Tehnici de amprentare in
implantologie
Student: Cindea Dan Ilie
Medicina Dentara
Anul III
Grupa 1
Cuprins
1. Ce este un implant dentar
2. Istoria implantului dentar
3. Tehnici de amprentare
3.1. Tehnica indirecta
3.2. Tehnica directa
Implantologie dentara
1. Ce este implantul dentar
Implantul dentar este un dispozitiv metalic care se introduce in osul maxilar in scopul de
a inlocui unul sau mai multi dinti. Implanturile dentare se pot folosi atat daca lipseste un singur
dinte cat si in cazul lipsei mai multor dinti pana la toti dintii de pe arcada.
Peste implanturile dentare se va confectiona o lucrare protetica: coroana dentara, punte
dentara, proteza mobilizabila; uneori, la implanturile dentare se pot atasa aparate ortodontice
pentru a indrepta sau alinia dintii.
In prima faza, este nevoie de o interventie chirurgicala pentru a plasa implanturile dentare
in interiorul osului maxilar. Integrarea implanturilor in organism se face printr-un proces
numit osteointegrare, prin care implanturile dentare vor forma o legatura stransa cu osul maxilar.
Osteointegrarea are nevoie de o perioada de timp cuprinsa intre 3 si 6 luni.
Dupa perioada de vindecare, un dispozitiv protetic este atasat implantului osos. Acest
dispozitiv se numeste bont artificial sau capa de transfer. Bonturile artificiale vor sustine lucrarea
protetica (coroana, punte, proteza) proiectata.
2. Istoria implantului dentar
Documentele arheologice arata ca in vechime, populatia egipteana si cea din America de
Sud experimentau deja inlocuirea dintilor pierduti cu "implanturia" din fildes.
In secolul al XVIII-lea, dintii lipsa erau inlocuiti cu dinti extrasi de la alti "donatori".
Procesul implatarii era (intr-un fel cam) aspru si rata succesului era foarte scazuta, datorita
reactiei imunitare puternice la primire.
In anul 1809, Maggiolo fabrica un "implant" de aur care era amplasat in locul unei
extractii proaspete si pe care atasa dintele dupa o perioada de vindecare
Strock inregistreaza primul succes in implantul dentar in anul 1937 la Universitatea
Harvard.
Cercetatorul Strock publica apoi efectele fiziologice ale aliajului cobalt-crom-molibden
(vitallium) in os si astfel testeaza o serie de implanturi cu vitalliumin pe animale si pe oameni.
Aceste implanturi sunt imediat inserate dupa extractie si fara complicatii post-operatorii, cu toate
ca s-au semnalat reactii.
Cu toate ca, se considera ca prima lucrare chirurgicala sa fie pe centrul genunchiului si pe
sold, s-a decis in final ca gura este mult mai accesibila pentru observatii clinice si cu sanse
ridicate in cercetare. In anul 1965, Branemark (profesor de anatomie la Universitatea
Gothenburg, Suedia) plaseaza primul implant dentar de titan pe un voluntar uman.
3. Tehnici de amprentare in implantologie
Etapa de amprentare a campului protetic marcheaza debutul realizarii suprastructurii
protetice. Ea se rezuma in esenta la transferarea statusului clinic pe modelul de lucru. Tehnica de
amprentare difera in functie de:
Suprastructura pentru care se opteaza (mobilizabila, demontabila sau cimentata
Sprijinul suprastructurii( numai pe implante sau de tip mixt , pe implante si dinti naturali)
Sistemul de implante folosit
Tipul suprastructurii determina numarul amprentelor, sau mai bine zis, fazele clinic-
tehnice in functie de care se stabilesc si tipurile si categoriile de amprente.
Aproape toate sistemele moderne de implante ofera dispositive de amprentare si transfer.
In functie de sistemul utilizat difera si tehnica de amprentare, respectiv posibilitatile de transfer a
situatiei clinice pe modelul de lucru.
In protetica implantologica au devenit uzuale urmatoarele tehnici de amprentare
Amprenta directa, cand pe model este redata direct situatia implantului (a capului
transosos) sau a marginii supragingivale a extensiei permucozale prin intermediul unui
dispozitiv de transfer insurubat, fix , care dupa amprentare se indeparteaza o data cu
amprenta
Amprenta indirecta cand modelul reda situatia stalpului protetic al implantului sau
situatia implantului prin demontarea de pe model a dispozitivului de transfer tip capa
sau stalp de amprentare fixat in prealabil pe implant
Amprenta conventionala a stalpului protetic definitive
3.1. Tehnica indirecta
Tehnica de amprentare indirecta necesita dispositive de transfer indirecte (DTI).
Dispozitivul de transfer indirect se insurubeaza in stalp ( de tipul capelor metalice sau plastice)
sau in corpul implantului(sisteme de implant ce ofera un stalp de amprentare si transfer care se
insurubeaza in corpul implantului), dispozitivul ramand pe campul protetic la indepartarea
amprentei din cavitatea bucala. Acest dispozitiv necesita utilizarea materialelor de amprentare
elastic.
Caracteristic metodei indirecte este ca dispozitivul de amprentare insurubat in implant
ramane la loculul lui, pe campul protetic, in momentul indepartarii amprentei. Cand se foloseste
o capa de transfer, aceasta ramane in amprenta. Dupa indepartarea amprentei din cavitatea
bucala( se face cu mare atentie) se desurubeaza dispozitivul de amprentare de pe implant, se
ataseaza la stalpul analog si se repune in amprenta; in cazul folosirii unei cape care a ramas
fixata in amprenta se introduce stalpul analog in capa.
Ansamblul IMPLANT-DTI-CAPA DE TRANSFER
Amprenta se poate face cu o lingura standard sau cu o lingura individuala confectionata
pe modelul de studio. Materialul de amprenta trebuie sa fie obligatoriu elastic: silicon, polieter
sau hidrocoloizi(reversibil sau ireversibil). Materialul de amprentare se aplica atat la nivelul
DTI(cu o seringa) cat si in lingura.
Manipularea ansamblului DTI-stalp analog se va face cu precautie, cu evitarea
eventualelor deformari ale amprentei. Dezinfectarea amprentei se efectueaza obligatoriu inaintea
repozitionarii ansamblului DTI-stalp analog. Turnarea modelului este de asemenea dictate de
clasa materialului de amprentare, iar materialele utilizate in acest scop sunt indentice cu cele
utilizate in tehnica directa.
Avantajele tehnicii indirecte sunt:
Este asemanatoare tehnicilor de amprentare clasice deoarece stalpul implantului (cand se
folosesc cape) si dispozitivul de transfer raman pe loc
Prezinta posibilitatea verificarii la vedere a repozitionarii ansamblului DTI-stalp analog
Dezavantajele tehnicii indirecte sunt:
Tehnica nu se aplica in cazul implanntelor angulate
Poate apare posibilitatea deformarii materialului de amprenta la dezinsertia lingurii de pe
campul protetic
Exista dificultati la repozitionarea ansamblului DTI-stalp analog in amprenta
3.2. Tehnica directa
Tehnica directa de amprentare se utilizeaza la ora actuala numai pentru amprentarea
finala. Necesita dispositive de transfer directe (DTD). Forma unanim acceptata a acestor
dispositive la ora actuala este paralelipipedica, ele fiind prevazute cu suruburi lungi, care le
permite atasarea la stalpul implantului.
Amprentarea preliminara
Se face cu ajutorul lingurii standard cu materiale specifice amprentarii preliminare
(alginate). In urma amprentarii preliminare se obtine in laborator modelul de studiu (preliminar)
pe care se va confectiona lingura individuala necesare amprentarii finale prin tehnica directa.
Lingura va fi perforate la nivelul suruburilor de fixare a dispozitivului de transfer direct.
Suruburile trebuie sa depaseasca ( sa strapunga ) lingura.
Amprentarea finala a campului protetic prin tehnica indirecta
Pentru amprentarea definitiva in vederea realizarii modelului de lucru se recomanda
metoda directa daca sistemul de implantare ofera dispozitivele de transfer direct (DTD) si situati
anatomica permite folosirea acestora. Atunci cand pacinetul realizeaza o deschidere prea mica a
cavitatii bucale va trebui sa recurgem la medota indirecta de amprentare (utilizarea de
dispositive indirecte de amprentare si transfer).
Dupa obtinerea lingurii individuale perforate la nivelul dispozitivelor de transfer, se face
verificarea lingurii la cavitatea bucala. Pentru aceasta este necesar ca in prealabil sa se monteze
dispozitivele de transfer pe implant prin fixarea acestora cu suruburi de fixare.
Se recomanda ca inainte de amprentare sa se adapteze peste orificiul din lingura o placa
de ceara, iar in timpul in care ceara mai este inca plastica sa se introduca din nou lingura in
cavitate. Astfel suruburile de fixare a dispozitivelor vor perfora ceara. Aceasta are rolul de a
comprima materialul de amprenta si permite totodata o centrare corecta a lingurii. Metoda
necesita un material de amprentare care dupa priza sa fie cat mai stabil. Materialele folosite in
amprentare trebuie sa fie de tipul siliconilor de consistenta chitoasa (cu reactive de aditie sau de
policondesare) sau a polieterilor. Inainte de amestecarea materialului este necesar sa se verifice
inca o data pozitia DTT-urilor. Lingura va fi pensulata cu un adeziv pentru retentionarea
materialului de amprentare.
Se amesteca materialul si se aplica cu ajutorul unei seringi in jurul dispozitivelor de
transfer si apoi se aplica lingura incarcata in cavitatea bucala. Lingura se centreaza astfel incat
suruburile de focare sa strapunga orificiile din ceara de pe lingura. Dupa priza materialului se
slabesc suruburile de fixare a dispozitivelor de transfer.
Urmeaza dezinsertia amprentei, dispozitivele de transfer ramanand fixate in amprenta. In
sfarsit se trece la evaluarea amprentei, urmarindu-se redarea cu fidelitate a tuturor
particularitatilor campului protetic. Se mai verifica daca dispozitivele sunt fixate correct si nu
exista material de amprenta pe suprafata de adaptare a acestora cu implantul sau extensia
transmucozala a implantului. Existenta de material pe marginea dispozitivelor inseamna ca
acestea nu au fost centrate pe implant, respectiv pe extensia permucozala sau suruburile de fixare
nu au fost complet stranse. In cazul in care amprenta este satisfacatoare, acesta se dezinfecteaza,
dupa care stalpii analogi se vor atasa la dispozitivele de transfer prin intermediul unor suruburi
de fixare. Aceasta manopera se va executa cu mare grija pentru a nu provoca deformari ale
amprentei. In acest moment, amprenta este apta pentru trimiterea in laborator in vederea
realizarii modelului de lucru. Momentul turnarii modelului e dictat de clasa materialului de
amprenta
Datorita folosirii unei linguri individuale, perforate la nivelul dispozitivelor pentru
aceasta tehnica se utilizeaza si termenul de amprentare deschisa
Avantajele tehnicii directe sunt:
Risc scazut de deformare a amprentei dupa indepartarea din cavitatea bucala
Tehnica se poate aplica si in cazul implantelor cu angulatii
Obtinerea unui model de lucru mai fidel
Dezavantajele tehnicii directe sunt:
Posibilitatea de deformare a amprentei la montarea stalpilor analogi in DTD
Procedeul este greu de executat in regiunile laterale, mai ales daca pacientul prezinta o
amplitudine mica de deschidere a cavitatii bucale
In cazul existentei mai multor implante, in zonele laterale necesita timp indelungat
pentru indepartarea suruburilor de fixare inaintea dezinsertiei amprentei
Amprentarea stalpului protetic definitiv
La amprentarea stalpului protetic definitive procedeul este acelasi ca si in tehnica puntilor
conventionale. Dupa amprentare se demonteaza stalpul protetic de pe implant (daca este
demontabil), se monteaza pe stalpul analog oferit de sistemul respective si se repune in amprenta.
Daca stalpul protetic nu este demontabil si sistemul nu ofera stalp analog, se confectioneaza
modelul sectionat ca si in protetica conventionala.