mai vechi specii ale
literaturii orale, semnalat nc din Antichitate, rspndit ntr-un numr enorm de variante la
toate popoarele.

Basmul desemneaz o specie a epicii populare i culte, n proz, mai rar n versuri, n care
personaje imaginare (zne, regi) traverseaz ntamplari fantastice i n care forele binelui
triumf ntotdeauna asupra rului. Criticul literar [Link] n lucrarea Estetica basmului
numea basmul oglindire a vieii n moduri fabuloase. Indiferent de tip, basmul se difereniaz
de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea c prezint evenimente i personaje ce
posed caracteristici supranaturale, fr a pretinde c acestea sunt reale sau seamn cu
realitatea, miraculosul din basme purtnd , astfel, numele de fabulous i reprezentnd, de fapt,
un fantastic convenional, previzibil, ce vine n contrast cu fantasticul autentic modern, unde
desfurarea epic i fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite i se manifest n
realitatea cotidian, drept o continuare a ei.

Definirea basmului subliniaz ca not caracteristic prezena miraculosului , fantasticului,

deci desfurarea epic a acesteia cuprinde ntmplri supranaturale. Prin urmare, definirea
basmului ilustreaz complexitatea valoric a acestuia, larga lui rspndire i receptare: Basmul
e un gen vast, depind cu mult romanul, fiind mitologie etica, stiinca, observaie morala etc.
Caracteristica lui este c eroii nu sunt numai oameni, ci i anume fiine himerice, animale
Fiinele neomeneti din basm au psihologia lor misterioas. Ele comunic cu omul, dar nu sunt
oameni. Cnd dintr-o naraiune lipsesc aceti eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul.
([Link]-Estetica basmului)

Despre originea basmului au existat mai multe teorii, mai importante fiind:teoria
mitologic, teoria antropologic, teoria ritualist i teoria [Link], istoria sacr, nscris
n timpul circular, reversibil i recuperabil, vorbete despre zei, despre fiine fantastice, cu
abiliti pentru cltorii cosmice i terestre. Basmul induce i idea de lume repetabil, existena
n tipare arhaice, atemporale, nc de la nceputurile nceputurilor. Unele gesturi sunt magice
cum ar fi scuipatul de trei ori n urm. Plantele pot adposti copii: un dafin are n el o fat care

2
iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii alearg dup carne de om sau o miros
de departe cnd se ntorc acas i arunc buzduganul de la distan.

Relaia dintre basm i mit a fost stabilit de Fraii Grimm, de Wesselski i de V.I. Propp:
basmul are ca surs cert de inspiraie mitul, iar cele dou specii au existat de la nceput la
popoarele arhaice, uneori confundndu-se. Cu timpul ns, mitul a pierdut importana pe care o
avea, prin degradarea sacrului i transformarea lui n profan, zeii i eroii mitici fiind nlcuii cu
personaje umane, cu pureri nc supranaturale, n basmul fantastic sau cu personaje comune, n
cel nuvelistic. Pe aceast pant a desacralizrii, zeitatea suprem a pdurii devine Strmb-
Lemne, adic un personaj cu puteri specific mediului n care triete; un zeu ca Thor din
mitologia scandinav, foarte butor, devine Setil; zeul Ubicuu, uriaul care paete de pe un
munte pe altul, devine Munte-Vnat. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de
originea multipl, de influenele reciproce, ca i de structurarea unei tipologii coerente a acestei
specii literare.

Specia basmului este prezentat n literatura popular i cea cult, din timpuri foarte vechi
i pn astzi, n opere de o valoare excepional. Amintesc doar cteva nume ale celor mai
remarcabili culegtori de basme din folclor:

I. Culegtori romni: Petre Ispirescu, Ion Pop-Reteganul, Gh. Dem. Teodorescu,

Ovidiu Brlea.

II. Culegtori i creatori:

1) n literatura romn: Ion Creang, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Alexandru Vlahu,
Barbu St. Delavrancea , Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, I.C. Vissarion.
2) n literatura universal: Ch. Perrault, Fraii Grimm, [Link]. Andersen, [Link] ,
[Link], [Link], [Link], T. Storm, C. Sandburg, [Link] Saint-Exupery, S.
Lagerloff.

Tema general a basmului este lupta dintre bine i ru, concretizat ns diferit, ca lupta
ntre dreptate i nedreptate, adevr i minciun, curaj i laitate, buntate i rutate, hrnicie i
lene, generozitate i egoism etc. Adeseori tema basmului se sprijin pe conflictul cauzat de

3
inegalitaile sociale, pe contrastul dintre bogaie i saracie, dintre harnicie i lene, dintre modestie
i ngmfare, viclenie i cinste, sfrind cu victoria binelui asupra rului. Afirmnd victoria
binelui asupra rului, basmele nfieaz plastic cele mai frumoase nsuiri ale poporului. i
tocmai pentru c basmul oglindete, fie i numai n imagini simbolice,sentimente adevrate ci
caliti reale, el triete de milenii, fr s-i piard fora dttoare de via.

Dintre motivele frecvent ntalnite n basm s-ar putea enumera:

- Existena uman limitat n timp (Tineree fr btranee i via fr de moarte);

- Paternitatea (Ion Ft-Frumos);
- Mama vitreg (Fata babei i fata mosneagului, Naramza cea frumoas,
Cerbuleul, Alb-ca-Zpada, Cenureasa);
- Eliberarea astrelor (Drgan Cenu);
- mplinirea unui legmant, a unei meniri (Ursitorile, Frumoasa cea adormit);
- Iubirea (Cerbuleul, Fata din Dafin).

Mesajul fundamental al basmului este victoria binelui asupra rului:Petrecerile i

chefurile inur trei sptmni, dup legea domnilor -a-mprailor. n mijlocul veseliei, mireasa
i fratele ei se rugar de iertarea roabei viclene, c destul pedeaps era pentru ea s-i vaz
ielele rupte i s stea la-nchisoare Pedepsirea roabei necinstite,rele, ambiioase, crude este pe
masura faptelor sale. Aezarea ntr-o puternic antitez a valorilor binelui i ale rului ofer
modele de inut moral, contribuie la crearea unei atmosfere pline de optimism.

Subiectul basmului se organizeaz gradat, cu ajutorul repetiiei. Astfel, ncercrile la care

este supus personajul principal sunt, de obicei, trei, apte, nou etc., fiecare de o dificultate
sporit i evideniindu-i o nou trstur. Prin folosirea repetiiei se realizeaz i o ncetinire a
ritmului aciunii, lsnd timp pentru reflecie.

Presonajele sunt de vrst, sex, stare social, structur etic diferite, reale sau fantastice,
miraculoase, dar construite n esen dup aceleai modele. Frumuseea fizic se armonizeaz cu
marile valori etice, iar infirmitatea fizic, urenia, cu defectele morale. Sunt liniare, au o singur

4
trstura de caracter dominant pe toata durata aciunii. Ele devin simboluri ale binelui sau ale
rului, ale frumosului sau ale urtului; sau fora modelului, fiind purttoarele mesajului.

Naraiunea basmului, mpletind miraculosul , fantasticul cu realul, se structureaz ntr-un

anumit tipar compoziional.

Timpul desfurrii aciunii are fie valori arhaice, fie fabuloase, toate aduse ntr-un etern
prezent. Curgerea lui are alte ritmuri dect cele fireti, sunt posibile ntoarceri n trecut, opriri ale
prezentului, triri n viitor. Aceste valori ilustreaz aspiraiile omului de a nvinge o categorie
obiectiv a existenei.

Spatiul este alcatuit fie din elemente reale reorganizate intr-o modalitate noua, specifica
basmului, fie din elemente fantastice ca:taramul celalalt sau codrul de arama.

Caracteristice sunt formulele traditionale consacrate,introductive, mediane si finale ale

basmului care marcheaza structura subiectului.

Formulele introductive au ca scop prezentarea altor valori ale timpului si ale spatiului,
desprinderea din logica realului.

[Link] de timp. Cea mai simpla formula introductiva sau initiala a basmului este :A
fost (era)odata. Aceasta formula constata existenta unor personaje si totodata le plaseaza
in timp. O alta formula initiala se formeaza prin adaugarea unui nou element(ca
niciodata) care subliniaza caracterul unic al faptelor [Link] formule sunt realizate
prin proza ritmata si cuprind numeroase elemente pline de umor :A fost odata ca
niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita
micsunele.(Tinerete fara batranete si viata fara de moarte)

[Link] de [Link] desfasurarii actiunii este amplu:Intr-o imparatie, undeva-

ntr-o tara, traia un imparat, A fost odata in lumea mare doi frati.

Formulele mediane subliniaza principalele moment ale actiunii , facand legatura dintre
doua segmente importante ale basmului: atrage atentia ascultatorului ca protagonistul mai
are de traversat obstacole si de parcurs greutati. Acestea pot fi:

- Formule mediane externe:

5
 a)formule prin care se urmareste trezirea curiozitatii ascultatorilor:Si se duse, si se duse
Fat-Frumos cale lunga departata care de aici inainte sa gateste, basmul mai frumos
graieste;

b)formule prin care se verifica atentia ascultatorilor prin pronuntarea unor cuvinte la care
ascultatorii trebuie sa raspunda printr-un alt cuvant :cont-os, leves-supa etc;

c)formule de trecere:Amu sa ne intoarcem iar la palatul imparatesc.

- Formule mediane interne. Aceste formule sunt legate in mod organic de anumite
elemente esentiale ale basmului si au fost grupate astfel:

a) formule prin care se definesc unele trasaturi ale personajelor basmului:Imparatul avea
o fata frumoasa ca un luceafar, incat la soare te puteai uita, dar la ea ba;

b) formule care definesc diferite actiuni ale personajului basmului:Fat-Frumos incaleca

pe un cal si se duse, si se duse, zi de vara pana-n seara, cale lunga sa-i ajunga;

c) formule care apartin dialogului (expresii tipice folosite de personajele basmului):Sa

ne luptam, in sabii sa ne taiem, ori sa ne prindem frati de cruce?;

d) formule magice cu ajutorul carora se declanseaza actiunile ajutoarelor eroilor. In

basm, aceste formule apar fie sub influenta ulterioara a descantecului, fie independent de
descantec:Deschite-te, dafin verde,\ Sa iasa fata curate,\ De soare nevazuta,\ De vant
nebatuta,\ De ploaie neudata\...;

e) formulele mediane care contin elemente caracteristice pentru formulele initiale:Intr-o

padure indepartata, de picior de om necalcata, nimeri flacaul peste un copac mare.

Formulele finale urmaresc readucerea cititorului din planul fantastic al desfasurarii actiunii
in cel real. Printr-o usoara ironie, prin tonul ei de gluma, de parodie, formula finala destrama
lumea de basm: Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa.;Si-am incalecat pe-o
capsuna\ Si v-am spus o mare minciuna. Basmul romanesc ne ofera o gama foarte variata de
formule traditionale finale. Cea mai frecventa este formula prin care povestitorul isi informeaza
cititorul asupra participarii sale la ospatul imparatesc(nunta) , moment final tipic pentru basmele
noastre:S-am fost si eu acolo, s-am baut, s-am mancat, s-am jucat

6
 Dupa caracteristicile personajelor, specificul si tematica actiunii, predominant elementelor
miraculoase sau a aspectelor concrete de viata, basmele se clasifica in:

- basme fantastice, cele mai semnificative si mai raspandite, desprinse de regula din
mit, cu o pregnanta a fenomenelor miraculoase;
- basme animaliere, avand ca protagonisti animalele si prezinta un caracter alegoric;
- basme nuvelistice, avand ca punct de pornire snoava, in naratiune semnalandu-se o
puternica insertie a aspectelor reale, concrete de viata.

Dupa autor, basmele pot fi:

- populare, creatie a colectivitatii anonime;

- culte, creatie a unui autor cunoscut.

Basmul fantastic. Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme indepartata, in

illo tempore, cand a umblat Dumnazau cu Sfantu Patru pa Pamant, cand erau viteji cu uriesi,
adica intr-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute intr-un timp atat de indepartat si
insondabil chiar cu perceptia omului modern, exista acceptiunea: nu credea nimenea, toata
lumea vede ca-s bazme de pierdut vremea, poate copiii astia mai mici cred c-asa a fost.
Insertia in timpul mitic este data de formulele initiale si finale, care fixeaza timpul narativ in care
proiecteaza actiunea, iar la sfarsit inchide aceasta bucla temporal, prin revenirea in timpul real.
Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive si dezvoltate, precizand atitudinea
naratorului fata de faptele povestite si caracterul lor miraculous, aproape paradoxal, dar toate au
ca nucleu precizarea de ordin temporal:A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar povesti
de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau infratindu-
se (Petre Ispirescu)

Formulele mediane mentin discursul narativ in acelasi timp al fabulei, facand conexiunea
intre secventele narative, aratand durata, continuitatea , deplasarea fara sfarsit: Si se luptara/ Si
se luptara,/ Zi de vara pana seara sau Zi de vara? Pana seara,/ Cale lunga,/ Sa-i ajunga.

7
 In basmul fantastic, eroul numit Fat-Frumos (care o cauta pe Ileana Cosanzeana),
Tugulea, Praslea cel Voinic, Greuceanu, Piparus, Mazaran,suporta rigorile unor incercari
complicate, de multe ori initiatice: este pus sa treaca dincolo de o padure, de un animal fantastic
sau fictiv. Apoi eroul isi alege armele si vehiculele necesare pentru a strabate lumea. Cel mai
adesea este folosit calul inaripat , hranit fie cu jaratic, fie cu roua. Pentru a localiza cauza
determinanta de rau, eroul apeleaza la personaje adjuvant, de obicei episodice, cum sunt: Sfanta
Miercuri, Sfanta Vineri, Sfanta Duminica, tovarasii nazdravani sau la animale ajutatoare, ca
regina albinelor, a furnicilor. Obiectele nazdravane sunt capabile sa ridice paduri in calea
urmaritorilor, sa invoce spirite, sa faca raurile sa se umfle. Eroul, de regula singurul personaj
principal al basmului, protagonistul, intalneste in drumul sau, o serie de personaje negative,
antagoniste, cum sunt:balaurii , zmeii, Spanul, Muma Padurii, ghionoaia, Scorpia, intrupari ale
raului care trebuie invinse. Protagonistul se confrunta in lupta dreapta cu adversarul, il invinge si
pleaca spre casa ori este supus unor probe initiatice: trecerea unei ape, proba mancarii, aducerea
unor obiecte pretioase sau a unei fete de imparat, a unei zane. Finalul basmului este inchis,
aproape mereu acelasi: eroul se casatoreste cu fata de imparat si devine, la randul lui, imparat,
incheind astfel un ciclu initiatic, pe care el nu-l va mai repeta, ci un alt erou care, in alt basm, va
relua scenariul narativ.

Basmul animalier. Copiii de varsta prescolara si scolarii mici manifesta o preferinta

deosebita pentru basmele cu animale. Cum se explica aceasta preferinta? Animalele prezinta
pentru copii o lume cu un farmec deosebit, cu o galerie de personaje tipice, apropiate din acest
punct de vedere de eroii fabulelor. Lupul este lacom si crud, dar poate fi pacalit usor datorita
prostiei lui. Vulpea e rea si sireata, dar uneori tocmai din aceasta siretenie i se trage pieirea.
Cocosul e vesnic treaz in fata primejdiei si gata de lupta, iar iepurele e cumsecade, dar fricos si
neandemanatic.

Firea acestor personaje este mai usor de inteles de cei mici, conflictele, simple si ele sunt
mai accesibile. Trasaturile sufletesti sunt elementare si polarizate spre extreme: bunatate sau
rautate,prostie sau desteptaciune, omenie sau faradelege; sentimentele la fel: bucurie sau tristete,
dragoste sau ura. Asa cum personajele sunt fixate prin una sau doua trasaturi dominante,

8
actiunile sunt si ele reduse la cateva episoade simple, care se repeta de obicei fara o modificare
esentiala.

Basmele cu animale redau aspect din viata reala, aspecte elementare dar si fictive si ele
reprezinta oarecum un abecedar al conflictelor si sentimentelor omenesti. De aceea ele sunt
apropiate de puterea de intelegere a copiilor mici. Acestia nu pot urmari firul lung si complicat al
basmelor cu numeroase elemente fantastice cu actiuni si conflicte complicate. De multe ori
simbolul atat de subtil al personajelor si actiunilor din basme ramane neinteles pentru ei,
vrajitoarele, zmeii si balaurii ii inspaimanta fara ca ei sa se poata apara.

Basmul nuvelistic este o naratiune cu caracte general, in care evolutia eroului este
urmarita din copilarie pana la o varsta a implinirii in viata. Din om simplu, el ajunge imparat sau
dobandeste alte mariri. Eroul combina, in acest tip de basm, inteligenta cu viclenia, reusind in
cele din urma sa depaseasca orice intamplare potrivnica. Din punct de vedere al vechimii, basmul
nuvelistic este mai recent decat basmul fantastic, marcand si o anume demitizare a personajului,
care este ales din lumea comuna. In literature romana, basme nuvelistice populare sunt cele cu
Pacala, Baiet Sarac.

Basmul popular. Parte a memoriei colective, aceea ce Jung numeste inconstient

colectiv, basmul popular povesteste peripetii fantastice din care se desprinde conceptia de viata
a poporului. Creatie a unui autor necunoscut, basmul popular este in acelasi timp poezia
dorintelor implinite pentru ca tot ce nu este posibil in lumea reala devine realizabil in basm.

Basmul popular isi are punctul de plecare in realitate pe care o transforma in suprareal.
Spatiul si timpul sunt nedeterminate. Intamplarile se desfasoara intr-o anumita ordine: o situatie
initiala de echilibru ( un crai are trei feciori),un eveniment sau mai multe care deregleaza
echilibrul initial (imparatul are nevoie de un mostenitor), refacerea echilibrului prin rasplata
eroului. Motivul basmului popular este specific: imparatul are trei feciori, calatoria este initiatica,
motivul celor trei probe. Formulele de inceput(A fost odata ca niciodata), mediane(ca
cuvantul din poveste, inainte mult mai este) si finale (S-am incalecat pe-o sa, si v-am spus
povestea asa) sunt specific basmului popular.

9
 In numeroasele peripetii din basmul popular, intimplarile fantastice se impletesc cu faptele
reale asemanatoare celor din viata. Lupta lui Greuceanu cu toate primejdiile se face prin
eliberarea soarelui si a lunei, a caror lumina usureaza viata oamenilor ( in basm e, desigur, un
simbol). Faptele reale din basmul Greuceanul pot fi si uneltirile sfetnicului imparatului
impotriva lui Greuceanu si faptul ca acesta face drumul catre imparatie intr-o caruta, trimitand
inainte pe fratele sau sa-l vesteasca pe imparat, precum si casatoria cu fata imparatului. Dar sunt
numeroase si elementele fantastice: metamorfoza lui Greuceanu in porumbel, in musca si apoi in
buzdugan, precum si faptul ca el poate tine soarele in mana dreapta si luna in mana stanga. Tot
din sfera fantasticului sunt zmeii si zmeoaicelecele tinere, care se prefac una intr-un par cu pere
de aur, alta intr-o gradina cu flori frumoase si cu apa limpede si rece, zmeoaica batrana care
inghite chipul de fier al lui Greuceanu, inrosit in foc.

Criticul literar [Link] imparte personajele basmului in urmatoarele categorii:

raufacatorii , ajutoarele ce-l insotesc pe eroul principal si donatorii care ii ofera personajului ceva
care-l va ajuta la un moment dat sa depaseasca un impas.

Stilul basmului popular se caracterizeaza prin oralitate, spontaneitate realizate prin mai
multe mijloace artistice: cuvinte si expresii populare (ajunse vremea la namiezi, mersera pana
li se infurci calea); forme specifice graiului popular (trantandu-mi-l, fii-mi milostiv);
regionalisme; structuri anacolute; folosirea vocabularului, a mijloacelor de exprimare a
afectivitatii interjectiilor si a exclamatiilor; structuri elitice, formule receptive si tautologice.

Limbajul basmului se caracterizeaza prin energia si simplitatea expresivitatii; este o limba

simpla, vorbita de popor cu expresii semnificative: incalecai p-o sa, d-aia isi istetea
loviturile, se oprira si poposira. Nu lipsesc nici proverbe sau zicatori: Nu toate mustele fac
miere. Expresiile folosite sunt cele specifice lumii satului dar incarcate de figure de stil.

Basmul cult. Paralel cu eforturile de fixare in scris a basmului popular, apare basmul cult,
care preia motivele si tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegatorii de folclor devin
povestitori, ca in cazul lui Petre Ispirescu, care actualizeaza si recreeaza basmul, pastrand
functiile principale, formule fixe, oralitatea , anumite expresii, dar adaugand o tenta usor
moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasca. Scritorii devin ei insisi autori de basme,

10
cunoscuti fiind Ion Creanga, Mihai Eminescu, [Link], Alexandru Odobescu, Nicolae
Filimon, Ioan Slavici, Barbu [Link], Mihail Sadoveanu.

Basmul cult, implicit printr-o insertie expresiva specifica stilului marilor scriitori, isi
armonizeaza structurile narrative, dobandind unitate si fluent discursive, preluand viziunea
scriitorului si integrand teme si motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respecta, de
regula, structura si tipologia basmului popular, dar poate aduce modificari ale viziunii
naratorului, alternand persoana a treia cu persoana intai si a doua, creand o comunicare mai
drecta cu cititorul si dand uneori o nuanta subiectiva a expunerii faptelor. In acelasi timp, se pot
identifica particularitati ale stilului, modalitati portretistice si motive proprii autorului in
scenariul basmului, care ii confera originalitate si atractivitate. Mihai Eminescu face, de pilda, in
Fat-Frumos din lacrima, numeroase popasuri descriptive, in care se recunoaste natura
eminesciana din poazie, iar Ion Creanga exceleaza prin arta dialogului si prin oralitatea specifica
intregii sale opere, data de o continua schimbare a planurilor narative intre autor si cititor si prin
selectia expresiilor populare strict adecvate respectivelor secvente narative. Personajele
dobandesc si ele particularitati comune universului operei: Fat-Frumos din lacrima este un
personaj romantic tentat de atractia absolutului si de aventura, in timp ce Harap-Alb este un Nica
a Petrei ghinionist, usor de pacalit, insa mai norocos decat acesta, pentru ca, urmarind linia
narativa a basmului, iese in cele din urma din incurcatura. Personajele din basmele lui Caragiale
au ceva din Canuta, om sucit,pastrand comicul situatiilor in care se afla [Link] pregnant
conturate, personajele ofera si prilejul observatiei psihologice, fiind mai reflexive decat
personajul basmului popular, uneori dilematice, inclinate catre conflicte launtrice, motivandu-si
actiunile prin sentimente puternice, mai putin conventionale.

Basmul cult estompeaza de cele mai multe ori miraculosul si fantasitcul, dandu-le o mai
mare verosimilitate si in acelasi timp reduce caracterul conventional al unor secvente narative,
adaugandu-le semnificatii si efecte specific literaturii culte.

11
 Basmul romanesc se bucura de o mare apreciere din partea celor mai buni cunoscatori ai
folclorului universal, datorita diversitatii sale tematice si bogatiei de sentimente profund
omenesti de care sunt animate eroii sai.

Petre Ispirescu este unul dintre primii povestori de basme. Prima sa culegere, care apare in
1872, este semnata cu modestie:Un culegator tipograf. In aceasta culegere, Ispirescu
mentioneaza locul si persoana de la care a auzit basmul. Dupa alte doua editii, el publica , in
1882, culegerea intitulata Legendele sau basmele rumanilor. Culegand basme de la mai multi
povestitori, Ispirescu reuseste cu un talent deosebit sa le repovesteasca, pastrand neatins stilul
basmului romanesc.

Aleodor, eroul basmului lui Ispirescu, este un om cu suflet, bun si milos cu cei nevoiasi.
Modestia cu care isi recunoaste vina de a nu fi ascultat sfaturile parintesti, hotararea cu care lupta
pentru a-si rascumpara greseala il apropie de inima cititorului.

Eroul principal din basmul Greuceanul, prin calitatile sale sufletesti si prin hotararea cu
care lupta impotriva nedreptatii, se apropie de figura haiducului din baladele noastre populare.
Ciobanasul cel istel , eroul basmului cu acelasi nume din culegerea lui Ispirescu, intruchipeaza
istetimea omului din popor care infrunta si biruie pe boierii infumurati.

Mihai Eminescu, pasionat din copilarie de bogatiile si farmecul folclorului nostru, a cules
si publicat cateva basme de o rara frumusete. Cadrul feeric al basmului eminescian adduce in fata
cititorului o lume de vis in care codrul si marea, muntele si valea prapastioasa prin viata. In
acelasi timp,Eminescu pastreaza autenticitatea basmului popular, cu exprsiile sale caracteristice,
cu repetarile si cu formulele sale traditionale.

De la Punguta cu doi bani si Capra cu trei iezi atat de iubite de prescolari si pana la
Harap Alb, citit cu pasiune de cei mai mari, Ion Creanga a lasat creatii valoroase si variate.
Creanga n-a respectat numai schema basmului popular, dar a folosit cu fidelitate expresiile,
frazele si formulele traditionale; ceea ce il deosebeste de ceilalti povestitori este realismul
basmelor sale. Calul inaripat al lui Harap Alb vorbeste ca un mosneag intelept. Mosul si baba din
Povestea porcului sunt de fapt doi tarani autentici, batrani si necajiti, la fel cum soacra si cele
trei nurori n-au facut nimic din supranaturalul basmului Soacra cu tre nurori, atat sunt de
asemanatoare cu femeile satelor noastre.

12
 Asa cum basmele lui Creanga amintesc de satul moldovenesc, cele ale lui Ioan Slavici
vorbesc despre viata romanilor transilvaneni. Slavici a ascultat de la bunici si de la parinti
basmele pe care apoi , la indemnul lui Eminescu, le-a scris si le-a publicat. Din aceste basme se
simte marea simpatie a autorului pentru cei sarmani. El rastoarna de multe ori schema
traditionala a basmului, inlocuieste personajele, schimba actiunea din mersul ei obisnuit, dand
astfel textului un farmec nou. La Slavici gasim fete care se lupta intocmai ca Fat-Frumos si baieti
care se comporta ca o Ileana Cosanzeana; in locul piticilor din Alba ca zapada, scriitorul
nascoceste o banda de hoti care sunt reeducati de Florita din codri si care, de dragul ei, se lasa de
faptele rele. Datorita profundului caracter etic, se vadeste si valoarea educativa a basmului
Florita din codru. Deosebitele sale calitati morale sunt modele demne de urmat si pentru micii
ascultatori sau cititori.

Marii scriitori ai literaturii universale au cuntribuit in mod deosebit la cunoasterea si

dezvoltarea basmului. Ch. Perrault , mare scriitor si membru al Academiei Franceze, a ramas
celebru prin basmele sale. Ideea de a le scrie i-a venit lucrand la un studiu intitulat Paralela intre
autentici si moderni. El a comparat legendele si basmele din mitologia greco-romana cu
basmele bretone culese dun regiunea sa natala si a ajuns la descoperirea unor asemanari nu
numai tematice, dar chiar si in desfasurarea actiunii, in innodarea conflictului, in conturarea
personajelor. Fermecat de frumusetea acestor basme, Perrault le-a publicat intr-o culegere care a
aparut in 1961 cu titlul Histoaires et contes du temps pass ( Istorioare si povesti din vremurile
trecute).Dintre cele mai cunoscute basme si indragite de cei mici putem aminti:Motanul
incaltat, Scufita Rosie, Cenusareasa sau pantofiorul de sticla, Frumoasa din padurea
adormita, Barba-albastra.

In Germania, la inceputul sec. al XIX-lea, fratii Jacob si Wilhem Grimm, doi savanti cu
mare renume, au descoperit si ei frumuseta basmelor populare. Culegand texte dialectale
necesare studiilor de lingvistica, ei au ascultat si notat nenumarate basme, legende si snoave pe
care le-au publicat apoi in trei volume mari sub titlul Kinder und Hausmarchen. Fratii Grimm
au notat aceste povestiri cu respect fata de textul popular, pastrand forma scurta, dialogul viu,
dinamismul actiunii, caractere specific basmului german.

13
 Din volumul Povesti pentru copii amintim:Cenusareasa, Alba-ca-Zapada,
Frumoasa-Adormita, Scufita-Rosie, Fata mosului cea cuminte si fata babei cea haina si
urata, Pomul cu mere de aur, Craiasa albinelor.

Daca Ch. Perrault a fost mai mult culegator de basme, iar Fratii Grimm-doi prelucratori ai
basmului popular german, [Link]. Andersen este un adevarat creator al acestei specii in literatura
daneza .Hans Christian Andersen a ramas celebru in literatura universala, nu prin poeziile sau
piesele sale, ci prin basme si povestiri. Aceste creatii pornesc de la tema populara, ridicandu-se
apoi pe treptele inalte ale inspiratiei, purtand amprenta talentului neantrecut al scriitorului. De
mic copil, Andersen a invatat sa pretuiasca si sa iubeasca povestile care-i dezvaluiau figura si
caracterul omului din popor: modest si harnic, credincios prietenilor si plin de demnitate in fata
asupritorilor. Umorul si duiosia sunt cele doua extreme intre care Andersen plimba inimile
cititorilor. Duiosia insoteste descrierea vietii grele a oamenilor nevoiasi, in schimb figurile
imparatilor sau ale curtenilor sunt de multe ori atat de caraghios prezentate incat starnesc rasul
copiilor. Dintre basmele indragite de copii amintim: Hainele ele noi ale imparatului,
Lebedele, Sirena cea mica, Privighetoarea.

Caracteristici asemanatoare sunt prezente si in basmele si povestirile lui A.S. Puskin.

Elementul specific national si satira ascutita, indreptate impotriva tarismului autocrat, ridica
aceste povestiri la nivelul unor creatii literare deosebit de valoroase. Plecand de la basmul
popular, Puskin da o noua frumusete cadrului feeric al povestirii, amplifica conflictul, imbraca
povestea intr-o haina poetica creand astfel cunoscutele sale basme-poem.

La Puskin gasim snoave asemanatoare cu cele intalnite la Grimm, la Creanga sau la

Slavici. Asa este, de exemplu, povestea cu Popa si cu argatul sau Balda care se apropie mult
de intamplarile cu Danila Prepeleac din literatura noastra. Alteori, basmele lui Puskin sunt
adevarate poeme, in care poporul ocupa un loc de frunte. In lupta pentru apararea patriei si
pedepsirea celor misei, Cocoselul de aur vegheaza ca nici un dusman sa nu calce hotarele tarii
si este necrutator cu tarul desfranat si misel care-si tradeaza poporul.

Printre basmele indragite e cei mici se numara si: Povestea pescarului si a pestisorului,
Basmul cu domnita adormita si cei sapte voinici, Povestea tarului Saltan, a feciorului sau
Gvidon voievod Viteazul si a frumoasei craiese Lebada.

14
 In basmele diferitelor popoare se gasesc subiecte sau personaje asemanatoare, fapt care
dovedeste apropierea spirituala a popoarelor, identitatea lor de aspiratii de-a lungul veacurilor si
pe intreaga suprafata a globului. Astfel universalitatea basmelor e dovedita prin asemanarea
subiectelor si prin prezenta acelorasi personaje in basmele diferitelor popoare. Acelasi motiv si
aceleasi personaje care apar in Motanul incaltat de Ch. Perrault se gasesc si in povestea
popular ruseasca Kuzma cel peste noapte imbogatit. Motive asemanatoare au si Alba ca
Zapada a Fratilor Grimm, Basmul cu domnita adormita si cei sapte voinici creat de A.S.
Puskin si Florita din codru de [Link]. Acelasi subiect si aceleasi personaje au si basmele
scriitorului Ch. Perrault, ale scriitorului rus Jukovski sau ale Fratilor Grimm care vorbesc despre
Cenusareasa, despre Scufita Rosie sau despre Frumoasa adormita.

*** Adaptarea basmului traditional la cerintele educative ale contemporaneitatii.

Alaturi de basmele populare si culte culese sau create de marii scriitori ai literaturii noastre si
universale, au fost stimulate si basmele contemporane. Un prim succes a fost basmul in versuri al
poetei Nina Cassian, Nica fara frica. In basm sunt pastrate formele traditionale, atat prin
crearea unor situatii cat si prin folosirea unor canoane ca repetitiile, pasajele introductive la unele
capitole si mai ales graiul si versul popular. Alaturi de aceste forme traditionale, poeta introduce
cu curaj elemente din tehnica, exemplu: mersul pe sub apa in chip de scafandru, alergari si
decolari in chipul unui avion. Acestea sunt atat de bine sudate de restul basmului, incat ajung sa
faca parte organic din el.

Vladimir Colin s-a remarcat prin volumele sale de basme si povesti pentru copii: Basme,
1953; Povestile celor trei mincinosi,1956; Zece povesti pitice,1963. Respectand conventiile
basmului traditional, prin fixarea actiunii intr-un timp nedeterminat si o vaga sugerare a spatiului
geografic, autorul imprima basmelor sale o amprenta originala. Adancimea cugetarii, claritatea
mesajului, bogatia tematicii, frumusetea si expresivitatea limbajului, umorul dens, ironia si satira
sunt doar cateva note definitorii ale creatiei sale. Intentia moralizatoare se dezvaluie prin
intermediul fabulosului in toate aceste creatii, fara nici un fel destridente didacticiste. Astfel,
motivul tineretii vesnice si al vietii fara de moarte prezent in basmul prelucrat de [Link],
capata in viziunea lui Vladimir Colin semnificatii cu bogate si nuantate implicatii etice in
contemporaneitate.

15
 Basmul in versuri Prichindel , creat de Victor Eftimiu isi are izvorul de inspiratie in
tezaurul basmelor populare , de unde isi ia tema, eroii si motivele permanente ale conflictului:
lupta cu asupritorii pentru libertate si dreptate , intrecerea in forta si dibacie, eliberarea
prizonierilor. Basmul este construit pe o tema traditionala (lupta dintre bine si rau), dar de-a
lungul actiunii sunt introduse idei noi, care maresc valoarea educativa. Idea centrala este lupta
lui Fat-Frumos ajutat de Prichindel impotriva fortelor raului, pentru eliberarea oamenilor de sub
jugul asupririi, pentru o viata libera si fericita. Subiectul basmului consta in dezvoltarea acestei
idei centrale prin infatisarea nenumaratelor greutati care apar in calea lui Fat- Frumos si pe care,
in cele din urma, acesta le invinge ajutat de Prichindel sau de alte fiinte cu puteri supranaturale.
In basmul lui Victor Eftimiu apar elemente fantastice imprumutate din basmele populare:
vrajitoarea, balaurul si zmeii ca exponenti ai raului, iar zanele ca exponenti ai binelui care il ajuta
pe Fat-Frumos. Valoarea basmului consta in realizarea artistica si perfectiunea versificatiei
contribuind astfel la educarea si dezvoltarea simtului estetic al copiilor.

Micul Print de Antoine de Saint-Exupery este un basm modern ce se evidentiaza prin

profunzimea mesajului transmis, prin originalitatea imbinarii unor elemente ale naratiunii
stiintifico-fantastice cu poemul in proza si basmul cult. Lirismul dens, frumusetea descrierilor,
bogatia si varietatea lexicului, adancimea meditatiei poetice fac din Micul Print o carte al carei
mesaj artistic explicit este dublat de o deosebita incarcatura afectiva. Intreaga desfasurare epica
devine astfel un inedit itinerar spiritual, dupa parcurgerea caruia micul cititor are prilejul sa
reflecteze asupra unor valori morale, fara de care desavarsirea personalitatii umane nu poate fi
conceputa. Infatisarea copilului cu parul de aur, capacitatea de a se mira, cu naivitatea si
candoarea specifica varstei, in fata tainelor universului, generozitatea, dar si luciditatea cu care
judeca anumite stari de lucruri fac din Micul Print un personaj complex, un model desavarsit
pentru micii cititiori.

Din parcurgerea tipurilor de basm mentionate in paginile anterioare, am concluzionat

urmatoarele particularitati ale acestuia:

1. Basmul se situeaza intr-un univers care cuprinde doua lumi: cea reala a oamenilor si
cea imaginara creata de fantezia poporului.
2. Timpul in care se petrec evenimentele este un timp imaginar.

16
3. In orice basm , indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt pozitive si
negative. Personajele basmului sunt de doua categorii : cele care apartin spatiului
omanesc si cele care apartin lumii fantastice. Personajele spatiului uman au insusiri
obisnuite ale omului atat defecte cat si calitati (vitejie, invidie , intelepciune ,modestie,
credinta, lasitate, ipocrizie, trufie, rautate), personajele imaginare sunt inzestrate cu
puteri supraomenesti care depasesc fortele obisnuite ale oamenilor.
4. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar personajele se supun toate acestei lupte,
din aceasta confruntare binele va iesi intotdeauna victorios, iar personajele negative vor
fi invine de personajele pozitive. Protagonistul va fi personajul care va parcurge un
drum presarat cu obstacole pe care le va depasi, dovedind de fiecare data o alta virtute a
sa. Obstacolele sunt precedate de cifrele simbolice intalnite in basm: trei, sapte, noua,
doisprezece. In lupta pentru stabilirea dreptatii si a adevarului, eroul principal va
incerca sa raspunda idealurilor omenirii (dreptate, libertate, credinta , iubire, adevar)
5. Orice basm contine in structura sa formule concrete : formula introductiva, formula
mediana si formula finala.
6. Mesajul basmului reiese intotdeauna la sfarsitul evenimentelor:Binele invinge raul.
7. Stilul naratiunii este specific naratiunii populare. Limbajul folosit este simplu, popular,
caracteristic comunicarii orale.

17
 CAPITOLUL II

ROLUL BASMULUI IN ACTIVITATILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE

DESFASURATE IN GRADINITA

Prin povestire educatoarea ii antreneaza pe copii la o viata imaginativa care

prelungeste, coloreaza sau transfigureaza faptele, domeniu al viselor si al entuziasmului
incarcat de emotii, impodobit de fictiuni si de simboluri. Sub influenta povestirii,
sensibilitatea fiecarui copil se deschide in fiecare clipa, sentimentele se dezvolta si se
exprima mai clar. (Madelaine Faur)

In contextul dezvoltarii vorbirii prescolarilor, literatura pentru copii are un rol deosebit
de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie sa dispuna de un volum de
cunostinte, sa stapaneasca instrumentele gandirii, sa aiba o comportare adecvata, sa aiba
simtul datoriei si al raspunderii fata de sine si fata de altii. De exemplu, un copil nu va putea
sa povesteasca daca nu are niste reprezentari clare si nu stapaneste schema unei povestiri:
inceputul, desfasurarea intamplarilor intr-o anumita succesiune, incheierea. Fiecare activitate
din gradinita isi are partea ei de contributie la dezvoltarea vorbirii copiilor.

Lumea basmului ii dezvolta copilului capacitatea de a-si construi si verbaliza trairile,

proiectiile. In calatoriile imaginare copilul se simte fericit, participand afectiv si insotind
protagonistii basmelor in taramuri fictive. Este necesar sa oferim copiilor unele exemple de
viata in mod indirect, prin intermediul basmului, decat o indrumare, o povata fara suport
intuitiv. Prescolarul aflat la varsta intrebarilor este satisfacut cu ajutorul imaginarului din
basme si povesti, dandu-i-se posibilitatea de a-si da seama ca e inconjurat de raspunsuri
posibile, imaginarul ii da posibilitatea sa traiasca momente asemanatoare eroilor indragiti,
copilul isi construieste singur canoane, asemeni eroilor din basme, isi creeaza obligatii la care
nici adultii nu gandesc. Lumea basmului ofera micilor ascultatori o complexitate de
personaje si teme de unde copilul isi va alege modele etice.

18
 Copiii iubesc si asculta cu placere basmele pentru ca raspund necesitatii lor de a sti,
de a cunoaste, de a intelege, cum se implinesc nazuintele spre mai bine, spre mai frumos.
Pornind de la aceasta idee, educatia morala prin basm a copiilor prescolari este posibila si
necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece copilul dovedeste mare maleabilitate
psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si informativ;
gandirea copilului trece de la cea intuitiva la gandirea concret-operatiorie; limbajul se
imbogateste, se dezvolta comunicarea cu copiii si cu adultii, se inregistreaza o afectivitate
crescuta. Este necesara intrucat, la aceasta varsta, se inregistreaza cele mai multe acumulari,
cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral. Cu toate acestea , actuala programa
istructiv-educativa din gradinite nu face referiri speciale la basm, ca procedeu educativ
deosebit de eficient.

In activitatea desfasurata cu prescolarii, am constatat ca in timp ce se deruleaza

continutul basmului, copiii participa afectiv-imaginativ la actiune, incat se identifica cu
personajul preferat. Punctul de vedere al unor specialisti, care acorda intaietate povestirii fata
de basm , este diferit de al educatoarelor care desfasoara activitati cu prescolarii incepand cu
varsta de 3 ani.

Basmul, datorita aspectului preponderent imaginar, stimuleaza cu precadere

afectivitatea care este fundamentala in formarea caracterului moral al cunostiintei si al
comportamanetului la varsta prescolara. Data fiind importanta fundamentala a educatiei
morale in formarea personalitatii copilului prescolar, este necesar sa se apeleze la povesti si
nu numai la ele, ci la toate mijloacele adecvate acestei finalitati. Aceasta problema
supune atentia cititorilor, ca urmare a faptului ca programa este marcata de omisiuni in
aceasta directie. In plus, emisiunile de televiziune si jocurile mecanice (electronice) care se
gasesc peste tot ,prezinta copiilor de varsta prescolara , in fiecare zi, sub forma desenelor
animate, nenumarate basme , fara ca receptarea acestora de copii si impactul asupra lor sa
constituie preocuparea unor specialisti.

Insistam asupra acestei probleme , plecand de la faptul ca, de cele mai multe ori, aceste
zise basme exercita un efect neasteptat si de necontrolat din punct de vedere pedagogic , pe
care noi educatoarele nu-l putem corela cu intentia noastra de formare a carcaterului moral

19
prin basme si povestiri. Mentionam si faptul ca este vorba de un pseudonim, intrucat cel
autentic se carcaterizeaza printr-o legatura directa, imediata, vie intre cel ce povesteste si cel
ce asculta. Acest aspect nu este un simplu amanunt, ci dovedeste uitarea unui fapt esential:
atitudinea activa a copilului este stimulata nu numai de continutul si forma basmului , ci si de
pregatirea pedagogica si talentul educatoarei care, gratie acestor calitati, stie si poate sa
nuanteze in mod adecvat comunicarea orala, nemijlocita, intre specificul fiecarui copil si al
fiecare grupe de prescolari si basmul respectiv. Fictiunea pentru copil, are valoarea ei de
traire aievea. Ceea ce este imposibil pentru el se transforma in real, cu valori stimulative
pe planul imaginarului care, pornind de la bucuria de a face ca , de a trai o existenta
care nu e a lui, contribuie la treptata dezvoltare a altruismului. Copilul se transpune in locul
unui personaj, se inchipuie un alt eu , realizandu-se perspectiva dualista de care are nevoie
comunicarea interumana.

Prin asimilarea eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o
lume prin definitie a reprezentarilor sensibile despre o alta lume, decat cea cunoscuta prin
experienta personala. Lumea basmelor le dezvolta prescolarilor capacitatea de a-si organiza
si verbaliza trairile, dezvoltandu-le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu ,
prezentandu-le basmul Praslea cel voinic si merele de aur de [Link], copiii se transpun
in personajul principal, cauta solutii; in acest caz ei isi imagineaza pozitia pe care trebuie sa o
ia, basmul influenteaza comportarea morala a copiilor pentru ca ei asculta povestirea,
retraiesc intamplarile din realitate si proiecteaza altele proprii, posibile prin adoptarea
punctului de plecare. Astfel , copilul isi imagineaza fara sa confunde planurile si le traieste
paralel, copilul prin basm are posibilitatea sa calatoreasca imaginar, iar el este fericit,
participand afectiv si insotind eroii pe taramuri fictive, sau tari reale ,pentru el, desi fantastice
, toate sunt posibile pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul il
ancoreaza pe copilul real ,pentru ca el nu ramane in taramul zanelor , decat spre a privi
lumea din jurul sau, dintr-o perspectiva mai larga si mai accesibila lui.

Dupa parerea lui Charles Perrault, copiii nu pot gusta in abstract virtutea, ea trebuie sa
le fie administrata in doze mici, abil invaluite in ficitiune, aspect pe care educatoarele il pot
realiza, daca si ele depun suflet in ceea ce fac. Iesirea eroilor din impas echivaleaza cu o
iesire la lumina, latura morala si educativa a basmului fiind astfel evidente. Pe tot parcursul

20
desfasurarii basmului, cate o reflectie judicioasa vine sa intrerupa mirajul povestirii,
deznodamantul fericit cheama, negresit, morala. Detaliile realiste cuprinse in basm intaresc
miracolul, dandu-i fundament veridic, actiunea basmului se coreleaza treptat si cu alti factori
intelectuali si etici. Basmul , cu partea lui de previzibil si imprevizibil, trezeste interesul
copilului. Imaginar , el participa la rezolvarea unor conflicte, este incantat sa fie martorul
peripetiilor, al intamplarilor prin care trec eroii.

Miracolul de basm apare ca o cale de asmiliare a noului de catre copil, iar tema
basmului apare copilului stranie, pentru ca personajele cu caracterul lor extraordinar il
tulbura. Dinamismul il impresioneaza puternic pe copil si, de cele mai multe ori, cei mai
sensibili reactioneaza prin lacrimi si proteste, copilul nu suporta, de pilda, ca lupul sa o
manance pe Scufita Rosie sau Alba ca Zapada sa moara. De asemenea se inspaimanta la
aparitia Zmelui sau Zgripturoaicei, cu toate acestea copilul doreste sa asculta povestea pana
la sfarsit si simte placerea de a trece inca o data prin emotiile primei ascultari, de a se intrista
sau a se inspaimanta de fiecare data si asteapta ca la o noua poveste sa treaca prin stari
asemanatoare (Bianca Bratu- Prescolarul si literatura). Astfel ,copilul este satisfacut nu
numai de deznodamantul basmului, dar si de intreaga lui actiune, el nu admitesa se sara
peste episoade, cerand reproducerea intocmai a momentelor basmului si o data cu eroii
basmului, el isi inchipuie ca invinge monstrii. In aceasta situatie, alaturi de personajele
basmului, crede ca poate infrunta cele mai mari primejdii si cele mai inspaimantatoare
amenintari, este stapanit de teama pe care si-o infrange si lupta cu zmeii si alti vrajmasi pe
care ii biruie. Asemenea situatii nu decurg din caracterul ireal al intamplarilor de sine, ci din
cadrul in care se produce insusi actul ascultarii. Copilul revine mereu cu placere asupra
itinerariilor parcurse de eroi, intrucat ii da satisfactie regasirea acelorasi formule ca si efortul
de a le retine in memorie cu rigurozitatea unei ordini de nezdruncinat, grava ca intr-un ritual
si animata de buna voie ca un joc.

In basm , cu ajutorul stereotipiei, se realizeaza imagini afective , reprezentari de

personaje cu comportamente stabile ce devin astfel portrete fata de care copilul isi manifesta
simpatia sau antipatia si din care isi alege modele etice sau fata de care isi exprima
respingerile. Imaginarul capata ponderea unui unvers al criteriilor morale, inteligibile pentru
copilul care se regaseste intr-o lume in care virtutile sunt rasplatite, iar ticaloseniile sunt

21
pedepsite. El traieste imaginar intamplarile eroilor preferati , simtindu-se viteaz si frumos ca
Fat- Frumos, desi se stie mic, incearca sa devina mare, curajos, puternic. Prescolarul nu i se
alatura lui Fat-Frumos, ci se confunda cu acesta intr-un fel de condensare ca in vis,
care ii permite, imaginar, sa fie in acelasi timp el si altul, dupa cum celalalt este, in acelasi
timp, distinct de sine si confundat cu sine. Basmul il face pe copil sa se simta puternic ,si sa
traiasca satisfactia invingatorului pentru ca el se identifica pe plan imaginar cu eroul
basmului. Ascultand basmul cu atentie, prescolarul reface drumul strabatut de eroul pozitiv,
intrand dintr-o data in randul oamenilor mari. Povestea eroului, terminandu-se in chip fericit,
il determina pe prescolar sa treaca prin realitatea grava a faptelor care il duc de la nestiinta si
imaturitate la varstele adultului, dupa cum arata unul dintre cei mai consacrati metodologi ai
povestirii pentru copii Sarah Cone Bryant: bucuria copiilor rezulta si din gimnatica
intelectuala care li se cere pentru a urmari fara sa ceara ceva, o inlanturie de peripetii.
Aceasta inlantuire nu este atat de grea incat sa nu mai fie amuzanta, dar nici atat de usoara
incat sa lase mintea neocupata. Din desfasurarea peripetiilor basmelor pe care le descopera
in gradinita, copilul intelege si astfel invata ca si el va trebui sa treaca prin incercari
care ii vor verifica intelepciunea, curajul, indrazneala, puterea de a pastra o taina , de a-si
impune legi de conduita, de a asculta sfaturile celor mari, de a nu se lua dupa aparenta si a nu
se lasa amagit de ele. Receptivitatea basmului o garanteaza ,eroii lui, care mereu altii ,isi
urmeaza drumul spre fericire, intalnind zmeii, uriasi si alte fiinte cu dimensiuni de insusiri
iesite din comun. Aceasta receptivitate se datoreaza si intamplarilor basmului, intamplari
care respecta un tipic folosit mereu cuimparati de peste noua mari si noua tari cu paduri
misterioase

Cum aceasta afirmatie nu este suficienta, se impune atentiei modalitatile folosite gratie
carora devine cu putinta o astfel de transformare. Dupa cum se stie, o conditie principala
pentru validarea eficientei metodelor de educatie si invatare in orice domeniu trebuie sa fie
verificata prin cercetari aplicative. Dintre acestea, experimentul si observatia sunt deosebit de
utile. In desfasurarea activitatilor in gradinita am folosit: lectura, povestirea, povestirea cu un
inceput dat, dramatizarea directa si indirecta, convorbirea si desenul ca mijloace de realizare
a temei, completate cu metoda observatiei. Povestirea de catre copil a basmului, constituie o
autointroducere pe calea verbala in lumea basmului, lucru ce mijloceste astfel un fel de

22
introducere participativa a copilului la viata acestei lumi. Totodata , aceasta autointroducere,
avand loc pe cale verbala pregateste pe nesimtite si in mod practic in universul estetic si etic
al basmului si, astfel, in frumusetea si moralitatea limbii propriului sau popor.

Lectura basmului de catre educatoare este primul contact al copilului cu basmul, acum
se trezesc si primele elemente ale educatiei morale, trairea afectiva alaturi si impreuna cu
personajele indragite din basm. Lectura basmului de catre educatoare isi poate indeplini
functia cognitiva de educatie morala, daca este urmata de convorbire pe marginea textului
citit pentru a clarifica diversele sensuri morale pe care basmul respectiv le vehiculeaza si prin
convorbire intre copii ( pregateste si sutine aplicarea metodei conversatiei) .Convorbirea
poate fi definita ca mijloc de realizare si forma specifica de activitate utilizata in scopul
dezvoltarii vorbirii si comunicarii, bazata pe dialog, cu importante valente formative
deoarece solicita personalitatea in ansamblul ei intelectual, moral , estetic. Importanta
practica a convorbirii consta in aceea ca ajuta la formarea unui complex de deprinderi de
exprimare corecta necesar copilului atat in convorbirea uzuala zilnica, cat si in activitatea
scolara. Astfel, el se va deprinde: sa asculte intrebarea, sa raspunda cand este solicitat, sa
asculte raspunsurile celorlalti copii si sa intervina pentru a le corecta, pentru a le completa,
sa-si organizeze intreaga achizitie informationala pentr a raspunde adecvat sarcinilor,
intrebarilor. Metoda observatiei este o metoda adiacenta si este importanta pentru ca ofera
educatoarei posibilitatea de a urmari pe chipul copilului si in reactiile lui fizice exterioare ,
prin gesturi, procesele interne care duc la formarea caracterului lor . De o mare utilitate in
aplicarea acestei metode sunt fotografia si inregistrarea audio-vizuala a comportamentului si
comentariilor verbale ale copiilor.

Experimentarea metodelor mentionate a aratat ca dramatizarea este cea mai adecvata

realizarii in practica a completarii dintre basm ,poveste si copil , cea mai eficace in privinta
transformarii informatiilor vehiculate de basm si poveste. In ceea ce priveste trairea de catre
copil a fondului moral al basmelor si traducerea acestei trairi de catre ei in fapte morale este
evidenta.

De mentionat este si rolul desenului, a scenelor de basm, a actiunilor eroilor, ca si a

chipului acestora, pe care le readuc ei. Prin desen, bunoara, copiii realizeaza vizualizarea

23
inauntrul constiintei lor a concretizarii vii a evenimentelor si eroilor fata de care ei isi
dezvaluie optiunile, carora dramatizarea le da implinire faptica.

Din experienta pe care am avut-o cu copiii de nivel II (grupele mare si pregatitoare),

am constatat faptul ca prin desen, pictura sau modelaj copiii preiau personajul pozitiv din
basm sau poveste si incearca sa-l abordeze pe hartie, incercand sa scoata in relief cat mai
mult calitatile acestuia. Exemplu: plecand de la tema din domeniul limba si comunicare-
Lectura educatoarei: Cenusareasa de Fratii Grimm, la domeniul estetic si creativ am
planificat tema:Deseneaza personajul /personajele indragite din basmul Cenusareasa.
Aproape toti copiii au incearcat sa creioneze personalul pozitiv al basmului, adaugand
diferite completari ( soare, flori, fluturi), incercand astfel sa evidentieze calitatile
personajului.

Indiferent de procedeul utilizat (desen, pictura, modelaj), textul de ilustrat trebuie sa fie
ales cu grija: personajele bine conturate, situatiile foarte clare si actiunile usor de reprezentat:
Copiii sunt creativi in mod natural si doar asteapta atmosfera propice pentru a-si manifesta
creativitatea- ([Link]). Daca obiectivul urmarit de educatoare prin citirea basmului este,
de exemplu, sa ofere un model de descriere, ea trebuie sa mediteze mai mult la procedeul ce
va fi ales. Fara indoiala, desenul sau pictura sunt mai potrivite, dar se poate folosi si plastilina
(o bila turtita sau o placinta rotunda cu cativa carnaciori imprejur poate reprezenta foarte
bine un soare).

Activitatea nu se incheie odata cu terminarea reprezentarii grafice sau a modelarii. In

decursul aceleiasi zile, ori, si mai bine, intr-una din zilele urmatoare, educatoarea are grija sa
reia citirea textului respectiv, copiii avand in fata, fiecare, lucrarea sa personala. Ei compara
ceea ce aud cu ceea ce au executat si obtin astfel un feed-back (o confirmare sau o negare)
asupra propriei intelegeri. Oricat de deficitare ar fi lucrarile copiilor - ceea ce se intampla in
mare masura datorita altor dificultati decat cele de intelegere verbala (perceptive, motrice)
educatoare subliniaza la fiecare numai aspectul pozitiv.

Limbajul specific basmului, personajele exponentiale, epicul dens, conflictul intens

spre suspans si senzational, deznodamantul fericit sunt doar cateva modalitati de oglindire a
vietii reale prin transpunere artistica. In urma dezvoltarii dezvoltarii insemnate a limbajului,

24
apare posibilitatea de a combina reprezentarile pe baza de cuvant, creste deci capacitatea de a
crea imagini noi folosind elemente mai vechi. Asistam deci la dezvoltarea imaginatiei
copilului. Aspectele acestui proces nou, calitativ superior, se pot constata (dupa cum am
amintit in randurile anterioare) in activitatea de desen ca si in activitatea de joc.

Jocul este o activitate care stimuleaza in cel mai inalt grad dezvoltarea tuturor
proceselor psihice. In cadrul jocului copilul e in stare sa obtina performante pe care in alte
activitati, exterioare jocului, nu este in stare sa la atinga. Prin joc, basmul are o larga
aplicabilitate in multe activitati instructiv-educative desfasurate in gradinita de copii. Cu
ajutorul jocului didactic se fixeaza si se activeaza vocabularul copiilor, se imbunatateste
pronuntia, se formeaza notiuni, se insusesc constructii gramaticale. La grupa mare sau
pregatitoare, in cadrul jocului didactic avand ca punct de plecare un subiect din basm, se
acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte comportamentale, stari afective, relatii
sociale si notiuni cu un grad mai mare degeneralizare, trasaturi de caracter, norme de
comportare, sentimente.

In cadrul jocurilor si activitatilor liber alese, basmul are un rol util, atractiv si placut,
copilul consolidandu-si formarile si deprinderile dobandite in activitatile anterioare, avand
libertatea sa opteze spre ceea ce isi doreste cel mai mult. Poate alege sectorul Biblioteca
recitind cu placere carti cu imagini din basmul care l-a fascinat cel mai mult; copilul poate
alege grupul unde se desfasoara un joc de masa cu tema Alege imaginile corespunzatoare
din basmul( basm specific varstei si nivelului grupei ) sau un joc de masa din puzzle
reprezentand o scena dintr-un basm .

Prin jocurile de rol, prescolarul se identifica cu personajul preferat al basmului.

Exemplu, in jocul de rol De-a Scufita Rosie,fiecare copil incearca sa imite cat mai bine
personajul pe care si l-a ales, traind prin prisma personajului ( prin stari afective, exemple de
comportament, limbaj folosit).

Basmul reprezinta un mijloc important de realizare a educatiei estetice, modelul de

baza fiind exprimarea deosebita oferita de acesta care dezvolta limbajul celor mici, dar si
estetica comportarii lor. Basmul il ajuta pe copil sa parcurga caile cunoasterii de la concret la
abstract, de la intuitie la reprezentare si fantezie. Cu ajutorul basmului, copilul intra in

25
posesia numeroaselor instrumente care ii pot satisface dorinta de a descoperi realitatea
inconjuratoare.

Domeniile experientiale sunt adevarate campuri cognitive integrate ( L. Vlasceanu)

care transced granitele dintre discipline si care se intalnesc cu domeniile traditionale de
dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul limbajului, domeniul socio-emotional, domeniul
cognitiv, domeniul psihomotric.

Domeniul limba si comunicare acopera stapanirea exprimarii orale si scrise, ca si

abilitatea de a intelege comunicarea verbala si scrisa.

Domeniul om si societate include omul, modul lui de viata, relatiile cu alti oameni,
relatiile cu mediul social, ca si madalitatile in care actiunile umane influenteaza
evenimentele.

Domeniul estetic si creativ acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la

experiente perceptive, sensibilitatea fata de diferite niveluri de manifestare a calitatii,
aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.

Domeniul stiinte include atat abordarea domeniului matematic prin intermediul

experientelor practice cat si intelegerea naturii, ca fiind modificabila de fiintele umane cu
care se afla in interactiune.

Domeniul psihomotric acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale,

mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de fiinte, ca si
elemente de cunoastere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.

Prin basm, copilul isi imbogateste vocabularul activ si pasiv cu cuvinte noi, formuleaza
propozitii simple si dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical, isi dezvolta procesele
psihice : atentia,memoria, gandirea si imaginatia. Aceste laturi formative ale basmului isi
gasesc o larga aplicabilitate in domeniile experientiale amintite anterior.

Dezvoltarea limbajului constituie una din sarcinile de baza ale educatiei intelectuale
ininstitutiile prescolare. In literatura psihologica limbajul este definit drept o forma de

26
activitate specific umana care consta in esenta in formarea limbii in procesul de comunicare
si de gandire. (Al. Rosca, A. Chircov- Psihologie)

Pornind de la aceasta afirmatie si de la faptul ca basmul are un rol deosebit de

important in dezvoltarea limbajului (in toate domeniile experientiale), voi detalia un inventar
de deprinderi dobandite in dezvoltarea limbajului prescolarului:

a) Deprinderi motrice:
- pronunta sunetele astfel incat sa poata fi recunoscute (stapaneste aparatul fonator);
- traseaza, utilizand diferite instrumente de scris, peste traseele de linii si cercuri deja
desenate pe o foaie de hartie alba;
- copiaza litere dupa modelul dat;
- copiaza litere dupa modelul scris;
- imita miscarile animalelor.
b) Deprinderi auditive:
- identifica sunetele auzite;
- isi da seama daca doua sunete emise de o persoana sunt asemanatoare sau diferite;
- poate sa povesteasca ceva chiar daca in jur sunt zgomote;
- identifica cuvinte ce rimeaza;
- numeste si alte cuvinte care incep asemanator cu cuvantul pe care il prezinta
educatoarea;
- numeste un obiect dupa ce a ascultat descrierea lui verbala.
c) Deprinderi verbale:
- imita sunete scoase de animale familiare;
- vorbeste cu voce tare sau in soapta, dupa cum i se spune;
- vorbeste in tonuri inalte sau joase, dupa cum i se spune;
- isi diversifica exprimarea in vorbirea orala: suparat, fericit, temator (voce expresiva);
- cere ceva prin cuvinte, mai degraba decat prin actiuni motrice;
- poseda obisnuinte verbale care nu mai seamana cu vorbirea copilului mic;
- vorbeste clar si distinct;
- vorbeste in propozitii complete;
- verbalizeaza sentimentele si intamplarile pe care le-a trait;

27
- isi imbogateste vocavularul propriu cu cuvinte noi;
- descrie verbal imagini desenate;
- repovesteste un basm cu propriile sale cuvinte;
- transmite in mod corect scurte mesaje verbale.
d) Capacitati vizuale:
- clasifica obiectele dupa culoare, marime si forma;
- aranjeaza imaginile ori obiectele in succesiune de la stanga la dreapta;
- arata (verbal) ceea ce lipseste dintr-o imagine simpla;
- potriveste un jeton pe care este desenat un singur obiect cu un obiect similar care se
gaseste desenat intr-o scena mai larga;
- gaseste litera asemanatoare cu litera model;
- gaseste cuvantul asemanator cuvantului model care i s-a dat.
e) Capacitati cognitive:
- indeplineste o serie scurta de comenzi;
- repeta cu usurinta propozitii simple si dezvoltate;
- aranjeaza un basm in imagini in ordinea secventelor;
- mentioneaza detalii semnificative dintr-o activitate de povestire audiata;
- isi aduce aminte de povestire atunci cand e prezentata in clasa;
- discuta o idee principala dupa ce asculta un basm;
- face predictii si trage concluzii privind un basm neterminat;
- face rationamente in legatura cu ceea ce s-a intamplat, se intampla ori se va intampla;
- interpreteaza semnificatia unor cuvinte scurte pe baza contextului;potriveste cuvintele
cu imaginile corespunzatoare;
- sugereaza cai de rezolvare a problemelor.
f) Capacitati socio-afective:
- isi alege singur o carte si se uita la poze;
- cere sa asculte inregistrari cu povesti sau muzica;
- participa la jocurile de rol, atat spontane, cat si directionate de educatoare;
- participa la dramatizarea unui basm familiar;
- utilizeaza efecte sonore in jocul de creatie;
- copiaza simbolurile pe care le vede in mediu;

28
 - spune basme sau povesti dupa imagini date;
- dicteaza cu placere povestioare educatoarei;
- se joaca cu sonoritatile cuvintelor;
- initiaza conversatii cu educatoarea sau cu colegii de clasa;
- asculta si vorbeste la randul sa in timpul activitatilor organizate de convorbire;
- participa la activitatile grupului prin care se planifica o actiune;
- face legatura dintre un basm sau o poveste si intamplarile personale;
- citeste unei alte persoane (coleg sau adult) dintr-o carte cu poze;
- utilizeaza formule de politete in conversatie;
- asculta atent atunci cand cel ce vorbeste i se adreseaza direct;
- devine mai doritor sa-I lase si pe altii sa vorbeasca.

Dupa enumerarea acestor deprinderi, se poate constata faptul ca, la varsta prescolara,
limbajul capata noi valente si ii permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu
ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si acumuleze informatii, basmul constituind
un pion important in dezvoltarea limbajului.

Cuvantul este sunet si culoare, e mesagerul gandului uman. - Tudor Vianu

CAPITOLUL III

NECESITATEA EDUCARII LIMBAJULUI PRIN BASM LA VARSTA

PRESCOLARA

Limba unui popor se formeaza si dezvolta prin viata sufleteasca comuna fiecare
cuvant din limba nationala e chinuit, e trait din neamul intreg, in viata lui sufleteasca comuna, de
veacuri si milenii

(Liviu Rebreanu)

29
 A dezvolta dragostea pentru literatura inca de la varsta prescolara nu inseamna a renunta la
exigentele esteticului, sub pretextul ca ne adresam celor mici, ci, dimpotriva, reusita este
asigurata daca educatoarea stie sa sensibilizeze pe micii ascultatori prin intermediul fortei
expresive a limbajului aritstic. Aceasta presupune respectarea urmatoarelor cerinte:

- asigurarea concordantei dintre continutul programei si gradul de accesibilitate al

operelor recomandate pentru studiere;
- cunoasterea temeinica de catre copii a continuturilor textelor literare, a valorii lor
cognitive, etice si estetice;
- concordanta dintre obiective, continuturi, strategii didactice si posibilitatile de
invatare, proprii copiilor, in etapele mentionate.

Pentru aceasta, volumul de informatii, de cuvinte si expresii dintr-un anumit text (basm),
prin mijlocirea lecturii explicative, nu trebuie sa vina in contradictie cu unele principii didactice
si anume: respectarea particularitatilor de varsta si individuale, accesibilitatea, insusirea
constienta si activa a cunostintelor, interconditionarea dintre concret si abstract.

Povestirea este mijlocul de realizare a activitatilor din cadrul domeniului experiential

limba si comunicare si presupune expunere si comunicare de cunostinte, fiind forma de activitate
destinata cunoasterii mediului si dezvoltarii vorbirii prescolarilor. Acestea contribuie la largirea
orizontului de cunoastere al prescolarilor, la dezvoltarea proceselor psihice ( memoria, atentia,
gandirea, imaginatia), dar si a limbajului sub toate aspectele sale. Putem aminti cele doua tipuri
de povestiri: povestirea educatoarei si povestirea copiilor care, in functie de materialul pe baza
caruia se realizeaza povestirile , sunt: repovestirile, povestiri cu inceput dat, povestiri dupa un
plan dat, povestirile dupa o tema data si povestiri dupa modelul educatoarei. Povestirea
educatoarei ofera cele mai variate modele din viata si domeniile ei de activitate si ii
familiarizeaza pe copii cu lumea inconjuratoare. In cadrul unei povestiri sunt antrenate procesele
psihice, iar prescolarul urmareste cu atentie povestea, memoreaza , compara, analizeaza
intamplarile, face legaturi de cauzalitate, stabileste relatii intre personaje si fapte.

30
 Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Harap Alb sunt doar cativa dintre eroii care populau lumea
noastra de copii. Traiam alaturi de ei, de zeci de ori, intamplarile prin care treceau si parca tot nu
ne saturam. Ne straduiam sa memoram fiecare intamplare si fiecare replica in parte si ne
imaginam ca intr-o zi vor spune aceleasi povesti copiilor nostri.

Din pacate, eroii copilariei noastre sunt straini multor micuti de astazi. Ei au fost inlocuiti
cu Shrek, Nemo, Tom si Jerry, personaje la fel de interesante dar parca fara farmecul eroilor din
basm. Prea putini parinti gasesc timpul necesar pentru a spune copiilor povestile cu care au
crescut ei insisi. Povestile au fost pe nedrept uitate si sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pline de
intamplari din care copiii pot trage invataminte utile: sa nu fim neascultatori ca Scufita Rosie, sa
nu fim rautaciosi ca mama vitrega a Albei ca Zapada si exemplele pot continua.

Din povesti si basme, copiii afla care sunt consecintele defectelor si calitatilor umane, care
sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente in basme ii ajuta sa faca diferenta intre
bine si rau, intre minciuna si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si
care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat din
basm, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in situatii periculoase sau
dificile.

Pentru a raspunde procesului instructiv ce se desfasoara in scoala, copilul trebuie sa plece

din gradinita cu un bagaj de cunostiinte pe care sa-l poata reda intr-o limba corecta, din punct de
vedere fonetic si gramatical, coerenta , cursiva si expresiva.

De aceste obiective am tinut seama in activitatea pe care o desfasor cu copiii prescolari. In

vederea obtinerii rezultatelor propuse , am aplicat in gradinita un program de dezvoltare a
limbajului tinand seama de particularitatile de varsta ale copiilor. Am considerat ca acest obiectiv
poate fi realizat mai usor prin apropierea copilului de lumea minunata a basmelor si povestilor
deoarece operele cel mai indragite de copii, din primii ani ai copilariri si pana apropae de
adolescenta sunt povestea si basmul. Ele sunt primele texte care intra in repertoriul cultural al
copilului (ii sunt spuse acasa de parinti, bunici si frati mai mari, sunt vizionate sub forma
dramatizata la TV, la cinema sau pe casete video, ascultatea dupa imprimari pe disc, auzite la
gradinita, apoi citite la scoala).

31
 Basmul ofera un sistem de structura imaginara care il ajuta pe copil sa cunoasca lumea.
Copilul care asculta textul povestit se identifica cu personajele,uneori il marcheaza pe copil
defintiv, datorita dimensiunilor neobisnuite , fabuloase , rupte de realitate. Lumea basmelor ii
dezvolta copilului capacitatea de a-si construi si realiza trairile.

In gradinita de copii, povestile si basmele pe care le adresam copiilor, prin continutul lor
sunt pline de invataminte. Ele scot in evidenta calitatile eroilor pozitivi (fie ei animale
personificate sau oameni) si influenteaza pe aceasta calea formarea personalitatii copiilor,
purtarea si atitudinea lor in diverse situatii precum si limbajul lor.

Prescolarii sunt fermecati de lumea fantastica a basmelor si povestirilor, le asculta cu

aceeasi placere chiar daca sunt repetate si isi manifesta intotdeauna dorinta ca ele sa dureze cat
mai mult. Prin povestiri, copiii reusesc sa se elibereze de impresiile nemijlocite si au posibilitatea
sa-si reprezinte obiecte si fenomene pe care nu le-au perceput niciodata.

In timp ce citeste (sau spune ) basmul, educatoarea observa tot timpul copiii. Le urmareste
gesturile, mimica, precum si reactiile verbale. Are, asadar, un feed-back permanent in privinta
interesului copiilor pentru text si motivatia lor de a-l asculta. Comportamentul adecvat de
raspuns la textul audiat poate fi de urmatoarele tipuri:

- copilul reactioneaza prin ton, gesturi, limbaj corporal;

- copilul pune intrebari despre textul audiat;

- copilul emite o apreciere.

Conduitele enumerate nu presupun neaparat si intelegerea corecta a textului, dar

constituie, totusi, o prima etapa necesara pentru o audiere constienta, pentru realizarea, , deci, a
acestei intelegeri.

Important in aceste imprejurari este ca textele sa fie povestite cu foarte mare grija pentru
expresivitate, in cele doua acceptii ale sale:

- expresivitatea limbajului oral propriu-zis, evidentiata prin intonatie, pauza, ritmul

vorbirii, precum si modificari ale vocii in functie de personajul care vorbeste ori

32
 situatia prezentata; vocea este mai groasa au mai subtire, calma ori infricosata,
molcoma sau grabita, vesela, sprintara ori misterioasa, soptita;
- expresivitatea transmiterii ideilor si trairilor emotionale ( in acest caz, pe langa
utilizarea mijloacelor de expresie verbala, trebuie utilizate expresiile faciale, precum
si cele corporale: miscari expresive ale corpului si pantomima)

Pe langa aceste modalitati, educatoarea poseda si un alt mijloc de educare a capacitatilor

de receptare de catre copii a expresivitatii si calitatilor estetice ale unui text si anume de propriile
sale afirmatii privind frumusetea textului; ea poate spune cat de mult i-a placut , expunand in
acelasi timp motivele pentru care ii place textul respectiv. Aceste comentarii nu inseamna
includerea unor afirmatii spcializate. Dimpotriva, se asteapta de la ea observatii spontane,
firesti, facute in timpul citirii (povestirii), daca i se iveste vreun prilej in acest sens ori dupa ce
lectura (povestirea) s-a incheiat. Educatoarea se opreste din cand in cand din citit si spune, de
exemplu :Ati vazut ce frumoasa este Alba ca Zapada? Ati vazut cum este ea descrisa, ce cuvinte
potrivite? Daca inchidem ochii si ascultam din nou ce spune povestea, aproape ca o vedem cu
ochii inchisi! Inchideti voi ochii , iar eu va citesc cum era Alba ca Zapada. Sa vedem cum o vede
fiecare

Evident, aproape toti o vor vedea pe Alba ca Zapada. Ceea ce se urmareste de fapt este
a-i determina pe copii sa se adune, sa se relaxeze si sa invete treptat sa simta cuvintele,
frumusetea si expresivitatea lor. Nici o apreciere de ordin estetic nu poate fi autentica in afara
sentimentului. La aceasta varsta (varsta prescolara), are mai putina importanta realizarea unui
adevarat comentariu asupra expresivitatii si calitatilor estetice ale unui text, decat rabdarea si
placerea pe care trebuie sa le castige copilul in receptarea textelor literare (mai ales la grupa mica
si mijlocie nivel II).

Exista o tentatie a cadrului didactic de a incerca sa scoata de la copii cugetari mature,

lucru pe care acestia, chiar daca il realizeaza, in nici un caz nu il inteleg. Oricum, cu mult timp
inainte de a incerca sa poarte o asemenea conversatie serioasa cu grupul de copii, educatoarea
are datoria sa ofere in mod repetat si diversificat modele de judecati de valoare aplicate
diferitelor texte. Ele nu trebuie prezentate formal si nici intr-un limbaj rigid ori pretios, ci in mod
natural, empiric, intuitiv, facand apel la trairi si imaginatie.

33
 Chiar daca ratiunile pe care un copil le prezinta pentru a explica de ce ii place un text si nu
altul par complet in afara a ceea ce i se cere (de exemplu: ii place Zmeul pentru ca e rau, ii place
Ileana Cosanzeana pentru ca are o rochie frumoasa ), importanta este inceperea unor exercitii pe
termen lung avand ca obiectiv final ( ce nu poate fi atins, fireste, la finele perioadei de
invatamant prescolar) formarea unor deprinderi de abordare critica a unor evenimente (fapte
reale sau imaginare) , de emitere a unor judecati de valoare si de constientizare a propiilor
aptitudini.

Tinand cont de principiul accesibilitatii si de activitatea practica desfasurata cu prescolarii

, am incercat sa abordez basmul la grupa in functie de nivelul de pregatire al acesteia si de
particularitatile de varsta ale copilului, considerand ca basmul reprezinta o necesitate in educarea
limbajului copilului prescolar.

Insusirea limbii incepe in familie, primul dascal al copilului fiind mama, care in cele mai
multe cazuri, fara a avea o pregatire pedagogica, condusa de instinctele materne, cu multa
rabdare si afectivitate, este cea care ii deschide copilului curios poarta spre universul plin de
necunoscut, il ajuta sa cucereasca acest univers pas cu pas cu fiecare raspuns dat la intrebarea
De ce ? a micutului.

Odata ajuns la gradinita, studiul limbii este pregatit pentru activitatile organizate inca de la
grupa mica. Astfel, in cadrul activitatii de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii,
copilului i se ofera posibilitati optime de exprimare libera, acest lucru realizandu-se in orice
moment al zilei de la venirea lui in gradinita pana la plecare.

Cu ajutorul basmului, la sfarsitul varstei prescolare, copilul reuseste sa posede un volum

de cuvinte relativ bogat, stapneste deprinderea practica de a folosi cu usurinta propozitii si fraze
corecte cu care copilul sa-si exprime impresii si ganduri, reuseste sa pronunte clar si corect toate
sunetele ce intra in componenta cuvintelor ( fara sa omita, sa inverseze sau sa inlocuiasca vreun
sunet); sub aspect lexical, prescolarul isi insuseste un bogat fond de cuvinte provenind de la
cuvintele utilizate in basm, de la aspectele din lumea de vis ale acestuia.

Odata cu insusirea treptata a lexicului de baza, prescolarul reuseste sa dobandeasca

deprinderea de a se exprima corect din punct de vedere gramatical. Numai insusindu-si in mod
corect strucutra gramaticala a limbii, copilul va dobandi posibilitatea de a se exprima inchegat,

34
de a putea transmite unele idei cat mai exact si cu toata bogatia de nuante si corelatii. Concret,
copilul se va obisnui:

- sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul,

formele articulate si nearticulate ale substantivului singular si plural;
- sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp si numar si mai ales, sa foloseasca
corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute;
- sa acorde adjectivele cu cuvintele pe care le insotesc, sa redea in vorbire anumite
grade de comparatii;
- sa foloseasca corect variate forme de pronume;
- sa foloseasca corect cuvinte de legatura uzuale.

Astfel, copiii vor reusi sa construiasca propozitii simple, dezvoltate si chiar unele fraze scurte.

O vorbire corecta presupune si calitate. Aceasta se relizeaza prin formarea deprinderii

copilului de a respecta ordinea cuvintelor in propozitie, de a folosi in mod corespunzator formele
gramaticale morfologice si sintactice.

Varsta prescolara este o etapa de intensa dezvoltare a proceselor de cunoastere a

limbajului. In ceea ce priveste dezvoltarea limbajului copiilor prescolari sub toate aspectele (
fonetic, lexical, semantic, gramatical), se impune a avea permanent in atentie raspunsurile la trei
intrebari-cheie:

-Ce citim copiilor?;

-Cat citim copiilor?;

-Cum citim copiilor?.

Prima intrebare vizeaza alegerea continutului de texte cu care urmeaza a-i familiariza pe
copii. Educatoarea trebuie sa-si cunoasca subiectii, sa le cunoasca pretentiile si posibilitatile, sa
evite lecturile care intrec posibilitatile lor de intelegere si acceptare, povestirile monotone fara
priza la realitatea inconjuratoare cunoscuta de copii.

Ce-a de-a doua intrebare vizeaza timpul acordat receptarii textului de catre copii. Desi
programa precizeaza ca durata unei activitati sa nu depaseasca timpul prevazut (15-20 min. la

35
grupa mica, 20-25 min. la grupa mijlocie, 30-35min. pentru prescolarii de 6-7 ani), nu este de
nimeni dorit a se intrerupe firul unei intamplari care depaseste cu inca 5 min. durata admisa daca
prescolarii nu dau semne de oboseala sau lipsa de interes.

Pentru a da raspuns la cea de-a treia intrebare, educatoarea trebuie sa-si aminteasca de un
lucru foarte important: de fiecare data, in fata copiilor ea este exemplul. De modul cum le citeste
ori povesteste copiilor depinde apropierea educatoarei de copii, intelegerea ce se stabileste intre
ea si copii si mai ales modul in care limba literara se imprima prescolarilor.

Tot prin basm, se dezvolta exprimarea coerenta a copilului prescolar. Inlantuirea logica,
succesiva a ideilor in propozitii si fraze a continutului textului duce la dezvoltarea unei vorbiri
corecte fiind in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii logice a copilului. Fiecare tablou al
basmului il transpune pe copil intr-o lume care se cere inteleasa, simtita si exprimata. Prin toate
aspectele sale, imaginea il atrage pe copil, il impresioneaza, il face sa gandeasca si ii stimuleaza
gandirea si imaginatia.

Imaginea devine un mijloc de comunicare cu ajutorul careia se exerseaza gandirea si

operatiile acesteia de analiza, sinteza, generalizare, abstractizare. Procesul e formare a
deprinderilor de comunicare verbala incepe prin recunoasterea de catre copil in intregime a
elementelor percepute anterior, apoi stabileste legaturi intre diferitele elemente ale enumerarii
initiale, ajunge la descriere si la o interpretare atunci cand sesizeaza relatiile intre simbolurile
vizuale si propria sa experienta. In fata imaginii, copilul comenteaza, povesteste cu voce tare,
exclama si intreaba sau ramane tacut, contempla. Toate aceste manifestari reprezinta modalitati
de a se exprima necesare perceperii imaginii si contribuie la punerea in relatii a lumii imaginii cu
lumea reala. Straduindu-se sa exprime parerile, aprecierile, trairile in legatura cu imaginea,
copilul face progrese in directia dezvoltarii vorbirii in special, a intregii sale personalitati in
general.

Fondul de cuvinte acumulat si utilizat la varsta prescolara este relativ. Fondul lexical al
prescolarilor care frecventeaza gradinita de la 3 ani este mai bogat decat al copiilor ramasi sub
indrumarea familiei. Corespunzand setei nepotolite de cunoastere a copilului aflat la varsta de
ce-urilor, literatura pentru copii este usor asimilata de catre acestia. Un rol deosebit in
asimilarea basmelor ii revine educatoarei care, pe baza cunoasterii particularitatilor psihice ale

36
prescolarilor, a intereselor, a dorintelor, a tendintelor lor de manifestare, solutioneaza, planifica,
organizeaza activitati de lecturi, povestiri ale copiilor, auditii literare.

De aceea, orice educatoare trebuie sa posede acel mare talent pedagogic datorita caruia sa
stie sa dozeze libertatea de actiune a copiilor, indispensabila dezvoltarii gandirii pentru a putea
impune in acelasi timp atentie, ascultare necesare asimilarii cunostintelor, deprinderilor
limbajului. Vorbirea se dezvolta prin intreg ansamblu de activitati desfasurate in gradinita. La
dezvoltarea vorbirii insa, trebuie sa se puna accentul pe realizarea pronuntarii clare, precise,
sigure a sunetelor si cuvintelor, pe intelegerea semanticii cuvintelor, pe formarea capacitatii de a
combina si imbina cuvintele in propozitii si fraze prin exercitii organizate in acest scop, pe
modul cum se citeste o imagine si cum se face legatura dintre elementele ei componente si ceea
ce vrea sa reprezinte, pe capacitatea de a crea povesti, de a intretine un dialog, de a pune intrebari
si de a da raspunsuri, pe familiarizarea copiilor cu cartea.

Prin povestirile spuse de adult, patrund in limbajul copilului forme de exprimare atat ale
limbii familiale sau populare, cat si ale celei literare. Copilul isi poate insusi astfel expresii
precise, uneori poetice, epitete artistice, formule stereotipe specifice stilului povestilor si odata
cu acestea diverse forme flexionare sau grupari sintactice care, in masura in care sunt corecte in
limbajul adultului, dezvolta vorbirea corecta a copilului si ii transmit diverse mijloace stilistice
din vorbirea adultului. Dar, ceva mai mult - folosind mijloace verbale sistematizate de adult, in
naratiunile respective, cuvinte cu anumite forme gramaticale, expresii, sintagme ca atare sau
chiar propozitii copilul primeste odata cu aceasta si un continut de gandire gata organizat.

(T. L. Cazacu Relatiile dintre gandire si limbaj in ontogeneza)

37
 CAPITOLUL III. 1.

RELAIA DINTRE EDUCAREA LIMBAJULUI I DEZVOLTAREA

INTELECTUAL

A COPILULUI

Fr cunoatere i gandire, limbajul nu se poate dezvolta. Aceste dou dimensiuni ale

personalitii umane fac parte dintr-o structur unitar, in interiorul careia exist o infinitate de
interrelatii si interdeterminari.

(Anatolie Chircev- Problematica pregatirii precolarului pentru coala)

Cadrul gradinitei, in care sunt cuprinsi majoritatea copiilor prescolari, multiplica si

diversifica relatiile cu cei din jur , largeste orizontul de cunoastere al copilului, contribuie la
adancirea contradictiilor dintre cerinte, solicitarile externe si posibilitatile interne ale copilului,
aceste contradictii constituind, de fapt, sursa dezvoltarii psihice.

La gradinita este important sa optimizam dezvoltarea personalitatii copilului si in acelasi

timp sa favorizam relatii constructive in grup. Este esential pentru prescolari sa invete sa traiasca
impreuna pentru ca mai tarziu fiecare sa poata sa-si ocupe treptat locul in societate. Pare
important de stiut in ce masura si in ce limite cadrul didactic poate grabi dezvoltarea copilului,
stiind ca limbajul se afla in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii. Pentru a-I ajuta pe copii sa se
dezvolte, trebuie sa le dam ocazii de a-si urmari propriile interese profunde si de a se implica in
acele activitati care conteaza cel mai mult pentru ei.

Gandul imbraca vesmantul cuvantului, intre gandire si limbaj existand o legatura

indestructibila. Datorita prezentei gandirii si limbajului, omul are nu numai psihic ci si
constiinta, acea capacitatea de a cunoaste cunoasterea, de a stabilii relatii intre fenomene, de a
transforma mediul unor scopuri care presupun selectivitate, anticipatie, proiectivitate.

38
 Copilul detine capacitatea de a-si dezvolta limbajul la venirea sa pe lume, dar asimilarea
limbii pe care o vorbesc cei din jur reprezinta un proces complex pentru el. Copilul nu
inventeaza limbajul si nu alege limba pe care o invata. Transformarea capacitatii potentiale a
limbajului in capacitate reala este dependenta de comunicarea verbala cu adultii.

Dezvoltarea limbajului are la baza mai multi factori(familial, social), dar un loc important
revine disciplinelor scolare, prin care se prevad cunostinte si actiuni pedagogice care au ca
obiectiv dominant insusirea corecta a limbii materne.

Am observant ca de multe ori, slaba dezvoltare a limbajului influenteaza negativ si relatiile

din cadrul grupului de copii, cooperarea dintre ei, acceptarea regulilor de grup, pe cand
dezvoltarea limbajului reduce anxietatea, elimina inhibitiile, faciliteaza libertatea de manifestare.
Limbajul permite copilului sa-si exprime sentimentele, nevoile, trarile; il ajuta sa se cunoasca pe
el si pe cei din jur. Copilul prescolar se dezvolta printr-un proces complex de cunoastere
continua, care actioneaza asupra constiintei acestuia atat prin stimului concrecti, cat si prin
ajutorul limbajului. Familiarizarea copilului cu ceea ce il inconjoara ii permite acestuia sa
achizitioneze o gama de cunostinte necesare dezvoltarii lui, putand astfel sa-si exprime propriile
idei. Pe baza acestei experiente cognitive dobadite, prescolarul isi dezvolta limbajul sub toate
aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur, imbogatindu-si in acelas timp vocabularul
activ (care se stie ca la prescolarul mic este sarac).

La gradinita, limbajul este considerat ca ar avea un dublu sens si anume: pe de o parte, ca

mijloc de comunicare, iar pe de alta parte, ca un mijloc de cunoastere, deoarece in procesul
instructiv-educativ, cu ajutorul limbajului se transmit noi cunostinte, se realizeaza largirea
orizontului cu noi reprezentari.

Limbajul are nuantele sale. Specialistii spun ca , prin limbaj se citeste educatia fiecaruia
dintre noi. Iar acest limbaj este cu siguranta oglinda comportamentelor vazute, insusite, imitate
din diferite contexte. Nuantele limbajului se desprind de mic copil. Cu cat il inveti pe prescolar
mai bine un limbaj pur, normal, civilizat, cu atat acesta se va concretiza intr-un comportament
bine educat.

Cunoscand faptul ca intreaga activitate de la gradinita se axeaza pe comunicarea orala,

educatoarea are in vedere verificarea nivelului evolutiei limbajului copiilor. Precum stim,

39
vorbirea este o activitate comunicativa, ce se insuseste prin acumulari treptate, se invata si se
sitematizeaza prin numeroase exersari.

Educarea limbajului, a comunicarii si a posibilitatilor de exprimare corecta, coerenta si

expresiva, la prescolari, constituie un domeniu experiential de baza in Curriculumul pentru
Invatamant Prescolar si are un rol major in cadrul procesului instructiv-educativ la gradinita.
Astfel, putem afirma ca studierea domeniului limba si comunicare la gradinita urmareste:

- insusirea corecta a compozitiei fonetice a limbii (pronuntarea corecta a limbii, sunetelor,

cuvintelor si a grupurilor de cuvinte);
- retinerea unui fond de cuvinte si a semnificatiilor acestora;
- insusirea practica a structurii gramaticale;
- dezvoltarea si exersarea vorbirii dialogite dar si omologate;
- formarea si dezvoltarea deprinderilor de exprimare corecta, clara si expresiva.

A cunoaste copilul - minunea lumii , inseamna a face arta. Indrumarea copilului prin
procesul instructiv-educativ in scopul dezvoltarii personalitatii lui, se sprijina pe o atenta si
temeinica cunoastere a caracteristicilor individuale. Pentru realizarea obiectivelor prevazute in
Programa de educare a limbajului, educatoarea trebuie sa cunoasca particularitatile psihice si
fizice ale fiecarui copil pentru a putea constata daca acesta evolueaza normal, sa urmareasca
stadiul dezvoltarii proceselor pshice ale fiecarui copil, pentru a reusi sa orienteze stiintific
procesul invatarii .

Cunoasterea copilului prescolar este un moment deosebit de important, in egala masura

pentru copil ,dar si pentru educatoare. Pentru copil este importanta deoarce trebuie sa-i se asigure
o crestere sanatoasa, o dezvoltare a proceselor psihice , ca in final sa poata face fata cerintelor de
mai tarziu, impuse de activitatea din scoala. Pentru educatoare este necesara cunoasterea
copilului, pentru a gasi modalitati de adaptare rapita la regimul de viata din gradinita, de
stimulare intelectuala pe parcursul celor 3 sau 4 ani de frecventare a gradinitei si de formare a
unor deprinderi ( de comportare , de munca intelectuala, practice, motrice), in functie de care
trebuie sa se intocmeasca panificarile calendaristice dar si cele zilnice. Fara aceste conditii,
munca de pregatire a prescolarilor nu va fi incununata de succes.

40
 La varsta prescolara, cunoasterea la copii se realizeaza la nivelul senzatiilor, perceptiilor
si a reprezentarilor, intregul continut cognitiv, avand un caracter predominant concret. La
aceasta varsta, se observa o dezvoltare intensa a sensibilitatii tuturor analizatorilor si pe aceasta
baza, o perfectionare a capacitatii de reflectare a sistemului nervos.

Sensibilitatea tuturor analizatorilor se adanceste si se restructureaza, dar cea auditiva si

vizuala au cea mai mare pondere.

Conceptiile prescolarilor se carcterizeaza printr-o mare saturatie afectiva si prin plasarea

situationala. Perceptia devine la varsta prescolara un proces subordonat gandirii, intentiilor,
orientarii si adaptarii, cunoasterii sau activitatii. In perioada prescolara se realizeaza progrese
importante in exeperienta logicii relatiilor spatiale. Se ajunge astfel, ca inca de la varsta de 5 ani,
copilul poate percepe locul exact unde se situeaza obiectele, timpul, durata si chiar succesiunea
in evenimente.

In masura in care perceptia devine tot mai cuprinzatoare, mai exacta si mai variata, si
reprezentarile copiilor sunt mai precise, mai clare , mai bogate in continut. La prescolar,
reprezentarile au un caracter intuitiv, situativ si sunt incarcate de elemente concrete, particulare.
Paralel cu reprezentarile reale se dezvolta si reprezentarile imaginatiei. Functia cognitiva a
reprezentarilor se dezvolta mai ales dupa varsta de 4 ani, facilitand procesul intelegerii, coerenta
vietii psihice, dandu-I posibilitatea prescolarului sa poata trai mental trecutul si viitorul in
present, realul si imaginarul in actiune U. Schiopu)

In formarea reprezentarilor, cuvantul are o functie reglatoare ajutand la desprinderea unor

insusiri mai importante ale obiectelor, la sporirea claritatii si stabilitatii lor, la reactualizarea
experientei trecute si integrarea ei in cea prezenta sau chiar in cea viitoare.

Intelectul cuprinde un sistem de relatii, activitati si procese psihice superioare (inteligenta,

gandire, memorie, imaginative, limbaj) in cadrul caruia gandirea constituie procesul psihic
central, orientand, conducand si valoricand toate celelalte procese si functii psihice. Studiile si
cercetarile intreprinse de [Link], S. Vgotski, P. Oterrieth, iar la noi de U. Schiopu, M. Zlate, P.
Golu, au evidentiat cele mai semnificative caracterisrice ale intelectului prescolarului. Astfel,
gandirea prescolarului este preconceptuala sau cvasiconceptuala, ea operand cu o serie de
constructe care nu sunt nici notiuni individuale nici notiuni generale: in intregul sau ,

41
preconceptul este, deci, o schema situata la jumatatea drumului intre schema senzoriomotorie si
concept in ceea ce priveste modul de asimilare si un gen de simbol imagistic, in ceea ce priveste
structura sa reprezentativa. (J. Piaget) Dupa 3 ani, inteligenta depaseste faza simbolica, trecand
la un alt substadiu: al intuitiei simple (3-4 ani) si al intuitiei articulate sau semioperational (intre
5/6-7 ani) . Gandirea intuitiva este un progres fata de gandirea preconceptuala sau simbolica
deoarece ea se aplica nu figurilor individuale , ci configuratiilor de ansamblu ramanand
orientate in sens unic. Caracterul situativ-concret al gandirii deriva din faptul ca aceasta este
incarcata de perceptii si reprezentari .

M. Zlate considera ca definitorie pentru gandirea prescolarului este organizarea structurilor

operative ale gandirii, aparitia notiunilor empirice care, desi nu sunt coordonate si organizate in
sisteme coerente, au o mare importanta in procesul cunoasterii.

Gandirea opereaza cu materialul furnizat direct de senzatii perceptii, reprezentari. In

aceasta etapa a dezvoltarii ei (perioada prescolara), gandirea cuprinde toate operatiile esentiale:
analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparatia, concretizarea. Inesenta, gandirea
prescolarului opereaza cu strategii complexe, este situativa, incarcator de perceptii si
reprezentari, de structuri numeroase, emotionale si sugestive. Treptat, pe masura largirii
orizontului cu noi cunostinte si pe baza dezvolatrii limbajului, copilul poate sa se ridice de la
cunoasterea concreta, senzoriala, la cunoasterea abstracta, sa opereze cu notiuni, judecati,
rationamente.

In stransa legatura cu evolutia gandirii evolueaza si limbajul, saltul calitativ inregistrat in

dezvoltarea proceselor cognitive explicandu-se si prin dezvoltarea limbajului. Limbajul
prescolarului evolueaza sub toate aspectele : fonetic, lexical, semantic, ca structura gramaticala si
expresivitate. El se imbogateste sub raport cantitativ, iar diferenta dintre vocabularul activ si
pasiv se micsoreaza discret , astfel ca la 6 ani vocabularul sau activ insumeaza peste 3500
cuvinte.

Comunicarea verbala cunoaste o dezvoltare intensa, trecandu-se de la vorbirea situativa la

vorbirea contextuala. Intre 4 ani si 5 ani apare limbajul interior cu implicatii seminficative
in dezvoltarea intelectuala a copilului, el reprezentand mecanismul fundamental al gandirii. Se
intensifica: functiile cognitiva si reglatorie a limbajului. Expresivitatea limbajului si bogatia sa se

42
manifesta atat in sporirea caracterului explicit al vorbirii, cat si in cresterea lungimii propozitiei.
Odata cu fondul lexical are loc si insusirea semnificatiei cuvintelor , limbajul copilului
perfectionandu-se treptat, devenid mai clar, coerent, mobilul acestei perfectionari fiind o
trebuinta interioara si anume trebuinta de e ase exprima, de a comunica.

Odata cu dezvoltarea intensa a perceptiilor, a reprezentarilor si a gandirii, se menifesta si

alte procese psihice de cunoastre, cum ar fi memoria si imaginatia.

Ca urmare a dezvoltarii gandirii prescolarului, memoria acestuia inregistreaza o trecere de

la forma inferioare si mai putin productive la altele superioare, cu grad mai mare de
productivitate. Astfel, paralel cu memoria involuntara (neintentionata), se dezvolta si cea
voluntara (intentionata), alaturi de memorarea mecanica apare si cea logica. In ontogeneaza, cel
mai timpuriu se dezvolta memoria apoi ,memoria afectiva si memoria plastic-intuitiva. Mai
tarziu se dezvolta si memoria verbal-logica, ea reprezentand o treapta superioara deoarce
continutul sau este format de material verbal.

Progrese inregistreaza toate procesele memoriei (memorarea, pastrarea, reactualizarea), cat

si calitatile acesteia (volumul, rapiditatea intiparirii, durata pastrarii). Cu toate acestea, cercetarile
efectuate, au avidentiat si unele caracteristice ale memoriei prescolarului precum: carcacterul
nediferentiat, difuz; caracterul incoerent, nesistematic; carcaterul concret, plastic, intuitiv;
caracterul pasiv, neintentionat in memorarea si evocarea unor fapte in mod spontan.

La varsta prescolara putem vorbi de o adevarata explozie a procesului imaginativ,

explozie intretinuta in special de joc (activitatea dominanta) care poate fi desfasurat oricand si
oriunde, mai ales in activitatile de educarea a limbajului. In timpul jocului are loc un proces de
conjugare a imaginatiei creatoare cu cea reproductiva, proces sustinut si de experienta cognitiva
mai bogata, de sfera mai extinsa a reprezentarilor, de intensitatea functiei reglatoare a cuvantului,
de dezvoltarea gandirii si a noilor trebuinte, dorinte interese. Imaginatia devine mai activa si mai
intentionala, creste activitatea de prelucrare analitico-sintetica a reprezentarilor, procesul
imaginativ fiind stimulat de joc, de activitatile obligatorii si liber-creative, de indrumarea
parintilor si a educatoarei. L.S. Vgotski constata ca imaginatia prescolarilor este foarte variata si
foarte bogata, copilul proiectand dorintele lui dincolo de ceea ce este real.

43
 Adaptarea copilului la cerintele activitatii scolare, presupune un nivel optim de dezvoltare
psihica, nivel atins atat de procesele cognitive, cat si de activitatile si procesele reglatorii :
motivatie, afectivitate, vointa, atentie, deprinderi.

Integrarea copilului in programul activitatilor instructiv-educative din gradinita, depasirea

orizontului restrains al familiei, largirea sistemului relatiilor cu cei din jur, favoizeaza aparitia
primelor relatii si atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vietii psihice a
copilului. Modificari importante se produc la nivelul motivelor, care constituie factorii
stimulatori ai activitatii, realizandu-se trecerea de la motivele biologice , la motivele si
trebuintele sociale. Treptat, motivele se ierarhizeaza, subordonandu-se unele altora, legatura
dintre ele fiind determinate si de propria interioritate a copilului si nu doar de interventia externa
a adultului. Prin urmare, conduita prescolarului incepe sa capete un caracter unitar, coerent
contribuind la formarea initiala a personalitatii copilului.

Se considera ca motivele invatarii (care apar la varsta prescolara mijlocie) se formeaza mai
intai in procesul de efectuare a unor actiuni practice concrete, organizate cu copiii, activitatile din
gradinita, reprezentand o etapa necesara in constituirea motivelor invatarii scolare. Constituindu-
se permanent la nivelul a doua planuri (in cadrul relatiilor cu cei din jur - motive social- morale
si prin activitatile desfasurate cu copiii - motive intrinseci) , motivatia la varsta prescolara
prezinta o structura destul de simpla, are caracter predominant afectiv, situativ si de perspectiva
imediata, instabilitatea, trasaturi determinante de particularitatile psihologice ale varstei
respective.(A. Chircev)

Modificarile care survin la prescolar (comparative cu anteprescolarul), in ceea ce priveste

afectivitatea, sunt atat de natura calitativa, cat si cantitativa. Restructurarea afectivitatii este
conditionata de contradictia dintre trebuinta de autonomie a prescolarului si interdictiile
manifestate de adult fata de el. Structurile afective sunt in plin proces de formare, satisfacerea
trebuintelor, dorintelor copilului asociindu-se cu stari afective , in timp ce contrazicerea, blocarea
lor determinand stari emotionale de insatisfactie, nemultumire.

Cercetarile psihologice au pus in evident prezenta la prescolari a starilor afective de

vinovatie (3 ani), de mandrie (4 ani), de pudoare (la 3-4 ani), fiind inscrise si doua XX
Xsindroame : sindromul bomboanei amare (starea afectiva de rusine ce apare in urma unei

44
recompense nemeritate) si sindormul de spitalizare (reactia afectiva violent a copilului ce
urmeaza sa se desparta de cei dragi pentru a fi internat in vederea urmaririi tratamentului).

In acest stadiu se face trecerea de la emotii la sentimente, se contureaza mai clar unele
sentimente morale, incep sa se cristalizeze si diverse sentimente intelectuale, n rol important in
aceatsa evolutie avandu-l adultul si realatia copilului cu el. Prin mecanismele imitatiei se preiau
stari afective, expresii emotionale, iar conduitele emotionale ale prescolarului se diversifica, se
imbogatesc, devin mai coerente si mai adaptate situatiilor, realizandu-se un adevarat process de
invatare afectiva.

Atentia , ca fenomen psihic de activare selectiva, de concentrare si orientare a energiei

psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice ( cu deosebire a proceselor
senzoriale si cognitive-logice), capata in prescolaritate un tot mai pronuntat caracter activ si
selectiv, isi mareste volumul, cresc concentarea si stabilitatea ei.

Pana la inceputul prescolaritatii, copilul a achizitionat ambele forme de atentie : involuntara si

voluntara. In etapa prescolara, incepe procesul organizarii atentiei volunatre , mai ales sub
influenta dezvoltarii gandirii si limbajului. Educatoarei ii revine sarcina de a trezi atentia
involuntara (prin utilizarea unor stimuli caracterizati prin noutate, exprsesivitatea, conturare
speciala, contrast cromatic) si de a determina si mentine atentia voluntara asupraactivitatii
desfasurate pe o perioada mai lunga de timp. Aceasta se realizeaza prin : fixarea unor sarcini de
catre adult, exprimarea clara, calda, expresiva, precizarea obiectivelor activitatii, solicitarea
copiilor prin intrebari, indrumarea lor pe parcursul activitatii.

Prescolaritatea reprezinta stadiul aparitiei si inceputul organizarii vointei, ca forma complexa de

reglaj psihic. Capacitatea de a-si dirija activitatea se dezvolta laprescolar o data cu functia
reglatoare a limbajului: prin intermediul limbajului intern copilul isi da singur comenzi cu privire
la declansarea sau franarea unor miscari sau actiuni simple. Motivatia devine unul dintre factorii
important ai sustinerii vointei, dezvoltarea acesteia contribuind totodata la dezvoltarea si
educarea vointei sale. Principalele faze ale actului voluntar(fixarea scopurilor, lupta motivelor,
luarea hotararii, executia) nu sunt suficient stabilizate, facand sa apara piedici in functionalitatea
lor, ceea ce demonstreaza faptul ca la acesta varsta(varsta prescolara) vointa este in curs de
organizare , dezvoltarea ei fiind un process foarte complex, de lunga durata.

45
Desi exista mai multe teori , modele de abordare a personalitatii, aceasta poate fi studiata si este
mai ales de catre pedagogie sub aspectul dezvoltarii, cautandu-se identificarea celor mai eficace
modalitati, metode, mijloace de stimulare.

Dezvoltarea este un process complex, de trecere de la vechi la nou, de la inferior la superior, de

la simplu la complex, printr-o succesiune de etape, de stadia, fiecare reprezentand o unitatea
functional , mai mult sau mai putin inchegata, dar cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la
o etapa la alta implica atat modificari cantitative , cat si salturi calitative.

In plan psihic, dezvoltarea semnifica formarea proceselor si insusirilor psihice, dar si

restructurarea lor,la nivele functionale tot mai inalte, care sa permita adaptarea individului la
conditiile si cerintele mediului natural si sociocultural.

Azi, este unanim acceptata teza ca la nastere, copilul este doar un candidat la umanitate, si ca
aceasta calitate va fi dobandita prin invatare si educatie, prin socializare, potentialul uman fiind
astfel stimulat, dezvoltat si valorificat sub influenta mediului si a educatiei. Intreaga evolutie a
omului, ca subiect pragmatic, axiologic, depinde de imprejurarile maturizarii sale biologice,
pshice, sociale ,ale modelarii culturale si integrarii sociale.

Daca trebuinta de independenta si autonomie, mobilitatea si spiritul de initiativa, tendinta

afirmarii de sine, erau considerate ca cele mai proeminente trasaturi ale primei copilarii,
prescolaritatea, reprezinta perioada formarii initiale a personalitatii. Esenta profilului
psihologic al acestei etape de dezvoltare, se exprima prin trezirea sentimentului de personalitatea,
exprimat dupa opinia lui [Link], prin atitudine de opozitie , cat si printr-o parada a Eului .
Cele mai importante achizitii ale personalitatii in prescolaritate sunt: existenta Eului, formarea
constiintei morale, socializarea conduitei.

Psihologul American G. Allport, care a studiat procesul elaborarii ontogenice a Eului ,

precizeaza ca pana la 3 ani acesta a parcurs 3 etape: simtul eului corporal; simtul unei identitati
de sine continue; respectful fata de sine, mandria.

In perioada prescolaritatii, aceste procese se perfectioneaza adaugandu-se alte doua dimensiuni

importante ce contrbuie la sporirea individualitatii copilului: extensia eului si imaginea eului
(G. Allport) Primul aspect este legat de simtul de proprietate, echivaleaza cu largirea sferei sale

46
de cuprindere, copilul vorbind despre fratele meu, mingea mea etc. Cel de-al doilea aspect se
carcterizeaza printr-un inceput rudimentar de constiinta a copilului, care ajunge sa cunoasca ce
asteapta parintii de la el si sa compare aceasta asteptare cu propriul sau comportament.

Referitor la aparitia cunostiintei morale a copilului, specialistii sunt de accord ca ea este strans
legata de imaginea de sine a acestuia. El isi formeaza imaginea de sine prin preluarea ei de la
parinti, asa incat in aceasta intra, de fapt, atitudinile, exigentele, interdictiile si expectatiile
parintilor.

Cercetarile lui J. Piaget cu privire la psihogeneza judecatilor morale la copil disting faza
eterogena (copilul preia norme ,reguli, interdictii in mod neselectiv din anturajul imediat) si faza
autonomiei morale, ce corespund din punct de vedere genetic vasrtei intre 7 si 12 ani. Este un
stadiu al cooperarii, in care respectul este reciproc, regulile si normele morale fiind ineriorizate si
transformate in mobiluri interioare ale conduitelor, fiind implicat si propriul sistem valoric in
actul de apreciere, judecare a faptelor, situatiilor. Piaget considera ca exista un paralelism intre
constituirea cunostintei logice si a constiintei morale. Astfel, daca in dezvoltarea gandirii exista o
perioada de egocentrism, si apoi de realism, tot asa in dezvoltarea timpurie a cunostintei morale
exista faza compotamnetului moral egocentric si faza realismului moral. Ca si J. Piaget,
[Link] este interest de evolutia si formarea morala a copilului, evidentiind cele 3 niveluri de
dezvoltare morala ce cuprind sase stadii ale rationamentului moral:

Nivelul 1 premoral (4-10 ani):

stadiul moralitatii ascultarii;

stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv;

Nivelul 2 al moralitatii conventionale (10-13 ani):

stadiul moralitatii bunelor relatii;

stadiul moralitatii legii si ordinii;

Nivelul 3 al autonomiei morale sau ineriorizarii si acceptarii personale a principiilor morale:

stadiul moralitatii contractual si acceptarii democratice a legii;

stadiul moralitatii principiilor individuale de conduit.

47
Cele sase stadii, pot constituii indicatori ai procesului de interiorizare a judecatilor morale si a
motivarilor actiunii morale. Se realizaeaza astfel trecerea de la morala eteronoma a asculatrii (ce
vizeaza evitarea pedepsei, dezabrobarii, blamului), la o morala a respectului reciproc si la o
morala autonoma, in care acceptarea normelor morale apare ca o forma de identificare cu grupul
de referinta.

Prin urmare, in conceptia piagetiana, prescolaritatea corespunde celor doua substadii ale etapei
initiale: al moralei ascultarii , eteronome si al realismului moral. In conceptia lui Kohlberg,
prescolaritatea se inacreaza in primul nivel al dezvoltarii morale. Respectarea normelor este mai
mult rezultatul ascultarii decat al cunoasterii si intelegrii lor. Conformarea la norma se
intemeiaza pe afectiune si pe teama. Deoarece sensul actiunii educative este de la conduita spre
constiinta, o atentie deosebita trebuie acordata formularii cerintelor si urmaririi respectarii lor in
cadrul actiunilor zilnice in vederea formarii deprinderilor elemetare de comportare. Acestea,
treptat, prin stimulare din interior si stabilizare, vor devein trasaturi positive de carcter ce intra
tot in sfera conduitei morale. Referitor la socializarea conduitei copilului, literature de
specialitate evidentiaza ca acest process realizeaza in contextual social ,prin amplificarea
relatiilor interpersonal, prin asimilarea si interiorizarea treptata a cerintelor, normelor in cadrul
familiei si gradinitei. Din perspective psihologica, socializarea este privita ca interiorizarea a
valorilor culturale, formare a atitudinilor si reprezentarilor sociale commune grupurilor. Un
instrument important al socializarii este limbajul, invatarea lui facilitand stabilizarea relatiilor
sociale din ce in ce mai diferentiate. Se considera ca o multitudine de factori influenteaza
socializarea copilului prescolar:

conceptiile filosofice, politice, religioase etc , la nivelul familiei si statului;

personalitatea parintilor si a celorlati copii, temperamental si capacitatile lor cognitive;
interventiile si influentele mediului;
conflictele dintre copil si adulti- pe de o parte si intre diversele aparente ale copilului-
pe de alta parte.

Sunt numeroase lucrarile care subliniaza importanta interactiunilor sociale,implicate la mai

multe niveluri ale constructiei socializarii: modul de comunicare, transmiterea cunostintelor,
cooperarea si confruntarea in rezolvarea unor problem, asimilarea unor concept.

48
M. Zlate constata ca evolutia sociabilitatii poate fi evidentiata prin modul in care prescolarii
realizeaza perceptia altora. Astfel, in jurul varstei de 3 ani, altul este perceput ca o
amenintare; putin inainte de 4 ani altul este perceput ca rival; abia pe la 5 ani altul este
perceput ca partener egal de activitate.

Cooperarea este, dupa opinia specialistilor, slab prefigurata, confuza la prescolari, iar
criteriile rationamentului moral cuprind o doza mai mare de subiectivism, motivarea faptei
morale realizandu-se mai mult din perspective afectiva decat cognitive.

Practica educationala a scos in evidenta faptul ca integrarea copiilor in activitatile obligatorii

si liber-creative, repartizarea si incredintarea unor responsabilitati sociale, utilizarea
echilibrata a aprobarii si dezaprobarii stimuleaza mecanismul socializarii conduitei copilului,
dezvolta autonomia acestuia, faciliteaza aparitia premiselor, trasaturilor caracteriale.
Selectarea si utilizarea unor strategii metodologice unitarea, organizarea unor jocuri-exercitii
de imitare a vorbirii altuia, a unor gesture, a mimicii s pantomimicii, valorizarea pozitiva a
modelelor de interactiune contribuie,de asemnea, la educarea sensibilitatii, a atitudinii lor fata
de sine si fata de altii, la interiorizarea treptata a unor modele de conduita. Limbajul, fiind o
conduit de tip superior, restructureaz activitatea psihic a omului,avand un rol mediator
important in desfsurarea si dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice:

_ perceptia capt sens, semnificatie, se imbogteste, se transform in

observatie perceptia ca scop;
_ reprezentrile devin generalizate cand sunt evocate sau formate cu ajutorul
cuvintelor;
_ fr limbaj nu se poate vorbi de formarea notiunilor, judectilor si rationamentelor, nu
exist abstractizri si generalizri, nu pot fi rezolvri de probleme;
_ memoria - formulrile verbale sunt garantia memorrii de durat;
_ imaginatia in combinatorica imaginativ, cuvintele apar ca vehiculatori
de imagine;
_ motivatia verbalizarea permite definirea motivelor si departajarea lor
de scopuri;
_ vointa - este un proces de autoreglaj verbal;

49
_ personalitatea - se formeaz si isi exteriorizeaz mare parte din continutul ei
prin limbaj;
Limbajul devine un ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul constiintei;
rolul limbajului este atat de mare incat activitatea lui nu se intrerupe odat cu intreruperea
comunicrii cu altii, dimpotriv ea se pstreaz pe tot parcursul strii de veghe uneori sub
forma limbajului interior si chiar in timpul somnului;

Iata de ce cunoasterea profilului psihologic al varstei prescolare devine un etalon important,

nu numai pentru evaluarea nivelului de dezvoltare, pentru intelegera universului
psihointelectual , socioafectiv si comportamental, dar si din perspectiva optimizarii
strategiilor practice de actiune eficienta la aceasta varsta .

Datorita faptului ca in utilizarea basmului in cadrul domeniului experiential limba si

comunicare sunt antrenate limbajul, gandirea, memoria, atentia, imaginatia,vointa, motivatia,
in acest capitol am incercat sa subliniez relatia stransa dintre educarea limbajului si
dezvoltarea intelectuala a copilului prescolar.

50
 CAPITOLUL III. 2.

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN UTILIZAREA BASMULUI IN

GRADINITA

Inca de la o varsta frageda, copilul are nevoie sa dobandeasca capacitatea de a comunica

cu cei din jur, de a-si putea transmite idei, impresii , ganduri, dar si pentru a se putea face
inteles. Insusirea treptata si temeinica a vorbirii si, ulterior, a limbajului scris, constituie un
fundament in activitatea scolara si sociala a viitorului cetatean si de aici reise necesitatea
studierii acestora inca de la gradinita.

In modernizarea procesului de invatamant din gradinita sunt implicate toate componentele

activitatii: de la proiectarea didactica la tehnicile de cunoastere a copiilor, la evaluare, dotari
materiale, parteneriate, activitati extracurriculare, metodologie didactica activa. Finalitatea
demersului de modernizare se constituie in desfasurarea unui proces de invatamant carte sa
se adreseze individualizat fiecarui copil in gradinita.

In acceptiunea moderna, metodele de invatamant reprezinta modalitati de actiune,

instrumente cu ajutorul carora copiii, sub indrumarea educatoarei, isi insusesc cunostinte, isi
formeaza si dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini si atitudini.

51
 Teoretic, ideea de metoda vine dinspre stiinta, dinspre cunoasterea stiintifica. Metoda, in
limba greaca methodos (odos=cale si metha=spre ), inseamna calea de urmat in scopul
atingerii unui obiectiv sau modalitatea de cautare (si descoperire) a adevarului.

Metodele de instruire isi au sorgintea in metodele de cercetare stiintifica, cu deosebirea ca

in invatamant metodele capata un specific aparte, au o semnificatie pedagogica ( au alta
menire decat cea destinata cunoasterii stiintifice propriu-zise). Acest specific aparte consta in
faptul ca metoda devine o cale de dezvaluire a advarului in fata celor care invata; se
transforma intr-o cale de acces la aflarea advarului, intr-o cale de transmitere si respectiv de
achizitie a unui sistem de cunostinte care redau anumite adevaruri; devine o cale de formare a
unor reprezentari care reflecta o anumita realitate.

Metoda include in structura ei operatii-procedee de natura mentala sau fizica. Procedeul

este o tehnica mai limitata de actiune, un detaliu, o particularizare a metodei. De aceea,
metoda mai este definita ca un ansamblu organizat de procedee. A descrie metoda
inseamna a prezenta seria de procedee integrate in ea. Varietatea procedeelor face metoda
mai eficienta.

Intre metode si procedee exista relatii dinamice. Metoda poate deveni procedeu in cadrul
altei metode, dupa cum procedeul poate deveni metoda. De exemplu, demonstrarea unui
fenomen, prezentarea unei planse, a unui tablou pot construi procedee didactice in cadrul
utilizarii metodei povestirii, explicatiei, descrierii sau conversatiei. Metoda explicatiei poate
deveni procedeu in cazul demonstratiei.

Esenta si adevarata valoare a metodei nu pot fi deduse decat prin raportare la specificitatea
insasi a procesului de invatamant pe care il deserveste, din analiza situatiei date si a
multiplelor functii pe care ea le indeplineste in cadrul acesteia.

Ansamblul metodelor si procedeelor didactice de predare, invatare si evaluare formeaza

metodologia procesului de invatamant sau metodologia instruirii.

In procesul instructiv-educativ, metodele didactice indeplinesc anumite functii care

vizeaza deopotriva cunoasterea (asimilarea cunostintelor, gandirea), instruirea (formarea
priceperilor si deprinderilor, abilitatilor), cat si formarea trasaturilor personalitatii:

52
 - functia cognitiva, de dobandire de noi cunostinte;
- functia normativa. Prin metodele de care dispune, profesorul organizeaza, dirijeaza si
corecteaza in mod continuu procesul de instruire, in vederea optimizarii acestuia;
- functia motivationala, potrivit careia, o metoda bine aleasa poate starni si mentine
interesul elevului, curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune;
- functia operationala sau instrumentala, potrivit careia, metoda este un intermediar intre
elev si unitatea de continut;
- functia formativ-educativa care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare si
dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu insusirea cunostintelor, formarea
deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si
calitatilor morale.

Ca si intreaga activitate educativa din gradinita, metodele fac obiectul unei activitati comune a
adultului educator si a copilului educat.

In afara de eficienta limitata, concretizata la un moment dat in dobandirea anumitor

cunostinte, priceperi , deprinderi si atitudini, de atingerea unor scopuri, de economia de timp si
de mijloacele necesare educatiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini
pozitive fata de propria educatie, fata de educatie, in general, precum si ca vor initia un stil
cognitiv dominant, mai mult sau mai putin productiv, mai mult sau mai putin aducator de
rezultate, satisfactii, ceea ce constituie aporturi formative majore.

Metodele nu au o valoare fixa, ci capata valoare prin eficienta cu care conduc activitatea
subiectului spre un obiectiv in conditii date. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesita, in
ansamblul sau, metode diferite, fiecare utila in anumite situatii, singura sau in asociatie cu altele
si nepotrivita in alte situatii. Pentru obiective restranse si in conditii date, este de obicei mai utila
o anumita metoda. Pentru obiective complexe, se apeleaza la strategii didactice, adica la
asamblari in care metode diferite isi completeaza reciproc efectele si constituie un demers
coerent de educare.

53
 Pentru ca mesajul etic al basmelor sa ajunga pana in constiinta copilului, sunt deosebit de
importante modalitatile de realizare a activitatilor cu acest continut [Link] o conditie
psihologica importanta, am cautat sa asigur acestor activitati un cadru intim, misterios, adecvat
prin expresivitate, astfel incat mesajul etic transmis sa determine un ecou afectiv puternic, pe
masura sensibilitatii mintii si sufletului copilului.

Pentru clasificarea metodelor, in functie de scopul principal, se adopta drept criterii: evolutia
istorica, in functie de care sunt distinse metode traditionale si metode moderne; sarcina didactica
pe care o servesc, conform careia exista metode de dobandire de cunostinte sau deprinderi,
metode de consolidare, de verificare si evaluare; in functie de natura activitatii pe care o solicita
preponderent metodele, dupa care metodele pot fi activ-practice (exercitiul, lucrarea practica),
intuitive (observatia, demonstratia) sau verbale (explicatia, conversatia,povestirea).

In activitatea la grupa, pe parcursul anilor, am folosit numeroase modalitati de predare a

basmului, atat la nivelul I, cat si la nivelul II. Povestirea o consider ca fiind mijlocul cel mai
placut, eficient atat pentru copil cat si pentru educatoare de a transmite continutul unui basm.
Basmul presupune o desfasurare epica mai ampla, cu mai multe episoade, in care intervin
evenimente supranaturale si personaje fantastice si are rol distractiv, de incurajare a istetimii care
invinge prostia sau moralizator, de condamnare a raului care este totdeauna infrant de bine.
Caracterul antitetic al personajelor le face usor de distins si de retinut. Morala alb-negru
corespunde intelegerii prescolarului.

La grupa mica, povestirea trebuie sa fie simpla, neancarcata cu multe comentarii si fara multe
episoade. Esentiala nu este retinerea pur si simplu a episoadelor in succesiunea lor, ci intelegerea
cauzei pentru care actiunea evolueaza intr-un anumit fel, a motivelor care pun in miscare diferite
personaje. Treptat, se trece la povestiri mai ample. Importanta este nu numai cantitatea de
informatie, abundenta de fapte prezentate, ci si de forma de redare. Pentru a asigura intelegerea si
reactia afectiva, in povestire educatoarea trebuie sa foloseasca stilul literar oral intr-o forma cat
mai ingrijita, sa apeleze la comparatii plastice, sa foloseasca imagini de o reala calitate estetica,
cu posibilitati de sensibilizare adecvate varstei prescolare. Povestirea insotita de imagini
constituie un mijloc foarte atragator de fixare a principalelor episoade ale basmului.

54
 Repovestirea este modalitatea prin care se poate fixa basmul predat in memoria copiilor.
Activitatea de repovestire este foarte indragita de copii pentru ca le da posibilitatea de a patrunde
in lumea imaginarului, de a fi ascultati si de a se afirma. Rezultatele copilului in activitatea de
repovestire depind, in cea mai mare masura, de calitatea povestirii educatoarei si de ajutorul
acordat copilului la primele reluari. Educatoarea intervine in momentele de impas cu intrebari
sau ii reaminteste episodul. La grupa mare-pregatitoare (nivel II), copiii pot ajunge sa
stapaneasca destul de bine mai multe basme: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie,
Fat-Frumos din lacrima etc. Prescolarul cere celui ce repovesteste, oricine ar fi el, fidelitate
fata de prima versiune a povestirii. El accepta usor fictiunea, planul ireal al povestirii, dar o data
expusa o varianta, e necesara pastrarea ei. Altfel copilul contesta adevarul si calitatea povestirii.
Explicatia o constituie caracterul relativ rigid al gandirii copilului.

Povestirea cu inceput dat prefigureaza in mare parte desfasurarea actiunii., copilului

revenindu-i sa creeze un plan de desfasurare in concordanta cu premisele din partea povestita de
educatoare. De obicei copilul nu-si face un plan riguros care sa redea linia de desfasurare a
intregii povestiri, ci doar pentru unul-doua episoade. In povestirea cu inceput dat, copilul este
scutit de momentele tensionale de la inceput, cand trebuie sa aleaga un subiect, un personaj si
totodata are suficient timp pentru imaginatie.

Jocurile didactice au valentele lor formative. Ca metoda de invatare, jocul didactic da rezultate
deosebite, specificul lui constand in combinarea elementelor instructive cu activitatea de joc. El
ne ajuta sa organizam activitatea intelectuala a copiilor in forme cat mai placute, atragatoare,
accesibile si de o vadita eficienta. Jocul didactic l-am folosit ca mijloc: de fixare a continutului
basmului, de apreciere a caracterelor unor personaje, a modului lor de comportare.

Exemple de jocuri didactice: Ma cunosti?- are ca sarcina didactica identificarea cat mai
rapida a personajelor dintr-un basm povestit, cat si a calitatilor acestora; Televizorul-are ca
sarcina didactica recunoasterea si denumirea basmului dupa ilustratii cu personaje reprezentative.

Conversatia este o metoda verbala de invatare cu ajutorul intrebarilor si raspunsurilor.

Bazandu-se pe cuvant, este o metoda de cunoastere mediata. Noile cunostinte sunt derivate din
cunostintele anterioare. Conversatia este indispensabila copilului in ciuda cunoasterii sarace de
care dispune si a limbajului insuficient dezvoltat al acestuia. Exista doua forme principale ale

55
conversatiei: cea euristica si cea examinatoare. La prescolarul mic se intalneste si conversatia-
joc.

Conversatia euristica, de descoperire il conduce pe copil la cunostinte noi prin intrebari asupra
altor cunostinte dobandite deja. Se porneste de la o situatie problematica, insuficient inteleasa de
copil si a carei solutionare, interpretare adultul o cunoaste. Pentru ca rezolvarea nu poate fi
sesizata dintr-o data de copil, educatoarea il conduce prin intrebari. Daca intrebarile acesteia sunt
prea simple, dirijeaza strict raspunsurle copilului, atunci si efortul de intelegere este redus, iar
contributia conversatiei la descoperirea cunostintelor este redusa.

Conversatia de verificare urmareste sa evidentieze gradul de insusire a anumitor cunostinte.

Aceasta forma poate solicita reproducerea de cunostiinte, dar poate sa si ceara demonstrarea
cunostiintelor in contexte mai largi sau noi, decci organizare, selectare, prelucrare. Intrebarile
conditioneaza calitatea cunoasterii copilului prin adecvarea continutului de idei la principiile
euristice prin accesibilitatea lor, prin corectitudinea si claritatea formei lor. Ele nu trebuie sa
sugereze raspunsul in mod direct. Folosite corect, intrebarile gradeaza dificultatile si
sistematizeaza, conduc pe copil spre sinteze.

Conversatia-joc are la origine nevoia copilului de a-si afirma posibilitatea de a pune intrebari.
El ne va adresa uneori mai multe zile la rand o intrebare, care i-a retinut atentia sau va incerca sa
prelungeasca la nesfarsit o conversatie gratuita. Conversatia prescolarului este marcata de
particularitatile limbajului sau si ale gandirii sale: saracia vocabularului, insuficienta structurii
gramaticale. Acesta din urma, (care, dupa psihologul J. Piaget se defineste prin incapacitatea
copilului de a se situa pe punctul de vedere al interlocutorului si deci prin incapacitatea de a-l
intelege pe acesta intr-un numar mare de cazuri), il conduce pe copil la forme de manifestare
verbala cum sunt monologul, monologul colectiv, adica vorbire pentru sine in prezenta
celorlalti(ca si cum s-ar adresa celorlalti, dar nefiind interesat daca este ascultat sau nu si daca i
se raspunde).

Conversatia dintre copii poate fi stimulata prin crearea de conditii care sa permita reunirea
libera a copiilor in grupuri. Aceste conditii se refera la materialele adecvate puse la dispozitia
copiilor care pot sa trezeasca interesul pentru audierea unui basm sau repovestirea acestuia.

56
 Explicatia este metoda verbala prin care se progreseaza in cunoastere in sensul intelegerii
carcateristicilor unui aspect din realitate, justificarii unei idei. Formele pe care le poate imbraca
explicatia sunt multiple: descrierea , caracterizarea, definitia, naratiunea, iar fiecare dintre aceste
forme de baza comporta variante.

A explica inseamna a descoperi, a face sa apara clare pentru copil relatii explicative de tipul
cauza-efect. Explicatia presupune anumite cerinte:

- sa fie precisa, concentrand atentia copilului asupra unui aspect;

- sa fie corecta;
- sa fie accesibila, adaptata nivelului experientei lingvistice si cognitive ale copilului.

Probelmatizarea este o metoda care solicita copilului un efort intelectual orientata spre
descoperirea de noi cunostiinte sau procedee de actiune si de verificare a solutiior gasite. Aceasta
metoda constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situatii problema ce solicita copiilor
utilizarea cunostiintelor dobandite anterior in vederea rezolvarii situatiei problema pe baza
experientei si a efortului personal. Situatia problema reprezinta o sarcina cu caracter de noutate
prin a carei rezolvare, copilul isi insuseste noi cunostiinte. Contactul cu situatia problema creaza
o stare conflictuala in gandire, copilul observand un dezacord intre cunostiintele anterioare si
sarcina de rezolvat. Situatia problema pune in evidenta dezacordul intre nivelul de cunostiinte si
situatia creata (copilul este angajat intr-o sarcina de cunoastere pentru rezolvarea careia are o
experienta insuficienta); declanseaza o trebuinta de cunoastere; orienteaza captivitatea copilului
spre descoperirea unor cunostiinte menite sa rezolve dezacordul existent.

Problematizarea, ca metoda folosita in utilizarea basmului, are o insemnatate deosebita in :

organizarea situatiei problema (fondul problematizat); formularea sarcinilor (actiunea concreta);
dirijarea copiilor in descoperirea solutiilor (munca independenta); sistematizarea si fixarea
cunostiintelor dobandite prin rezolvarea sarcinilor.

Activitatea cu cartea. Desi in general nu stiu sa citeasca, prescolarii folosesc, incipient, si

aceasta metoda. Rasfoind carti cu basme cunoscute ce au text alaturi de imagini ei memoreaza,
privesc desenele, le comenteaza. Insasi tinerea corecta a cartii, rasfoirea fila cu fila de la inceput
spre sfarsit, cunoasterea sensului evolutiv al basmelor din fiecare carte, sunt achizitii importante

57
pentru prescolari. Vor recunoaste, de asemenea: pozitia corecta arandului scris, litere, cuvinte,
sintagme, cum ar fi titlurile basmelor.

In randurile exemplificate anterior, am incercat sa fac referire la metodele traditionale folosite

in utilizarea basmului. In cele ce urmeaza voi aborda metodele interactive.

Metodele interactive de grup sunt nodalitati moderne de stimulare a invatarii si dezvoltarii

personale inca de la varstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizeaza interschimbul
de idei, de experiente, de cunostiinte.

Interactivitatea presupune o invatare prin comunicare, prin colaborare, produce o confrunatre

de idei, opini si argumente, creaza situatii de invatare centrate pe disponibilitatea si dorinta de
cooperare a copiilor, pe implicarea lor directa si activa, pe influenta reciproca din interiorul
microgrupurilor si interactiunea sociala a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calitati si

disponibilitati din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinta de autoperfectionare, gandire reflexiva si moderna, creativitate, inteligenta de
a accepta noul si o mare flexibilitate in conceptii.

Metoda de predare-invatare reciproca presupune o strategie de invatare prin studiu pe text ,

sau pe imagine pentu a dezvolta comunicarea intre copii in cadrul colectivului. Ca obiective,
amintim: inregistrarea performantelor proprii prin exersarea capacitatii de invatare de la altii,
antrenarea activa a copiilor in activitatile de grup, darsi in cele frontale, precum si dezvoltarea
increderii in capacitatile proprii de a intra in contact si de responsabilizare a acestora.

Metoda predarii-invatarii reciproce are 4 strategii de invatare, acestea fiind: rezumarea (fiecare
lider prezinta rezumatul textului sau al imaginii urmarite cateva minute si fiecare dintre membrii
grupului alcatuieste cate un enunt, imbinat intr-o succesiune logica), adresarea de intrebari
(copiii analizeza textul sau imaginea in cadrul grupului si apoi fiecare dintre ei alcatuieste cate o
intrebare utilizand paletele cu intrebari, iar aceste intrebari vor viza aspecte importante despre
personaje, timp, actiune, desfasurarea faptelor, etc), clasificarea datelor (retin cuvintele si
expresiile literare, atitudini, comportamente si gasesc raspunsul pentru a clarifica toate aspectele
care sunt neclare atat pentru grupul lor, cat si pentru celelalte grupuri), precizarea( in cadrul

58
aceluias grup, copiii fac predictii, exprimand finaluri neasteptate, luand in considerare logica
ideilor anterioare).

Exista patru etape pentru aceasta metoda:

- analizarea textului sau imaginilor;

- stabilirea celor patru grupuri;
- distribuirea rolurilor fiecarui grup;
- rezolvarea sarcinilor de grup;
rezumatorii-rezuma textul;
intrebatorii-formuleaza intrebari;
clarificatorii-clarifica problema;
prezicatorii-fac predictii.

Avantajele acestei metode interactive sunt majore: prescolarul invata sa analizeze un text,
invata sa coopereze in cadrul unui grup pentru implinirea unui rol, invata sa fie responsabili in
implicarea individuala in grup, invata sa argumenteze si sa sustina o opinie , isi dezvolta
capacitatea de exrimare,atentia, gandirea cu operatiile ei si capacitatea de ascultare activa,
stimuleaza capacitatea de concentrare asupra textului audiat si priceperea de a selectiona
esentialul.

Metoda palariutelor ganditoare. Acest nou tip de metoda de predare-invatare este o tehnica
de stimulare a creativitatii, prin care prescolarii se exprima liber , in acord cu semnificatia
palariilor. Copiii se impart in sase grupe - pentru sase palarii. Ca material vor fi folosite sase
palarii ganditoare, fiacre avand cate o culoare: alb,rosu, galben, verde, albastru si negru.
Bineinteles ca rolurile se pot inversa, participanti fiind liberi sa spua ce gandesc dar sa fie in
acord cu rolul pe care il joaca.

Aplicatie: Scufita Rosie Povestirea copiilor

Palaria alba este povestitorul, cel ce reda pe scurt continutul textului, exact cum s-a
intamplat actiunea. El este neutru, informeaza.
- Reda pe scurt textul povestirii.

59
 Palaria albastra este liderul, conduce activitatea. Este palaria responsabila pentru
controlul discutiilor. Formuleaza concluzii, clarifica.
- O caracterizeaza pe Scufita Rosie in comparatie cu lupul: e vesela, prietenoasa,
buna la suflet, in timp ce lupul este rau, lacom, siret, prefacut.
Palaria rosie isi exprima emotiile, snetimentele, supararea, fata de personajele intalnite.
Nu se justifica, spune ce simte.
- Arata cum Scufita Rosie isi iubea mama si bunica, de care a ascultat intotdeauna,
iubeste florle, animalele, ii place sa se joace in natura, isi exprima compasiunea
fata de bunica, bucuria penru vanator si supararea fata de lup.
Palaria neagra este criticul, prezinta aspectele negative ale intamplarilor, exprima doar
judecati negative, identifica greselile.
- Critica atitudinea Scufitei Rosii care atrebuia sa asculte sfaturile mamei.
Considera ca nu trebuia sa aiba incredere in animale, nu trebuia sa dea informatii
despre intentiile ei. Este suparata pe viclesugul lupului.
Palaria verde este ganditorul care ofera solutii alternative, idei noi, da frau imaginatiei.
Genereaza idei noi.
- Acorda variante Scufitei Rosii: daca dorea sa ofere flori bunicii, trebuia sa ceara
mamei sa-I cumpere un buchet de flori; daca dorea a culeaga flori trebuia sa ceara
mamei sa o insoteasca in padure sau sa o intrebe daca are voie.
Palaria galbena este creatorul, simbolul gandirii pozitive si constructive, exploreaza
optimist posibilitaile. Creaza finalul.
- Gaseste alt final textului: Scufita Rosie putea sa refuze sa mearga la bunica stiind
ca trece prin padure; ea nu asculta de lup ; lupul ii arata Scufitei drumul cel mai
scurt spre bunica; lupul o ajuta sa culeaga flori bunicii, afland ca aceasta e
bolnava; animalele o sfatuiesc pe Scufita Rosie sa nu asculte de lup.

Explozia stelara (Starbusting) face parte din categoria metodelor care stimuleaza creativitatea
si se bazeaza pe adresarea de intrebari pentru rezolvarea unor teme propuse spre dezbatere.
Obiectivul acestei metode interactive este acela ca trebuie sa existe o legatura intre ideile
descoperite in cadrul grupului prin asociere cu ideile obtinute individual pentru solutionarea unei
probleme propuse spre dezbatere. Este nevoie de o stea mare si de cinci stele mici galbene. Pe

60
steau acea mare se scrie sau se deseneaza continutul de baza, iar pe stelutele mici se va scrie cate
o intrebare: Ce?, Cine? ,Unde?,De ce? ,Cand? , iar cinci copii din grupa isi aleg un biletel cu una
din intrebari si se intoarce in grupul pe care il reprezinta. Grupurile de copii elaboreaza timp de
cateva minute intrebari , dupa care se intorc in grupul mare si comunica intrebarile formulate (fie
personal, fie de catre liderul grupului). Copiii din celelalte grupuri raspund sau formuleaza alte
intrebari.

Avantajele acestei metode sunt multiple: stimuleaza creativitatea atat in cadrul grupului, cat si
individual; dezvolta si consolideaza gandirea deductiva, cauzala, limbajul, atentia, spiritul de
observatie.

Metoda piramidei este o metoda interactiva de grup care consta in incadrarea activitatii
fiecarui individ in cea de grup, avand ca scop realizarea unor sarcini propuse. Obiectvul acestei
metode predare-invatare interactiva este acela ca dezvolta capacitatea de a gasi rezolvarea pentru
o sarcina prin imbinarea armonioasa a activitatii desfasurate individual cu activitatea desfasurata
in cadrul grupului sau in pereche.

Fazele desfasurarii metodei sunt:

- Expunerea sarcinilor de lucru (de catre educatoare);

- Munca individuala (se lucreaza individual timp de 5 minute, eduactoarea notand
intrebarile legate de tema);
- Stabilirea grupurilor cu numar aroximativ egal de copii si reunirea lor (isi przinta
fiecare ideile si se formuleaza raspunsuri la intrebarile aparent fara raspuns);
- Combinarea solutiilor individuale cu cele de grup ( se stabilesc care raspunsuri
sunt utile pentru solutionarea problemei);
- Luarea deciziei (se stabileste solutia finala si concluziile cele mai fidele pentru
subiectul dezbatut).

Exemplu : Alba ca Zapada

Introducerea in activitate se realizeaza cu ajutorul unor planse din basmul Alba ca Zapada .
se prezinta sarcinile de lucru: sa descopere calitatile pe care le are Alba ca Zapada , pentru
inceput individual si apoi in grup.

61
 Urmeaza munca individuala , in care fiecare copil incearca sa gaseasca solutii la tema
dezbatuta. Apoi , munca in perechi permite copiilor sa mai afle si alte idei, urmand ca
educatoarea sa inregistreze intrebarile copiilor.

Formarea grupruilor presupune, de fapt, formarea a doua mari grupuri: grupul Albei ca Zapada
si grupul mamei vitrege, care au acelasi scop prezentat la inceput si anume acela de a gasi
calitatile fetei.

Combinarea activitatii individuale cu cea colectiva presupune aflarea cat mi multor idei care
deriva din acest tip de munca si care permite intr-un cadru general (cu toti copiii) sa se
solutioneze probleme inca neelucidate : Daca, in ciuda rautatilor mamei ei, Alba ca zapada o
mai iubeste? .

Luarea deciziei presupune stabilirea calitatilor Albei ca Zapada si se apreciaza modul cum s-a
desfasurat activitatea, se fac aprecieri individuale si de grup pentru care copiii si-au adus
contributia la dezbaterea temei propuse pentru aceasta activitate de educare a limbajului.

Avantajele acestei metode sunt : stimuleaza invatarea prin cooperare, sporeste increderea in
fortele proprii prin testarea ideilor proprii emise individual, mai intai in grupuri mici si apoi in
colectiv.

Brainstormingul i se mai spune furtuna in creier, asalt de idei si este o metoda de

stimulare a creativitatii, care consta in emiterea cat mai multor idei pentru a gasi solutii la o
anumita problema.

Brainstorming-ul se desfasoara in cadrul unui grup format din 5-20 de copii sub coordonarea
educatoarei (care indeplineste rol atat de animator cat si de mediator), rolul acesteia este de a-I
asculta cu atentie pe copii, fara a interveni in discutiile acestora; eventual, se poate intra in joc
prin respectarea regulilor acesteia.

Etapele metodei:

1. Etapa pregatitoare cu cele 3 faze:

- Faza de investigare amembrilor si de selectionare a acestora;
- Faza de antrenament creativ;

62
 - Faza de pregatire a salii de grupa si materialului necesar.

2. Etapa productiva a grupului de creativitate, in care se manifesta asaltul furtuna

creierului, cuprinde :
- Faza de stabilire a temei;
- Faza de rezolvare a problemelor;
- Faza de culegere a ideilor suplimentare-urmarea demersului creativ;

3. Etapa trierii si selectionarii ideilor- evaluarea :

- Faza analizei ideilor emise- se prezinta lista de idei si se audiaza;
- Faza optarii pentru solutia finala- evaluarea critica a ideilor.

Folosita cu discernamant, aceasta metoda stimuleaza creativitatea si genereaza activitati

creative. Exemple de teme folosite : Ce a-ti fi facut in locul Scufitei Rosii? , Ce s-ar fi
intamplat daca nu ar fi ajuns vanatorul la timp? .

Brainstorming-ul are numeroase avantaje, cum ar fi : se obtin rapid si usor ideile noi si
solutiile de rezolvare;determina si participantii sa-si exprime ideile; aplicabilitate larga aproape
in toate domeniile; stimuleaza participarea activa; reduce sentimentul de frustrare, sporind
increderea; stimuleaza competentele la nivelul participantilor; dezvolta atentia voluntara,
imaginatia; dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin evaluari amanate;
dezvolta capacitatea de a colabora in cadrul grupului.

Comunicarea rotativa este o metoda interactiva de grup si se bazeaza in principal pe

comunicarea scrisa si orala la nivel de grup frontal. La fel ca si celelalte metode interactive,
comunicarea rotativa sau comunicarea in cerc, combina formele de organizare pe grupuri cu cea
individuala. Copiii sunt, in general, impartiti cate patru in grup si mobilierul este asezat in
principiu in cerc. Formarea grupurilor este facuta de catre educatoare, care cunoaste si stapaneste
colectivul de copii, care ii permite sa-l alcatuiasca in asa fel, incat sa existe un echilibru intre ele.
Prezentarea sarcinii didactice se realizeaza de catre educatoare si trebuie sa fie clar formulata.
Apoi, fiecare grup dezbate problema timp de cateva minute, astfel incat sa ajunga la niste
concluzii intersante, pe care copiii le vor desena (scrie) pe bilete. Traseul mesajelor este unul

63
firesc si va porni in sensul aceslor de ceasornic pe la fiecare grup, avand o traiectorie rotativa. Pe
masura ce mesajul trece de la un grup la altul, pot fi adaugate si alte elemente in legatura cu
mesajul de pe eticheta.

Exemplu : copiii grupati vor primi cate o imagine dintr-un basm cunoscut. Educatoarea va
scrie sub imagini textul grupului respectiv, astfel incat, dupa imaginile sunt transmise, la final in
partea de jos a paginii sa fie un spatiu ce contine mesajul fiecarui grup in parte. Fiecare grup
descifreaza imaginea, educatoarea scrie mesajul (sau copiii deseneaza), apoi acesta este transmis
mai departe. Fiecare grup dezbate mesajul ajuns la el si se alege cel mai adecvat.

Aceasta metoda ofera sprijin, stimuleaza si ofera incredere copiilor timizi; prin intermediul ei
prescolarii isi dezvolta capacitati de analiza si sinteza , isi dezvolta capacitati de luare de decizii.

Tehnica analitico-sintetica. Aceasta metoda se aseamana cu problematizarea, copiii fiind

pusi in situatia de a rezolva o situatie-problema, prin parcurgerea etapelor:

1. Perceperea problemei;
2. Intelegerea problemei, restructurarea datelor prin activitate independenta a copiilor;
3. Cautarea solutiilor posibile la problema pusa, ceea ce presupune:
- Analiza conditiilor sarcinii problematice, formularea ipotezelor, verificarea
ipotezelor.

Exemplu : am pornit de la basmul Cenusareasa ; recunoasterea s-a facut prin experienta

demonstrativa : doua fetite au probat un pantof al unei fetite mai mici. Intr-un saculet au fost
puse cutiute cu bilete care contineau intrebari:

- Spune o propozitie despre fata cea umilita;

- Desparte in silabe cuvintele: imparateasa, castel, strai, petrecere;
- Cu ce sunte incepe cuvandul condur, alunas.

Metoda R.A.I. Raspunde-Arunca-Interogheaza este o metoda de fixare si sitematizare a

cunostiintelor , dar si de verificare. Are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatii copiilorde a
comunica prin intrebari si raspunsuri ceea ce au invatat. Partcipantii activi se selecteaza ad-hoc
printr-un joc de aruncare/prindere a unei mingi usoare : copilul care arunca mingea trebuie sa
adreseze o intrebare (din cunostiintele insusite) copilului care o prinde. Cel care prinde mingea

64
raspunde la intrebare, apoi o aruncaaltui coleg, adresandu-I o noua intrebare. Copilul care prinde
mingea dar nu stie raspunsul iese din joc, la fel ca si cel care este descoperit ca nu cunoaste
raspunsul la propria intrebare.

Metoda R.A.I. este cel mai indicat spre a fi folosita in evaluarile sumative sau cele finale.

Utilizarea metodelor interactive in activitatea didactica contribuie la imbunatatirea calitatii

procesului instructiv-educativ, avand un caracter activ-participativ si o reala valoare activ-
formativa asupra personalitatii copilului. Creierul copilului functioneaza asemenea unui
computer, acestea din urma fiind proeictat si creat dupa modelul de functionare al creierului.
Cadrele didactice isi inunda copiii cu propriile lor ganduri profunde si bine organizate.
Educatoarele regurg prea des la explicatii si demonstartii de genul : hai sa-ti arat cum. Desigur
ca, prezentarea poate face o impresie imediata asupra creierului,dar in absenta unei memorii
exceptionale, copiii nu pot retine prea mult pentru perioada urmatoare. Un cadru didactic, oricat
de stralucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor copiilor si deci nu poate face activitatea ce
se desfasoara individual in mintea fiecaruia. Copiii insisi trebuie sa organizeze ceea ce au auzit si
au vazut intr-un tot ordonat si plin de semnificatii. Daca prescolarilor nu li se ofera ocazia
discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.

CAPITOLUL IV

CERCETARE

ACTIVIZAREA VOCABULARULUI PRESCOLARILOR IN CADRUL

ACTIVITATILOR DE POVESTIRE, ACCETUAND EXPLICAREA SI INSUSIREA
CONSTIENTA A SEMNIFICATIILOR CUVINTELOR

IV. 1. INTRODUCERE

Limba romana, ca limba nationala, este atat mijlocul principal de comunicare intre toti
cetatenii tarii cat si suportul gandirii, al instruirii si educarii lor de-a lungul intregii vieti.

65
 Insusirea corecta a limbii romane de catre prescolari are o deosebita importanta, pentru
cunoastere in general, cat si pentru stimulare gandirii si inteligentei. In gradinita prescolarul
dobandeste, isi formeaza priceperi si deprinderi care sa-l faca apt pentru a trai in societate si
pentru participarea la dezvoltarea ei. Insusirea temeinica a acestor cunostinte de pinde in mare
masura de cunoastera si folosirea corecta a limbii romane. Pentru a si exprima ideile si a le face
intelese, copilul trebuie sa dispuna de un vocabular corespunzator.

De aceea, m-a preocupat in permanenta gasirea unor noi solutii, mijloace si metode
eficiente care sa contribuie la dezvoltarea si optimizarea limbajului copiilor, pentru ca la intrarea
la scoala, ei sa posede notiunile necesare insusirii cunostintelor de baza prevazute in programa
scolara.

In activitatea desfasurata la grupa, m-a preocupat modul cum participa copiii la activitate,
stiind faptul ca pe copilul prescolar il intereseaza mai mult jocul decat activitatea obligatorie si
am corelat organizarea activitatilor cu elemente de originalitate, in ceea ce priveste continutul cat
si metodologia didactica.

Astfel, climatul obisnuit din activitate l-am schimbat cu un climat mai apropiat psihicului
copilului la aceasta varsta, folosind ca motiv al antrenarii in activitate jocul.

Fondul lingvistic, precum si calitatea sa, este deosebit de important chiar de la varsta
prescolaramica si mai ales la grupa pregatitoare pentru scoala. Referindu-se la acest aspect, Clara
Chiosa afirma: la intrarea in scoala capacitatea lingvistica a copilului e formata nu numai din
posibilitatea de folosire a limbii materne, dar si dintr-o instruire a relatiilor care se stabilesc
intre nevoile comunicarii si selectia mijloacelor de expresie folosite.

Cele afirmate de autoare le-am constatat si in activitatile pe care le-am desfasurat atat la
grupele de copii nivel I, cat si la grupele de copii nivel II. Pe masura ce prescolarii incep sa
foloseasca corect limbajul monologat si dialogat se poate trece la realizarea activizarii
vocabularului si a gandirii si la insusirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator.

Mijlocul cel mai eficient de prezentare a basmului la prescolari este povestirea. Prin
acivitatile de povestire se aduce o contributie esentiala la precizarea, imbogatirea si nuantarea
vocabularului copiilor.

66
 IV.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Avand in vedere ca vocabularul este compartimentul permanent al elementelor mai noi, in

sensul asimilarii de mijloace lexicale si unitati lexicale, consider ca problema activizarii
vocabularului constituie o problema prioritara care necesita odezvoltare mai ampla.

Una din preocuparile majore ale educatoarelor este problema dezvoltarii vocabularului
prescolarilor in vederea formarii unor deprinderi de exprimare corecta.

Alegerea temei este urmarea faptului ca la prescolari cunostintele de limba si vocabular se

insusesc si se imbogatesc de la an la an la un nivel superior. Asa cum am argumentat si in
capitolele anterioare, basmul, prin intermediul povestirilor (si a altor mijloace de realizare),
detine un rol deosebit de important in dezvoltarea limbajului copiilor.

Prescolarii, ascultand basme sau povesti, intalnesc noi si noi expresii care, odata
cunoscute, devin un bun al lor. Ei memoreaza cuvintele cu care incep si se termina povestirile,
cat si expresiile ce se repeta in basme si astfel limba, cu expresiile ei proprii, intra in limbajul
curent al copiilor.

Povestirile, prin folosirea cuvantului si a imaginii artistice, il familiarizeaza pe copil cu

structura limbii, cu bogatia formelor sale gramaticale, cu frumusetea si expresivitatea limbii sui
contribuie astfel la dezvoltarea limbajului si gandirii lui.

In concluzie, se poate observa ca problematica acestei teme invita la reflectie, la studiu

atent si aprofundat al literaturii de specialitate si valorificarea experientei proprii desfasurate cu
prescolarii.

IV.3. OBIECTIVELE SI IPOTEZA CERCETARII

67
 BIBLIOGRAFIE

1. Andersen, Ch. H. Basme , Ed. Europontic, 2004

2. Albu, G. n cutarea educaiei autentice , Ed. Polirom, 2002
3. Aniei, M. Psihologie experimental , Ed. Polirom, 2007

68
4. Bogdan, T. , Stanculescu, I. Psihologia copilului i psihologia pedagogic,
EDP Bucureti, 1971
5. Bratu, B. Precolarul i literatura , EDP Bucureti, 1977
6. Bulboac, A. Poveti, povestiri, basme i legende
(Antologie pentru precolari i colari ), EDP Bucureti, 1999
7. Barbu, H. , Mateia, A. , Rafail, E. , Popescu, E , erban, F. Pedagogie precolar
(Didactica) , EDP, RA , Bucureti, 1996
8. Clinescu, G. Estetica basmului , Ed. Pentru literatur, 1965
9. Cerghit, I. Metode de nvmnt , EDP, RA, Bucureti, 1997
10. Costea, O. , Mitu, F. , Vasilescu, E. , Stoica, C. , Vldu, A. Literatura pentru copii ,
EDP, RA, Bucureti, 1996
11. Cuco, C. Pedagogie , Ed. Polirom, 2002
12. Cuco, C. Teoria i metodologia evalurii, Ed. Polirom, 2008
13. Dumitrana, M. Educarea limbajului n nvmntul precolar
(Comunicarea oral, vol. I), Ed. Compania, Bucureti, 1999
14. Dumitrana, M. - Didactica precolar , Ed. V & I Integral, Bucureti, 1998
15. Grimm, J. i Grimm, W. Poveti, Ed. Flamingo GD, 2005
16. Inspectoratul colar al Judeului Prahova Cuvntul educatoarelor ,
Ed. Cuvntul Info, 2008
17. Inspectoratul colar al Judeului Prahova Cuvntul educatoarelor ,
Ed. Cuvntul Info, 2010
18. Joia, E. , Ilie, V. , Vlad, M. , Frsineanu, E. Pedagogie i elemente de psihologie
colar, Ed. Arves , 2003
19. Macovei, E. pedagogie. Teoria educaiei , Ed. Aramis, 2001
20. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul precolar
3-4 / 2008, Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2008
21. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul precolar
2/2007, Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2007
22. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul precolar
4/2007 , Ed. CNI Coresi SA , Bucureti, 2007
23. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul precolar

69
 1-2/ 1997, Ed. Coressi, Bucureti, 1997
24. Ministerul Educaiei, Cercetrii i Tineretului Revista nvmntul precolar
3-4/ 1997, Ed. Coressi, Bucureti, 1997
25. Munteanu, G. , Bolog, E. , Goia, V. Literatura pentru copii
EDP, Bucureti, 1970
26. Nicola, I. , Frca, D. Pedagogie general , EDP, RA, Bucureti, 1996
27. Ona, N. , Petrescu, C. , tefnescu, M. , Pop, I. , Moraru, F.
Laborator metodic pentru domeniul experienial limb i comunicare
Ed. Diana, 2007
28. Popa, L. N. , Antonesei, L. , Labr, V.A. Ghid pentru cercetarea educaiei
Ed. Polirom, 2009
29. Preda, V. , necula, G. , Dan, S. , Roman, L. , Lucua, M. , Manolache, A. ,
Mateiu, R. , Pan, C. , Tomescu, V. , Mocanu, S. , Paca, A. , Sorieu, E. ,
Cojocaru, L. Metodica activitilor instructive-educative n grdinia de copii,
Ed. Gheorghe-Cru Alexandru , Craiova , 2009

30. Roianu, N. Stereotipia basmului, Ed. Univers, Bucureti, 1973

31. Soare, H. , Soare, Ghe. Limba i literature romn Ed. Carminis, 2004
32. Stanciu, I. Literatura pentru copii i ndrumarea lecturii copiilor
Ed. De Stat pentru Imprimate i Publicaii,Bucureti, 1957
33. Stoica, C. , Vasilescu, E. Literatura pentru copii EDP, RA, Bucureti, 1996
34. erdean, I. Teme de pedagogie,Ed. V & I Integral, Bucureti, 1999

70
71