coala Auxiliar Internat Nisporeni

Referat

TULBURARI
ALE
LIMBAJULUI
CITIT-SCRIS
Disciplina: Logopedia
Propuntor: Bolun Mariana
 2014
TULBURARI ALE LIMBAJULUI CITIT-SCRIS

( Dislexia. Disgrafia. Agrafia. Alexia )

Dislexia si disgrafia constau in incapacitatea copilului de a invata citirea si

respectiv scrierea. Scolarul cu astfel de tulburari face confuzii constante si repetate
intre fonemele asemanatoare acustic, literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si
omisiuni de litere si grafeme. Asemenea fenomene au loc si la nivelul cuvintelor si
chiar al propozitiilor. In acelasi timp, intervin greutati in combinarea cuvintelor in
unitati mai mari de limbaj. Apar uneori si tulburari ale lizibilitatii si ale laturii
semantice. Aceste caracteristici impiedica asimilarea si automatizarea regulilor
ortografice. La unii disgrafici grafemele sint plasate defectuos in spatiul paginii, sint
inegale ca marime si forma, ceea ce conduce la o dezordine evidenta. Din cauza
neintelegerii textelor citite, si chiar a propriului lor scris, exprimarea verbala la
dislexici si disgrafici este lacunara, cu omisiuni sau dimpotriva, contine adaugiri de
elemente ce nu figureaza in textul respectiv. Forme variate de dislexo-disgrafie pot
aparea si dupa achizitia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a instalarii unor factori
inoportuni, dezorganizatori.

DISLEXIA

Dislexia comporta definitii foarte variate, esential este a se intelege ca se poate

considera dislexic un copil care desi are toate conditiile externe, nu deprinde citirea din
conditionari intriseci.

Dislexia este definita ca dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul

perceptiei auditive, optice si a celei kinstezice, ca semne revelatoare. Dificultatile in

2
deprindereea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si
expresiv, pe care trebuie sa il realizeze cititul.

Astfel dislexia poate fi definita prin toate tulburarile ce apar in procesul de

achizitie al lexiei, in mecanismele actului lexic.

DISGRAFIA

Disgrafia se refera la tulburarile ce intervin in actul grafic. Scrisul copilului are

propria sa devenire si evolutie. Invatarea lui, ca proces complex si de durata, este
destul de dificila. In actul grafic, tulburarile disgrafice care intervin nu sunt simple
oscilatii ale procesului de cunoastere, ci o incapacitate de exprimare care are drept
caracteristica onstanta pe o perioada mai lunga. In cadrul tulburarilor srisului
recunoastem agrafia, disgrafia, disortografiile, disfonografiile si discaligrafiile.

Disgrafia se denumeste ca incapacitate a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare

mentala normala, de a invata corect si de a utiliza constant scrisul in conditiile de
scolarizare normala. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual si kinestezic
implicate in invatarea limbajului scris, precum si structurile spatio-temporale
implicate, sunt elementul central in intelegerea si terapia actului lexico-grafic.

AGRAFIA

Agrafia este incapacitatea relativ totala a invatarii actului grafic; se intalneste rar
la copil, ea implicand grave tulburari la nivelul structurilor centrale.

ALEXIA

3
 Alexia reprezint pierderea capacitii de a citi i de a nelege limbajul scris.
Subiectul alexic vorbete normal, rspunde corect la ntrebri, nelege ceea ce i se
spune, poate scrie corect dup dictare sau chiar spontan, dar nu nelege un text scris.

Etiologia tulburrilor de scris-citit

Launay:

insuficienele funcionale ale elaborrii limbajului

insuficienele ale ndemnrii manuale
insuficienele ale schemei corporale i a ritmului

Fichot :

lipsa omogenitii n lateralizare

stngcia, nsoit de o lateralizare ncruciat

Ali factori:

factori educaionali negativi

bilingvismul
slaba dezvoltare intelectual
fragilitate psihic
locul ocupat de copil n raport cu ceilali frai

Formele si manifestarile tulburarilor de scris-citit

4
 Dislexo-disgrafia propriu-zis (specific), manifestat printr-o incapacitate
paradoxal n formarea abilitilor de a citi i a scrie. Dificultile cele mai
pregnante apar n dictare i n compunere. Subiecii nu pot efectua legtura
dintre simboluri i grafeme, dintre sunetele auzite i literele scrise.
Dislexo-disgrafia de evoluie (de dezvoltare sau structural) Subiecii nu pot
nregistra progrese nsemnate n achiziia citit-scrisului Se manifest fenomene
disortografice ce se concretizeaz n dificulti n nelegerea simbolurilor
grafice, a literelor, cuvintelor, propoziiilor i sintagmelor. Apar omisiuni ale
grafemelor, literelor, cuvintelor, nlocuiri, substituiri, inversiuni i adugiri n
propoziii.
Dislexo-disgrafia spaial sau spaio-temporal se manifest printr-o scriere
i citire n diagonal, dar apar i fenomene de separare a cuvintelor n silabe =
scriere ondulat.
Dislexo-disgrafia pur (consecutiv). Se constat frecvent n situaii de n
asociere cu alte handicapuri. Se ntlnesc pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
Dislexo-disgrafia motric apare ca urmare a tulburrilor de motricitate i
psihomotricitate. Scris ilizibil, neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat,
rigid, prost organizat, neproporionat.
Dislexo-disgrafia linear incapacitatea de trecere de la rndul parcurs la
urmtorul, srirea peste unele spaii. Este mai accentuat n scris dect n citit.

n limba romana sunt o serie de manifestri n dislexo-disgrafie

Grupa I citit-scris ncet, lent, stacato. Aceti copii scriu i citesc extrem de
ncet. De multe ori ei trec neobservai pentru c scriscititul lor este pus pe baza
unui tip temperamental. Manifest repulsie fa de citit i ntmpin mari
dificulti la scris. ntampin paradoxal dificulti mai ales la copierea unui text.
Sunt situaii cnd copilul scrie puchinos, nghesuie grafemele dnd impresia
suprapunerii lor i alte situaii cnd grafemele sunt inegale ca mrime i

5
 depesc spaiul normal. Se manifest la aceti copii o stngcie sau o
ambidextrie. E. Claparede propune pentru aceast grup de copii termenul de
bradilexie.
Grupa II Dificulti n corelarea complexului sonor cu simbolul grafic i n
nelegerea sensului convenional al simbolurilor lexiei. Aceti subieci nu
reuesc s citeasc cuvntul ca ntreg, ca o entitate global, se produc ntreruperi
printr-o intensitate mare la o parte a cuvntului i scderii la cealalt parte. Au
dificulti n sinteza cuvintelor mari. Dificultatea se centreaz mai mult pe
foneme. Omit cuvinte, foneme, se produc alungiri exagerate de bucle i linii,
plasare incorect a accentului, se produc contopiri. La unii apare scrisul ca n
oglind.
Grupa III Dificulti n respectarea regulilor gramaticale i caligrafice. Au
tendina de a ocolii acele propoziii sau fraze la care nu erau siguri pe
ortografierea corect. Citesc i scriu fr s respecte punctul, virgula, semnul
exclamrii, al ntrebrii, linia de dialog. Alungesc unele grafeme, unele sunt prea
mari, iar altele sunt prea mici.
Grupa IV Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte, acestea sunt mai frecvente la
logopatii ce prezint tulburri de pronunie. Acest fenomen apare mai rar n
copierea unui text. Apare mai des pe fondul handicapului de intelect i a celui de
auz. Are frecvena mai mare n cuvintele lungi, la sfritul cuvntului i
propoziiei.
Grupa V Adugiri de litere, grafeme, cuvinte. Se manifest mai ales in scris.
Se asociaz cu dereglri ale ateniei si de percepie si cu exacerbri ale
motricitatii. Grafemele sunt adugate la sfritul cuvintelor. Pentru citit este
specifica adugarea literelor, a nceputului de cuvinte, sau a cuvntului ntreg.
Grupa VI Substituiri i confuzii de litere, grafeme i cuvinte. Substituirile se
produc ca urmare a confuziilor dintre grupurile de foneme, litere si grafeme
asemntoare din punct de vedere:
- optic d-p-b, u-n, m-n, a-, s-, t-
- din punct de vedere fonematic, fie acustic i kinestezic f-v, b-p, c-g, s-z, d-t

6
 Grupa VII Contopiri si comprimri de cuvinte contopirile in scris se
manifesta prin alungirea liniei de la ultimul grafem nct se unete cu primul
grafem al cuvntului urmtor. Se realizeaz contopiri de cuvinte simple, textul
este ilizibil i nelegerea deficitar.
Grupa VIII Nerespectarea spaiului paginii, scrierea i suprapunerea
rndurilor. Fenomenul este specific la deficienii de vedere, la cei cu stngacii,
care scriu cu mna dreapt i la ambidextrici.
Grupa IX Scrisul servil si citit-scrisul ca n oglind. nclinarea exagerat spre
dreapta sau stnga deformarea grafemelor asemntoare din punct de vedere
optic. Se manifest n debilitate mintal grav si la copii stngaci.

Ca si alte handicapuri de limbaj, si cele ale scris-cititului pot provoca o serie de

tulburari de comportament cu tendinte de agravare o data cu cresterea copilului si al
constientizarii handicapului respectiv. In plus pot sa apara esecuri scolare repetate ce
amplifica tulburarile de comportament si care pot determina o seama de framintari
interioare, emotii si efecte exagerate, teama de vorbire, negativism, scaderea increderii
in fortele proprii, susceptibilitate, irascibilitate etc. Toate acestea se traduc in plan
comportamental prin exprimarea atitudinii negative fata de activitate si colectivitate,
atitudine conflictuala de afirmare a propriei persoane si de apreciere a rezultatelor
obtinute de altii.

La puberi si adolescenti, tulburarile de limbaj accentueaza complexul de

inferioritate si dezorganizeaza personalitatea. Astfel, ei refuza colaborarea si manifesta
ostilitate fata de cei din jur, au repulsie pentru activitatea scolara, sint instabili afectiv,
depresivi si impulsivi, intra in conflict cu familia si au dificultati de integrare in viata
sociala. Aceste tulburari se inlatura o data cu corectarea handicapurilor de limbaj, ceea
ce va duce, in perspectiva, la dezvoltarea armonioasa a personalitatii.

Bibliografie:

7
1. Dereglri de vorbire i corectarea lor, A. Nastas, I. Banari, I.
Carpenco, Ed. Lumina, Chiinu, 1984.
2. Recomandri metodice pentru diagnosticarea tulburrilor de limbaj i
a posibilitilor intelectuale al copiii de vrst precolar i colar, Ed.
Lumina, Chiinu, 1990.
3. Surse din pagini web.